Traducere din limba german\u0103
George Gu\u0163u
Adriana Rotaru

Alle Rechte bei und vorbehalten durch
Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main
Coperta colec\u0163iei DONE STAN
3 RAO International Publishing Company, 1996 pentru versiunea \u00een limba rom\u0103na
Aceasta carte a ap\u0103rut cu sprijinul acordat de INTER NATIONES, Bonn
Tiparul executat de
R.A. \u201eMonitorul Oficial"
Bucure\u015fti, Rom\u0103nia
2003 ISBN 973-576-479-2

(1932)
Deoarece mi-a fost h\u0103r\u0103zit s\u0103 tr\u0103iesc \u00eempreun\u0103 cu al\u0163ii ceva m\u0103re\u0163, deoarece am avut norocul s\u0103 apar\u0163in
\u2014 Confreriei\u2014 \u015fi s\u0103 mi se \u00eeng\u0103duie a m\u0103 num\u0103ra printre participan\u0163ii la acea c\u0103l\u0103torie unic\u0103, al c\u0103rei
miracol a sc\u0103p\u0103rat atunci ca un meteor, pentru ca mai apoi s\u0103 cad\u0103 uimitor de repede \u00een uitare, ba chiar
s\u0103 dob\u00eendeasc\u0103 o faim\u0103 rea, am luat hot\u0103r\u00eerea s\u0103 m\u0103 \u00eencumet la o scurt\u0103 relatare a acestei nemaiauzite
c\u0103l\u0103torii: o c\u0103l\u0103torie cum oamenii n-au mai cutezat s\u0103 fac\u0103 din zilele lui Huon \u015fi ale m\u00eeniosului Roland
p\u00een\u0103 \u00een vremurile noastre bizare, vremurile tulburi, dezn\u0103d\u0103jduite \u015fi totu\u015fi at\u00eet de roditoare de dup\u0103
marele r\u0103zboi. \u00een ce prive\u015fte dificult\u0103\u0163ile acestei \u00eencerc\u0103ri, presupun c\u0103 nu-mi f\u0103c deloc iluzii. S\u00eent
foarte m\u0103ri \u015fi nu s\u00eent doar de natur\u0103 subiectiv\u0103, cu toate c\u0103 \u015fi acestea ar fi fost, ele singure, demne de
luat \u00een seam\u0103. C\u0103ci, pe l\u00eeng\u0103 f\u0103ptui c\u0103 nu mai posed ast\u0103zi nici un fel de obiecte care s\u0103-mi \u0163in\u0103 treze
amintirile, nici un fel de suveniruri, documente s\u0103u jurnale - nu, ci \u00een anii grei, scur\u015fi \u00eentre timp,
urm\u0103rit fiind de ne\u015fans\u0103, de boal\u0103 \u015fi de cumplite \u00eencerc\u0103ri, am pierdut \u015fi mare parte din amintiri, iar
datorit\u0103 loviturilor sor\u0163ii \u015fi descuraj\u0103rilor mereu re\u00eennoite, \u00eens\u0103\u015fi memoria mea, ca \u015fi \u00eencrederea \u00een
aceast\u0103 memorie, alt\u0103dat\u0103 \u0103t\u00eet de fidel\u0103, au sl\u0103bit \u00een chip ru\u015finos. \u00eens\u0103, abstrac\u0163ie f\u0103c\u00eend de aceste
suferin\u0163e strict personale, am m\u00eeinile legate, \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, prin jur\u0103m\u00eentul de odinioar\u0103 al
Confreriei; c\u0103ci acest jur\u0103m\u00eent \u00eemi \u00eeng\u0103duie, ce-i drept, s\u0103-mi comunic f\u0103r\u0103 opreli\u015fti experien\u0163ele
personale, dar \u00eemi interzice orice dezv\u0103luire privitoare la taina \u00een sine a Confreriei. \u015ei chiar dac\u0103, de
ani \u015fi ani, Confreria nu pare s\u0103

HERMANN HESSE
