PREFAŢÃVom subordona cercetarea noastrã despre istoriapresei române principalelor repere care i-au marcatexistenţa, în mãsura în care ele s-au regãsit în contextromânesc. Deocamdatã, în acest prim capitol pornim de latrei repere fundamentale juridice sugerate, în contexteuropean, de JEAN-NÖEL JEANNENEY,
O istorie amijloacelor de comunicare.
Reperul 1
În 1700, PIERRE BAYLE, scria: ,,Numãrul jurnalelor şial altor lucrãri care ar merita acest nume s-a multiplicatatât de mult, încât ar fi timpul sã le studiem istoria’’.
Reperul 2
La sfârşitul secolului 18, publicistul englez BURKElansa sintagma care va strãbate timpul: presa ,,a patraputere’’ în stat.
Reperul 3
În anii cãrora le suntem contemporani, sociologulMICHEL ROCARD, afirmã: ,,Existã, în clipa de faţã, însocietatea noastrã, şase puteri. Cele trei descrise deMontesquieu (legislativã, executivã, juridicã) şi încã trei, deprimã importanţã: cea tehnologicã-ştiinţificã, ceafinanciarã şi cea mediaticã. Cea mai slabã dintre toate aajuns sã fie puterea executivã. Toate puterile au contra-puteri. Cu excepţia uneia singure: puterea mediaticã.