UNIVERSITATEA TEHNICA GH.

ASACHI IASI FACULTATEA DE MEANICA

PROIECT: Maini i instalaii pentru prelucrarea legumelor i fructelor SPECIALIZAREA: M.I.A.I.A.

STUDENT: BUDIHACI DUMITRU GRUPA: 8409

ANUL UNIVERSITAR 2012 - 2013

CUPRINS

1.1. Materii prime si materiale auxiliare 1.1.1. Clasificarea materii prime folossite 1.1.2. Caracteristicii fizice si chimice 1.1.3. Directii de utilizare a materialelor prime 1.2. Stab. schemei tehnologice pentru obtinerea produsului finit 1.3. Descrierea operatiilor principale 2.1. Stab. liniei tehnologice pentru obtinerea produsului finit 2.2. Curatirea materiilor prime 2.3. Masini pt. spalarea prime si materialelor. Metode si masini 2.4. Alegerea variantei optice 2.5. Dimensionarea masinii de spalat aleasa 3.1. Conditionarea materialelor prime 3.2. Mecanizarea operatiilor de conditionare 3.3. Alegerea variantei optice 3.4. Ecologizarea masini alese 4.1. Ambalaje si dozare 5.1. Dimensionarea unui rezervor cu o capacitate egala cu productivitatea orala a liniei tehnologice

TEMA PROIECT
Sa se proiecteze linia tehnologica pt. producerea compotului din fructe samburoase

Materii prime si materiale auxiliare utilizate

Materii prime
Fructele samburoase se caracterizeaza printr-un colorit placut, sunt suculente, bogate in glucide, usor asimilabile. Unele fructe din aceasta grupa (cirese, caise, prune, piersici) sunt valoroase datorita continutului in substante minerale si contribuie la refacerea globulelor rosii. Prunele sunt fructele cele mai raspandit la noi in tara prunele sunt apreciate pentru cantitatea de glucide pe care o contin si pentru sarurile minerale (Ca, Na, Mg, Fe, etc.). Exista numeroase soiuri si se deosebesc intre ele prin forma, culoare, suculenta, perioada de coacere, aderenta samburelui la pulpa, etc. Caisele Forma: este o nsuire caracteristic pentru diferite specii i soiuri de caise. Mrimea: este redat prin mas, dimensiuni sau volum; introducerea n procesul tehnologic a unor materii prime uniforme ca mrime, permite prelucrarea mecanizat i obinerea unor produse finite de calitate bun i constant. Masa: se exprim n grame, n kilograme sau prin numrul de buci care intr ntr-un kilogram. Volumul: se exprim n centimetri cubi, i se msoar prin cantitatea de ap dislocuit. Masa specific: se exprim n g/cm depinznd de gradul de coacere i condiioneaz direct rezistena mecanic la transport i prelucrare. Masa volumetric: variaz n funcie de form, mrime i mas specific; prezint importan pentru stabilirea spaiului necesar pentru depozitare i se exprim n kg/m. Cldura specific: reprezint cantitatea de cldur sau de frig, necesar pentru ridicarea sau coborrea temperaturii cu 1C a unitii de mas de caise. Temperatura de nghe: reprezint punctul de la care apa liber din fructe trece n stare solid (variaz ntre 0,5 i 4C ). Fermitatea structo-textural: indic rezistena pe care o opun fructele la exercitarea unei presiuni exterioare. Se msoar cu penetrometrele sau cu maturometrele. Fermitatea caiselor se datoreaz caracteristicilor structurale, texturii, compoziiei chimice precum i gradului de maturitate. Ciresele Calitatea materiei prime este determinanta in asigurarea calitatii produselor finite. La fabricarea compotului de cirese se foloseste fructe proaspete sau preconservate corespunzatoare calitativ conditiilor impuse de normativele tehnice de produs. Aprecierea calitatii materiei prime folosite in industria compoturilor se face tinand seama de conditiile impuse prin procesul tehnologic de prelucrare, calitatea fructelor proaspete fiind definita prin indicatori generali si individuali ai speciei si soiului. In cadrul aceluiasi soi, proprietatile organoleptice si fizico-chimice difera si ele in functie de factori ca: perioada de recoltare, gradul de maturitate, conditiile de sol si clima, agrotehnica aplicata, etapele de recoltare, conditiile de transport si stocare temporara, starea igienico-sanitara si capacitatea de pastrare in stare proaspata a fructelor. Proprietatile fizice ale fructelor includ notiuni referitoare la marime, volum,

