Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tara lui Travian

Tara lui Travian

Ratings:

4.0

(1)
|Views: 98 |Likes:
Published by Martin Victor
Ţara lui Travian

Sau ţara unei conduceri de tip Travian. Sau ţara unei imaginaţii de tip Travian.
În poziţia ingrată în care te găseşti, tu, conducătorule, cu o mână pe volan, una pe schimbătorul de viteze, o mână pe ambreiaj, alta pe accelerator, pe ţigară sau pe telefonul mobil, sau în poziţia incomodă de politician, cu secretara, geanta cu bani şi un voluminos dosar de ne-ncepere a urmăririi penale în braţe, fă-ţi o mână liberă şi deschide această carte, mult înainte de a călca vreo bătrână, călare pe zebră!
Dacă ţi-e greu să citeşti, lasă-l pe cel de pe bancheta din spate!
Dacă ai multe mâini, ca Budha, ai şi o mână pentru această carte, în buzunar, după bani, când stai pe scaunul şoferului maşinii tale, ca pe budă. Chiar şi cu automobilul, legea intrării în budă e lege organică, unde, din faţă, vezi venind primăvara, te loveşti de ea şi devii mai înţelept, exact ca în urma unui accident, care eşti. Sau nu eşti decât un şofer, amator de literatură.
În speranţa că vor găsi lucruri interesante de spus, şi ceilalţi participanţi la trafic vor cod penal al manierelor elegante, gândindu-se că, în cazul unui carambol, provocat de cititul la volan, în numele legii, vor fi arestaţi, dar nu se ştie în numele cărei legi. Atâta timp cât există oameni chiar mai urâţi decât în realitate, problemele ţării noastre sunt prea grave ca să mai merite vreo atenţie. Când te aştepţi mai puţin, hoţii înfiinţează o societate de ajutorare a poliţiştilor sinistraţi pe mijlocul străzii, iar poliţiştii de la circulaţie înalţă câte o poartă nouă, transformă munca într-o modă şi, supăraţi că sunt declaraţi iresponsabili, se apucă de băut.
Acum, că am făcut România un vis, e cazul să ne trezim din somn. Nu trebuie decât să schimbăm imaginea ţării în sonor. Conduceţi uşor, conduceţi cu spor! De Ziua Poliţiei, nu au loc incidente rutiere; poliţiştii nu mai ies pe străzi.
Când li se spune că, citind, se poate alege praful, conducătorii spun că sunt optimişti; vor face astfel încât această neînţelegere să devină de la sine înţeleasă.
În vremea lui Vlad Ţepeş, dacă lăsai un galben în mijlocul drumului, nu-l lua nimeni; azi, dacă laşi o carte în mijlocul drumului, se întâmplă la fel. Conducătorii n-ar mai trebui să se întrebe de unde vin, ci de ce. Oprit în mijlocul străzii, cu această carte într-o mână, stai şi te întrebi ca prostul unde duce prostia. Cum unde?! La hotel. Acolo, oamenii trăiesc ca sportivii. Au un trecut doar aceia care ştiu cum să-l înceapă. Neatenţi la trafic, se sinucid, zilnic, prin coliziuni culturale, spre a nu lăsa celor din jur plăcerea asta. Cel care citeşte, trăieşte în ţara tuturor posibilităţilor lui. Când ajunge în intersecţie, orice lucru bun devine de trei ori mai bun, dar e obligat s-o ia într-o singură direcţie, să nu se trifurce. Guvernul a mărit preţul benzinei, să nu-l mai ajungă nimeni; a promis organismelor internaţionale că va intra în normalitate, iar acum nu mai poate ieşi de acolo, fiind sens unic. Înghesuită pe bancheta din spate, democraţia transformă realitatea în vis.
În momentul în care începeţi să nu mai înţelegeţi ceva, opriţi-vă, daţi-vă jos din acest autovehicul, lăsaţi cartea pe banchetă şi participaţi la acţiunea de plantare de arbori genealogici pe marginea drumului! Dacă vedeţi că democraţia nu este decât posibilitatea de a fugi dintr-o puşcărie în alta şi nu puteţi ieşi din nici o dilemă, la volan sau cu capul pe volan, lecturaţi această carte, unde scriitorul Victor MARTIN vă arată că infinitul e mai uşor de împărţit în aforisme.
Prin această a opta carte de aforisme, autorul reuşeşte să ne demonstreze că nu contează cine se naşte primul, nu contează cine moare ultimul, ci contează cine moare de râs; contează pe noi, cei ce îngrăşăm râsul social-politic. Nu se ştie dacă se inspiră din lumea noastră sau, aşa prezentaţi, suntem chiar lumea lui. De obicei, umorul iese dintr-o lume pe cale de dispariţie, lumea noastră fiind tot timpul pe cale de dispariţie; aici, umorul iese dintr-o l
Ţara lui Travian

