1

DISFUNCŢII SEXUALE
De Keith Hawton
Disfuncţiile sexuale erau socotite mai demult ca în întregime apărând din experienţa copilăriei
precoce,mai ales ca anormalităţi în sexualitatea copilăriei şi în relaţiile părinţi-copii.Psihanaliza care arunca
privirea sa aupra conflictelor inconştiente era privită ca singura alegere psihoterapeutică.Abia prin anii
’50,şi ’60 unele dificultăţi sexuale erau abordate de terapia behavioristă (care afirma că multe
comportamente sexuale sunt învăţate şi li se poate aplica teoria învăţării).
În anii ’70 Masters şi Johnson au scris “Human sexual inadequancy”,descriind o nouă abordare şi o
abordare sistematică,care apoi a căpătat de numirea de “Sex therapy” şi care apoi a format baza terapiei,aşa
cum este ea descrisă în acest capitol,fiind o considerabilă extensie a conceptelor behavioriste,punând mare
bază pe îndemânarea comunicării,lucru ce presupune ca la terapie să participe ambii parteneri.La aceasta
ulterior s-au adăugat şi alte metode care compun terapia sexului-ex.educaţie şi sfaturi pentru
practică.Terapia se face deci cu un cuplul,ea oferă puţin pentru un singur individ dacă nu participă şi
partenerul său,dar în ultimul timp s-au abordat şi indivizii fără partener (în ultima vreme şi pacienţii cu
handicap).
Disfuncţiile sexuale se pot datora atât factorilor fizici cât şi psihologici(mulţi,mai ales cu tulb.de
erecţie erau prost diagnosticaţi ca fiind psihogenetici).Se pare că în multe cazuri de disfuncţii
sexualke,alături de factorii psihologici există şi factori fizici care apar pentru a complica şi mai mult
situaţia.Deşi capitolul este dedicat acelora care au doar factori psiohologici,multe din procedee au un rol în
situaţii în care indivizii au probleme legate şi de factori fizici.
Natura disfuncţiilor sexuale
Disfuncţiile sexuale reprezintă scăderi persistente ale interesului şi răspunsului sexual (se deosebesc
de deviaţiile sexuale care sunt deviaţii calitative de la normal).Nu există un consens în privinţa clasificării
deviaţiilor sexuale,dar s-ar putea descrie 4 categorii:legate de interesul sexual,de apariţia nevoii,de
orgasm,precum şi alte probleme(care nu pot fi incluse în primele trei). Vezi tabel 11.1
Tabel 11.1-Clasificarea disfuncţiilor sexuale
Disfuncţii sexuale
Categoria Femei bărbaţi
Interes Scăderea interesului sex. Scăderea interesului sex.
Apariţie Scăderea excit.sexuale Disfuncţii ale erecţiei
Orgasmul Disfuncţii orgasmice Ejacularea precoce
Întârziere/absenţa ejaculării
Altele Vaginism Ejaculare dureroasă
Dispareunia Dispareunia

Două probleme sunt importante:timpul când apar şi extinderea problemei.Tulburările pot fi primare
şi secundare,totale sau situaţionale(cu un anumit partener).Dar în cadrul unei anumite categorii pot fi multe
variaţii.
Tabel 11.2-Disfuncţii sexuale la femei
Scăderea interesului sexual.-libidou scăzut,inhibarea dorinţei sexuale.Interesul sexual se manifestă în
frecvenţa relaţiilor,idei sexuale,masturbaţie.Se compară cu interesul manifestat înainte pentru a ne face o
idee.
Scăderea apariţiei excitaţiei sexuale.Eşecul răspunsului fiziologic normal (lubrificaţia şi engorgementul
vaginal) la stimularea sexuală,lipsa sensaţiilor obişnuite asociate cu excitarea sexuală(dar nu după
menopauză sau imediat după naştere).Poate apare şi la femei cu o mare inhibiţie privind sexualitatea.
 2

Disfuncţii ale orgasmului.Absenţa sau rărirea orgasmului.Interes prezintă şi acele care nu au orgasm dar îl
simt dacă se masturbează.Disfuncţii secundare ale orgasmului apar în contextul unor relaţii proaste cu
partenerul
Vaginism.Raport sexual imposibil sau extrem de dureros cu spasmul muşchilor vaginali când se produce
penetraţia(alteori cu eşecul punerii unui tampon).Se va vedea dacă nu sunt traume vaginale sau
infecţii.Femeile cu vaginism adesea îşi fac idei privind capacitatea sau alte caracteristici ale
vaginului.Multe sunt normale altfel în răspunsul lor sexual.
Dispareunia.Este durerea în cursul actului sexual-la intrarea în vagin(vaginism uşor) sau profund (mai ales
cu cauze fizice ca infecţii pelvine,uterine-este indicat control ginecologic).
Fig.11.3-Disfuncţii sexuale la bărbaţi
Scăderea interesului sexual.Poate apare în unele probleme erectile,secundar în unele stricări de relaţie cu
partenera,după depresie.În ambele situaţii factorii organici(hipogonadismul) trebuiesc cercetaţi.
Disfuncţii ale erecţiei.Apar la persoane mai vârstnice.Poate apare ca reacţie la factori
psihologici(anxietate,distragere,cerere de performanţe) şi fizice (diabet,probleme circulatorii,leziuni
coloană spinală,medicaţie antihipertensivă).
Ejaculare precoce.Unii au aşteptări nerezonabile.Masurbaţia poate fi factor predispozant,apare frecvent la
tinerii care au primele raporturi sexuale,în situaţie de stres.Numai o ejaculare precoce persistentă va trebui
luată în considerare.
Ejaculare tardivă/sau absentă.Afectează şi ejacularea şi orgasmul.Se va deosebi de ejacularea retrogradă
din prostatectomii sau după medicaţie(ex.tioridazină).Uneori ejacularea se face prin masturbaţie dar nu cu
partenerul sau doar în somn sau deloc.Pentru ejacularea tardivă nevoia de stimulare trebuie să fie continuă
şi lungă înainte ca ejacularea să apară..
Ejacularea dureroasă sau dispareunia.Ejacularea dureroasă(ca o sensaţie în uretră după ejaculare poate
apare după infecţii,cistite).O sensibilitate extremă a glandului după ejaculare este normală.Dispareunia
(durere în timpul relaţiei sexuale) este de obicei datorată cauzelor fizice (infecţii etc)
Alte tulburări,cum ar fi lipsa de satisfacţie sexuală nu este grupată în cadrul disfuncţiilor sexuale dar
este importantă pentru pacient.Multe disfuncţii sexuale sunt legate de depresie,insomnie,probleme
ginecologice şi infertilitate.
Cauzele disfuncţiilor sexuale
Disfuncţiile sexuale sunt cauzate de mai multe cauze-aici se iau mai mult în considerare cele de
cauzalitate psihologică dar sunt importanţi şi factorii fizici(boli,medicamente).Se obişnuieşte a împărţi
cauzalitatea în factori predispozanţi,(care fac persoana vulnerabilă la desvolarea unor probleme
sexuale),precipitanţă(care conduc la aparţia problemei sexuale),factori de menţinere(răspunsul psihologic la
problemele sexuale,atitudini sau alte stresuri care fac ca problema să persiste sau să se
înrăutăţească).Factorii se interacţionează
Tabel 11.4-Factorii psihologici care contribuie la disfuncţiile sexuale
Factori predispozanţi
Atitudine parentală inhibantă sau distorsionată faţă de sex
Relaţii în familie disturbate,relaţii sărace cu părinţii,lipsă de afecţiune
Experienţe sexuale traumatizante,precoce,incest,abuzul sexual faţă de copil
Educaţie săracă privind sexul
Precipitanţi
Discordanţă în cadrul relaţiilor eşecuri câte odată
Naştere(din cauza depresiei sau a factorilor fizici) depresie/anxietate
Infidelitate reacţie psihologică la factori
Disfuncţii la partener organici
 3

