• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Copilul în lumea televizorului si a computerelor
de Pr. Alexandru
 
1) Din partea editorilor
In anii din urma a apărut o literatura ortodoxa care demasca efectul negativ al televizorului si al jocurilor pe calculator. Aceasta carte este dedicata unui singur, insa extrem de important aspect alacestei probleme: influenta sus-numitelor inventii asupra sufletului copilului. Autorul cartii, preotortodox, remarcand raspandirea dereglarilor psihice si decaderea moralitatii la copiii societatiicontemporane, pune acest fapt in legatura cu influenta negativa a mediului urban "tehnicizat". Bazandu-se pe literatura patristica, pe materiale din periodice si pe o serie de lucrari ortodoxe si folosind, deasemenea, exemple din literatura clasica rusa, el explica modul in care lumea inconjuratoare provoacasufletului de copil emotii negative, cultiva in el fantezia sterila si patimile ucigatoare de suflet.Autorul arata ca acele stari sufletesti particulare, ce pregatesc terenul pentru dezvoltarea patimilor,impatimirea legata de jocurile pe calculator, "reincarnarea" prin imaginatie in eroii de televiziune sau din jocurile pe calculator, cufundarea pasiva in vartejul gandurilor, toate aceste stari nu sunt un produs alcivilizatiei moderne, ci erau bine cunoscute cu sute de ani in urma si au fost descrise de catre SfintiiParinti, care le califica drept "pacatoase".In carte exista si un "program pozitiv" sui generis: autorul, urmand traditiei Sfintilor Parinti, ne propuneasa-numitele "antidoturi", pe care parintii, folosindu-le, vor putea, daca nu distruge, macar amortizainfluentele ucigatoare de suflet ale lumii.Nadajduim ca aceasta carte va afla ecou in randul cititorilor, ca se va arata necesara si folositoare infiecare familie ortodoxa.
2) Introducere
Lumea contemporana il starneste pe copil catre pacat la fiecare pas. De-abia reuseste copilul sa iasa dinstarea de frageda pruncie, ca din toate partile il pandesc deja inrauririle ucigatoare de suflet.La aceasta contribuie cateodata si parintii "iubitori"; mai inainte de toate, prin aceea ca nu-si educa fiulsau fiica potrivit severelor principii ale comportamentului crestin, ci atata inclinatiile pacatoase ale firiilor, le stimuleaza dezvoltarea in directia pacatului. Sunt satisfacute toate capriciile posibile ale micutului:el capata alte si alte not jucarii, jocuri, distractii si amuzamente. Un asemenea copil nu stie ce esteinfranarea; el traieste calauzindu-se dupa o singura porunca: "eu vreau".Si iata ca astfel pruncul creste potrivit zicalei ruse "parintilor ocara si neamului rusine". Un asemeneaom si la varsta adulta se inconjoara de "jucarii", distractii si comoditati; el nu poate sa se opunapatimilor si se cufunda din ce in ce mai adanc in abisul pacatului.lar jucariile din ziua de azi - si cele pentru copii, si cele pentru aduiti - sunt infinit de variate. Cei ce lefabrica folosesc ultimele realizari ale electronicii. Pentru ce ? Ca sa-l distreze pe "consumator" intr-unmod nou, inedit. lar "a-l distra" inseamna a-l distrage de la o atitudine serioasa, responsabila fata deviata, a-l abate de pe calea cea stramta, calea mantuitoare, si a-l trage spre pieire, pe calea ceabatatorita a jocurilor si distractiilor.
3) 'Puiul' electronic
Se spune ca scolarii japonezi sunt innebuniti dupa o noua jucarie electronica. Este vorba de asa-numitul"ceas-ou", programat sa imite un organism viu. Cu timpul, daca il "ingrijesti" cum trebuie, din "ou"trebuie sa "iasa" un "pui", care, la randul lui, are nevoie de ingrijire: o serie de operatiuni computerizateii asigura "existenta".Jucaria trebuie "hranita" la timp, trebuie "facut curat dupa ea", dimensiunile sale mici ii permit copiluluisa nu se desparta de ea nici un minut. Daca toate operatiunile sunt indeplinite la timp si in mod corect,"puiul" "traieste", "creste", amintindu-i stapanului de existenta sa prin "piuit". Daca acesta uita de el sauface o greseala, "puiul" poate sa se "imbolnaveasca" si chiar sa "moara".
