Zdrean de Tudor Arghezi L-ai vzut cumva pe Zdrean, Cel cu ochii de faian? E un cine zdrenuros De flocos, dar e frumos.

Parc-i strns din petice, Ca s-l tot mpiedice, Ferfeniele-i atrn i pe ochi, pe nara crn, i se-ncurc i descurc, Parc-i scos din cali pe furc. Are ns o ureche De punga fr pareche. D trcoale la cote, Ciufulit i-aa lie, Ateptnd un ceas i dou O gin s se ou, Care cnt cotcodace, Proaspt oul cnd i-l face. De cnd e-n gospodrie Multe a-nvat i tie, i, pe brnci, tr, grbi, Se strecoar pe furi. Pune laba, ia cu botul i-nghite oul cu totul. - "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-a mncat!" "Stai niel, c te dezv Fr mtur i b. Te nva mama minte." i i-a dat un ou fierbinte. Dar decum l-a mbucat, Zdrean l-a i lepdat i-a-njurat cu un ltrat. Cnd se uita la gin, Cu culcuul lui, vecin, Zice Zdrean-n gndul lui "S-a fcut a dracului!"