greutate specifica, fermitate etc. care definesc gradul de maturitate si de prospetime al fructelor. Proprietatile organoleptice se refera la culoare, gust, aroma, care pot suferi modificari in timpul transportului, depozitarii si prelucrarii fructelor. Din punct de vedere chimic fructele sunt alcatuite din apa (80-95%) sub forma libera sau legata, substante organice si substante minerale: - in general saruri dizolvate in sucul celular in care predomina potasiul. Substantele organice sunt componentele cele mai importante si sunt reprezentate de: substante plastice (elementele constructive ale celulelor) intre care se disting hidratii de carbon usor asimilabili dominati de glucoza si levuloza precum si substantele pectice (pectina si protopectina) deosebit de importante pentru conservele de fructe; substante active: - vitamine si enzyme; produse ale metabolismului plantelor cu acizi organici, glucozide, substante tanante, uleiuri eterice, coloranti etc. Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca fructele destinate industrializarii sunt: continut ridicat in substanta uscata solubila; raport optim intre continutul de zahar si acizi; culoare, aroma si gust specifice si bine exprimate; continut ridicat in vitamine si saruri minerale; procent redus de deseuri; grad optim de maturitate industriala; stare igienica - sanitara corespunzatoare.

Materiale auxiliare
La fabricarea conservelor de fructe pe lng materiile prime, se utilizeaz oserie de materiale auxiliare, care adesea au rol determinant asupra nsuirilor calitativei a valorii nutritive ale produselor finite. Cunoaterea caracteristicilor materialelor auxiliare contribuie n mod eficient la optimizarea proceselor tehnologice i evitarea unor defecte calitative ale produselor finite. La fabricarea conservelor de fructe se utilizeaz ca materiale auxiliare urmtoarele: ap, substane ndulcitoare (zahr, glucoza), acizi alimentari (citric, tartric, ascorbic) i substane gelifiante (pectina). Apa Apa constituie unul din factorii eseniali n desfurarea proceselor tehnologice nactivitatea de industrializare a fructelor. Apa utilizat n procesul tehnologic de fabricareal conservelor la splarea materiilor prime, ambalajelor, ustensilelor, utilajelor isuprafeelor de lucru, la oprire, la pasteurizare sau ca adaos n produse, trebuie s fiepotabil i deci s ndeplineasc condiiile fizico-chimice i microbiologice prevzute. Zahrul Calitatea zahrului se poate stabili rapid chiar i prin examen organoleptic. Cristalele trebuie s fie uscate, albe, fr gust i/sau miros strin. n soluia de 25% concentraie n zahr trebuie s fie complet solubil fr sediment i fr corpuri strine. Glucoza Glucoza se poate utiliza sub form de glucoza lichid n special la fabricarea dulcetei, creia i imprim un aspect deosebit de plcut prin obinerea unui sirop bine legat i sticlos . Acizi alimentari Acizii alimentari se utilizeaz pentru corectarea aciditii produselor, pentru asigurareaunui raport optim fat de coninut n zahr. Se utilizeaz acidul citric, tartric i uneori ascorbic pentru vitaminizare. Cel mai desutilizat la conservele de fructe este acidul

citric. Din punct de vedere calitativ trebuie scorespund condiiilor STR- 2292-74. Se prezint sub form de cristale albe, uscate cu gust acru. Ambalajele Pentru ambalarea compoturilor se folosesc ambalajele metalice si ambalajele din sticla. Ambalajele metalice Ambalajele metalice sub forma de cutii de conserve detin o pondere importanta in industria conservelor de fructe si legume. Dintre acestea, pe primul loc se situeaza cutiile din tabla cositorita la cald sau electrolitic. Ambalajele din sticla In afara de factorul economic, in general recipientele de sticla sunt preferate si datorita unor factori psihologici. Astfel recipientele de sticla dau inainte de toate senzatia de curatenie, de neutralitate completa fata de continutul si de perfecta impermeabilitate fata de factorii externi.

