• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Sinodul din 869 – 870
  
Sinodul din 869 – 870
Delegaţii papali la acest sinod au fost: Donat, Ştefan şi Marin. Ei au fostaşteptaţi la Tesclonic de trimisul împăratului Vasile I Macedoneanul, spătarul(spatharios) Eustatie La Selymbria (localitate la 9 mile depărtare de Constantinopol) aavut loc primirea oficială de către protospătarul Sisimie şi de egumenul Teognost(care a fost principalul animator al evenimentelor legate de reinstalarea lui Ignatie şiun duşman neîmpăcat al lui Fotie). Sâmbătă, 24 septembrie au sosit la Strangylon, înfaţa porţii de vest a Constantinopolului, unde au înnoptat. A doua zi a avut loc intrareasolemnă în capitală şi primirea la palatul Magnaura. Întrucât luni, 26 septembrie, eraaniversarea naşterii împăratului, legaţii au fost primiţi abia marţi în Chrysotriclinium,unde i-au înmânat împăratului scrisoare papei, apoi au fost conduşi la patriarhulIgnatie, căruia i-au dat o altă scrisoare papală.În ziua următoare împăratul îi cheamă din nou pe delegaţii papali, cărora li seadresă în aceşti termeni (dacă este să dăm crezare descrierii făcute de latini): “Reiesedin scrisorile preasfinţitului stăpân şi papă universalul Nicolae că Biserica romană,maica tuturor celorlalte Biserici, s-a ocupat cu atenţie de Biserica Constantinopolului,tulburată de ambiţia lui Fotie. Din aceste motive, deja de doi ani noi şi toţi patriarhii,mitropoliţii şi episcopii răsăriteni am solicitat Bisericii romane o judecată definitivă;de asemenea ne rugăm lui Dumnezeu ca smintelile (scandalurile) pricinuite de Fotiesă fie îndepărtate, prin autoritatea sfântului vostru sinod şi ca unitatea şi liniştea demult dorite să fie restabilite potrivit hotărârilor papei Nicolae”. Această variantă latinăeste greu de acceptat. În primul rând este inexact că patriarhii orientali au cerut papeisă intervină. Cei ce au apelat Roma au fost unii partizani ai lui Ignatie (ca Teognost) – nici măcar Ignatie însuşi, iar împăratul a convocat sinodul, potrivit obiceiului. Deasemenea este ştiut că majoritatea ierarhiei bizantine l-a sprijinit pe Fotie şi nu a cerutRomei să intervină în acest conflict, aşa cum se va vedea mai departe.Legaţii răspunseseră împăratului: “Noi am fost trimişi într-adevăr cu acestscop, dar noi nu putem admite nici un oriental în sinod, dacă mai înainte nu sesemnează “Libellus satisfactionis” adus de noi la Roma”. La pretenţia nemaiauzită a papei împăratul şi Ignatie au răspuns: “Acest lucru este nou, deci trebuie să se citeascămai întâi documentul”. Sinodul avea deci ca scop, din partea Romei, interpunereaacceptării de către răsăriteni a pretenţiilor exagerate ale papei privitoare la primatul de
 