mai aib\u0103 o existen\u0163\u0103 palpabil\u0103, iar eu n-am mai rev\u0103zut pe nici unul dintre membrii ei, totu\u015fi nu exista pe lume
ispit\u0103 s\u0103u amenin\u0163are care m-ar putea \u00eempinge s\u0103-mi calc jur\u0103m\u00eentul. Dimpotriv\u0103: dac\u0103 ast\u0103zi sau m\u00eeine s-ar
\u00eent\u00eempla s\u0103 fiu adus \u00een fa\u0163a unei cur\u0163i mar\u0163iale \u015fi obligat s\u0103 aleg \u00eentre a m\u0103 l\u0103sa executat sau a tr\u0103da taina
Confreriei, o, cu ce bucurie fierbinte mi-\u0103\u015f pecetlui prin moarte jur\u0103m\u00eentul f\u0103cut! \u00een treac\u0103t fie spus: \u00eencep\u00eend cu
jurnalul de c\u0103l\u0103torie al contelui Keyserling, au ap\u0103rut c\u00eeteva c\u0103r\u0163i ai c\u0103ror autori l\u0103sau impresia, par\u0163ial
involuntar, \u00eens\u0103 par\u0163ial inten\u0163ionat, c\u0103 ar fi membri \u0103i Confreriei \u015fi c\u0103 ar fi luat parte la c\u0103l\u0103toria spre Soare-
R\u0103sare. Chiar \u015fi aventuroasele \u00eensemn\u0103ri de drum ale lui Ossendowski au trezit uneori aceast\u0103 onorant\u0103 b\u0103nuial\u0103.

D\u0103r to\u0163i ace\u015ftia nu au c\u00eetu\u015fi de pu\u0163in de-a face cu Confreria \u015fi cu c\u0103l\u0103toria noastr\u0103 spre Soare-R\u0103sare, ori, \u00een cel
mai bun caz, nu mai mult dec\u00eet au predicatorii micilor secte pietiste cu M\u00eentuitorul, apostolii \u015fi Sf\u00eentul Duh, a
c\u0103ror gra\u0163ie deosebit\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire o invoc\u0103. Poate c\u0103, \u00eentr-\u0103dev\u0103r, contele Keyserling a f\u0103cut \u00eenconjurul lumii
l.a bordul unei nave cu tot confortul, poate c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, Ossendowski a str\u0103b\u0103tut \u0163\u0103rile pe care le descrie,
totu\u015fi perind\u0103rile lor dintr-un loc \u00een altul n-au fost miraculoase \u015fi n-au descoperit \u0163inuturi noi, pe c\u00eend unele etape
ale c\u0103l\u0103toriei noastre, renun\u0163\u00eend la toate accesoriile comune ale voiajelor moderne de duzina, precum trenurile,
vapoarele, telegraful, automobilul, avionul \u015fi a\u015fa mai departe, au p\u0103truns cu adev\u0103rat pe t\u0103r\u00eemul eroicului \u015fi \u0103l
magicului. Ne aflam atunci la pu\u0163in\u0103 vreme dup\u0103 sf\u00eer\u015fitul r\u0103zboiului mondial \u015fi exista, mai ales \u00een con\u015ftiin\u0163a
popoarelor \u00eenvinse, o stare extraordinar\u0103 de irealitate, de disponibilitate pentru suprareal, chiar dac\u0103, \u00een fapt, s-au
petrecut doar pu\u0163ine str\u0103pungeri ale grani\u0163elor \u015fi \u00eenaint\u0103ri \u00een imperiul unei psihocr\u0103\u0163ii viitoare. Drumul nostru pe
Marea Lunii p\u00een\u0103 la Famagusta, unde am fost condu\u015fi de Albert cel Mare, sau descoperirea Insulei Fluturilor, la
doi pa\u015fi de Zipangu, ori nobila ceremonie de la morm\u00eentul lui Riidiger, acestea s\u00eent fapte \u015fi tr\u0103iri d\u0103ruite o
singur\u0103 dat\u0103, atunci, oamenilor din vremea \u015fi din parte noastr\u0103 de lume.