 
Pesemne ca aceasta "noutate" va aparea si la copiii rusi. Ea va inlocui jucariile-insotitor gen "cubul luiRubik" sau jocurile electronice de buzunar. Poate ca deja se joaca cu ea copiii "noilor rusi" *. Ciudata jucarie. Un fleac inofensiv, o bagatela, un breloc intra cu omul in relatii complexe de interdependenta siaproape iubire. Un mecanism artificial, lipsit de viata, devine parca un partener de joc autonom alomului, acesta avand suflet nemuritor ! Aceasta este, desigur, pura iluzie, inchipuire, dar tocmai aceastaeste esenta jocului.* Este vorba de clasa celor care au facut averi considerabile, din afaceri mai mult sau mai putin curate,dupa caderea comunismului. (n. tr.)Cum de a fost indragit pana într-atat de copii ? Explicatia "oficiala" este urmatoarea: ea a inlocuitcainele sau pisica, acestea nemaifiind acceptate intr-o familie japoneza a zilei de azi; dar ea nureprezinta oare si un fel de simbol al copilariei din ziua de azi, al instrainarii, al singuratatii copilului dela oras, plasat in lumea lipsita de suflet a masinilor si care cauta in aceasta lume o mangaiere si unprieten ?...
4) Frica de lume
Rupt de natura vie, copilul orasului contemporan traieste intr-o lume a masinilor, unde pulseaza,scanteiaza si te orbesc luminile artificiale si ecranele, unde se schimba caleidoscopic imaginileelectronice; unde duduie automobilele; unde urla sistemele de semnalizare sonora; unde piuiecomputerele; unde totul in jur suna, zumzaie, bubuie, suiera; unde radioul si televizorul zi si noaptevorbesc, canta, urla, ameninta cu glasuri omenesti, "traiesc" alaturi de oameni si ii sorb in viata lorartificiala si fara de Dumnezeu.Copilul, desigur, se adapteaza la lume, cum spun savantii, dar ce alternative are ? Adaptandu-se, elpercepe insa lumea ca pe ceva dusmanos si infricosator.Psihologii care se ocupa in mod special de aceasta problema au elaborat un test. Copilului (elev inscoala primara) i se dau o carioca rosie si una neagra si i se propune sa coloreze trei cercuri. Primul cercsimbolizeaza "clasa" din scoala, cel de al doilea simbolizeaza "spatiul de joaca" si cel de-al treileasimbolizeaza "orasul" (sau "lumea"). Culoarea rosie semnifica predominanta binelui, culoarea neagracea a raului. Cu patru ani in urma (lucrarea este scrisa in 1997 - n. tr.), pe toate desenele culoarea rosieera mult mai bine reprezentata. Chiar daca "clasa" mai era vazuta si in "negru", "lumea" aparea totusibuna; iar in ziua de azi, aproape toti copiii (opt copii din zece) vad "orasul/lumea" in negru, rau,amenintator.Tocmai prin acest fapt explica medicii cresterea proportiei de dereglari psihice la copii. Ei spun ca auaparut o multime de copii nevrotici, care traiesc intr-o stare de teroare cvasi-permanenta. Aceasta fricaeste numita "frica obsesiva".Vor zice unii: pai bine, copiii s-au temut intotdeauna, de intuneric, de pilda: pare-se ca in noi preexistao cunoastere subconstienta a faptului ca intunericul este raul, iadul, taramul demonilor, iar lumina estebinele, Dumnezeu. Copiii se tem si de moarte, ca de o taina necunoscuta si infricosatoare.Psihologii insa vorbesc anume despre frica obsesiva, de masa, inaintea lumii inconjuratoare. Consecintesi simptome medicale ale acesteia sunt: envrezisul, defectele de vorbire, ticurile nervoase. Ei auconstatat, oricum, ca aceasta nevroza afecteaza nu doar copiii din familii "defavorizate"; copiii "noilorrusi" sunt afectati de ea chiar in mai mare masura. Sociologii considera ca acest fapt este legat decriminalitatea "business"-ului contemporan: copilul unui om de afaceri aude deosebit de frecventconvorbiri legate de crime, torturi, rapiri de copii. Oricum, informatiile de natura sa trezeasca groaza nu-i ocolesc nici pe colegii lui de generatie din familii obisnuite.Dezvoltandu-se, devenind constanta, aceasta frica il face pe copil pasiv, timorat, nehotarat sau,dimpotriva, agresiv. Cateodata, ambele aspecte se asociaza, conform imaginii despre lume care seformeaza la copil. Astfel, jocul preferat al unui baietel de sase ani, vesnic panicat, timid, era urmatorul:zile intregi, facand pe politistul, tortura pe scaunul electric un Mickey Mouse din plus.Inaintea copilului apare problema: daca e sa incerci sa birui frica, ei bine, cum s-o faci ? Raspunsul celmai la indemana este foarte simplu - sa devii tu insuti fioros.
5) "De ce sunt atât de cruzi ?"
