Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
231Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
PSIHOLOGIA VARSTELOR 1

PSIHOLOGIA VARSTELOR 1

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 10,908|Likes:
Published by alpai

More info:

Published by: alpai on Jun 03, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/30/2013

pdf

text

original

 
4.
PSIHOLOGIA VÂRSTELOR 1
(copilului şi adolescentului)Obiective
Cunoaşterea de către studenţii a problematicii vârstelor umane şia specificului lor în timp, a relaţiei dintre potenţele vârstelor şcolare şi planurile şi programele de învăţământ, a trăsăturilor specifice fiecărui stadiu de vârstă, a procesului dezvoltării intelectuale şi morale lavârstele mici, contribuţiilor de prestigiu la cunoaşterea specificului fiecărei vârste.
4.1.
DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DOMENIULPSIHOLOGIEI VÂRSTELOR 
 Psihologia vârstelor 
are ca obiect studiul schimbărilo psihologice care au loc începând de la naştere până în perioada bătrâneţii.Ursula Şchiopu (1997) arată că domeniul încorporează studiulcaracteristicilor evoluţiei psihice, dimensiunea evoluţiei temporalediferenţiate cu schimbări ce survin în decursul întregii vieţi, de lanaştere până la moarte cu tendinţa de a face o mai mare apropiere a psihologiei de via concre. Contribuţii importante la studiuldomeniului au adus cercetătorii în psihologia copilului şiadolescentului, precum şi specialiştii în psihologia vârstei adulte şi psihologia senectii. Ca urmare, se impun unele delimităriconceptuale privind domeniul psihologiei rstelor în raport cucelelalte domenii.
 Psihologia copilului
este centrată asupra studiului copilului, areca scop descrierea şi explicarea dezvoltării copilului de la naştere laadolescenţă. Psihologia copilului nu trebuie confundată cu
 psihologia genetică 
care la rândul ei este o ştiinţă a dezvoltării, centrată asupraaspectului evolutiv al comportamentelor şi asupra genezei lor.Psihologia copilului studiază dezvoltarea copilului pentru a descrie şiexplica dezvoltarea acestuia, precum şi pentru a realiza predicţii şirecomandări privind educaţia copilului, pe când psihologia genetică, plend de la studiul copilului are ca scop cunoterea genezeistructurilor mentale ale adultului. Un alt aspect de menţionat esteacela că studiul psihologiei genetice nu se ocupă cu studiul genezeiumane acesta fiind domeniul geneticii ca domeniu de studiu al
17
 
eredităţii umane. Termenul de „psihologie genetică” nu includeaspectul ereditar al conduitelor ci dimpotrivă aspectul lor evolutiv.
 Psihologia genetică 
reprezentată de A. Gesell în Statele Unite,J. Piaget în Elveţia şi H. Wallon în Franţa include şi
epistemologia genetică 
(N. Sillamy, 1996) al cărui obiect se limitează la genezacategoriilor esenţiale ale gândirii. Psihologia genetică se deosebeşte şide
 psihologia adultului
prin importanţa crescută pe care o acordăexpliciei în raport cu simpla descriie şi prin ipoteza că în psihologie ca şi în biologie, explicaţia este inseparabilă de
 studiul dezvoltării
(P.P. Neveanu, 1978).Pentru termenul de „psihologia vârstelor”, în dicţionarele despecialitate româneşti sunt oferite traduceri în limba engleză prin„development psychology”, „psychology of life (life span psychology)”, în limba franceză „psychologie du développement” sauîn limba germană „Entwicklung Psychology” (germ.
 Entwicklung 
=dezvoltare) (Ursula Şchiopu, 1997). De asemenea, majoritateadefiniilor oferite pentru psihologia rstelor conduc la ideea termenul de „dezvoltare” este termenul central. Termenul de „psihologiadezvoltării” tinde se substituie termenului de „psihologie genetică” pe de o parte pentru că ambele se ocupă de studiul
 schimbării
, fără a odelimita strict la perioada copilăriei, şi pentru că ambele se referă laschimbări de ansamblu care se produc de-a lungul evoluţiei de laînceputul vieţii până la sfârşitul ei.
 Psihologia dezvoltării
(în engl.„Life – span psychology”) a progresat mai mult în ţările anglo-saxonedecât în Franţa (Torrette, Guidetti, 2002, p.7) fapt care face să seimpuastfel termenul provenit din limba engleză.
 Psihologiadezvoltării
are în vedere studiul
evoluţiei
, dar şi a involuţiei proceselor sau comportamentelor. Folosirea termenului de „psihologia dezvol-tării”, spun cercetătorii francezi citaţi, aduce o deschidere în plus şi omai bună clarificare prin evitarea utilizării cuvântului „genetic” carear restrânge, spun ei, psihologia dezvoltării la procesele evolutive.Termenul de dezvoltareeste definit ca ansamblu detransformări care afectează organismele vii sau instituţiile sociale ceeace implică de asemenea noţiunile de „continuitate”, „finalitate” şi„evoluţie” (Bideaud, Houde, Pedinielli, 2002, p.3). O accepţiunegenerală a termenului este aceea conform căreia
dezvoltarea este unansamblu de etape determinate temporal care conduc un organism viu sau o organizaţie socială dintr-un stadiu primitiv către unul maielaborat şi mai complex, provizoriu sau definitiv
. Mecanismele care
18
 