C\u0102L\u0102TORIA SPRE SOARE-R\u0102SARE

129
\u00eenc\u0103 de aici, dup\u0103 cum v\u0103d, \u00eent\u00eempin unul dintre cele mai mari obstacole ridicate \u00een calea relat\u0103rii mele. Planul pe
care \u015fi-au g\u0103sit \u00eemplinirea ac\u0163iunile noastre, zona tr\u0103irilor suflete\u015fti c\u0103reia ele \u00eei apar\u0163in, s-ar putea explica destul
de u\u015for cititorului, dac\u0103 mi-\u0103r fi permis s\u0103-l introduc \u00een ceea ce reprezint\u0103 esen\u0163a tainic\u0103 a Confreriei. A\u015fa \u00eens\u0103,
multe lucruri s\u0103u poate chiar toate \u00eei vor p\u0103rea cu neputin\u0163\u0103 de crezut, r\u0103m\u00een\u00eendu-i ne\u00een\u0163elese. \u00eens\u0103 trebuie s\u0103
riscam mereu paradoxul, s\u0103 pornim iar\u0103\u015fi \u015fi iar\u0103\u015fi la realizarea imposibilului, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc p\u0103rerea lui Siddhartha,
\u00een\u0163eleptul nostru prieten din Orient, care spusese c\u00eendva: \u201eCuvintele nu s\u00eent de ajutor \u00een\u0163elesului tainic, de fiecare
dat\u0103 totul devine pu\u0163in altfel, pu\u0163in fals, pu\u0163in nebunesc, da, \u015fi asta e bine, eu \u00eencuviin\u0163ez \u015fi asta, faptul c\u0103 pentru
un om este un lucru de pre\u0163 \u015fi un dar al \u00een\u0163elepciunii ceea ce altuia i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ca o nebunie. De altfel, \u00eenc\u0103 \u00een
urm\u0103 cu secole, membrii \u015fi istoricii Confreriei noastre \u015fi-au dat seama de aceast\u0103 dificultate, \u00eenfrunt\u00eend-o cu
bravur\u0103, i\u0103r unul dintre ei, unul dintre cei mai mari, a amintit-o astfel \u00eentr-un vers nemuritor:
\u201eCine calatore\u015fte-n dep\u0103rtare Adesea vede lucruri ce-l uimesc. Acas\u0103-apoi le spune cu glas tare \u015ei-ai lui ca
mincinos \u00eel dojenesc. C\u0103ci omul m\u0103rginit nu da crezare La tot ce ochii nu-i adeveresc. Deci cei ne\u015ftiutori eu nu
m-a\u015ftept Sa cread\u0103 \u00een cuv\u00eentul meu cel drept."
Tocmai ace\u015fti \u201ene\u015ftiutori" s\u00eent cei ce au izbutit s\u0103 fac\u0103 \u00een a\u015fa fel, \u00eenc\u00eet nu numai c\u0103 ast\u0103zi lumea a uitat c\u0103l\u0103toria
noastr\u0103, care odinioar\u0103 \u00eenfl\u0103c\u0103rase p\u00een\u0103 la extaz mii de oamenii, dar memoria ei a fost stigmatizat\u0103 cu un
adev\u0103rat tabu. La urma urmei, istoria abund\u0103 de exemple asem\u0103n\u0103toare. Adesea m\u0103 g\u00eendesc c\u0103 \u00eentreaga istorie a
lumii nu e altceva dec\u00eet o carte cu poze, \u00een care se poate vedea oglindit\u0103 cea mai nestins\u0103 \u015fi mai oarb\u0103 sete a
omului: setea de uitare. Oare nu \u015fterge fiecare nou\u0103 genera\u0163ie, folosindu-se de interdic\u0163ii, de conjura\u0163ia t\u0103cerii, de
ironie, exact ceea ce genera\u0163ia precedenta

socotise a fi mai important? \u015ei n-am v\u0103zut noi \u00een\u015fine, cu propriii no\u015ftri ochi, cum un r\u0103zboi monstruos,
\u00eengrozitor, care a durat ani, a fost apoi, timp de al\u0163i ani, uitat, t\u0103g\u0103duit, \u00eempins \u00een abisurile subcon\u015ftientului,
alungat din minte ca prin farmec de popoare \u00eentregi, pentru ca ast\u0103zi aceste popoare, dup\u0103 ce s-au odihnit pu\u0163in,
s\u0103 citeasc\u0103 romane pasionante de r\u0103zboi, c\u0103ut\u00eend s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte din nou de ceea ce chiar ele au s\u0103v\u00eer\u015fit \u015fi au
suferit cu c\u00ee\u0163iva ani mai devreme? La fel \u015fi pentru faptele \u015fi p\u0103timirile Confreriei noastre, care acum s\u00eent uitate
ori au devenit obiect de batjocur\u0103, va veni ziua c\u00eend vor fi redescoperite, iar consemn\u0103rile mele reprezint\u0103 obolul
pe care \u00eencerc s\u0103-l aduc, dup\u0103 slabele mele puteri.
