• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 
DINTAINELEVIEŢII ŞI
 
ALEUNIVERSULUI
PROF. SCARLAT DEMETRESCU
© COPYRIGHT EMETEDITOR GHIURI SELEGEAN410610 ORADEA OP 1 CP 243 TEL O723165271
mirele@xnet.ro
ISBN 973 97770 O 7
Închin această carte tinerelor generaţii care vor şti prin ea de unde vin, pentru ce s-au născut şi unde se vor ducedupă moartea trupului lor.Închin această carte celui care a fost înţeleptul Khaladan, în a cărui casă dinIerusalim Domnul nostru Isus Christosa luat cea din urmă cină, împreună cuucenicii Săi, şi care s-a întrupat în neamul nostru, sub numele marelui cărturar român, Bogdan Petriceicu Haşdeu.Închin această carte Celui care mi-aluminat calea vieţii, Celui care de atâteaori îmbracă haina de om — Arjuna,Parsifal, Rasik, Melchisedek, Hermes,Moise, Osimandias... şi totuşi esteStăpânul suprem al planetei Pământ.
 
Precuvântare
m
-am hotărât să dau la iveală acest tratat pentru ca omul să-şipotolească întrucâtva setea
 
de a cunoaşte marile mistere ce-l înconjoară.Ştiu de pe acum că, după ce va parcurge câteva pagini, cititorul se va opridin lectură, punându-şi întrebarea: „Dar de unde ştie autorul cărţii de aceste mistere aleuniversului?”Întrebarea e firească şi merită să primească un răspuns. Prezenta lucrareeste fructul comunicărilor entităţilor spirituale superioare, Lumini ale Cerului,care au revelat Adevărul câtorva iubiţi fraţi ai lor de pe pământ
1
. La acestecomunicări am adăugat,
în prima carte
a lucrării, cunoştinţele ezotericepublicate până în prezent, în
a doua carte
vorbind doar Cerul prin trimişii săi.Aşadar această lucrare este un mănunchi de cunoştinţe adunate de la diferiţiautori, din relatările marilor lucizi spirituali pe care i-a avut pământul pânăacum, dar mai ales din comunicările primite de la marile Lumini cereşti.Desigur, adevărurile descrise în acest tratat vor depăşi înţelegerea mulţimii.Numai entităţile spirituale evoluate le vor înţelege, aprecia, sorbi cu nesaţ,până la ultima pagină. Cei care încă nu se ridică la nivelul acestor destăinuiri,vor zâmbi, socotindu-le fantezii, rătăciri ale unor minţi bolnave. Acestora lerecomand cu insistenţă să închidă cartea şi să nu o mai citească, deoarece, întradevăr, le tulbură mintea şi mersul vieţii.Să dea Domnul ca Lumina, ca adevărurile expuse în această operă, să sereverse în sufletele semenilor mei, iar razele ei binefăcătoare să-i conducă pecalea binelui şi a iubirii. Amin!Ce minte redusă avea omul cu mii şi mii de ani în urmă! Ce greu îşi ducea eltraiul, prin câte suferinţe a trecut, urcând treaptă cu treaptă, până să ajungăla libertatea de azi, la înţelegerea diferitelor fenomene, la cunoaşterea legilorfizice, chimice şi biologice, care domină şi conduc lumile fizice!Comparând viaţa omului primitiv cu aceea a omului din ţările civilizate deazi, constatăm o prăpastie imensă. Într-adevăr, în primele timpuri omul eraatât de neştiutor, încât îşi ducea viaţa aproape ca un animal. Gol, flămând,gonit de fiare, omul rătăcea să-şi astâmpere foamea, când pe margineamărilor - adunând plantele sau animalele aruncate de valuri, când prin păduri– culegând fructele arborilor, când prin câmpii - smulgând rădăcini şi tulpinisuculente.Azi omul civilizat se răsfaţă în locuinţe comode şi somptuoase, îşi procurăhrană peste necesar, se împodobeşte cu haine scumpe, iar mintea i se înalţăde la preocupările animalice de altădată laprobleme subtile, invenţii minunate, descoperiri ştiinţifice, subiecte careajung până la infinit: suflet, spirit, nemurire, Tatăl - Creatorul lumilor.
 
