Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
“Cancelarul German Angele Merkel, cel mai mare pericol pentru zona euro datorita politicilor de austeritate pe care le-a impus aproape in toata Europa”.

“Cancelarul German Angele Merkel, cel mai mare pericol pentru zona euro datorita politicilor de austeritate pe care le-a impus aproape in toata Europa”.

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 2|Likes:
În timp ce SUA și Japonia au ieșit din recesiune, statele euro se află în cel de-al saptelea trimestru de cădere economică fără oprire. Cei peste 300 de milioane de locuitori ai UE retrăiesc coșmarul Marii Crize din 1930, în vreme ce autoritățile repetă cu obstinație aceleași greșeli care au prăbușit economia acum 80 de ani, scrie The New Yorker. Articolul este devastator pentru politicienii de la Bruxelles și pentru promotoarii austerității, Angela Merkel si Ministrul sau de finante.
În timp ce SUA și Japonia au ieșit din recesiune, statele euro se află în cel de-al saptelea trimestru de cădere economică fără oprire. Cei peste 300 de milioane de locuitori ai UE retrăiesc coșmarul Marii Crize din 1930, în vreme ce autoritățile repetă cu obstinație aceleași greșeli care au prăbușit economia acum 80 de ani, scrie The New Yorker. Articolul este devastator pentru politicienii de la Bruxelles și pentru promotoarii austerității, Angela Merkel si Ministrul sau de finante.

More info:

Categories:Types, Business/Law
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2014

pdf

text

original

 
 Austeritatea impusa cetatenilor este cea mai mare greseala în criza
 În timp ce SUA și Japonia au ieșit din recesiune, statele euro se află în cel de
-al saptelea trimestru de
cădere economică fără oprire. Cei peste 300 de milioane de locuitori ai UE retrăiesc coșmarul Marii Crizedin 1930, în vreme ce autoritățile repetă cu obstinație aceleași greșeli care au prăbușit economia acum
80 de ani, scrie The New Yorker. Articolul este devastator pentru politicienii de la
Bruxelles și pentru
promotoarii aus
terității,
Angela Merkel si Ministrul sau de finante.Avertizarea care vine din SUA suna astfel :
“Cancelarul German Angele
Merkel, cel mai mare pericolpentru zona euro datorita politicilor de austeritate pe care le-a impus aproape in toata Europa
. Ingeneral, austeritatea poate duce la default sau la revolutii anti-UE, iar criza datoriilor suverane a fost oin fapt o inselaciune de marca
, cea mai mare mistificare din istorie, se arată în articol. Nu cheltuielile dinsistemul public au declanșat criza datoriilor suverane, ci faptul că
statele zonei euro au preluat la datoriapublic
datoriile băncilor private.Modelul economic impus de Germania va duce fie la un colaps continental, fie la o serie de revoluții în
statele membre, care vor dezintegra in ultima instanta Uniunea Europeana. Jurnalistii americani
o acuză
pe Doamna Cancelar Merkel de imoralitate din moment
ce a transferat săracilor povara salvăriibancherilor, dar și de lipsă de viziune. Germania refuză planurile de stimulare economică, solici
tând doar
austeritate, fără să țină seama că exporturile germane depind de țări mai puțin performante de pe
continent. Este evident ca economia Germaniei se va degrada
odată cu restul Uniunii
Europene
, dacămai continuă politicile de austeritate.
 
Austeritatea impusă cetățenilor este cea mai mare greșeală în criză, cred
expertii economici americani.
Autoritățile europene spun că fără austeritate nu poate fi menținut euro.
 
Analiștii ziarului New Yorkeravertizează că tocmai austeritatea este cea mai
 
mare amenințare a monedei comune. Dacă recesiuneamai durează, instabilitatea politică va arunca în aer zona euro, cu tot cu fragila sa monedă comună.
 
Jurnaliștii citează dintr
-
o recentă carte a lui Mark Blyth, profesor de economie la Universitatea Brown,
 
“Austeritatea: Istoria unei idei periculoase”. Rădăcinile acestui curent vin din perioada Iluminismului,scrie Blyth. În cazul Europei anilor 2000, austeritatea este generată de o alianță monstruoasă întrefinanțiști, guvernatorii băncilor centrale și politicienii germani, care au impus o politică nefastă pentrupopulație și inefientă pentru rezolvarea crizei.
 
 
Criza datoriilor suverane, realitate sau fictiune
Principala mistificare cu care a fost păcălită populația ține de așa numita criză a datoriilor su
verane. În
realitate, criza datoriilor a fost generată de sectorul privat, nu de cel public
.
 În 2007, datoria publică în
Irlanda era de 12% din PIB
ș
i de
26%, în Spania. Doar în Grecia și Italia se înregistrau cifre mai mari, dar
per ansamblu, zona euro nu
era îndatorată semnificativ.
 La inceputul
crizei imobiliare și
apoi al celei financiare, la Buxelles s-a luat hotaririea
fie salvate
băncile private
, preluând datoriile acestora si in acel moment,
țările din zona euro au devenit
supraîndatorate. În lo
c să recunoască starea de fapt
, politicienii europeni au declarat cu voce tare,
scăparea de sub control a cheltuielilor publice a generat criza.
Acea
stă campanie de propagandă poate
fi definite ca fiind cea mai mare mistificare din istorie, o
imensă campanie de publictate înșelătoare
,care
a determinat populația să creadă că datoriile țărilor sunt generate de sectorul public, nu degreșelile și lăcomia băncilor private
 