Insusiri fizice ale fructelor FORMA - caracteristica speciei, soiului MARIMEA - e redata prin masa, dimensiuni, volum; daca in procesul tehnologicse introduc materii prime uniforme ca dimensiuni, e posibila prelucrarea mecanizata si obtinerea de produse finite de calitate constanta MASA - se exprima in grame sau kilograme sau prin numarul de bucati la kilogram VOLUMUL - se exprima in cm si se masoara prin cantitatea de apa dislocuita MASA SPECIFICA - g/cm, depinde de gradul de coacere si conditioneaza directrezistenta mecanica MASA VOLUMETRICA - variaza functie de forma, marime, masa specifica, areimportanta pt. stabilirea spatiului necesar pentru depozitare, kg/m; CALDURA SPECIFICA - cantitatea de caldura sau de frig necesara pentruridicarea sau coborarea temperaturii cu 1 CFERMITATEA STRUCTO-TEXTURALA - rezistenta pe care o opun fructele silegumele la exercitarea unei presiuni exterioare; depinde de maturitate, textura,compozitie chimica, caracteristici structurale Insusiri senzoriale ale fructelor Sunt insusiri ce pot fi percepute cu ajutorul simturilor si constituie factori importanti in stabilirea calitatii fructelor si legumelor. CULOAREA - este foarte variata, se datoreaza pigmentilor si depinde de gradulde maturitate GUSTUL - e specific fiecarei specii, soiului si e determinat de continutul in uniicompusi chimici: glucide, acizi organici, polifenoli AROMA - contribuie la definirea calitatilor gustative, e o caracteristica complexade gust si miros MIROSUL - reprezinta senzatiile produse de unele sb. volatile asupra organului olfactiv - uleiuri eterice

Compoziia chimic a fructelor 1. APA - LIBERA 80-90% in fructe 2..SUBSTANTAUSCATA 2A. SUBSTANTE ORGANICE 9-17.5% 1.GLUCIDE: - 8-12% fructe Monoglucide: - pentoze, riboza, hexoze, glucoza, fructoza Oligoglucide: - diglucide, zaharoza, maltoza, rafinoza Poliglucide: - amidon, inulina, celuloza, hemiceluloza, pectine, gume, mucilagii 2.LIPIDE: - gliceride, ceruri vegetale, steride, lecitine 0.5% - continut mediu 3.PROTIDE: glicina 1% fructe Aminoacizi Proteine: - legumina, faseolina, tuberina Proteide (complexe): - nucleoproteide, cromoproteide 4.VITAMINE: Liposolubile: A,D,E,K Hidrosolubile: B1, B2, B6, B12, C, PP, H 5.ENZIME: - oxidoreductaze, transferaze, hidrolaze, lipaze, izomeraze 6.SUBSTANTE DE CRESTERE: fitohormoni 7.PIGMENTI: Clorofilieni: clorofila Carotenoidici: licopina, carotina, xantofila Antocianidinici: oenidina 8.ACIZI ORGANICI: - oxalic, succinic, malic, tartric, citric, glicolic, piruvic, formic, acetic, galacturonic, fumaric, etc. 9.GLICOZIZI: - amigdalina, prunazina, flavone, sinigrina ALCALOIZI: - solanina 10.TANINURI: - catechina, epicatechina, galocatechina 11.ULEIURI ETERICE: - terpenoide, mirceni, linalol, limonen, carvona, pinen 12.FITONCIDE: - alicina, tomatidina etc. 2B. SUBSTANTE MINERALE 0.28-2.5% MACROELEMENTE: K, Na, Ca, Mg, Fe, Zn, Al oxizi, saruriale acizilor OLIGOELEMENTE: Cu, Pb, As, Sn, P, S, Cl carbonic, fosforic, sulfuric, silicic, boric, clorhidric Apa se prezinta sub trei forme: - Apa libera, care cu substantele minerale sau organice formeaza solutii invacuolele celulelor - Apa de imbibare, legata coloidal, se gaseste atat in protoplasma cat sinnucleu si membrana - Apa de constitutie legata de compusii chimici. Apa indeplineste o multitudine de roluri de la procesele legate de ciclul de viata al plantelor, la proceselor fiziologice- respiratie, transpiratie, starea de prospetime si procesele ce au loc la pastrarea produselor vegetale. Glucidele (hidratii de carbon) prezente n compoziia fructelor sunt reprezentate de: glucoz, amidon, fructoz, celuloz, hemiceluloz. Monoglucidele i oligolucidele