Factori de menţinere
Anxietate(ex.bărbatul are nevoie totdeauna de a fi un expert sau femeia să aibă orgasm chiar şi fără sex
pentru a plăcea partenerului)
Frica de eşec(ex.lipsă de erecţie)
Cereri ale partenerului
Comunicare săracă(mai ales despre nevoile sexuale ale fiecăruia sau a anxietăţii)
Vină(ex.legat de o afacere)
Lipsă de atracţie
Desacord în cadrul relaţiilor
Frica sau emotivitatea de intimitate
Informaţii sexuale inadecvate(ex.cum să-ţi stimulezi partenerul)
Restricţii de joc (femeia nu este încă destul de excitată)
Depresie/anxietate

Evaluarea
Se are în vedere tratamentul cuplurilor dar unele principii ale sex-terapiei se pot utiliza şi în cazul
unor indivizi care nu vin cu partenerul.
Ţintele evaluării
Se pot rezuma astfel:
1. Definirea naturii problemelor sexuale şi tipului de modificare dorită.
2. Informaţii care permit terapeutului de a formula tentativa de explicare a cauzelor în termeni ca factori
favorizanţi,precipitanţi şi de menţinere.
3. A stabili ce fel de terapie este indicată pe baza acestei formulări.
4. Să se iniţieze procesul terapeutic deschizând discuţia privind problemele sexuale şi încurajarea
partenerilor de a gândi legat de factorii cauzali şi de posibelele soluţii.
Aspecte generale privind interviul de stabilire(evaluare)
Terapeutul trebuie să explice ţelurile interviului ambilor parteneri,înainte de a începe procesul de
evaluare.Iniţial se discută cu ei separat,situaţie în care ei sunt mai sinceri privind problema.Este suficient 45
de minute cu fiecare.Mulţi pacienţi devin neliniştiţi în cursul interviului(pot constata de exemplu că le
lipseşte vocabularul pentru a discuta cu terapeutul,motiv pentru care se va stabili un vocabular agreat de
ambele păprţi). Şi terapeutul poate fi încurcat (pentru exersare poate juca rol cu colegii).
După intervievarea separată a fiecăruia partenerii sunt apoi luaţi împreună discutându-se
discrepanţele dintre ei (dar se va stabili cu fiecare ce anumea trebuie păstrat secret faţă de celălalt).Se va
vedea acuma în ce măsură cei doi parteneri sunt suportivi unul faţă de celălalt,în ce manieră sunt sinceri
unul cu celălalt.În final terapeutul descrie maniera în care cei doi privesc problema şi discută eventual
planul terapeutic.
Stabilirea orarului
Aria pe care interviul de evaluare o acoperă este redată în tabelul 11.5.
Tabel 11.5-Aria care trebuie acoperită în cursul interviului de evaluare cu fiecare dintre parteneri
1. Probleme sexuale-natura lor precisă şi desvoltarea,dorinţa de schimbare în cadrul relaţiilor
sexuale(ex.scopurile);
2. Terenul familial şi copilăria timpurie-incluzând relaţiile cu părinţii,relaţiile dintre părinţi,atitudinea
familiei faţă de sexualitate;
3. Desvoltarea sexuală şi experienţele-includ atitudinea faţă de pubertate,apariţia interesului
sexual,experienţele sexuale anterioare,masturbarea,experienţele sexuale traumatizante (abuzul
sexual),homosexualitatea;
 4

4. Informaţii privind sexul-sursă,nivel de cunoaştere;

5. Relaţia cu partenerul-include felul ei de desvoltare,aranjamentele sexuale anterioare,relaţiile
generale,copiii şi contracepţia,infidelitatea,sentimentele şi atracţia faţă de partener;
6. Şcoala,ocupaţia,interesele,religia;
7. Istoria medicală-incluzând orice tratament actual;
8. Istoricul psihiatric;
9. Uzul alcoolului şi a drogurilor;
10. Starea mentală,dispoziţia sufletească;
11. Examinarea fizică (dacă este necesară)
Câteva aspecte apar mai jos legate de caracteristicile acestor arii.Se va stabili dacă există o disfuncţie
sexuală actuală sau cuplul este doar prost informat (ex.că femeia trebuie să aibă orgasm după fiecare relaţie
sexuală).Încercând a defini problema sexuală a cuplului este posibil ca terapeutul să constate că ceea ce este
prezentat la început ca dificultate să nu constituie problema fundamentală.De ex.crede că soţul ar avea
ejaculare precoce deşi el susţine relaţia sexuală sufiicient dar partenera are dificultăţi de a obţine
orgasmul.Se poate întâmpla şi reversul.Terapeutul va obţine informaţii specifice,interesându-se în special
de raportul sexual cel mai recent,când problema s-a produs.Aceasta trebuie să acopere:
1. Comportamentul specific întâmplat;
2. Ce a gândit persoana înainte,în timpul şi după;
3. Cum s-a simţit el sau ea în legătură cu aceasta;
Persoanele găsesc dificil în acest stagiu să spună ce au gândit şi pentru aceasta terapeutul le sugerează
câteva posibilităţi (ex.pentru bărbatul cu difuncţie erectilă,”Vei fi apt să menţii erecţia”,pentru femeie cu
disfuncţie orgasmică “Crezi că el se va putea plictisi cu stimularea ta atât de mult?”).Acest tip de întrebări
va ajuta să introducem noţiunea că aspectele cognitive ale problemei pot fi cel puţin importante ca şi
problemele comportamentale.
Stabilind clar paternul dificultăţilor sexuale,terapeutul trebuie să se informeze ce fel de modificări
doreşte pacientul să realizeze,dacă partenerii au scopuri comune sau au discrepanţe în scopurile lor (care
trebuesc rezolvate înaintea începerii terapiei).
În stabilirea factorilor de teren sunt importante a cunoaşte tipul relaţiilor parentale,pentru că ele au fost
un prim model pentru pacient şi pacienţii pornesc de la acest model căci,“aceste lucruri aşa trebuie să fie”.
Paternul relaţiilor sexuale anterioare poate aduce factori relevanţi privind dificultăţile curente (înainte
au fost bune dar s-au deteriorat pentru lipsa de interes sau eşecul de a ajunge la satisfacţie).
Este vital a ne interesa despre masturbaţie pentru o serie de raţiuni-prima este implicaţia de
diagnostic,ex.pentru a stabili dacă disfuncţia erectilă este situaţională sau o problemă totală sau pierderea
interesului pentru sex sau disfuncţia orgasmică este totală sau se referă doar la partener.Ex.unul care se
masturbează rapid poate fi un factor de predispoziţie sau menţinere a unei ejaculări precoce.În al doilea
rând atitudinea faţă de masturbaţie poate da date despre originea disfunţiei sexuale actuale (ex.ideia de
vinovăţie pentru masturbaţie poate indica o inhibare generală privind sexul).În al treilea rând masturbarea
poate fi un element necesar în terapie,mai ales când tratăm o disfuncţie orgasmică totală sau o ejaculare
precoce,sau când tratamentul este condus la un individ fără partener.
Tot mai mult abuzul sexual este găsit în istoricul persoanelor cu disfuncţii sexuale.Din acest motiv,acest
lucru va fi întrebat direct (“Ai fost abuzată sexual în familie sau de către cineva mai vârstnic?”),deşi mulţi
nu vor să expună asemenea subiecte.Informaţii privind homosexualitzatea (Ai atracţie faţă de persoanele
de acelaşi sex?”) este importantă,acest lucru şi pentru tendinţe ascunse homosexuale sau pentru
experienţele disparate din adolescenţă.
Terapeutul va întreba pacientul direct asupra felului cum a fost informat despre sex (“Crezi că ştii
suficient despre sex?”),deşi şi aceia care spun că ştiu totul pot fi în realitate nişte ignoranţi.
 5