Printre particularit\u0103\u0163ile c\u0103l\u0103toriei spre Soare-R\u0103sare a existat \u015fi aceea c\u0103, de\u015fi Confreria urm\u0103rea cu aceast\u0103
expedi\u0163ie scopuri extrem de precise, de natur\u0103 superioar\u0103 (ele fac parte din sfera secret\u0103, a\u015fadar nu pot fi
dezv\u0103luite), totu\u015fi fiecare participant putea avea, mai bine zis, trebuia s\u0103 aib\u0103 o \u0163inta particular\u0103 la cap\u0103tul
drumului s\u0103u, pentru c\u0103 nimeni nu era acceptat, dac\u0103 nu se dovedea \u00eensufle\u0163it de un asemenea \u0163el personal, a\u015fa
\u00eenc\u00eet fiecare dintre noi p\u0103rea c\u0103 se supune idealurilor \u015fi scopurilor comune, c\u0103 lupt\u0103 sub un stindard comun, \u00eens\u0103
totodat\u0103 purta ne\u00eencetat \u00een inim\u0103, ca pe o for\u0163\u0103 ascuns\u0103 \u015fi ca pe o m\u00eeng\u00eeiere suprem\u0103, propriul s\u0103u vis nes\u0103buit, de
copil. In ce prive\u015fte \u0163inta c\u0103l\u0103toriei mele, asupra c\u0103reia am fost chestionat \u00een fa\u0163a \u00eenaltului Scaun \u00eenainte de
admiterea \u00een Confrerie, ea era simpl\u0103, \u00een vreme ce unii confra\u0163i m\u0103rturiseau \u0163eluri pe care eu m\u0103 declaram,
fire\u015fte, gata s\u0103 le stimez, dar nu izbuteam s\u0103 le p\u0103trund pe de-a-n-tregul. Unul dintre ei, de pild\u0103, era c\u0103ut\u0103tor de
comori \u015fi nu-l preocupa nimic altceva dec\u00eet s\u0103 ajung\u0103 la un tezaur pre\u0163ios, numit de el \u2014 Tao, \u00een timp ce altul \u00ee\u015fi
pusese \u00een minte s\u0103 prind\u0103 un \u015farpe anume, pe care \u00eel credea \u00eenzestrat cu puteri fermecate \u015fi \u00eel numea Kundalini.
\u00een schimb, scopul c\u0103l\u0103toriei \u015fi al vie\u0163ii mele, ce mi se \u00eenfiripase ademenitor \u00een visuri \u00eenc\u0103 din adolescen\u0163\u0103, era
acesta: s\u0103 dau ochii cu frumoasa prin\u0163es\u0103 Fatme \u015fi, de va fi cu putin\u0163\u0103, s\u0103-i c\u00ee\u015ftig dragostea.