Cu toată această ascensiune infinită a minţii omeneşti, adâncindu-se înstudiul materiei şi al forţelor ce o animă, savantul constată că este înconjuratde o infinitate de enigme, de o serie nesfârşită de mistere. Într-adevăr,suntem foarte departe de punctul de unde am pornit, dar mai este mult pânăla ajungerea progresului final, destinat globului terestru pe care vieţuim. Azicomunicăm peste mări şi continente, zburăm spre înălţimile cerului şistrăbatem adâncul mărilor. Ne minunăm de câte ştim, de câte am realizat, şicu toate acestea, atâtea probleme frământă mintea omenească, aşteptându-şi soluţia, încât ne îngrozim de numărul şi profunzimea lor.Comparând cunoştinţele noastre actuale cu cele pe care ni le rezervă viitorul,obţinem o relaţie asemănătoare cu raportul dintre o picătură de apă şi apaunui ocean. Cunoaştem multe, dar cu toate acestea, putem spune că nu ştimnimic, faţă de câte suntem chemaţi să aflăm.
1
Scriem
Pământ -
când ne referim la planeta Pământ în ansamblul ei, constituit din globul terestru înconjurat de Cerul sau sferele sale spirituale; scriem
 pământ -
când ne referim doar la.Terra, globulterestru pe care ne întrupăm, coborând din Cer, pentru a ne face şcoala planetară. Această regulă estevalabilă şi pentru Soare, Lună sau planete. În aceeaşi idee, scriem
Cer 
pentru desemnarea sferelorspirituale, a spaţiului locuit de entităţile spirituale aparţinătoare Pământului sau oricărei alte planetesau corp ceresc; şi scriem
cer 
pentru spaţiul fizic aflat deasupra orizontului - bolta cerească saufirmamentul.
Cu mii şi mii de ani în urmă, graţie naturii fericite, a pământului fertil,climatului cald şi a unei rase de oameni ce îşi trage originea din noapteavremurilor, în sudul Asiei şi în nord-estul Africii spiritul uman s-a luminat, aavansat şi a emis idei şi cunoştinţe profunde, juste şi cu o înălţime spiritualăumilitoare pentru noi, europenii, care ne credem promotorii civilizaţiei,luminătorii omenirii.Este adevărat că acele cunoştinţe înalte nu erau posedate de mulţime, depoporul întreg, ci doar de preoţime, şi dintre aceştia numai de ocupanţiitreptelor superioare; secretele fiind transmise doar iniţiaţilor destinaţi să urcetreptele ierarhice ale preoţimii.Poporului neştiutor i se făceau servicii şi ceremonii impresionante, li secomunicau precepte morale şi cunoştinţe folositoare,
exoterice
- omul simplufiind determinat să vadă lumea şi adevărul sub forme voalate, iar în preot -conducătorul vieţii sale terestre. Cunoştinţele reale,
ezoterice,
nu secomunicau vulgului, fiind sub ameninţarea pedepsei cu moartea.„Adu-ţi aminte, fiul meu - spunea preotul brahman noului iniţiat - că nuexistă decât un singur Dumnezeu, Suveran al lumilor. Principiul tuturorlucrurilor, pe care tu să-L adori în secret. Dar să ştii, de asemenea, că acestaeste un mister ce nu trebuie niciodată dezvăluit vulgului stupid. Dacă totuşi ovei face, te vor lovi cele mai mari nenorociri.”Numele secret al Tatălui creator — cunoscut doar de preoţi şi pronunţatnumai în serviciile şi rugăciunile lor - era cuvântul
 AUM.
„Sfânta silabă,compusă din trei litere A-U-M, cuprinde Trinitatea vedică şi trebuie păstrată însecret”, spunea marele legislator Manu
2
, care a trăit în Epoca Indiană, cu miide ani înaintea vremurilor noastre.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...