Un tablou clar se va stabili privind desvoltarea relaţiilor cu partenerul sexual dar şi în general.În
particular dacă relaţiile sunt satisfăcătoare ca şi cele generale este bine (căci relaţiile generale şi cele
sexuale coexistă)-cum se simt partenerii unul cu celălalt,cum intră în relaţie,cât de uşor comunică (general
şi legat de sex) şi dacă ori ce problemă se întâmplă în cursul acestor relaţii.
Sunt relavante întrebările ca,”Cum compari relaţiile tale cu acelea ale altor cupluri?,mai rău,mai bine
sau la fel?”.Alte întrebări pun chiar problema ce se va întâmpla dacă problemele sexuale nu sunt rezolvate
(uneori partenerul cu disfuncţie sexulă crede că partenerul lui îl va părăsi dacă lucrurile nu se
îmbunătăţesc).
Interesul sexual scade,de asemenea,la aceia cu probleme psihiatrice ca depresia,de aceea este important
a vedea dacă asemenea probleme există,dacă au existat în trecut (căci este posibil ca problemele sexuale să
fi început de atunci).Se vor cerceta problemele organice.Examinarea fizică poate avea aspecte
terapeutice,mai ales pe baza asigurărilor.În vaginism examinarea ginecologică este importantă.
Alegerea tratamentului
Abordarea psihologică a problemelor sexuale pot fi în mare grupate în 2 feluri de intervenţie:-o scurtă
consiliere şi-terapia sexuală.
Consilierea scurtă include o muncă educativă şi sfaturi,care sunt indicate pentru multe disfuncţii sexuale
şi mai ales pentru aceia care vin în cadrul medicinii generale.Indicaţiile uzuale vor fi:
1. O problemă sexuală apărută recent care pare a fi necomplicată;
2. Unde principala nevoie este de ordin educativ;
3. Cuplurile au încercat a rezolva problema ei însăşi
4. Unde nu este clar că sex-terapia este necesară şi consilierea scurtă pare a fi pentru început utilă;
Pacienţii fără partener par a fi de asemenea indicaţi pentru acest tip de consiliere.
Indicaţii pentru sex-terapie
Nu există un ghid clar pentru indicarea sex-terapiei.O indicaţie rezonabilă ar include:
1. Probleme sexuale de lungă durată(cel puţin câteva luni);
2. Efortul partenerilor de a rezolva problema a eşuat;
3. Problema pare a fi cauzată sau menţinută de factori psihologici (experienţe sexuale anterioare
traumatizante,slabă autostimă,anxietate);
4. Problema ameninţă relaţiile dintre parteneri;
Alţi factori care ar indica sex-terapia ar include:
Relaţiile generale.Sex-terapia nu trebuie oferită la persoanele care au disfuncţii sexuale
simptomatice la unele probleme din cadrul relaţiilor din cadrul cuplului.În aceste situaţii este mai indicată
psihoterapia maritală.Chiar dacă disfuncţiile sexuale nu se datoresc acestor relaţii totuşi acest tip de relaţii
interzic sex-terapia pe durata cât ele sunt prezente(până relaţiile nu se îmbunătăţesc).Dacă terapeutul este în
dubiu,câteva şedinţe (ex.3) pot să-i servească drept test.Dacă sex-terapia ajută este bine (este bine a
prelungi şedinţele de evaluare,2-3 şedinţe spaţializate pe intervalul a câtorva săptămâni).
Tulburările psihiatrice.Numai în cazul unor simptome minore psihiatrice(depresie,anxietate minore)
se poate face sex-terapie,în rest este contraindicaţie.Uneori problemele sexuale apar chiar din cauza
fenomenelor psihiatrice.
Alcoolul duce la noncomplianţă,la relaţii interpersonale proaste.Sarcina-nu este înţelept a începe
sex-terapia cu o femeie însărcinată din cauza scăderii fiziologice a interesului pentru sex.Dar se poate
începe la 3-6 luni după naştere.
Motivarea.Este foarte greu de stabilit entuziasmul partenerilor de a se angaja în sex-terapie.Uneori
cel mai nemotivat este mai entuziast.Lipsa de entuziasm poate să reflecte şi neînţelegerea ţelurilor terapiei
şi a tratamentului raţional.Este însă inutil a oferi psihoterapie sexuală dacă unul dintre parteneri nu acceptă.
Privire asupra terapiei sexuale
_______________________________________________________________________
 6