\u00een momentul acela, c\u00eend am avut norocul s\u0103 fiu primit \u00een Confrerie, adic\u0103 \u00eendat\u0103 dup\u0103 sf\u00eer\u015fitul marelui r\u0103zboi,
\u0163ara noastr\u0103 era plin\u0103 de m\u00eentuitori, profe\u0163i \u015fi apostoli, de presim\u0163iri ale apocalipsei
C\u0102L\u0102TORIA SPRE SOARE-R\u0102SARE

131
ori de n\u0103dejdi legate de na\u015fterea unui al treilea Reich. Zguduit de r\u0103zboi, adus la disperare de lipsuri \u015fi foamete,
profund dezam\u0103git de evidenta inutilitate a tuturor sacrificiilor materiale \u015fi a jertfelor de s\u00eenge, poporul nostru

era pe atunci la fel de receptiv fa\u0163\u0103 de unele n\u0103luciri ale min\u0163ii, ca \u015fi de veritabilele \u00een\u0103l\u0163\u0103ri ale sufletului. Existau
cercuri de dans bacantic \u015fi grupuri militante anabaptiste, existau c\u00eete \u015fi mai c\u00eete, ce p\u0103reau s\u0103 deschid\u0103 c\u0103i spre
cealalt\u0103 lume \u015fi spre miracol, era larg r\u0103sp\u00eendit\u0103 atunci \u015fi o \u00eenclina\u0163ie c\u0103tre misterele \u015fi doctrinele religioase ale
Indiei \u015fi ale antichit\u0103\u0163ii persane, \u00een general, ale Orientului \u015fi toate acestea au avut drept urmare faptul c\u0103 \u015fi Con-
freria noastr\u0103, care fiin\u0163ase dintotdeauna, a ap\u0103rut \u00een ochii celor mai mul\u0163i ca una dintre nenum\u0103ratele
improviza\u0163ii produse de aceast\u0103 mod\u0103 gr\u0103bita, iar, \u00eempreun\u0103 cu ele, dup\u0103 c\u00ee\u0163iva ani, a fost \u00een parte \u00eenghi\u0163it\u0103 de
uitare, \u00een parte acoperit\u0103 de dispre\u0163 \u015fi p\u0103tat\u0103 de o reputa\u0163ie dubioas\u0103. Pe aceia dintre adep\u0163ii s\u0103i care i-au p\u0103strat
credin\u0163a neclintit\u0103, aceasta nu poate s\u0103-i tulbure.
C\u00eet de limpede \u00eemi amintesc clipa c\u00eend, dup\u0103 \u00eemplinirea anului de prob\u0103, m-am \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat \u00eenaintea \u00eenaltului Scaun,
unde \u00eemputernicitul m-a ini\u0163iat \u00een proiectul c\u0103l\u0103toriei spre Soare-R\u0103sare \u015fi, eu afirm\u00eend c\u0103 m\u0103 pun cu trup \u015fi
suflet la dispozi\u0163ia proiectului, m-a \u00eentrebat ce anume a\u015fteptam de la aceasta drume\u0163ie \u00een regatul basmelor!
\u00eembujor\u00eendu-m\u0103, trebuie s\u0103 recunosc, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a v\u0103di vreo re\u0163inere ori \u015fov\u0103ial\u0103, am dat glas \u00een fa\u0163a adun\u0103rii
Ale\u015filor dorin\u0163ei arz\u0103toare de a putea s-o v\u0103d cu ochii mei pe prin\u0163esa Fatme. Iar \u00eemputernicitul, t\u0103lm\u0103cind
gesturile b\u0103rba\u0163ilor cu fa\u0163a acoperit\u0103, mi-a pus bl\u00eend mina pe cre\u015ftet, m-a binecuv\u00eentat \u015fi a rostit formula ce
\u00eensemna confirmarea mea ca membru al Confreriei. \u201eAnima pia", mi s-a adresat el \u015fi m-a \u00eendemnat la statornicie
\u00een credin\u0163\u0103, la vitejie \u00een primejdii, la iubire fr\u0103\u0163easc\u0103. Temeinic instruit \u00een cursul anului de prob\u0103, am pronun\u0163at
jur\u0103m\u00eentul, am f\u0103g\u0103duit solemn s\u0103 m\u0103 despart de lume \u015fi de credin\u0163a ei de\u015fart\u0103 \u015fi am primit pe deget inelul Con-
freriei, cu acele versuri ce-l \u00eenso\u0163esc, desprinse dintr-unul din cele mai frumoase capitole ale Confreriei noastre:
\u201e\u00een aer, pe p\u0103m\u00eent, \u00een foc \u015fi-n apa, De orice duh e mai presus;

\u015fi a\u015fa mai departe.