 
Dupa cum scriu ziarele, in Rusia sunt astazi circa 100.000 de copii asociati in grupari criminale de sinestatatoare. Zeci de copii au devenit ucigasi. Crimele nemotivate, stranii, savarsite de catre grupe decopii de 10-12 ani, poarta amprenta unei deosebite cruzimi, a unei veritabile ferocitati. Printre miciicriminali se afla si copii care provin din familii foarte instarite, obisnuiti sa nu duca lipsa de nimic.Aceste date dau marturie despre extrem de profunda pervertire morala a intregii noastre societati. Dacamai adaugam la ele si deprecierea fizica a scolarului din ziua de azi (potrivit statisticilor, el este ceva maislab si cantareste cu 5 kg mai putin decat cel de aceeasi varsta cu zece ani in urma), dereglarile psihicesi profunda sa pervertire ni se infatiseaza infricosatorul tablou al viitorului Rusiei.Parintii se mahnesc adesea, vorbind despre fiul sau fiica lor: "Cat e de crud(a) cu noi! Cat e denesimtitor si nepasator fata de suferinta noastra, de viata noastra!"Sentimentui caracterului exceptional, irepetabil, al fiecarei personalitati umane este, in mod vizibil,dintru inceput sadit in firea noastra. Reactia copilului curat, nepervertit, la suferinta straina esteintotdeauna vie si profunda. La fel se intampla si in ce priveste moartea. Copilul doreste ca toti sa aibaparte de bine si de bucurie. Cine nu stie cat de neplacute sunt pentru el povestile cu sfarsit nefericit!Insusi gandul ca cineva a suferit si n-a primit, in cele din urma, mangaiere (o mangaiere pe masuraintelegerii constiintei copilului) starneste un adanc cutremur in sufletul lui.De aceea, oamenii cu experienta in predarea din cadrul scolilor de duminica * stiu ca nu trebuiepovestite copiilor nici vietile mucenicilor-patimitori si cu atat mai mult nu trebuie descrise amanuntelepatimirilor lor - mai bine li se povesteste despre drepti, sfinti, ostasi, stareti, facatori de minuni.* In Rusia, religia nefiind materie de invatamant, exista pe langa biserici asa-numitele "scoli deduminica", in cadrul carora se face educatie religioasa pentru copii. (n. tr.)O fetita de cinci ani, crescuta pe langa biserica (fiind fiica de prescurareasa), a auzit pentru prima oaraviata lui Alexie, omul lui Dumnezeu: cum a murit si zacea in sicriu, iar parintii abia atunci au aflat caacel sarac, acea sluga era iubitui lor fiu pe care il pierdusera !... Dar fata nu intelegea ceva. Ea a refuzatsa accepte un asemenea sfarsit si intreba cu insistenta, la modul afirmativ: "Dar mama si tatal lui l-auluat din sicriu ?" Intr-adevar, de vreme ce l-au gasit, cum sa-l lase iar singur ? Acum inchipuiti-va caacestei fetite sau alteia, sau unui baietel oarecare i se va povesti in fiecare zi despre omoruri, torturi,razboaie cosmice si totodata i se vor arata aceste lucruri - se va mai pastra oare simtirea infiorata avalorii si irepetabilitatii absolute a vietii fiecarui om ? Nu, ci mai degraba isi va insusi ideea (care seformeaza o data cu sentimentul fricii obsesive) ca viata omeneasca nu reprezinta nimic, ca omul este ogaza care poate fi strivita sau un robot care poate fi "scos din priza". Copilul se va deprinde sa acceptemoartea ca pe un lucru cumplit, Insa de domeniul cotidianului.Dupa aceasta, insa, nu mai avem de ce sa ne miram ca nu-l mai misca oboseala mamei, sau durerea decap a tatei, sau neputinta batraneasca a bunicii.
6) "Educatorul" copiilor nostri
Unde poate vedea copilul vremii noastre si crime, si violuri, si cadavre ciopartite ? Unde află el ce esteun "sadic" sau un "pervers" ? Unde, in fine, poate vedea un mort iesind din groapa, un monstru cumplit,un demon ? Desigur, la televizor.Aceste scene si acesti eroi umplu "thriller"-urile americane cu care - in pofida firavului protest alparintilor, sau in lipsa lor, sau impreuna cu ei - se delecteaza adolescentii rusi.Apanajul fratilor si surorilor mai mici sunt, inca, "desenele animate". Cateva generatii de copii au crescutcu "desene animate". Pentru unii, desenul preferat era "Floarea purpurie" (ceva in genul "Frumoasa siBestia" - n. tr.), pentru altii "Ceburaska" (in spiritul lui "Miaunel si Balanel" - n. tr.). Copiii din ziua de azise uita la "desene animate" care seamana cu niste filme de razboi.Intr-un articol pedagogic se face o comparatie interesanta intre niste vechi eroi ai "desenelor animate"si alti eroi, actuali: este vorba de testoasele ninja si de Ceburaska si prietenii sai. Daca Ceburaskaseamana cu un copil simpatic si naiv, testoasele sunt mai degraba niste "baieti duri" care, facand ordinesi reinstaurand dreptatea, "caftesc" la adversari in dreapta si in stanga - ei evoca nu o ceata de copii, cio banda de tineri. Daca strengariile lui Ceburaska si ale prietenilor sai, chiar ei insisi apartin unei lumiluminoase si calde, testoasele traiesc si actioneaza intr-o cu totul alta lume, intunecata si cumplita,unde "gasca" eroilor se opune armatelor de partizani ai raului...
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...