Stagiile şi comportamentele sex-terapiei sunt monitorizate în fig.11.1

Stabilirea

Formularea

Stabilire teme de acasă Consiliere educaţie

Terminare

Sesiuni de reîntărire
Stabilirea a fost deja descrisă.Formularea este prezentată la început în a 2-a şedinţă a terapiei,fiind
baza de la care se iniţiază terapia.Există 3 principale ingrediente ale terapiei:
1. Stabilirea gradată a temelor pentru acasă,prezentate pe tot parcursul terapiei;
2. Consilierea (incluzând aspectele cognitive ale terapiei) care vor fi necesare şi nu vor fi incluse în
programul stabilirei sarcinilor de acasă;
3. Educaţia,care are loc pe tot parcursul terapiei şi constituie focusul unei şedinţe speciale de
tratament;
Când aceste 3 componente sunt integrate în terapie este clar de a fi descrise separat.
Terminarea terapiei este importantă,mai ales în termenii de a preveni noi disfuncţii sexuale.După
câteva săptămâni se poate organiza o şedinţă de rapel pentru a cerceta dacă progresul s-a menţinut.
Terapia relaţiilor generale va fi necesară în cadrul unor cupluri la începutul terapiei sau ulterior (dar
nu se vor face în paralel sex-terapie şi terapie maritală).Rezolvarea relaţiilor din cadrul cuplului este
esenţială pentru disfuncţiile sexuale,cuplul va fi informat că se vor face treceri în revistă a rezultatelor şi
dacă partenerii sau terapeutul nu constată un progres,terapia se termină.A 3-a şedinţă (fără a socoti şedinţele
de evaluare) ar constitui o asemenea ocazie de a face un bilanţ,mai ales dacă îşi fac temele de acasă.Vor fi
avizaţi de la început
că deşi terapia este a cuplului,terapeutul poate cere întrevederi individuale la un anumit stadiu,pentru a-şi
face propria părere privind progresul.
Şedinţele au loc săptămânal,durează 30-60 minute dar dacă progresul este lent se pot angaja şi două
şedinţe pe săptămână,în schimb dacă este bine ele se pot spaţia şi la 2-3 săptămâni o şedinţă,pentru a lua în
consideraţie progresul şi se mai discuta încă dificultăţile.Sesiunea rapel este o extindere a acestui
proces.Lungimea totală a terapiei poate varia între 8-20 de şedinţe.
Formularea
La începutul sex-terapiei,cuplului trebuie să i se prezinte un expozeu scurt şi simplu privind natura
problemelor ce vor fi tratate,a posibililor factori care contribuie la acest fenomen.Este bine a prezenta
formularea în şedinţa de începere a terapiei,când stabilirea temelor de acasă a demarat a fi descrisă.Ţelurile
formulării sunt:
1. De a ajuta cuplurile să înţeleagă dificultăţile lor-aceasta fiind şi o sursă de încurajare,mai ales
dacă terapeutul explică cât de comună este problema în discuţie;
2. Să evidenţieze factorii care contribue,mai ales aceia care menţin şi care vor concentra atenţia în
terapie şi stabilirea unei raţionalităţi pentru abordarea terapeutică;
3. A permite terapeutului să cerceteze dacă informaţiile obţinute în cadrul evaluării au fost corect
interpretate.Astfel cuplul trebuie întrebat despre feed-back-ul formulării.Noi informaţii pot să
apară uneori în acest stadiu.
Este bine ca în această prezentare să urmărim clasificarea cauzelor în factori
predispozanţi,precipitanţi şi de menţinere,aşa cum au fost ei prezentaţi mai sus.Terapeutul accentuiază
 7

problematica colaborării dintre parteneri care constituie esenţa necesară tratamentului,accentuând asupra
aspectelor pozitive ale relaţiilor din cadrul cuplului.Este bine a accentua că oricare din părţile formulării
sunt doar ipoteze care se vor testa în cursul terapiei,când vor apare şi noi informaţii.Aceste fenomene pot fi
înregistrate şi pe o notă.
Un rezumat al formulării este ilustrat pe puncte în tabelul 11.6
Tabel 11.6-Rezumatul formulării
Jana de 28 ani şi Peter de 36 s-au prezentat din cauză că Jana nu mai are interes în sex şi îi displac relaţiile
sexuale.
La sfârşitul evaluării terapeutul explică că problema apare a fi desinteresul Janei pentru sex şi de asemenea
durerea pe care ea o resimte în timpul relaţiilor sexuale,din cauză că ea nu a fost suficient de excitată
Factori predispozanţi
Câţiva factori contribuie:
1. Inhibarea datorită ideii pe care şi-a cultivat-o că sexul este ceva murdar;
2. Lipsa ei de educaţie sexuală şi informaţii sărace despre sex;
3. Ideia de vinovăţie privind relaţia sexuală anterioară care a avut loc cu o persoană mai vârstnică şi
căsătorită;
Când au început relaţiile sexuale Peter nu avea experienţă în abilitatea sa sexulă,din cauză că fosta lui soţie
l-a părăsit pentru alt bărbat.
Precipitanţi
Ambii parteneri au fost foarte ezitanţi şi incerţi când au început relaţiile lor sexuale.Ca rezultat Jana nu a
reuşit să ajungă la excitaţie şi ca rezultat relaţiile sexuale au devenit dureroase.La încercările de a fi iubită
Jane devine anxioasă temându-se că relaţia sexuală va deveni iar dureroasă.Din această cauză ea tot mai
mult nu se excită iar relaţia devine inconfortabilă şi treptat şi-a pierdut interesul pentru sex.
Factori de menţinere
Problema pare a persista din cauză că ambii parteneri gândesc că fiecare raport sexual poate fi un eşec iar
anxietatea anticipatorie a lui Jana o face să piardă interesul în sex.Ei trebuie să lucreze împreună şi să
găsească o posibilă soluţie.
Aspectul pozitiv în acest caz include faptul că Jana şi Peter au relaţii fericite şi cu afecţiune iar durata scurtă
a problemei(15 luni) şi entuziasmul ambilor face ca dificultăţile să poată fi învinse.

Prezentarea şi discutarea formulării nu trebuie să fie lungă(15-20 minute).Odată acest stagiu

completat,terapeutul le spune partenerilor să se implice activ în terapie,pentru ca amândoi să contribuie la
rezolvarea problemei,colaborarea fiind singura care aduce succes.După acest lucru se pot discuta care sunt
sarcinile de acasă.
Stabilirea sarcinilor pentru acasă
Înainte ca terapeutul să descrie ce doreşte pentru prima săptămână se vor explica raţiunile sarcinilor
pentru acasă.Aceste sarcini sunt:
1. Să aducă o structură de abordare care să permită cuplului de a reconstrui gradat relaţiile lor sexuale;
2. Să ajute identificarea factorilor specifici care menţin disfuncţiile sexuale.Acest lucru presupune
cunoaşteri şi atitudini în special acelea care nu au fost aparente la început.
3. Să aducă cuplului tehnici specifice pentru a se ocupa cu probleme particulare;
Mulţi terapeuţi utilizează un program de bază pentru temele de acasă pe care îl utilizează în majoritatea
cuplurilor deşi terapeutul trebuie să fie flexibil pentru fiecare stagiu,în funcţie de natura problemelor
cuplului şi a notării de către ei a progresului.Stagiile acestei programări sunt:
1. Focalizarea pe sensaţiile nongenitale,pentru a ajuta cuplul la stabilirea unei intimităţi fizice în
manieră confortabilă şi relaxată şi a facilita comunicarea legată pe sentimente şi dorinţe;
 8