sunt mai frecvente n fructe. Unele glucide (glucoza, maltoza) pot forma in timp, cu aminoacizii usor solubili (glicina, asparagina) produsi de culoare bruna-substante melanoide a caror prezenta degradeaza calitatea produselor. Degradarea se mai produce si prin caramelizarea glucozei la peste 160C, prin transformarea succesiva in glucozan si levulozan apoi inizozaharan, caramelan, caramelen si in stadiu final de degradare in caramelin. Coninutul de amidon in fructe nu depete 1,5- 2 %. Este prezent in general in fructele necoapte ( ex. Merele de iarna in momentul recoltarii contin 1-1,5% amidon). Celuloza este substana de baz a scheletului celular i nveliurilor, coninutul eivariind ntre 0,2-2,8 %. Celuloza este nsoit de hemiceluloz i substane pectice. Substantele pectice sunt reprezentate de protopectina, pectina si acizi pectici (2%). Substanele azotate sunt sub forma de aminoacizi, amine, amide si proteine. Proteinele din fructe sunt reprezentate n special de albumine. Glicozidele confer unor fructe un gust amrui, consumate n cantiti mai mari, pot provoca intoxicatii grave. Cele mai importante glicozide sunt: amigdalina (miezul smburilor de caise, prune, viine). Fructele proaspete sunt bogate n substane minerale (0-2%), n special potasiu, sodiu, calciu, fosfor, magneziu, fier. Coninutul de grsimi din fructe este foarte redus (sub 1%), excepie fac smburii i seminele (12-18% in samburii de struguri, 40% in samburii de caise). Uleiurile eterice imprim fructelor un miros specific, chiar la concentraii foarte mici. Principalele uleiuri eterice din produsele vegetale sau celedin clasa terpenilor (limonenul), din grupa alcoolilor i fenolilor (mentolitimolul) i din grup aldehidelor (aldehida cinamic, vanilina). Fructele proaspete sunt cele mai importante surse de vitamina C, au provitamina A (caroten) i cantiti mici de tiamin i riboflavin. Fructele se caracterizeaz printr-o valoare nutritiv deosebit cea mai ridicat dintre produsele alimentare, deoarece la un aport energetic redus conin o cantitate foarte mare de vitamine i bioelemente, ceea ce are importan pentru echilibrarea dietei omului contemporan, care este dezechilibrat din acest punct de vedere. Ele sunt excelent rezerv de vitamine pentru acidul ascorbic, vitamina P i betacaroten, fiind singurele surse disponile.Vitamina C, din fructe i legume, cu rol important fiziologic, este mult mai activ dect acidul ascorbic de sintez, una din explicaii fiind aceea c este nsoit devitamina P i alte substane antioxidante cu rol protector. Aceste vitamine au un rol antioxidant deosebit si impreuna cu alte substante bioactive din fructe confera caracterul functional.

