Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
49415014-Curs-IBU-EXAMEN-ANII-SEM-I.doc

49415014-Curs-IBU-EXAMEN-ANII-SEM-I.doc

Ratings: (0)|Views: 5 |Likes:
Published by Gheorghe

More info:

Published by: Gheorghe on Aug 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/27/2013

pdf

text

original

 
LISTA DE SUBIECTE EXAMEN IBUSemestrul I, anul II
1.Situaţia bisericească din Răsărit, după schisma de la 10542.Reforma gregoria.3.
 
Cearta pentru investitură – definirea conceptului şi evaluarea evenimentului4.Cearta pentru investitură – desfăşurarea evenimentelor şi rezolvarea controversei5.Captivitatea babilonică a papilo6.Schisma papală: naşterea ei şi cele trei căi de soluţionare propuse7.Sinodul conciliarist de la Pisa8.Sinodul conciliarist Konstanz9.Sinodul conciliarist Basel10.Cruciadele – definirea conceptului, ideologia şi evaluarea lor istorică11.Cruciada I12.Cruciada a IV-a13.Încercări de unire în secolele XI-XIV: primele încercări14.Încercări de unire în timpul Imperiului de la Niceea15.Sinodul unionist de la Lyon16.Sinodul unionist de la Ferrara Florenţa17.Elemente de spiritualitate în Evul Mediu apusean: parohiile şi episcopiile18.Cistercienii19.Ordinele cavalereşti20.Franciscanii21.Dominicanii22.Cultura în Apus în secolele XI-XIV. Anselm de Canterbury23.Toma din Aquino24.Erezii în Apus.25.Situaţia politică şi religioasă în Imperiul bizantin înainte de căderea sub turci ( pe baza lucrării lui Steven Runciman,
Căderea Constantinopolului,
Ed. Enciclopedică,Bucureşti, 1991, cap. 1: Imperiul care murea, p. 12-34)26.derea Constantinopolului (sau a oricărui alt tratat sau manual de Istorie bisericească universală)27.Situaţia creştinilor din Constantinopol imediat după cucerire ( pe baza lucrării luiSteven Runciman,
Căderea Constantinopolului,
Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1991, cap.11: Soarta celor învinşi, p. 155-169).1
 
Situaţia bisericească din Răsărit şi Apus după schisma de la1054
 
I. În Răsărit
Anul 1054 nu a însemnat în nici un caz, la acea vreme, o cotitură în viaţaBisericii din Imperiul Bizantin. Marea majoritate a bizantinilor nu a cunoscutschisma care avusese loc între Răsărit şi Apus. Abia pe la mijlocul secolului alXI-lea masele largi ale clerului şi credincioşilor au început să conştientizezesepararea dintre rit şi Apus. Această cotietizare a fost consolidadefinitiv de efectele dezastruoase ale cruciadei a patra (1204) asupra relaţiilor dintre Răsărit şi Apus (vezi cursul despre cruciada a patra).Din punct de vedere
 politic
, Imperiul bizantin a cunoscut la începutulsecolului al XI-lea, trecerea de la o dinastie la alta.
 Dinastia macedonenilor 
, carea condus Imperiul bizantin între anii 867 - 1081 a fost înlocuită de
dinastiacomnenilor 
a cărui prim împărat a fost Alexios I Comnenul (1081-1118).Luptele pentru tron (dinastia macedonenilor s-a menţinut la putere în ultima ei perioadă datorită încheierii unor căsătorii ale femeilor din această dinastie) aufost marcate de ameninţări militare concrete venite mai ales din partea turcilor selgiucizi. Aceştia au cucerit treptat, în decursul secolului al XI-lea, Armenia,Capadocia, Siria şi Mesopotamia.
Suveranitatea bizantină
continua linia tradiţională care avea drept model pe Constantin cel Mare. Imperiul bizantin se considera a fi de fapt Imperiulroman cel universal, veşnic şi indivizibil, dar şi indisolubil legat de Ortodoxie.
Teologia bizantină
s-a dezvoltat în această perioadă prin autodelimitarefaţă de principalele schisme de care era conştientă şi pe care le condamna. Estevorba, pe de pe de o parte, de delimitarea faţă de armenii, sirienii şi egiptenii(copţii) din Răsărit care s-au despăit de Biserica Ortodoxă du451,nerecunoscând sinodul de la Calcedon (451), iar pe de alparte dedelimitarea faţă de faţă de latinitatea din Apus, după schisma de la 1054. Tot înaceastă perioadă, teologia bizantină a început să-şi definească treptat un fel deidentitate naţională.Biserica Ortododin Imperiul bizantin era, precum în secoleleanterioare, condusă de către patriarhul ecumenic, sprijinit de sinodul MariiBiserici. Cunoaştem bine viaţa şi activităţile patriarhilor ecumenici din această perioadă, pentru acestea sunt bine prezentate de izvoarele care ne stau ladispoziţie. În virtutea tradiţiei bizantine, împăratul avea o strânsă legătură cuPatriarhul, nefiind străin de alegerea acestuia. Patriarhul era ales din rândul
2
 