2. Focalizarea pe sensaţiile genitale,pentru a facilita apariţia excitaţiei sexuale,cu grijă,fără anxietate;

3. Introducerea în vagin care este un stagiu intermediar înainte ca o relaţie sexuală deplină să înceapă;
Aceste 3 stagii vor fi descrise pentru început,înaintea examinării strategiilor specifice.Se va spune
că tema de acasă este un element de terapie dar folosirea ei singură duce rar la succes.Blocarea
progresului cu temele de acasă apare în tratamentul multor cupluri şi acest lucru este de
aşteptat.Terapeutul trebuie să folosească îndemânarea consilierii(descrisă mai târziu) pentru a ajuta
cuplul să înţeleagă raţiunea dificultăţilor şi stabilirea modalităţilor pentru a le învinge.Există câteva
principii generale legate de instrucţiunile pentru stabilirea temelor de acasă:
1. Instrucţiunile să fie detailate şi precise
2. Terapeutul să cerceteze dacă cuplul a înregistrat şi înţeles instrucţiunile,înainte de terminarea
şedinţei;
3. Înainte de a începe noi instrucţiuni cuplul este întrebat cum se simte şi dacă anticipează
dificultăţi.Dacă anticipează terapeutul trebuie să încerce să le rezolve înainte de a merge
înainte.O femeie de ex.se teme a stimula genital pe soţ pentru că acesta se excită şi trece imediat
la act dar soţul spune că nu este adevărat şi că această stimulare este bună pentru succesul
actului.
4. Cuplul nu trebuie îndemnat a trece la un nou stagiu a programului până nu stăpâneşte pe cel
curent;
5. Cuplul nu trebuie niciodată lăsat să opteze trecerea la un nou stagiu decât în măsura în care au
progresat,incertitudinea poate fi în detrimentul progresului;
6. Cuplul trebuie informat că terapeutul va cere detalii privind feed-back-ul progresului la
următoarea şedinţă de tratament;
Focalizarea pe sensaţiile non-genitale
Stagiul este benefic pentru multe cupluri cu disfuncţii sexuale,mai ales la acelea în care toată relaţia
sexuală este slăbită (ex.din cauza anxietăţii sau a atitudinilor pesimiste din cauza eşecurilor repetate) sau
acolo unde cuplul găseşte dificil a discuta relaţiile lor fizice.
Înainte de a da explicaţii,terapeutul va explica ţelurile acestui stagiu,făcut pentru a da partenerilor
sensul încrederii şi a apropierii,pentru a deveni mai conştienţi despre ce fiecare doreşte,încurajând
comunicarea.
Cuplului i se cere în primul rând să se abţină de la relaţii sexuale şi să-şi palpeze unul altuia corpul
şi la femeie sânii.Acest lucru trebuie explicat că se face pentru a se asigura că ei nu sunt confruntaţi numai
cu acea parte a a sexualităţii care cauzează anxietate şi îi ajută de a reconstrui relaţiile lor fizice,învăţându-i
să aprecieze şi să se bucure de contactul lor fizic general.Sunt instruiţi ca în cursul următoarei
săptămâni,când unul dintre parteneri doreşte,el îl invită pe celălalt pentru o şedinţă.Invitaţia trebuie să fie
explicită (ex“Vreau să te mângâi,aşa cum ne-a sugerat terapeutul”) iar celălalt partener trebuie să accepte
invitaţia dacă are sentimente pozitive sau neutre faţă de acest lucru.Dacă simte negativ este important a
spune partenerului pentru a explica şi dece.Acest lucru este necesar pentru a avea o comunicare deschisă şi
de a nu evita persoana în mod nejustificat.După prima şedinţă de mângâiere este bine ca invitaţia să vină
din partea celuilalt partener (şedinţele pot dura cât vor partenerii şi dacă nu sunt disturbaţi).Este bine ca în
cameră lumina să fie mai obscură iar partenerii să fie cât mai desbrăcaţi.Pot începe de la un stadiu de la
care nu se simt aşa de ameninţaţi.
Excitarea non-genitală începe de la unul (care are iniţiativa,palpând şi mângâind corpul celuilalt
peste tot,cu excepţia ariilor “no-go”).Se face în aşa fel încât să ducă la plăcerea ambilor.Celălalt partener se
concentrează asupra acestor sensaţii,alegând pe acelea care provoacă feed-back şi vede cum trebuie să se
întâmple lucrurile pentru a le putea îmbunătăţi (ex.fă mai încet,mai tare,mai des),se vor ghida mâinile
partenerului (ceea ce ar fi de ajutor).
 9

În cadrul primelor şedinţe aceste excitaţii par adesea ca un masaj.Lungimea şedinţei este la voia
partenerilor,în medie poate dura 10-30 minute dar trebuie evitată plictiseala.
Excitarea sexuală nu este luată ca obiectiv în acest stagiu,dar dacă unul dintre parteneri sau ambii
devin excitaţi sunt invitaţi să guste acest fenomen şi din acest motiv să nu limiteze mângâierile.Unii cred că
o loţiune ar duce la creşterea sensaţiilor trăite.Nu este aici restrânsă masrturbaţia,trebuie ca fiecare partener
să-şi exprime tensiunea sexuală dar pentru prezent totul se va rezuma doar la o automasturbare dar care nu
se va face în prezenţa partenerului,
Deşi nu se impune un orar rigid,terapeutul trebuie să accentuieze obligativitatea acestor şedinţe,cel
puţin de 3 ori pe săptămână (care ar fi o frecvenţă rezonabilă).Aceste şedinţe trebuiesc descătuşate de
spontaneitate şi acest lucru se realizează cu cât se înaintează pe calea progresului terapeutic.
Reacţii la focalizarea pe sensaţii non-genitale
Ele apar în funcţie de dificultăţile cuplului (unii au reacţie pozitivă de la început).Alţii reacţionează
negativ spunând,de exemplu,că nu au avut timp suficient pentru şedinţe,nerespectând interdicţia pentru
relaţii sexuale,au sentimente negative(tensiune, plictiseală) sau nici un partener nu este abil de a oferi o
invitaţie.Cum va face terapeutul pentru a-i face să depăşească acest lucru se va vedea mai departe.Dar
numai dacă acest stagiu este bine stabilit se va indica cuplului să progreseze spre etapa
următoare(focalizarea genitală).
Focalizarea pe sensaţiile genitale
Ţelurile acestui stagiu se vor explica cuplului,spunându-i că mângâierile lor trebuie să fie mai
sexualizate şi excitante,încurajându-i să continue a discuta despre sentimentele şi dorinţele lor.
Trebuie să se extindă în acest stadiu mângâierile şi la regiunea genitală feminină şi masculină şi la
sânii femeii.Iniţial aceste mângâieri vor fi gentile,uşoare,exploratorii,nu excitaţia sexuală va fi obiectivul.În
schimb partenerii trebuie să se concentreze pe relaxare şi obţinerea de plăcere erotică.Dacă excitaţia se
produce ea va fi gentilă.Terapeutul va explica tipul de mângâieri dorit de către cuplu,adăugând doar cîte
ceva,nu înlocuind.Ghidarea mâinilor partenerului este adesea de folos,arătându-i acestuia ce face mai mult
plăcere celuilalt.Dacă doresc se poate folosi o loţiune.Când stagiul a progresat bine cuplul este instruit a
include mângâieri mutuale,fiecare dintre ei devenind activ sau pasiv periodic.Dacă unul sau ambii vor a
experimenta orgasmul ei sunt liberi să o facă,dar acesta nu este scopul şedinţei.Unele tehnici specifice
pentru disfuncţii sexuale particulare se vor putea introduce din acest stagiu.
Reacţii la focalizarea pe sensaţiile genitale
Ca şi în cazul stagiului non-genital unii reacţionează cu plăcere,alţii adeversiv.Acest stagiu poate
genera anxietate,mai ales legat de apariţia excitaţiei sexuale şi a intimităţii.Terapeutul îi încurajează de a
avea sensaţii plăcute,dar unele încurajări nu sunt suficiente în cazul unor probleme speciale.Se vor explora
ideile şi atitudinile care cauzează distragerea.
Faza introducerii în vagin
Acest stagiu este unul intermediar spre introducerea relaţiilor sexuale în progranmul terapeutic.Este
un stagiu relativ minor pentru cuplurile la care dificultăţile au fost în mare parte rezolvate.Pentru alte
cupluri devine un stagiu foarte important,acolo unde de exemplu penetrarea vaginală este pasul cheie
(vaginism,ejaculare precoce,disfuncţia erectilă).
Cuplul este instruit ca atunci când ambii sunt relaxaţi şi excitaţi sexual,femeia să introducă penisul
partenerului în vagin,partenerul trebuind încă să stea întins pe pat,concentrându-se asupra oricărei sensaţii
genitale plăcute.Cea mai bună poziţie pentru introducerea vaginală este cu femeia deasupra sau cu ea stând
alături.Acest lucru este foarte important în tratarea vaginismului din cauză că ajută femeia să aibă simţul
controlului.Mulţi bărbaţi găsesc că un control al ejaculării este mai bun în această poziţie,decât dacă
bărbatul ar sta deasupra (dar nu este clar din care motiv).Terapeutul trebuie să descrie poziţia în cele mai
 10