Tehnologia pt fabricarea compoturilor din fructe

Compoturile din fructe constitiue conserve preparate din produse horticole intregi sau divizate, in sirop de zahar, ambalate in recipiente ermetice, prin tretare termica. Siropul de zahar are rolul de a imbunatati calitatile fructelor folosite pt compot si de a favoriza procesul de sterilizare a acestora. Dintre fructe, cele mai mult folosite pt prepararea compoturilor sunt: ciresele, visinile, caisele, piersicile, prunele, strugurii, capusunile, merele, perele, gutuile si unele fructe tropicale. Fructele care constituie materia prima pt fabricarea compoturilor, trebuie sa fie proaspete, nelovite si sa posede o serie de caracteristici legate de soi, marime forma, gradde maturitate, textura, pigmentatie, culoare, aroma continut de zahar etc. Procesul tehnologic de obt. a compoturilor se desfasoara pe faze de operatii preliminarii sau finale, in functie de specificul de fabricatie pt o categorie de fructe sau alta. Pregatirea sirropului de zahar se face in cazane cu manta si agitator. Cand se obt. un sirop tulbure se recomanda limpezirea acestuia prin adaugare de acid citric (50 g) sau acid tartic (40-50 g la 100 kg sirop), dupa care se fierbe si se supune filtrarii.

Dozarea fructelorfolosite la fabricarea compoturilor se face in borcane sau cutii acoperite in interior cu lac acido-rezistent sau universal. Umplerea recipientelor se poate face manual sau cu ajutorul unor masini de dozat volumetrice sau se folosesc mese rotative de dozat. Umplerea cu sirop a recipientelor se face manual sau cu dozatoare pt lichide, in asa fel ca nivelul siropului sa fie pana la 7-10 mm sub marginea superioara a recipientului. Siropul se toarna incalzit la temperatura de 60-65 C in cazul cireselor, visinilor si prunelor si la 80-85 C pt celelalte fructe. In cazul cireselor, visinilor si prunelor, temp este mai scazuta pt ca daca se adauga sirop fierbinte, borcanele se crapa in numar foarte mare. Exhaustarea are loc odata cu inchiderea recipientelor si are rolul de a asigura obtinerea unui vid in interiorul recipientelor, in felul acesta sunt evitate procesele de coroziune interna. Vidul interior obt are valori diferite, de exemplu 350 mm Hg pt visine, prune, struguri etc., 250 mm Hg pt mere, pere, gutui etc. Si 150 mm Hg pentru caise. Sterilizarea compoturilor se face la temp de 100 C, iar racirea de 40 C dupa care se face depozitarea aestora la temp cuprinse intre 10-20 C, unde dupa o perioada de 10-15 zile procesele de difuzie intre fructe si sirop se opresc, ajungand la echilibru, dupa care se poate livra catre unitatile de desfacere. Operatiile tehnologice din componenta proceselor de prelucrare a fructelor sub forma de compoturi sunt realizate cu utilaje si intalatii specifice, amplasate logic in cadrul unor linii specializate.

Descrierea operatiilor
Spalarea se face cu apa rece si curenta. Se realizeaza mecanic prin inersie,dusuri sau combinat. Scop: indepartarea impuritatilor aflate pe fructe (pamant, praf, nisip, paie etc.), o buna parte din microflora epifita (bacterii, drojdii, mucegaiuri), precum si o parte din substantele uscate - fungicide ramase pe fructele tratate. Utilaj: masina de spalat cu ventilator. Sortarea calitativa Sortarea fructelor se efectueaza la mesele sau benzile transportoare, prin clasarea lor calitativa, in functie de starea de sanatate, textura, forma, culoare, pigmentatie, maturitate. Scop: eliminarea fructelor necorespunzatoare. Utilaj: masa transportoare de sortare. Fructele cu samburi utilizate la pregatirea conservelor se transporta din livezi la fabricile de conserve in lazi de lemn. Prima operatie tehnologica in fluxul tehnologic de prelucrare a fructelor cu samburi este operatia de spalare. Ea este una din principalele operatii tehnologice in procesul de producere a conservelor. Scopul acestei operatii este de a elimina de pe suprafata fructelor cu samburi atat a impuritatilor de origine neorganica cat si a impuritatilor de origine organica. Urmatoarea operatie in fluxul tehnologic de prelucrare a fructelor cu samburi este operatia de sortare. Scopul acestei operatii este de a selecta fructele vatamate, care nu sunt coapte, contin codite, nu corespund cerintele STAS. Operatia aceasta de efectueaza in mod manual la transportoarele cu banda. Calibrarea In aceasta faza sortarea cuprinde doua operatii distincte: sortarea propriu-zisa care consta in indepartarea fructelor necorespunzatoare si corpurilor straine ramase dupa prima sortare si spalare, clasarea calitativa dupa criterii organoleptice (marime, culoare, stadiu de maturitate, grad de prospetime etc.) Prima operatiune se executa manual, concomitent cu inspectia, pe benzi de sortare. Viteza optima a benzilor de sortare este de circa 0,2 mm/sec. Clasarea pe dimensiuni (calibrarea) a fructelor se poate realiza la unele specii de fructe cu masina de calibrat pe diferite tipuri (cu tambur, cu site vibratoare, cu cabluri etc.). Curatirea Operatia de curatire a fructelor consta in separarea si indepartarea partilor necomestibile sau greu digerabile. Operatia se poate realiza manual sau prin procedee mecanice, termice, chimice sau combinate. Divizarea Divizarea se aplica numai la unele specii de fructe si se executa mecanic cu masini adecvate in formele si dimensiunile impuse de conditiile calitative ale produselor finite. Oparirea