Sinodul din 869 – 870
  
 jurisdicţie al primului scaun. Acest document umilitor a fost semnat doar de 12ierarhi, cu care a şi început prima şedinţă a aşa-zisului “sinod ecumenic” din 869.Conciliul s-a deschis solemn la 5 octombrie 869 în biserica Sfânta Sofia, îndreapta bisericii, în locul numit “Katechoumenia”, spaţiu rezervat odinioară instrucţieicatehumenilor, apoi loc destinat femeilor în timpul slujbei, în galeriile superioare.Deducem şi de aici numărul restrâns de participanţi. Au luat loc: cei trei legaţi papali:episcopii Donat de Ostia şi Ştefan de Nepi şi diaconul Marin, apoi Ignatie patriarhul,arhiepiscopul Teodosie al Tyrului ca reprezentant al patriarhului Antiobiei, preotul Ilieconsiderat reprezentantul al Patriarhiei Ierusalimului, apoi 12 patrici şi reprezentanţiai senatului. Au fost aduşi apoi episcopii persecutaţi pentru fidelitatea lor faţă deIgnatie, episcopi care au fost consideraţi membri legitimi ai sinodului (deşi ar fitrebuit să compară ca martori). Dacă vreun ierarh care fusese în comuniune cu Fotievrea să participe, trebuia să semneze mai întâi “Libellus satisfactionis”. Printreepiscopii “persecutaţi” se numărau cinci mitropoliţi: Nichifor al Amasiei, Ioan deSyllaeum, Nichita al Atenei, Mitrofan al Smirnei şi Mihail de Rhodos, apoi şapteepiscopi: Gheorghe de Heliopolis, Petru de Troas, Nichita de Chefalu (Silicia),Anastasie (Atanasie) al Magnezei, Nichifor de Crotona, Aliosion şi Mihail deKorkyra.În decursul celor zece şedinţe ale sinodului, numărul ierarhilor a reuşit săajungă la 102.Fotie este tratat cu excesivă severitate, aducându-i-se tot felul de acuzaţii.Fiind adus în faţa sinodului, el a păstrat o atitudine demnă, răspunzând laconic cutexte din Sfânta Scriptură, iar la unele acuzaţii exagerate refuzând să răspundă. Eraacuzat că a falsificat actele sinoadelor din 861 şi 867 şi era numit adept la magiei,eretic trihotonist, curtezan, intrus, schismatic, adulter paricind, fabricant de nimicuri şiinventator de false învăţături.Ultima sesiune a sinodului s-a ţinut în data de 28 februarie 870, în prezenţaîmpăratului Vasile I Macedoneanul, a fiului să Constantin şi a trei ambasadori aiîmpăratului Ludovic al II-lea: Anastasie Bilbliotecarul, Suppo, rudenie a împărpteseişi ministru şi Evrard, majordomul imperial. De asemenea erau de faţă zece sauunsprezece deputaţi ai regelui bulgar. Patriciul Baanes a cerut ca să se anunţe ordineade zi. Episcopii au considerat oportun ca să se dea citire canoanelor elaborate. Trebuiespus că aceste canoane sunt în număr de 27 în redacţie latină şi doar 14 în variantagreacă. Specialiştii în drept canonic occidental au susţinut că aceste canoane au fost
 
Sinodul din 869 – 870
  
formulate la Roma şi supuse spre aprobare de legaţii papali. Totuşi acest lucru nu estevalabil pentru toate canoanele. Fără îndoială canoanele 17 şi 21, referitoare la ordineaîntâietăţii şi la drepturile celor 5 patriarhi, sunt de inspiraţie bizantină. La fel, canonul15, care reproduce canonul 7 al sinodului din 861, interzicând episcopilor săconstruiască mănăstiri din veniturile Bisericii (acest canon al sinodului din 861 este până astăzi în colecţia canonică ortodoxă) şi canonul 26 referitor la dreptul de apel preoţilor şi diaconilor la mitropolit şi al episcopilor la patriarhi. Canoanele carelipsesc în textul grec sunt următoarele: 9, 12, 13, 15, 16, 18, 20, 22, 26. Canonul 9grec corespunde canonului 10 latin, 10 cu 11, 11 cu 15, 12 cu 17, 13 cu 21, 14 cu 27.
Canonul 1
prevede că trebuie ţinute toate hotărârile Sfinţilor Apostoli(canoanele apostolice), ale sinoadelor ortodoxe ecumenice şi locale şi ale Sfinţilor Părinţi învăţători ai Bisericii.
Canonul 2
numeşte pe “preafericitul papă Nicolae, organ (instrument) alSfântului Duh”, precum şi pe urmaşul său, Adrian şi hotărăşte ca toate deciziile lor, privitoare la Biserica din Constantinopol, la patriarhul Ignatie şi la depunerea luiFotie, să se aplice. În caz contrar clericii se supun caterisirii, iar monahii şi laiciiafurisirii, până se pocăiesc.
Canonul 3
prevede ca “sfânta icoană a Domnului nostru Iisus Hristos să fiecinstită (proskyneisthai) ca şi cartea Sfintelor Evanghelii”. De asemenea trebuiecinstite chipurile Sfintei Fecioare, ale îngerilor şi sfinţilor.
Canonul 4
îl consideră pe Fotie ca nefiind episcop din cauza ilegalităţiihirotoniei sale şi hotărăşte să fie lipsiţi de preoţie toţi cei hirotoniţi de el. De asemeneatoţi egumenii numiţi de el îşi vor pierde rangul, iar bisericile ridicate sau sfinţite de elşi de episcopii lui vor trebui sfinţite din nou! Desigur că această hotărâre erainexplicabilă, dat fiind că marea majoritate a clerului era de partea lui Fotie şi că întimpul patriarhatului său fuseseră hirotoniţi foarte mulţi clerici.
Canonul 5
interzice accederea la episcopat a vreunui laic, fie el şi senator. Se precizează şi timpul minim pe care trebuie să-l îndeplinească cineva în fiecare treaptăa clerului: un an citeţ, doi ani ipodiacon, trei ani diacon şi patru ani preot. Pentru cei
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...