mici detalii,mai ales când este vorba de vaginism sau atunci când femeia nu a mai avut până atunci relaţii
sexuale.
Cuplul este sfătuit să menţină introducerea cât timp doresc şi apoi să revină la plăcerile gentile şi
negenitale.Pot repeta introducerea de peste 3 ori în cadrul fiecărei şedinţe.
Dacă acest stagiu este bine stabilizat cuplul poate introduce mişcarea în cursul introducerii.Este
bine uneori a sugera ca femeia să înceapă prima mişcările (mai ales în vaginism,pentru ca ea să controleze
sizuaţia şi să nu aibă frică că va fi rănită).
Dacă toate stagiile anterioare au progresat bine,acest stagiu final nu creiază dificultăţi majore,cu
excepţia unor bărbaţi cu ejaculare precoce.Cuplurile pot experimenta şi diferite poziţii sexuale.Aceasta
completează progresul general a sarcinilor de acasă utilizat în sex-terapie în cele mai multe cupluri.
Mai jos sunt descrise tratamente specifice a unor disfuncţii sexuale speciale.
Proceduri specifice pentru disfuncţiile sexuale feminine
Disfuncţii orgasmice
Dacă femeia nu a avut niciodată orgasm,antrenarea prin masturbare poate fi luată în
consideraţie,mulţi fiind de acord că în acest fel se provoacă mai uşor orgasmul.Acest lucru este rezumat în
tabelul 11.7
Tabel 11.7-Rezumatul programului de masturbare care poate fi folosit de femeie
Următorii paşi se pot recomanda.Nu se impune un program rigid ci în funcţie de cum se simte.O muncă
cognitivă se va face dacă se identifică o atitudine foarte negativă
1. Auto-examinarea generală.Este utilă mai ales dacă femeia are o atitudine negativă faţă de corpul
ei.Trebuie să se examineze general mai ales când este goală şi să identifice trei aspecte ale corpului ei
pe care le place şi trei pe care le place mai puţin.Atitudinea faţă de corpul ei se va explora la şedinţa
care urmează.Scopul este de a pune femeia în contact cu corpul ei şi să desvolte o apreciere raţională
despre el.
2. Autoexaminarea genitală.Examinarea vizuală a sferei genitale,folosind o oglindă,identificând zone care
înainte au fost discutate cu terapeutul pe baza unei diagrame,urmată de explorarea genitală cu degetul
atât în exterior cât şi în interior.
3. Exercuţiile musculature pelvine (vezi mai jos);
4. Masturbarea.Stimularea genitală pentru a produce excitaţie sexuală,cu atenţia concentrată pe aspectul
erotic al experienţei sau sensaţiilor.
5. Ajutoarele masturbaţiei.Următoarele pot mări excitaţia sexuală
-literatura erotică
-fanteziile sexuale
-vibratorul dacă orgasmul nu se petrece după câteva săptămâni de masturbare regulată.Anxietatea
legată de acesta,mai ales că va deveni dependentă de el se va discuta.Multe femei care au orgasm cu
vibratorul ulterior pot avea şi fără el..

Dar dacă pentru cele fără partener se poate,pentru cupluri aceste probleme se vor rezolva prin activitate
sexuală conjugală.
O femeie care obţine singură orgasmul este încurajată de a explica partenerului cum ar vrea ea să
fie stimulată,ghidându-i mâna acestuia,iar el să fie bun să execute.Terapeutul va accentua importanţa
stimulării clitoridiene pentru orgasmul feminin.Dacă nici aşa nu se obţine orgasmul,deşi a fost bine
stimulată se recomandă un vibrator (este bine a spune cuplului că aceasta este doar o măsură temporară).Se
va spune,de asemenea,femeii că în mod normal ea nu trebuie să aibă orgasm la fiecare relaţie sexuală,cu
toate acestea sexul rămâne plăcut şi prin alte lucruri.
 11

Dacă orgasmul se obţine prin stimulare manuală această “manevră punte” se utilizează pentru ca
femeia să aibă orgasm în cadrul relaţiilor sexuale.Partenerul (sau femeia însăşi) face o stimulare clitoridiană
manuală în momentul când penisul este introdus,combinat cu mişcări uşoare pelvine ale femeii.Când ea
simte apropierea orgasmului ea începe a avea mişcări pelvine viguroase şi continua a obţine stimulare
clitoridiană dacă este posibil presând clitorisul de pelvisul partenerului.Deşi multe femei obţin orgasmul
fără o stimulare manuală,multe au nevoie de acest lucru.
Vaginismul
Există câteva strategii în tratarea vaginismului:
1. Să ajuţi femeia să desvolte atitudini pozitive faţă de organele ei genitale.Terapeutul descrie pe planşa de
anatomie sexul femeiei,este sfătuită să se autoexamineze cu o oglindă de mână în mai multe ocazii.O
atitudine negativă (legată de felul cum sunt organele genitale cu desirabilitatea examinării lor) poate în
acest stadiu să ducă la eşec în cadrul şedinţelor de acasă.Unele femei găsesc chiar uşor de a face această
examinare chiar în prezenţa partenerului.Uneori pentru aceste femei este nevoie de o femeie terapeut.
2. Exerciţiul musculaturii pelvine pentru a ajuta femeia să câştige ceva control asupra muşchilor care
supraveghează intrarea în vagin.Dacă se îndoieşte că poate controla muşchii vaginului este pusă să-şi
oprească urinatul când este la toaletă (caz în care sunt utilizaţi muşchii pelvini).Mai apoi poate controla
utilizarea muşchilor pelvini,plasând un deget în vagin unde poate simţi contracţia acestor muşchi.Ea
poate exercita contol asupra acestor muşchi exersând aceasta de câteva ori pe zi,ca exerciţiu.
3. Penetrarea vaginală.Odată ce femeia se simte confortabilă cu anatomia organelor ei genitale externe,ea
începe a-şi examina interiorul vaginului cu degetele sale.Acest lucru se face pentru familiarizare şi
parţial pentru a iniţia penetrarea vaginală.Pot apare atitudini negative în acest stadiu (că s-ar putea
răni,legat de curăţenie,de textura vaginală).Se pot utiliza explicaţii raţionale.După aceia femeia va putea
utiliza 2 degete pe care să le mişte în jur,în interiorul vaginului.Dacă ea a reuşit,în cadrul şedinţelor de
acasă va încerca şi partenerul acelaşi lucru.O loţiune poate face procesul mai uşor.S-au folosit şi
dilatatoare vaginale gradate,dar experienţa arată că folosirea degetelor este mai eficientă.
4. Introducerea în vagin este uşurată de o unsoare,o loţiune şi de exerciţiile musculaturii pelvine pentru
relaxare şi o penetrare uşoară.Aceasta este o fază dificilă şi terapeutul trebuie să o încurajeze pentru a
da curaj femeii şi pentru a face progresul posibil.Cum există posibilitatea apariţiei durerii,trebuie văzut
ca femeia să fie sigură că are controlul în cadrul acestui stagiu..
Dispareunia
Este cauzată de factori psihologici în special de eşecul excitării,motiv pentru care trebuesc bine
lucrate programele cu sensaţiile.Se vor explora existenţa factorilor fizici(endometrite),se vor da sfaturi
pentru poziţia introducerii în vagin şi se vor face relaţii sexuale cu o penetrare mai puţin adâncă (ex.poziţia
ambii stând faţă în faţă).
Scăderea interesului sexual
Nu există proceduri speciale de tratament ci doar se vor explora circumstanţele în care au loc
relaţiile sexuale,cu reducerea anxietăţii,concentrarea atenţiei pe stimulii erotici şi cognitivi şi rezolvarea
relaţiilor generale din cadrul cuplului.De exemplu se va negocia o anumită zi şi oră pentru relaţiile sexuale
pe săptămână,folosind idealul pentru frecvenţă a fiecărui partener.
Scăderea excitaţiei sexuale
Programul şedinţelor stabilite pentru acasă este cea mai bună strategie.Uneori folosirea strategiilor
sexuale ajută la excitare.O cremă cu estrogeni sau hormoni-depot la femeile cu histerectomie poate face ca
femeia să nu mai aibă uscăciune vaginală.
Proceduri specifice disfuncţiilor sexuale masculine
Disfuncţia erectilă
 12