Unele fructe destinate fabricarii compotului se supun oparirii. Oparirea consta in tratamentul termic al fructelor in apa la temperatura de 90-95 C timp de 2-10 minute. Durata de oparire a fructelor se stabileste in functie de urmatorii factori principali: specia, gradul de maturitate, marimea portiunilor si sortimentelor ce urmeaza a se fabrica. Control final Indepartarea boabelor necorespunzatoare. Umplerea Dozarea fructelor La fabricarea compoturilor se folosesc borcane si cutii vernisate cu lac acidorezistent sau universal. Dozarea se face manual sau mecanic. Umplerea recipientelor cu sirop Adaugarea siropului se face manual sau cu ajutorul masinilor de dozat produse fluide.Umplerea cu sirop trebuie sa se faca pana la 7-10 mm de marginea superioara a recipientelor. Exhaustarea Exhaustizarea este procesul de eliminare partiala a aerului din recipient, inainte de operatia de sterilizare. Procesul prezinta o importanta foarte mare in vederea prevenirii cresterii presiunii interioare in recipiente in timpul sterilizarii si pentru asigurarea vidului interior. Inchiderea Fixarea capacelor la acest tip de borcane se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive speciale cu becuri prin apasarea capacului de inchidere peste capacul aplicat pe borcan. La borcanele TWIST OFF, inchiderea se poate realize manual sau cu ajutorul masinilor automate de inchis. Sterilizarea Sterilizarea consta in supunerea produsului ambalat intr-un recipient ermetic inchis unei temperaturi mai mare de 100 C. Conditionare recipiente Conditionarea recipientelor sterilizate consta intr-o serie de operatii tehnologice, care au scopul de a da forma si aspectul comercial. Depozitarea Temperatura de stocare a compotului de pere este un factor deosebit de important in pastrarea insusirilor calitative. Etichetarea Etichetarea se realizeaza fie manuala, fie mecanica prin aplicarea unei banderole in jurul cutiei. Produsele sortate, etichetate si ambulate au ciclul de fabricatie incheiat si urmeaza a fi livrat beneficiarilor externi si interni.

Utilaje folosite la obtinerea compotului de pere

Sterilizatorul Stork Este un sterilizator hidrostatic care realizeaza echilibrarea presiunii din spatiul de sterilizare cu ajutorul uneia sau mai multe coloane de apa a caror inaltime este in functie de presiunea corespunzatoare din camera de sterilizare. Pentru fiecare atmosfera de