apărate de politicienii Bruxellezi
. Mecanismul Euro nu a putut nici el împiedica pr
ăbușirea
economica
, însă împiedică revenirea la normal și creșterea. Țările
member aleZonei Euro
nu pot tipări bani, pentru a relansa economia, cum au făcut americanii si
nici nu-
ș
i potdevaloriza moneda, drept care,
nu le rămâne decât să crească prețurile și să reducă salariile, adică săgenereze austeritate. Ceea ce pornește un cerc vicios, din care economiile europene nu pot ieși.
 Teoretic, s-ar fi putut rupe acest cerc
vicios prin reducerea taxelor și creșterea cheltuielilor
guvernamentale. Dar ridicol
ul ”Plan de stabilitate și creștere” împiedică Franța și Italia să acționeze,
 întrucât au un deficit de peste 3%, iar
Germania, care ar avea un excedent bugetar, refuză să își ajute
vecinii prin introducerea unui plan de stimulare economica, dupa modelul american. Majoritateaeconomistilor de prestigiu, afirma ca s
fârșitul acestor politici va fi unul dramati
c, respectiv fie un defaultla nivel continental, fie o serie de revo
luții în statele membre, care
in ultima instanta vor dezintegraUniunea Europeana.In opinia mea, principalii vin
ovați sunt
politicienii germani, cu precadere
Angela Merkel și Wolfgang
Schäuble, mini
strul său de finanțe, care fiind incurajați de succesul economiei germane în a
crea produsepentru export, cer Greciei sau Portuga
liei să fie l
a fel de eficiente, lucru aproape imposibil. Ba mai mult,
este greșit și din perspectiva intereselor germane.
 În primul rând
, prezența unor economii mai slabe în zona euro, menține un curs acceptabil al monedeicomune, permițând Germaniei să
 
facă exporturi si
 
 
aibă o industrie competitivă. Pe de alta parte, dacăGrecia sau Portugalia ar ieși din zona euro, mon
eda s-
ar întări prea mult, iar produsele
germane ardeveni prea scumpe la export.
 În al doilea rând
, este imposibil ca toate țările europene să aibă excedentul Germaniei
, nu de alta, daracest execedent este
obținut pe seama exporturilor în celelate țări europene. Dacă toate țările ar încerca cheltuie mai puțin, ca aibă excedentul Germaniei,
ar rezulta o recesiune paneuropeanape
rmanentă!
 Privita din alt punct de vedere, a
usteritatea nu este doar ineficientă economic,
dar
este și imorală, arată
 datele de care dispunem. Costurile sociale sunt evident
uriașe, fiind imoral ca actuala generație de
 
muncitori să plătească pentru salvarea bunăstării actualei generații de bancheri. Mai grav este
faptul
s-
ar putea să nu existe o generație viitoare. Oricât de grele au fost timpurile în care am copilărit, amavut școală gratis, ajutoare de la stat si
 
am primit un acoperiș de
-asupra capului. Pe de alta parte,p
romotorii austerității vor ca astfel de beneficii sociale să dispară, fiindcă nu mai reprezinta
reperelemorale care au ghida
t societatea europeană a ultimelor doua decade. In acest fel, acceptă o calamitate
mor
ală care ar fi putut fi
 
evitată si le este
 
ușor, fiincă de plătit pentru greșelile lor plătesc ceilalți.
 
Axa economica Germania-Asia de Sud-Est
R
ata de schimb efectiv a euro nu a încetat să crească din 2002 până î 
n 2011, i
ar raţiunile acestuifenomen nu ţin de ceea ce a întrepri
ns recent Banca Centrala Europeana sau de politicile structural aleUniunii Europene, ci deriva mai curind din
naşterea unui nou pol geografic al schimburilor
, structurat în
 jurul a două ţări si anume, Germania şi China. De o parte avem China, integrată în Organizația MondialăComerţului în 2001 şi care beneficiază de acest euro puternic pentru a exporta bunurile sale fără multăplusvaloare, iar de cealaltă parte avem Germania , cel mai mare exportator din lume până de curând,
(
acum depăşită de China) care vinde maşini de lux. Însă cui le vinde? Chin
ei; unii ar spune, cu zimbetulpe buze ca le vinde
Partidului Comunist Chinez. Una dintre particularităţile bunurilor de export germaneeste că nu sunt sensibile la variaţiile de preţ, pentru că suntem gata să
 
plătim mult pentru ceva de
calitate, iar
elasticitatea preţului la cumpărător pentru produsele germane este redusă. Putem extindechiar acest raţionament la cuplul câştigător Germania
-Asia de Sud-Est. De un deceniu, acest joc nu a
 încetat se amplifice,
astfel incit
China cumpăra echipamente produse de IMM
-urile germane la
prețuri foarte mici, iar in contrapartidă, China cumpăra la prețuri nu contează cât de mari BMW
-uri a
căror cerere nu prea depinde
 
de preţ. Evident ca daca adăugăm
veniturile de la Audi, Siemens, etc, caresunt traduse în contabilitate într-
o monedă foarte puternică, euro,
vom obtine o crestere a
acţiuni
lor
acestor societăţi la DAX, in
Frankfurt.Parerea mea, este
că în timpul ultimei viz
ite în China, Angela Merkel a negociat cu c
hinezii menţinerea
unei rate de schimb stabile, la 1,3 dolari pentru un euro. Din pacate nu am vazut semnalata in presa
această posibilă înţelegere –
 
făcută în parte într
-un mod necooperant
 –
 
cu violarea flagrantă a tratatelor
 U.E.
Această rată de schimb
(
neoficială
), negociata unilateral de Cancelarul German dar in mod evident
stabilă de opt luni, violează spiritul şi litera Tratatelor E
uropene. In consecinta, Euro este net
supraevaluat din punctual de vedere altaărilor
din sudul Europei, împiedicind in acest fel, oric
e creştere
a PIB-ului tarilor zonei.Data : iunlie 21.2013
Mircea Halaciuga, Esq.040724581078 

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->