Bărbaţii cu disfuncţie erectilă vor experimenta erecţia în timpul şedinţelor cu focalizare pe sensaţii
non-genitale şi genitale.Dacă terapeutul sugerează a nu avea erecţie în faza iniţială el va întâmpina
opoziţie.Bărbaţii cu acest fenomen au frică privind calitatea erecţiei şi a menţinerii ei,au greutăţi cu
abordarea stimulilor erotici.Terapeutul îl încurajează pentru a se concentra asupra sensaţiilor plăcute atunci
când este mângâiat de către parteneră(utilizarea de loţiuni poate creşte sensaţiile).
Odată erecţia produsă terapeutul sugerează ca acest cuplu să înceteze mângâierile din timpul
şedinţei şi să permită erecţiei să persiste.Erecţia revine dacă partenerul stimulează organele genitale în
manieră mai înceată.Aceste exerciţii amestecate,repetate de 2-3 ori pe şedinţă permit o scădere a fricii
bărbatului privind erecţia,mai ales privind ideia că ea ar lipsi complet şi că nu îşi mai poate reveni.Când
începe faza cu introducerea aceasta trebuie la început să fie scurtă,în timp ce femeia continuă cu stimularea
extragenitală dacă constată că apare orice pierdere de erecţie.
Ejacularea precoce
În timpul fazei de concentrare asupra sensaţiilor genitale cuplul va fi învăţat să se oprescă.Tehnica
Stop/start constă în aceia că bărbatul stă întins pe spate şi se focalizează asupra sensaţiilor aduse de către
stimularea pe care partenera o face asupra penisului.Când el se simte exitat el îi face un semn şi ea se
opreşte,permiţând excitaţiei să continue.După un scurt interval,această procedură este reluată de două sau
mai multe ori,continuând ca femeia să stimuleze partenerul să ejaculeze.Prima dată bărbatul poate să se
trezească ejaculând prea devreme dar uzual se va desvolta un control gradat al ejaculării.O loţiune poate
ajuta.
Tehnica strângerii/strangulării este o abordare a tehnicii stop/start şi probabil se poate folosi dacă
nu se constată o înbunătăţire.Cuplul procedează ca în cadrul procedurii stop/start.Când bărbatul indică că a
devenit excitat partenera aplică pe penis 15-20 de secunde o strângere cu degetele la gâtul
glandului.Această manevră inhibă ejacularea reflexă.
Cu tehnica stop/start se repetă de 3 ori în fiecare şedinţă iar la a 4-a ocazie bărbatul trebuie să
ejaculeze.Ambele proceduri par a ajuta bărbaţii de a obţine un control asupra ejaculării.Se pot asocia
tehnici cognitive asociate cu controlul ejaculării.
Dacă se obţine succes cu aceste tehnici se poate trece la faza penetrării vaginale,utilizând poziţia cu
femeia deasupra.Dacă bărbatul este foarte excitat el indică aceasta partenerei care se dă jos şi permite
excitaţiei să continue sau o opreşte pe baza tehnicii strangulării.În acest fel multe cupluri devin abile de a
avea raporturi sexuale complete cu o ejaculare rezonabilă fără a mai fi nevoie de nici o tehnică.
Ejacularea tardivă sau absentă
Dacă nu a mai ejaculat niciodată decât în somn programul de masturbare este recomandabi.Un
astfel de program este redat în tabelul 11.8
Tabel 11.8-Rezumatul programului de masturbare care poate fi folosit de bărbaţi
Poate fi folosit în ejacularea întârziată sau absentă,în ejacularea precoce sau disfuncţii erectile.În fiecare din
cazuri atitudinea bărbatului faţă de masturbare trebuie mai întâi să fie explorată.În ejacularea
tardivă/absentă se pot folosi următorii paşi:
1. Explorarea organelor genitale şi a ariilor înconjurătoare,cu degetul sau mâna pentru a identifica ariile
de sensibilitate
2. Masturbalea-variază cu intensitatea stimulării.Când apare excitaţia poate apare o ejaculare viguroasă.O
loţiune ajută,mai ales pentru a nu se răni.
3. Ajutoare pentru masturbare-literatură erotică,fantezii sexuale,vibrator.
În tratarea disfuncţiilor erectile încursul masturbaţiei bărbatul va permite erecţiei să persiste pentru un
interval,înainte de a continua stimularea şi va repeta aceasta de 2-3 ori.Aceasta poate ajuta individul de
a căpăta încredere în capacitatea sa erectilă
 13