presiune este necesara o coloana de apa de 10,33 m, iar prin variatia inaltimii coloanei de apa se poate regla temperatura de sterilizare intre 100-125 C. Acest sistem de sterilizare si-a gasit o larga aplicatie in industria conservelor, datorita avantajelor pe care le asigura: se face o trecere gradate si uniforma dintr-o zona inalta, asigurandu-se protectia recipientelor, din care cauza unele tipuri de aparate pot fi folosite si la sterilizarea borcanelor; nu sunt necesare disozitive speciale de alimentare si evacuare de tipul valvelor, folosite la alte sterilizatoare, evitandu-se astfel blocarea recipientelor. Functionare Cutiile sunt introduce in cosuri performante, asamblate cu un lant de constructie speciala, antrenat de un electromotor, cuplat cu un reductor si variator continuu de turatie care permite reglarea tipului de sterilizare. Cutiile sunt introduce automat in cosurile orizontale si strabat turnul de intrare unde sunt supuse tratamentului termic, dupa care sun trecute in coloane de preincalzire, apoi in zona de sterilizare si in coloana de racire, de aceea si inaltimea cu turnul de preincalzire. Dupa racirea in apa, se continua operatia prin stropire si apoi urmeaza uscarea cu aer cald. Introducerea aburului in camera de sterilizare se face cu un mecanism cu flotor care regleaza debitul agentului de incalzire si stabileste echilibrul dintre presiunea de sterilizare si nivelul coloanelor. Consumul de abur este redus datorita unui sistem de recuperare a caldurii din zona de racire. Intreaga instalatie este automatizata, ceea ce permite un control riguros procesului. In ultimul timp sterilizatoarele hidrostatice se construiesc cu suprapresiune, putandu-se preta la sterilizarea oricarui tip de recipient, de sticla sau plastic, cu orice sistem de inchidere.

Maina de scos smburi

Acest tip de main se utilizeaz n cadrul liniilor tehnologice cu productivitate redus, ntruct are o capacitate de lucru limitat, funcioneaz cu un singur rnd de poansoane. Maina de scos smburi este alimentat printr-un buncr special (16), astfel nct
alveolele practicate n tambur preiau cte un singur fruct. Antrenarea tamburului cu alveole i a plcii port-poansoane se realizeaz cu mecanisme speciale (mecanism cu clichet, mecanism cu cruce de Malta etc), astfel nct s existe o sincronizare ntre micarea celor dou subansamble, dup urmtorul ciclu de funcionare: alimentarea alveolelor cu fructe i rotirea tamburului cu un unghi constant (ip) care s asigure coaxialitatea poansoanelor cu cea a orificiilor n care se gsesc produsele de prelucrat; meninerea tamburului cu orificii n poziie fix i deplasarea plcii cu poansoane. Acestea, n cursa lor de deplasare, vor produce o strivire parial a pulpei fructului i o expulzare a smburilor ctre interiorul tamburului. Fructele fr smburi sunt colectate ntr-un jgheab special ( 1 7 ) , prevzut cu un sistem de perii alveolele tamburului.

(14)

pentru desprinderea produselor din

Schema, mainii de scos smburi de tipul tambur cu alveole: 1 -tambur cu alveole; 2 -jgheab de evacuare smburi; 3plac port-poansoane; 4 - cam; 5 - coloane pentru
ghidare; 6 aram; 7, 9 biel; 10 clichet; 11 - roat dinat; 12 - electromotor; 13 transmisii de curea; 14 - perii; 15 - cadru; 16 - buncr de alimentare cu fructe; 17 -colector de fructe fr smburi; 18 - clichet de blocare a tamburului; 19 -poansoane:

Alveolele, practicate pe suprafaa tamburului, au forma i dimesiunea n funcie de specia i soiul de fructe care se prelucreaz. Astfel, locaul de alimentare cu fructe trebuie s aib forma negativ a acestora (semisferic pentru ciree, semielipsoid pentru prune etc), iar diametrul orificiilor prin care se expulzeaz smburi trebuie s fie mai mare cu 1,5...2 mm dect dimensiunea maxim a prii necomestibile.

