Metode de Cercetare (Curs - 2002 )

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

42

Metode ºi tehnicide cercetare în psihologia socialã

Mihai Curelaru

Scopul redactãrii acestui capitol este acela de a familiariza cititorul cu câtevaelemente ale cercetãrii ºtiinþifice  desigur, într-o formã introductivã, generalã. Întrucât pe parcursul manualului sunt numeroase referiri la termeni specifici cercetãrii, am urmãrit în primul rând definirea ºi clarificarea celor mai cunoscuþi dintre ei. Amfurnizat apoi câteva clasificãri, mai frecvent utilizate în manuale, precum ºi exemplecare sã faciliteze înþelegerea sau sã facã lectura mai atractivã.În ansamblu, materialul este organizat pe patru secþiuni. În prima dintre ele s-aîncercat, într-o manierã sumarã, surprinderea relaþiilor complexe dintre teorii, ipotezeºi metode. A doua secþiune a fost dedicatã anchetei ºi s-au dezvoltat cele douã tehniciale acesteia, chestionarea ºi intervievarea subiecþilor. Prezentarea experimentului,variabile ºi planuri experimentale, ocupã cea de-a treia parte a capitolului. Amconsiderat potrivit ca în încheiere sã prezentãm câteva noþiuni privind etica cercetãrii.Am dorit, de asemenea, ca atât modul de prezentare, cât ºi conþinutul sã nu fie strict legate de psihologia socialã, ci sã aibã un caracter cât mai general, interdisciplinar.

Agresivitatea ºi expunerea la violenþã

Cercetarea ºtiinþificã din domeniul psihologiei sociale are ca scopuri principaleobservarea ºi explicarea comportamentelor individuale ºi colective. Practic, un psi-holog social se întreabã de ce o persoanã reacþioneazã într-un mod ºi nu în altul atuncicând este în contact cu o altã persoanã, cu o situaþie sau un fenomen social; caresunt factorii care influenþeazã acþiunile umane; cum se formeazã ºi se comportãgrupurile etc.În rândurile urmãtoare se va descrie, în linii mari, o asemenea cercetare careîncearcã se rãspundã la întrebarea: contactul oamenilor cu evenimentele agresiveconduce la creºterea agresivitãþii lor  cu alte cuvinte, violenþa frecvent întâlnitã în mass-media are vreo influenþã asupra publicului? În 1967, Berkowitz ºi Geen aurealizat un experiment în scopul verificãrii acestei ipoteze. Participanþii la cercetare au

PREFA}|

43

fost 90 de studenþi de sex masculin de la Universitatea Wisconsin cãrora li s-a spus cãtema era rezolvarea de probleme în condiþii de stres, iar stresul va fi provocat prin aplicarea de ºocuri electrice slabe, în funcþie de natura soluþiei oferite (1 ºoc pentrusoluþia bunã ºi 10 ºocuri pentru cea greºitã). Printr-un chestionar aplicat la început, secolectau date cu privire la opiniile subiecþilor faþã de agresivitate. Aceste rãspunsurivor fi comparate cu cele obþinute la un chestionar final, aplicat dupã derulareaexperimentului.Unii participanþi la experiment erau introduºi într-o camerã unde li se dãdea problema spre rezolvare (aceºtia erau de fapt complici ai experimentatorilor). Colegiicare trebuiau sã aplice ºocurile (subiecþii experimentului) aºteptau pe rând într-ocamerã alãturatã. Acestora din urmã li se prezentau scene din filme. La o treime dintreei li s-au prezentat scene din filme în care agresivitatea apãrea ca justificatã, la a douatreime agresivitatea apãrea ca fiind mai puþin justificatã, în timp ce în a treia nu existanici un fel de agresivitate. Dupã vizionarea scenelor, complicele intra ºi subiectulevalua soluþia sa prin aplicarea de ºocuri electrice. Cercetãtorii au fost interesaþi sãvadã cât de mult a alterat opiniile subiecþilor vizionarea scenelor ºi ºi-au bazat analiza pe prelucrarea numãrului de ºocuri aplicate ºi pe rãspunsurile date la cel de-al doileachestionar. Rezultatele au arãtat clar nu numai cã opiniile subiecþilor au fost modificate,ci chiar comportamentul lor a suferit schimbãri în sensul creºterii agresivitãþii (au aplicat mai multe ºocuri). Astfel, s-a arãtat cã expunerea la violenþã conduce la practicareaviolenþei, iar opiniile cu privire la acest subiect pot fi uºor convertite în acþiuni.

(

Sursa

: Baker, T.L.,

Doing Social Research

, McGraw Hill, 1999)

1. Teorii, ipoteze ºi metode

A observa ºi a înþelege ce se petrece în lumea înconjurãtoare este o tendinþã umanãînnãscutã ºi un act de supravieþuire. Se vorbeºte, în acest caz, de

cunoaºtereacomunã

, accesibilã tuturor, care nu necesitã o pregãtire specialã sau instrumente potrivite unui scop anume. Pe de altã parte, se poate identifica o

cunoaºtere ºtiinþificã

,acþiune deliberatã supusã unor reguli precise ºi soldatã cu finalitãþi clare. Cercetarea psihologicã este un proces de cunoaºtere ºtiinþificã ce-ºi propune observarea ºimãsurarea comportamentelor umane în scopul descrierii, explicãrii ºi predicþiei lor.Verificarea ºi validarea sunt cuvintele-cheie ale acestei activitãþi umane.

