POVESTEA BRADULUI

Cndva, toi copacii i pstrau frunzele la apropierea iernii. Astzi, singur, bradul, rmne verde la venirea anotimpului rece. n preajma Crciunului, o mic pasre nu a mai putut s plece n rile calde, pentru c avea o arip rupt. Cum s reziste ea vitregiei iernii? Tremurnd de frig, se adpostete n frunziul unui mare stejar. Acesta refuz ns s o primeasc, gonind-o:
* Pleac de aici! mi vei mnca toate ghindele! n ciuda zpezii,

prsi copacul, pentru a se refugia ntre ramurile unui ulm stufos.

* Nu rmne aici! mi vei rupe frunzele!, spuse el.

Speriat, micua pasre fugi pentru a se ascunde ntr-un tufi, care ns o alung fr zbav: - Nu te vreau aici! mi vei murdri crengile! Respins de toi copacii, pasrea se culc n zpad, nemaiateptnd altceva dect s moar. Deodat, vzu la civa pai de ea un brad care i fcea semn. Cu aripile ngreunate de frig, se tr nspre brad. - Aici nu trebuie s te temi de nimic, voi avea eu grij de tine, spuse el. n seara de Crciun, un vnt teribil sufla peste pdure. Toi copacii i pierduser frunzele sub puterea sa. Singur, bradul i le pstra, pentru c adpostise micua pasre bolnav. Iat de ce bradul este astzi pomul de Crciun generos i protector, n jurul cruia ne strngem cu toii plini de bucurie.