Ambalarea
Funciile ambalajelor

1. Protecia produsului ambalat Scopul principal al unui ambalaj este acela de a proteja marfa, de la fabricarea sa i pn la primirea de ctre consumator, precum i de asigurare contra pierderilor i degradrii. 2. Funcia de informare 3. Funcia de promovare (reclam). Pe lng cele trei funcii amintite, ambalajele mai au i funcia de raionalizare (modularea corespunztoare n uniti de volum, mas, etc.) Protecia produsului ambalat trebuie realizat att mpotriva aciunilor mecanice (prin amortizarea ocurilor i absorbia energiei la oc), ct i mpotriva proceselor fizico chimice sau a microorganismelor ce pot afecta calitatea produsului. Este necesar asigurarea sterilitii ambalajului i a produsului de ambalat nainte i n timpul umplerii (ambalare aseptic) i etaneitatea ambalajului pentru a elimina orice posibilitate de contact dintre produs i mediul nconjurtor. Promovarea desfacerii produselor pe pia este ansamblul de activiti necesare crerii unui climat propice admiterii lui pe pia i, de aceea, ambalajul trebuie s fie ct mai atractiv. Pentru ndeplinirea cu succes a acestei funcii, ambalajul trebuie s atrag atenia cumprtorului prin form, culoare i grafic adecvat, s fie uor de recunoscut, s sugereze o idee precis despre produs. Preambalarea mrfurilor alimentare trebuie s in cont de necesitatea dozrii alimentelor n uniti de mas sau de volum vandabile, de exigenele ridicate de consumatori fa de comoditatea n manipulare i utilizare, precum i fa de nevoia de informare a acestora asupra funcionalitii i condiiilor de pstrare a produselor. Funcia de informare, ambalajul trebuie s conin unele informaii asupra produsului, nsuirilor acestuia i compoziiei sale, cantitii i calitii coninutului, data fabricrii, termenul de valabilitate etc. Etichetele produselor alimentare trebuie s cuprind n mod obligatoriu urmtoarele elemente de identificare: denumirea produsului, numele i adresa fabricantului, a importatorului, a distribuitorului i a celui care ambaleaz produsul, termenul de valabilitate sau data durabilitii minimale i condiiile de pstrare, conservare i folosire, coninutul net, lotul de origine sau de provenien (dac omiterea acestuia ar putea crea confuzii n rndul consumatorilor), concentraia alcoolic (pentru buturile la care este mai mare de 1,2%), ingrediente folosite (cu unele excepii), valoarea nutritiv i energetic pentru produse alimentare speciale sau produse alimentare pentru sugari i copii de vrst mic. Tehnici i metode de ambalare a produselor alimentare se prezint astfel: ambalarea colectiv (gruparea mai multor uniti de produs ntr-un singur ambalaj). Se aplic pe scar larg fardelarea pentru obinerea unor pachete paralelipipedice paletizate de mlai, zahr, fin, orez etc.; ambalarea porionat (cantitatea de produs se stabilete pentru o singur folosire). Se pot ambala astfel: produsele neperisabile (zahr, biscuii, cafea, sare) pentru care se impune pstrarea gustului i aromei i protecie mpotriva umiditii i aerului, precum i produsele perisabile (unt, brnzeturi fermentate); ambalarea n recipiente (sticle pentru lichide alimentare, cutii din hrtie i carton sau din materiale complexe pentru fluide i semifluide); ambalarea tip aerosol (ambalarea sub presiune a produselor). Utilizarea aerosolilor n domeniul alimentar este de dat mai recent, fiind preconizat pentru substane aromatizante, creme, ngheat, sosuri, maioneze, brnzeturi

topite, mutar etc.; ambalarea sub vid (eliminarea aerului din ambalajul impermeabil la gaz n care s-a plasat produsul). Se urmrete suprimarea oxigenului pentru produse sensibile la aciunea acestuia: carne, brnzeturi, mezeluri, vnat, psri etc.; ambalarea n atmosfer controlat (nchiderea produsului ntr-un ambalaj impermeabil la gaz n care gazele de referin i vaporii de ap au suferit modificri i sunt controlate selectiv). ambalarea n atmosfer modificat (nchiderea produsului ntr-un ambalaj n care atmosfera din interior este modificat- azot, dioxid de carbon sau oxigen n funcie de natura produsului).