Spre marea mea fericire, am avut chiar atunci, \u00eendat\u0103 dup\u0103 admiterea \u00een Confrerie, una din revela\u0163iile ce ne
fuseser\u0103 promise nou\u0103, novicilor. \u015ei anume: urm\u00eend instruc\u0163iunile Ale\u015filor, abia m\u0103 al\u0103turasem uneia din grupele
de c\u00eete zece persoane, aflate \u00een mers pretutindeni \u00een \u0163ar\u0103, pentru a se uni cu convoiul cel mare al Confreriei, c\u00eend,
deodat\u0103, am \u00een\u0163eles cu p\u0103trunz\u0103toare claritate una din tainele expedi\u0163iei noastre. Mi-am dat seama c\u0103 m\u0103
al\u0103turasem unui pelerinaj spre Orient, \u00een aparen\u0163\u0103 unui pelerinaj anumit \u015fi irepetabil, \u00eens\u0103, \u00een realitate, \u00eentr-un
sens mai \u00eenalt \u015fi esen\u0163ial, aceast\u0103 procesiune spre Orient nu era doar a mea \u015fi doar aceasta prezent\u0103, ci era o
procesiune a celor consacra\u0163i credin\u0163ei \u015fi jertfei, care se scurgea ne\u00eencetat \u015fi etern c\u0103tre R\u0103s\u0103rit, c\u0103tre patria
luminii, avans\u00eend ne\u00eentrerupt de-a lungul secolelor, merg\u00eend \u00een \u00eent\u00eempinarea luminii \u015fi a miracolului, \u015fi fiecare
dintre noi, confra\u0163ii, fiecare din grupele noastre, \u00eentreaga noastr\u0103 armat\u0103 \u015fi mar\u015ful ei gigantic nu \u00eensemnau dec\u00eet
un val \u00een torentul ve\u015fnic al sufletelor, \u00een ve\u015fnicul dor de \u00eentoarcere acas\u0103 al spiritelor spre locul unde r\u0103s\u0103rea
soarele, spre patrie. Cunoa\u015fterea m-a str\u0103fulgerat ca o raz\u0103 \u015fi, \u00een aceea\u015fi secunda, s-a rede\u015fteptat \u00een inima mea un
vers pe care \u00eel \u00eenv\u0103\u0163asem \u00een anul de noviciat \u015fi \u00eentotdeauna \u00eel iubisem, p\u0103r\u00eendu-mi-se extraordinar, f\u0103r\u0103 ca totu\u015fi
s\u0103-i pot cuprinde \u00eentreg adev\u0103rul, un vers al poetului Novalis: \u201eSpre ce ne \u00eendrept\u0103m? Mereu spre cas\u0103."