Când ejacularea este posibilă prin masturbare dar nu şi cu partenerul său lucrurile sunt mai grele,se va pune
accentul pe şedinţele centrate pe sensaţiile genitale cu stimularea de către femeie a penisului partenerului,la
început uşor apoi tot mai viguros.Utilizarea unei loţiuni este bună pentru a mări excitaţia şi a reduce
fricţiunea.
Unii bărbaţi spun că autostimularea ar fi de folos în acest stadiu.Bărbatul este încurajat a se
concentra asupra senzaţiilor pe care le experimentează.Dacă apare ejacularea în şedinţa următoare el va
încerca să ejaculeze strict la intrarea în vaginul partenerei.Urmează că el trebuie să penetreze partenera
când este aproape de a ejacula.Se recomandă ca bărbatul să stea deasupra pentru că această poziţie
facilitează ejacularea.Stimularea crescută a glandului de către femeie poate fi făcută în timpul relaţiei
sexuale,uşor,trăgând pielea de pe capul penisului în jos.
Scăderea interesului sexual
Ca şi la femei nu există proceduri psihologice specifice pentru această problemă,accentul fiind pus pe
existenţa unui patern sexual recompensator şi pe rezolvarea problemelor din relaţiile
interpersonale.Negocierea unei anumite ore şi zile săptămânale pentru relaţia sexuală,când există o
discrepanţă între dorinţele sexuale ale celor doi parteneri.Eficienţa este mult mai mică dacă scăderea
interesului sexual apare la bărbat.
Consilierea
Există câteva aspecte nespecifice ale sex-terapiei care pot fi importante în cadrul procesului
terapeutic.Aceasta implică nivelul până la care terapeutul adoptă o titudine de înţelegere şi abordează
problema,confidenţialitatea terapeutului care face parte din program şi până la ce nivel cuplul este
încurajat,mai ales dacă există câştiguri,chiar dacă acestea sunt mici.Totuşi accentul se pune pe maniera de a
ajuta cuplul,mai ales atunci când ei s-au blocat în cursul tratamentului.
Blocările în cursul tratamentului
Dificultăţile pot apare în oricare stadiu al tratamentului dar sunt mai importante acelea care apar fie
devreme,fie tardiv.
Dificultăţile care apar precoce
Există o varietate ca:
1. Eşecul de a începe şedinţele de acasă;
2. Întreruperea cursului relaţiilor sexuale;
3. Plângeri că şedinţele de acasă nu au spontaneitate sau par ca ceva artificial;
4. Şedinţele evocă sentimente negative ca tensiunea şi plictiseala;
Dificultăţile precoce nu par a avea o mare semnificaţie dar pot indica şi probleme
majore(resentimente,relaţii interpersonale proaste).
Dificultăţile tardive
Şi ele pot prezenta diferite varietăţi:
1. Cuplurile încetează şedinţele de acasă;
2. Sesiunea încetează nefiind plăcută;
3. Cursul relaţiei sexuale este oprit;
Sunt mai frecvente în vaginism sau disfuncţii erectile
Managementul dificultăţilor
Primul pas este de a ne asigura că acest cuplu a înţeles instrucţiunile tratamentului.Există dificultăţi
minore şi majore.
Dificultăţi minore
Se include acelea în care cuplul găseşte că exerciţiile de acasă nu au la început spontaneitate.Aici
uneori este suficientă o încurajare.
Dificultăţile majore
 14

Cum ar fi răspunsul negativ la exerciţiile de acasă,persistenţa eşecului relaţiilor sexuale,încetarea

exerciţiilor de acasă.Toate acestea reprezintă crucea pe care o portă sex-terapia.Un model cognitiv de
folosit pentru a înţelege şi explica răspunsurile negative la temele de acasă este redat în fig.11.3

Fig.11.3-Un model cognitiv folosit pentru explicarea dificultăţilor majore în cursul şedinţelor de acasă.
Tema de acasă răspuns negativ/ evitare
comportament neagreat

Gândurile(adesea
Automate),imagini

Atitudini

Experienţe curente sau anterioare

…………………………………………………..
Gândurile şi dificultăţile din sex-terapie sunt adesea ideosincrazice.Prima sarcină a terapeutului este
să înveţe cuplul să desvolte înţelegere.Acest lucru poate începe prin explicarea că sentimentele şi
comportamentul nu apar din senin ci se bazează pe gânduri şi imagini.Cuplul poate fi atunci încurajat să
identifice cunoştinţe care apar când se confruntă cu problema.Unele cupluri o fac mai uşor,altele necesită
un ajutor considerabil.
……………………………………………………………………………..
Unele gânduri subliniază dificultăţile din sex-terapie legate de exerciţiile de acasă (ex.sunt
rele,neplăcute),altele se leagă de posibelele consecinţe ale comportamentului (eşec,umilinţă,lipsă de
control).O abordare de ajutor o constituie înţelegerea raţiunii dificultăţilor şi se poate exprima prin
întrebarea,”Ce dacă ai făcut……….? Cum te-ai simţit?;Ce consecinţe ar fi?”.
Lucrul important este identificarea gândurilor automate negative sau a imaginilor şi sublinierea
atitudinilor de la care vin.Partenerii sunt încurajaţi a trece în revistă probe pentru aceste gânduri sau
credinţe disfuncţionale şi atunci să examineze alte căi de interpretare a situaţiei.Multe disfuncţii sexuale
sunt asociate cu probleme sexuale apărute printr-o neînţelegere sau având la bază mituri legate de sexul
opus,dar prezenţa partenerului uşurează mult aceste aspecte ale terapiei.Următorul exemplu ilustrează
aceasta:…………………………………………………………………
În unele cazuri munca terapeutului de educare va fi necesară înaintea unui progres posibil
…………………………………………………………..
Educaţia
Educaţia despre sexualitate se va face pe toată durata terapiei,cu material de lecturat şi şedinţe de
educaţie.
Materialul de lecturat
Multe cupluri sunt doritoare a citi materiale despre sexualitate în prima parte a programului
Şedinţe educative
Din cauza ignoranţei şi desinformării apare de ajutor penru disfuncţiile sexuale şedinţe educative de
terapie(între a 3-a şi a 6-a şedinţă) pentru a aduce informaţii sexuale obiective.
 15

Cu ajutorul tablourilor,a pozelor terapeutul descrie în termeni simpli anatomia sexului şi stadiile
excitării sexuale.Miturile despre sexualitate se expun (bărbatul să ştie a mângâia femeia,faptul că sexul este
un succes când ambii parteneri ajung la orgasm în acelaşi timp).Cu persoanele mai vârstnice li se explică ce
se întâmplă cu sexualitatea la această vârstă.Educaţia sexuală din cadrul şedinţelor este foarte apreciată.
Terminarea
Faza finală a sex-terapiei începe atunci când cuplul,în mare a învins dificultăţile sexuale,când
introducerea în vagin este completă.Următoarele strategii sunt sugerate:
1. Prepararea cuplului pentru terminare începe încă de la începerea tratamentului.Li se spune ce durată
aproxmativă ar avea programul şi sunt încurajaţi a lucra acasă;
2. Spre sfârşit se răresc şedinţele de tratament(chiar la 2-3 sîptămâni);
3. Se prepară cuplul pentru probleme viitoare.Li se spune că vor mai apare dificultăţi şi sunt sfătuiţi să
aibă relaţii bune între ei şi la nevoie să introducă anumite stagii din programul terapeutic făcut;
4. Şedinţe rapel după câteva lunii.Dacă e bine 3 luni este un succes.
Rezultatele sex-terapiei
………………………………………………………………………………
Modificările în prezentarea problemei pot fi evaluate pe o scală ca aceasta:
1. Prezentarea rezolvării problemei
2. Prezentarea problemei în mare rezolvată,deşi mai sunt dificultăţi;
3. Unele înbunătăţiri la problema încă nerezolvată
4. Nu sunt schimbări
5. Problema merge mai rău
Satisfacţia cuplului cu relaţiile sexuale şi generale pot fi înregistrate pe o scală ca aceasta:
1. Satisfacere totală cu relaţiile sexuale şi genewrale;
2. Unele satisfacţii dar în general nesatisfacţii;
3. Completă nesatisfacere cu relaţiile sexuale/generale