Sau ţara unei conduceri de tip Travian. Sau ţara unei imaginaţii de tip Travian.
În poziţia ingrată în care te găseşti, tu, conducătorule, cu o mână pe volan, una pe schimbătorul de viteze, o mână pe ambreiaj, alta pe accelerator, pe ţigară sau pe telefonul mobil, sau în poziţia incomodă de politician, cu secretara, geanta cu bani şi un voluminos dosar de ne-ncepere a urmăririi penale în braţe, fă-ţi o mână liberă şi deschide această carte, mult înainte de a călca vreo bătrână, călare pe zebră!
Dacă ţi-e greu să citeşti, lasă-l pe cel de pe bancheta din spate!
Dacă ai multe mâini, ca Budha, ai şi o mână pentru această carte, în buzunar, după bani, când stai pe scaunul şoferului maşinii tale, ca pe budă. Chiar şi cu automobilul, legea intrării în budă e lege organică, unde, din faţă, vezi venind primăvara, te loveşti de ea şi devii mai înţelept, exact ca în urma unui accident, care eşti. Sau nu eşti decât un şofer, amator de literatură.
În speranţa că vor găsi lucruri interesante de spus, şi ceilalţi participanţi la trafic vor cod penal al manierelor elegante, gândindu-se că, în cazul unui carambol, provocat de cititul la volan, în numele legii, vor fi arestaţi, dar nu se ştie în numele cărei legi. Atâta timp cât există oameni chiar mai urâţi decât în realitate, problemele ţării noastre sunt prea grave ca să mai merite vreo atenţie. Când te aştepţi mai puţin, hoţii înfiinţează o societate de ajutorare a poliţiştilor sinistraţi pe mijlocul străzii, iar poliţiştii de la circulaţie înalţă câte o poartă nouă, transformă munca într-o modă şi, supăraţi că sunt declaraţi iresponsabili, se apucă de băut.
Acum, că am făcut România un vis, e cazul să ne trezim din somn. Nu trebuie decât să schimbăm imaginea ţării în sonor. Conduceţi uşor, conduceţi cu spor! De Ziua Poliţiei, nu au loc incidente rutiere; poliţiştii nu mai ies pe străzi.
Când li se spune că, citind, se poate alege praful, conducătorii spun că sunt optimişti; vor face astfel încât această neînţelegere să devină de la sine înţeleasă.
În vremea lui Vlad Ţepeş, dacă lăsai un galben în mijlocul drumului, nu-l lua nimeni; azi, dacă laşi o carte în mijlocul drumului, se întâmplă la fel. Conducătorii n-ar mai trebui să se întrebe de unde vin, ci de ce. Oprit în mijlocul străzii, cu această carte într-o mână, stai şi te întrebi ca prostul unde duce prostia. Cum unde?! La hotel. Acolo, oamenii trăiesc ca sportivii. Au un trecut doar aceia care ştiu cum să-l înceapă. Neatenţi la trafic, se sinucid, zilnic, prin coliziuni culturale, spre a nu lăsa celor din jur plăcerea asta. Cel care citeşte, trăieşte în ţara tuturor posibilităţilor lui. Când ajunge în intersecţie, orice lucru bun devine de trei ori mai bun, dar e obligat s-o ia într-o singură direcţie, să nu se trifurce. Guvernul a mărit preţul benzinei, să nu-l mai ajungă nimeni; a promis organismelor internaţionale că va intra în normalitate, iar acum nu mai poate ieşi de acolo, fiind sens unic. Înghesuită pe bancheta din spate, democraţia transformă realitatea în vis.
În momentul în care începeţi să nu mai înţelegeţi ceva, opriţi-vă, daţi-vă jos din acest autovehicul, lăsaţi cartea pe banchetă şi participaţi la acţiunea de plantare de arbori genealogici pe marginea drumului! Dacă vedeţi că democraţia nu este decât posibilitatea de a fugi dintr-o puşcărie în alta şi nu puteţi ieşi din nici o dilemă, la volan sau cu capul pe volan, lecturaţi această carte, unde scriitorul Victor MARTIN vă arată că infinitul e mai uşor de împărţit în aforisme.
Prin această a opta carte de aforisme, autorul reuşeşte să ne demonstreze că nu contează cine se naşte primul, nu contează cine moare ultimul, ci contează cine moare de râs; contează pe noi, cei ce îngrăşăm râsul social-politic. Nu se ştie dacă se inspiră din lumea noastră sau, aşa prezentaţi, suntem chiar lumea lui. De obicei, umorul iese dintr-o lume pe cale de dispariţie, lumea noastră fiind tot timpul pe cale de dispariţie; aici, umorul iese dintr-o l

More info:

Published by: Martin Victor on Jun 02, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/13/2010

pdf

text

original

 
Victor MARTIN 
 Ţ
ara lui Travian-aforisme-
 
Inteligen
ţa te face să te simţi prost.Dacă nu poţi fi tu însuţi, nu poţi imitape
nimeni.
Sfârşitul e un început prost.
Omenirea nu
avansează; doarcalculatoarele.Suntem neplăcut surprinşi; la furat.Lumea nu e niciodată aşa cum ai lăsat-o.Ajunşi la putere, semidocţii se uită desus la sfertodocţi.
 
Din spirit de originalitate cu orice preţ,nici o prostie nu se repetă întocmai.Cultura e mult mai vie, dacă o laşi aşa,moartă.Nu trebuie să fii politicos; poţi fisuspectat de spionaj
.
În Munţii Carpaţi, trăieşte descendentuldirect al calului sălbatic; calul deapartament.Poartă-te cu lucrul altuia ca şi cum ar fi
 
al tău!
 Ni
meni nu e prost în ţara lui.Ceea ce reuşeşti prin hoţie, nu vei reuşiprin onestitate.Revista noastră apare chiar şiindependent de voinţa voastră, acititorilor.Umorul unora te face să plângi.Politeţea nu jigneşte, dar poate răni.Nu mai dormim; grija zilei de mâine neurmăreşte şi în somn.Mergeţi cu bine! La întoarcere, taxele şiimpozitele vor fi mai mari.Situaţia e sub control. Acum, trebuie săne hotărâm cine să controleze.Cine-i harnic şi munceşte are tot cevrei; tot ce
vrei tu.
Atunci când nu ai bani, degeaba tevaiţi că n-ai bani.La Raliul Frumuseţii de anul acesta auparticipat automobile foarte frumoase.E bine ca tinerii să fie să fierecunoscuţi la bătrâneţe; bătrânii, lafel.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->