asigură sau permit trecerea dintr-o etapă în alta se circumscriudezvoltării.Dezvoltarea psihică are la bază încorporări şi constituiri deconduite şi atitudini noi ca formare de instrumente de adaptare din ceîn ce mai complexe şi ca formare de modalităţi de satisfacere detrebuinţe şi formare de noi trebuinţe şi mijloace de a le satisface.Dezvoltarea implică modificarea echilibrului între asimilarea realităţiişi acomodare la condiţiile subiective şi circumstanţiale concrete alevieţii (U. Şchiopu, 1997).Cu alte cuvinte,
dezvoltarea
înseamnă modificări complexe bio- psiho-sociale ale individului ierarhizate în timp. Schimbările sunt binestructurate pe vârste, deşi vârsta în sine nu le explică. Transformărilecantitative şi calitative ce definesc dezvoltarea pot fi clasificate în treimari categorii, în funcţie de specificul dezvoltării: fizice, psihice şisociale. Exisstnse corelaţii între tipurile de dezvoltare, daevoluţia lor este relativ independentă una de cealaltă. De exemplu,încheierea perioadei de creştere nu duce la stoparea dezvoltării psihicesau o încetinire a dezvoltării din acest punct de vedere, dar creştereaeste esenţială pentru fazele timpurii ale dezvoltării psihice cândritmurile de dezvoltare sunt mai apropiate.Ceea ce oferă în plus cercetările roneşti în psihologiavârstelor faţă de cele ale psihologiei dezvoltării anglo-saxone, este oabordare ce ţine cont de contextul social-economic, socio-cultural,educaţional, profesional (U. Şchiopu, în prefaţa la „Psihologia vârste-lor”, 1997). Propune o viziune ce are în atenţie condiţionarea social-istorică a conduitei drept ecran concret al constituirii identităţii şisubidentiţilor dominante într-o etapă determinată a viii ca şimetamorfozele ce au loc sub influenţa standardelor sociale şi a vârstei biologico-psihologice.Studiul dezvoltării se realizează pe patru mari coordonate:descrierea, explicarea, diagnoza şi consilierea. Cercetările în domeniul
 psihologiei vârstelor 
conţin în primul rând descrieri ale principalelor caracteristici ale etapelor de vârstă, respectiv aspecte specifice aledezvoltării fizice, psihice, afective, cognitive, precum şi aspecte aledezvoltării personalităţii în contextul interacţiunii sociale. Explicaţiileoferite de psihologia vârstelor se referă la corelarea unor factori ce auinfluenţă asupra modului în care fiinţa umană îşi construieşte funcţiileşi procesele psihice, precum şi caracteristicile dominante. Diagnoza presupune determinarea gradului dezvoltării în funcţie de indicatorii
19

Activity (231)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Muscuri Odette liked this
coregraf liked this
Lavinia Toabeș liked this
Caterina Panuța liked this
dana77d liked this
Alik Dorojneac liked this
andreea0621 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->