\u00eentre timp, grupa noastr\u0103 \u00ee\u015fi \u00eencepuse drume\u0163ia, cur\u00eend ne-am \u00eent\u00eelnit cu alte grupe, iar sentimentul solidarit\u0103\u0163ii \u015fi
al \u0163elului comun ne umplea sufletul \u015fi ne d\u0103ruia tot mai multa bucurie. Devota\u0163i regulilor Confreriei noastre,
duceam o via\u0163\u0103 de pelerini, nef\u0103c\u00eend uz de nici unul din acele obiecte ce provin de la o lume hipnotizata de bani,
cifre \u015fi timp \u015fi golesc de con\u0163inut via\u0163a oamenilor; printre ele se num\u0103r\u0103, \u00een primul r\u00eend, inven\u0163iile mecanice, cum
s\u00eent trenurile, ceasurile \u015fi altele asemenea. Un alt principiu al nostru, unanim respectat, ne impunea sa cercet\u0103m
\u015fi s\u0103 cinstim toate l\u0103ca\u015furile \u015fi
C\u0102L\u0102TORIA SPRE SOARE-R\u0102SARE

133
vestigiile legate de istoria str\u0103veche a Confreriei \u015fi de credin\u0163a sa. Am vizitat \u015fi am adus prinos de respect tuturor
locurilor \u015fi zidirilor cucernice, bisericilor, nobilelor monumente funerare aflate \u00een drumul nostru, am \u00eempodobit
cu flori capelele \u015fi altarele, am venerat ruinele cu imnuri sau cu reculegere t\u0103cut\u0103, am \u00een\u0103l\u0163at c\u00eentece \u015fi rug\u0103ciuni
\u00een memoria celor ce-\u015fi dormeau acolo somnul ve\u015fniciei. Nu rareori am fost lua\u0163i \u00een der\u00eedere \u015fi tulbura\u0163i de
necredincio\u015fi, dup\u0103 cum, de asemenea, s-a \u00eent\u00eemplat destul de des ca preo\u0163ii s\u0103 ne dea binecuv\u00eentarea, invit\u00eendu-
ne s\u0103 le fim oaspe\u0163i, copiii s\u0103 ne \u00eenso\u0163easc\u0103, plini de entuziasm, s\u0103 \u00eenve\u0163e c\u00eentecele noastre \u015fi s\u0103-\u015fi ia ramas-bun
de la noi cu lacrimi \u00een ochi, un b\u0103tr\u00een s\u0103 ne arate monumente uitate ale trecutului sau s\u0103 ne povesteasc\u0103 vreo
legend\u0103 din \u0163inutul s\u0103u, tinerii s\u0103 mearg\u0103 o bucata de drum al\u0103turi de noi, dorind s\u0103 devin\u0103 \u015fi ei membri ai
Confreriei. Acestora li se d\u0103deau sfaturile de trebuin\u0163\u0103, f\u0103c\u00eendu-li-se cunoscute primele deprinderi \u015fi exerci\u0163ii ale
noviciatului. S-au petrecut cele dint\u00eei minuni, unele v\u0103zute cu ochii no\u015ftri, altele evocate nea\u015fteptat, prin relat\u0103ri
\u015fi legende. \u00eentr-o zi, eu eram \u00eenc\u0103 \u00eencep\u0103tor pe atunci, s-a r\u0103sp\u00eendit brusc vestea c\u0103 \u00een cortul Conduc\u0103torilor no\u015ftri
sosise ca oaspete uria\u015ful Agramant, care se str\u0103duia s\u0103-i conving\u0103 pe conduc\u0103tori s\u0103 ne abatem prin Africa, unde
ar fi trebuit s\u0103 eliberam c\u00ee\u0163iva confra\u0163i, ce se aflau \u00een prizonierat la mauri. Alt\u0103dat\u0103 a fost z\u0103rit un pitic, Cel
Smolit, M\u00eeng\u00eeietorul, \u015fi s-a n\u0103scut presupunerea c\u0103 drume\u0163ia noastr\u0103 avea s\u0103 se \u00eendrepte spre C\u0103ldare. \u00eens\u0103 cea
dint\u00eei ar\u0103tare miraculoasa, pe care am putut-o vedea cu proprii mei ochi, a fost aceasta: ne oprisem la o capel\u0103 pe
jum\u0103tate c\u0103zut\u0103 \u00een ruin\u0103, \u00een prefectura Spai-chendorf, pentru o scurt\u0103 odihn\u0103 \u015fi medita\u0163ie; pe singurul perete
neatins al capelei st\u0103tea zugr\u0103vit un uria\u015f sf\u00eent Cristofor, purt\u00eendu-l pe um\u0103r pe pruncul Iisus, mic \u015fi aproape \u015fters
de vreme. Conduc\u0103torii, a\u015fa cum procedau uneori, n-au pornit pur \u015fi simplu la drum mai departe, ci ne-au