Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Noica de Caelo

Noica de Caelo

Ratings: (0)|Views: 1 |Likes:
Published by aureltonea14

More info:

Published by: aureltonea14 on Aug 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/23/2014

pdf

text

original

 
CONSTANTIN NOICADE CAELOÎNCERCARE ÎN JURUL CUNOAŞTERII ŞI INDIVIDULUI
HUMANITASBucureşti, 1993Coperta serieiIOANA DRAGOMIRESCU MARDAREPrima ediţie a acestei cărţi a apărut la Editura Vremea din Bucureşti în 1937.© HUMANITAS, 1993ISBN 973-28-0435-1
1
 
CONSTANTIN NOICA se naşte la 12/25 iulie 1909 la Vităneşti (Teleorman). Este elev la liceele bucureştene„Dimitrie Cantemir“ şi „Spiru Haret“ — în a cărui revistă, Vlăstarul, debutează în 1927. Între 1928 şi 1931 urmeazăcursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti; ulterior, va face un an de specializare în Franţa (1938–1939).În perioada 1932–1934 lucrează ca bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei; devine (în 1932) membru alasociaţiei Criterion. În 1934 este premiat pentru prima sa carte, Mathesis sau bucuriile simple. Îşi dă doctoratul înfilozofie la Universitatea din Bucureşti în 1940, cu teza Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou. În anii1940–1941 e referent pentru filozofie la Institutul român-german de la Berlin; reîntors în ţară, editează împreună cuC.Floru şi Mircea Vulcănescu patru din cursurile lui NaeIonescu şi anuarul „Izvoare de filozofie“ (1942–1943). Între1949 şi 1958 are domiciliu forţat la Cîmpulung-Muscel, iar din decembrie 1958 pînă în august 1964 e deţinut politic.Începînd din 1965 este cercetător principal la Centrul de Logică al Academiei, de unde se va pensiona în 1975. Îşi petrece ultimii 12ani ai vieţii la Păltiniş (Sibiu), devenind un veritabil mentor spiritual al tinerei generaţii deintelectuali români. Moare la 4decembrie 1987 la Sibiu. Este înmormîntat la Schitul din apropierea Păltinişului.TITLURI importante (enumerate în ordinea apariţiei primei ediţii): Mathesis sau bucuriile simple (1934),Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936), Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţăceva nou (1940), Două introduceri şi o trecere spre idealism (1943), Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969),Rostirea filozofică românească (1970), Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973), Eminescu sau gînduri despreomul deplin al culturii româneşti (1975), Despărţirea de Goethe (1976), Sentimentul românesc al fiinţei (1978), Şasemaladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (1980), Devenirea întru fiinţă (1981), Scrisori desprelogica lui Hermes (1986), Jurnal de idei (1991).
2
 
 
PREFAŢĂ
Dintre toate lucrurile pe care eşti ispitit să le spui atunci cînd dai la iveală o nouă lucrare, anume potrivireaideilor cuprinse în ea cu cele afirmate altă dată, măsura în care anumite contradicţii nu sînt decît aparente, sensulorientării pe care o slujeşti şi toate celelalte, nu ni se pare cuvenit să spunem decît că nu am fi vroit să scriem lucrareaaceasta în felul în care am scris-o. Potrivit cu un statornic îndemn, am fi preferat să ocolim, cel puţin deocamdată,unele „probleme mari“. Este greu însă a scrie despre chestiuni de viaţă interioară — aşa cum făceam într-o lucrare deînceput — fără a încrucişa asemenea probleme; şi este cu neputinţă să le ocoleşti atunci cînd începi, aşa cum seîncearcă aici, o dezbatere în legătură cu stările noastre morale.Pe acestea, prin urmare, am înţeles să punem accentul. Dacă vederile teoretice, care preced însemnările în jurul problemelor de etică, ar fi socotite drept simplă expresie a unui idealism îndeajuns de cunoscut, nedreptatea făcută nune-ar mîhni prea mult; vom încerca în alte rînduri să dezvoltăm schiţa filozofică pe care, în chip sumar, am pus-o încapitolele de început. Dacă însă, privitor la individualismul ce reiese din ultimele capitole, cele pe care punemaccentul, s-ar găsi că ele reeditează un tip de individualism perimat încă de la începutul veacului acestuia, atuncinedreptatea ar fi întristătoare. Individualismul de tip democratic, tinzînd să atomizeze societăţile şi neizbutind, înciuda optimismului ce profesa, decît să le facă nerodnice, este de bună seamă de către toată lumea depăşit. Rămîneînsă loc pentru o pornire moraliceşte mai adîncă, pornire ce te poate face să crezi încă în individ, fără să ai acelvinovat şi sterp orgoliu individualist.Situaţia morală a omului contemporan în lumea sa, a noastră în lumea noastră dezbat paginile de faţă. Ele nuslujesc cu necesitate altceva decît individul. De altfel, s-ar putea să nu slujească nici măcar atît; căci nu prin eseu, ci prin predică şi faptă însufleţeşti individul. Dar dreptul de a predica ţi-l dă harul, pe cel de-a făptui cugetul limpede.Pentru a cugeta limpede şi deci a putea făptui cu adevărat, vorbim uneori aşa, cu voce tare, destul de tare spre a nune mai înşela pe noi înşine.*AUTORUL
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->