clerului înalt, dar uneori se întâmpla ca şi un simplu laic să fie ales în aceastăînaltă funcţie. Principalele atribuţii ale împăratului erau:-hotăra în chestiuni legate de credinţă putând pretinde mărturisiride credinţă din partea celor suspectaţi de erezie;- deţinea controlul arhivei şi a bibliotecii patriarhale;-conducea şedinţele sinodului Marii Biserici.Din această perioadă provine un decret imperial
(1094)
care a restructuratadministraţia patriarhală. Avem informaţii cu privire la principalele funcţii dinadministraţia patriarhală şi atribuţiile acestora. 
 Arhivarul 
(chartophylaxul) a devenit cel mai important funionar  patriarhal, fiind în acelaşi timp şi purtătorul de cuvânt al Patriarhului; eraresponsabil cu emiterea actelor; el era păstrătorul ştampilei patriarhale şi jucarolul de mediator oficial între Patriarh şi restul clerului.Urmau apoi
învăţătorii
(didaskaloi) care erau împuterniciţi să înveţecredinţa creştină. Mai târziu s-a făcut diferenţa între „învăţătorii psalmilor” şi„învăţătorii Evangheliei”. Aceastagmă se pare a existat doar laConstantinopol unde era nevoie de o mai intensă şi sistematică propovăduire aînvăţăturii şi moralei creştine către popor.
 Marele iconom
, care tradiţional era un preot, era administratorul bunurilor lumeşti ale Patriarhiei. Mai târziu marele iconom al Patriarhiei ecumenice puteafi numit de către împărat şi putea fi şi un laic. Mitropoliţii aveau de asemeneaiconomi sau un mare iconom.
Sachelarul 
(sakellarios) era administratorul financiar, o funcţiune pe careo întâlnim pentru prima dată în secolul XI.
 Protekdikos-
ul
 ,
un fel de „prim acuzator” conducea un aşa-numit tribunaleclesial care judeca litigii interne.Exita de asemenea un
 sinod permanent 
specific doar Patriarhului deConstantinopol fiind o formă concretă de exercitare a puterii patriarhului pesteepiscopii din provincii, peste Bisericile din afara Împeriului şi chiar în relaţia cuîmratul. De reguera format din arhontele marii Biserici, mitropolitţii provinciilor şi reprezentanţi ai puterii publice, iar în caz de judecare a uneierezii, de către împăratul însuşi. Acest gen de sinod a devenit permanent doar pe parcursul secolelor X-XI. Sinodul permanent avea atribuţii legate atât de
disciplină
cât şi de
dogmatică
sau de alte chestiuni curente ale vieţii bisericeşti.Sinodul alegea episcopii duurtorul procedeu: propunea treicandidaţi, hotărârea finală aparţinând patriarhului. În cazul alegerii patriarhului,horea alegerii dintre cei trei candidaţi aparţinea îmratului. În caz devacanţă patriarhală, sinodul permanent era convocat de împărat. Această formăde organizare este întâlnită şi la mitropoliţii anumitor provincii.
 Rolul împăratului în viaţa Bisericii
era hotărâtor. Am arătat deja cămodelul oricărui basileu bizantin era Sfântul Împărat Constantin cel Mare ,supranumit„al treisprezecelea Apostol”. În epoca sinoadelor ecumenice, rolul
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->