ªtiinþã ºi pseudoºtiinþã

Eticheta pseudoºtiinþã a fost aplicatã mai multor tentative ale cunoaºterii asociate psihologiei care pãstreazã aparenþa unei ºtiinþe: parapsihologia (de exemplu, telepatia, psihokinezia), astrologia, chiromanþia etc. Descoperirile promovate de acestea nuau putut fi supuse unor verificãri riguroase sau, dacã au fost supuse, au eºuat ºideseori au fost implicate în obþinerea unor profituri prin înºelarea naivilor.

METODE ªI TEHNICI DE CERCETARE ÎN PSIHOLOGIA SOCIALÃ

44

Una dintre cele mai cunoscute psedopsihologii a fost frenologia, cu o maredezvoltare la începutul secolului al XIX-lea. Frenologii au susþinut cã pot evalua personalitatea interpretând conformaþia craniului, adicã þinând seamã de umflãturile ºidepresiunile sale. Teoria se bazeazã pe teza conform cãreia trãsãturile de personalitatesunt localizate în zone specifice ale creierului ºi dezvoltarea sau nedezvoltarea lordeterminã conformaþia cranianã. În epocã s-au editat hãrþi frenologice ºi s-a pretins posibilitatea predicþiei evoluþiei personalitãþii. Toate aceste lucrãri au fost catalogateca nefondate ºtiinþific, deoarece cercetarea ulterioarã a arãtat cã nu existã nici ocorespondenþã între relieful cerebral ºi cel cranian, ca ºi între ariile corticale ºitrãsãturile de personalitate.

(

Sursa

: Myers, A.; Hensen, C.H.,

Experimental Psychology

,Brooks/Cole Publishing Co., 1997)

De cele mai multe ori, cercetãrile pornesc de la observaþii individuale ale naturiisau comportamentului uman, de la teorii ale simþului comun sau de la alte teoriiºtiinþifice deja elaborate. Indiferent de sursa sa, procesul cercetãrii implicã gãsireaºi urmãrirea unor idei, testarea acestora ºi interpretarea semnificaþiei rezultatelorobþinute. Tot acest ansamblu de observaþii ºi idei este sistematizat, filtrat ºi adus laforma standardizatã a unor

ipoteze

. În esenþã, ipoteza este un enunþ explicit ºi testabilcu privire la condiþiile în care un eveniment va surveni (Brehm ºi Kassin, 1996). Eaexprimã una sau mai multe relaþii de tip cauzã-efect pe care cercetarea ºtiinþificã îºi propune sã le verifice. Rezultatele obþinute prin aceste testãri sunt grupate ºisistematizate în

teorii ºtiinþifice

, adicã în modele care le pot cuprinde într-un plan mai general. Teoriile au putere explicativã ºi predictivã, propun legi cu un grad maimare sau mai mic de generalitate ºi metode de cercetare. Dupã formularea lor,teoriile pot fi ele însele surse pentru noi ipoteze.Un rol major în procesul cercetãrii este deþinut de

metode

. Metodele de cercetaresunt cele care sugereazã cãile cele mai bune pentru testarea ipotezelor teoretice,furnizând un sistem de norme prin care teoria este testatã, verificatã ºi dezvoltatãempiric (Vlãsceanu, 1982). Metodele sunt ansambluri de operaþii intelectuale prin care o disciplinã ºtiinþificã încearcã sã descopere adevãrul, ceea ce este esenþial,real, dincolo de aparenþe, circumstanþe. Orice metodã are un caracter operaþional,deoarece furnizeazã un set de reguli, etape, tehnici sau instrumente ºi organizeazãmunca de cercetare pentru a atinge cu siguranþã scopul propus.Principalele metode utilizate în ºtiinþele sociale sunt observaþia, ancheta, experi-mentul, studiul de caz ºi metoda documentarã. Psihologia socialã utilizeazã toateaceste metode, însã se poate remarca o predilecþie pentru cercetarea experimentalã.Aºa cum ancheta este metoda centralã în sociologie, în psihologia socialã ºi în psihologie, în general, majoritatea studiilor publicate raporteazã experimentul cametodã principalã. De cele mai multe ori, celelalte metode sunt utilizate fie pentrucompletarea datelor, fie în scop explorator, în vederea identificãrii unor ipoteze sauconstrucþiei instrumentelor de cercetare. În raport cu importanþa lor pentru psihologiasocialã, în acest capitol vor fi dezvoltate doar douã dintre metodele enumerate maisus:

ancheta

ºi

experimentul

.

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA SOCIAL|

of 00

Leave a Comment