dajdieLXXII.
Despre SaducheiLXXIII.
întrebarea către Farisei: „Cum este HristosFiu al lui David?"LXXIV.
Despre văduva care a aruncat cei doi oboliLXXV.
întrebarea despre sfârşitul lumiiLXXVI.
Despre PaştiLXX VII.
Despre cei care se certau cine este mai mareLXXVIII.
Despre cererea SataneiLXXIX.
Despre batjocura lui IrodLXXX.
Despre femeile care se tânguiauLXXXI.
Despre tâlharul care s-a pocăitLXXXII.
Despre cererea Trupului DomnuluiLXXXIII.
Despre Cleopa
PARTEA
DE
ÎNCEPUT
Iţtxc"
NÎJW
Fericitul Luca era Antiohian de neam; după ce a trecut prin toată învăţăturaritoricească şi a deprins ştiinţa tămăduirii trupurilor, mai târziu şi în cea atămăduirii sufletelor s-a arătat împlinit, mai întâi ucenicind pe lângă Hristos şi dela El primind seminţele bunei credinţe, iar apoi de verhovnicul Pavel lipindu-se şicu osebire casnic al lui făcându-se, şi următor, şi soţ de călătorie, la fel ca Marcuverhovnicului Petru.Zic unii (mai ales Orighen) că Marcu şi Luca erau în numărul celor şaptezeci deapostoli înainte de Răstignirea Stăpânului.După cincizeci de ani de la înălţarea Mântuitorului, cu îngăduinţa lui Pavel a scrisEvanghelia către un oarecare Theofil, bărbat cu totul credincios şi iubitor deDumnezeu, pomenind numeroase lucruri care au fost trecute sub tăcere de cătreceilalţi evanghelişti.
IDe vreme ce unii s-au apucat a alcătui povestire despre lucrurile
(...) arată că s-auapucat unii să scrie evanghelii, dar că au rătăcit departe de adevăr. Că nu despre Mateişi Marcu zice asta, întrucât ei nu s-au apucat a alcătui, ci au scris (...)
cele ce au fost adeverite
(7ie7iXr|po(popr|U£vcov)
2
întru noi,
între ucenicii adevăraţi ai Domnului.Acestea sunt faptele şi cuvintele, minunile şi învăţăturile Lui: pe scurt, petrecerea Luiîn trup.^
Precum au predanisit nouă cei ce dintru început -Lt
de la începutul minunilor şiînvăţăturilor -
au fost înşişi văzători şi slujitori ai Cuvântului.
Scriind aceasta, arată cămai târziu decât aceia a ajuns ucenic al Lui, drept care a învăţat acestea de la dânşii,care tot timpul au fost cu Hristos, văzând şi auzind toate şi este vorba de cei doi-sprezece Apostoli.
Cuvânt
numeşte aici pe Hristos, Care S-a arătat lor prin înomenire,iar
slujitori
pe ei înşişi, care L-au ascultat şi la propovăduirea credinţei au fost trimişi.
3Părutu-mi-s-a şi mie, urmând toate dintâi cu de-a-mănuntul, pe rând a scrie ţie, prea-puternice Theo-file.
Prin
urmare
trebuie a se înţelege aici „cunoaştere",
printoate -
toate faptele şi cuvintele Mântuitorului.
Dintâi,
adică de la începutul lor. Zice:
părutu-mi-s-a şi mie
cu înţelesul de „am socotit de cuviinţă, ştiind amănunţit cum aufost toate de la început, să ţi le scriu pe rând". Apoi adaugă şi pricina pentru care a
Leave a Comment