contrariul. Căuta mereu să dea, nu să primească, împărţea toate darurile saleduhovniceşti copiilor săi.
în dar aţi luat, în dar să daţi,
le-a spus Hristos ucenicilor Lui (Matei 10, 8). (...)Dacă cineva dorea să progreseze, trebuia să-şi găsească un maestru propriu. Camacestea erau concepţiile ei.I-am pus din nou aceeaşi întrebare:- De ce mi-a apărut demonul?A zâmbit cu simpatie şi mi-a spus:- Se pare că celulele tale au o astfel de polarizare încât îl atrag.Cu alte cuvinte, susţinea că eu aş avea o oarecare «înrudire organică» cu Diavolul.Am deschis gura plin de uimire:- Bine, zic, atunci lui Hristos de ce I s-a arătat? A rămas încremenită.- Pui întrebări dificile, mi-a spus şi s-a îndepărtat. Am simţit că urmărise două lucruri: primul, să mă pună în contact cu maestrul ei; al doilea, să-mi inducă ideea că aş avea o oarecarerezonanţă cu demonii, şi să mă determine să privesc pozitiv acest lucru.Seminariile erau foarte aproape de sfârşit, începusem să mă frământ. Poziţia Măriei,apariţia demonului, nu erau oare tocmai împlinirea rugăminţii pe care i-o adresasem părintelui Paisie? Nu-i cerusem ca «dacă acest seminar este un lucru rău, să mi-o arateîncă şi mai limpede»?După un timp, 1-am întrebat pe bătrân dacă auzise rugăciunea mea şi dacă îmi dăduse«mână de ajutor». A zâmbit şi m-a mângâiat cu multă dragoste:- Te-aş fi lăsat fără ajutor, bre? a răspuns.. ."
2
*„Swami Vivekananda a devenit celebru în Occident, cu precădere în Anglia şiAmerica, la începutul secolului XX. Şi-a petrecut viaţa conferenţiind despre hinduismoriunde era solicitat. S-a străduit să întemeieze şi câteva centre hinduse, bucurându-sede ceva mai mult succes în America. Această misiune i-a fost încredinţată ca şi datoriea vieţii sale de către maestrul său, gurul Rama Krishna, un mare «sfânt» alhinduismului. A murit în jurul anului 1930.Citisem câteva din cărţile sale, fapt pentru care mi-a stârnit un viu interes testamentullui, pe care 1-am găsit într-unul din rafturile bibliotecii. O carte cu puţine pagini, pecare însă n-o mai văzusem, şi nici nu mai auzisem vreodată despre ea. De altfel, n-ammai întâlnit-o până astăzi nicăieri altundeva. Am început deci să o citesc. Foartecurând, am rămas stupefiat de conţinutul ei! Era mărturisirea existenţei unui efortsistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbării politice şi, în cele din urmă, a cotropirii lumii occidentale creştine de către concepţiileorientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitivă a creştinismului.Vivekananda vorbea de o riguroasă strategie care fusese iniţiată cu câteva generaţiiînainte de el şi care se afla deja în curs de aplicare, în stadiul actual, se urmărea pregătirea mentalităţii occidentale pentru asumarea
Dionysios Farasiotis,
Marii iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie,
Editura Egumenită, 2005, pp. 123-129.
concepţiilor orientale despre lume şi Dumnezeu. Planul în sine era conceput de niştefiinţe spirituale superioare, în orice caz nu de către oameni, din câte lăsa să seînţeleagă textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, şi se plasa pesine într-o serie de nume aparţinând altor oameni care îşi puseseră în trecut viaţa înslujba aceluiaşi scop. Era satisfăcut de felul în care se achitase de partea sa de datorie, şi părăsea această viaţă «împlinit»."
3
*„Pe maica Gavrilia, în lume Avrilia Papayanni (1897-1992), am întâlnit-o în Atena, la
Leave a Comment
multumesc. Doamne ajuta!