Vrăjitoria – un păcat egal cu lepădarea de Dumnezeu
Un gânditor antic spunea că este posibil să găsim cetăţi fără ziduri, dar niciodată nu vom găsi oameni fărăsentimente religioase. În Dumnezeu fiecare om îşi are izvorul existenţei sale, de la care vine ,,toată darea cea bună şi tot darul” fără de care omul nu poate exista nici ca persoană nici ca om religios. Din clipa în care omul afost creat, Dumnezeu a lăsat în sufletul omului un loc gol, loc, care trebuia să fie umplut prin căutarea şicunoaşterea lui Dumnezeu. De-alungul veacurilor omul a umblat în căutarea lui Dumnezeu, însă nu întotdeaunaL-a găsit, căci calea care duce către El s-a dovedit a fi lungă şi îngustă şi datorită acestui fapt mulţi au alunecatalături rămânând istoviţi pe cale, pentru că nu au vrut să se ridice înapoi sau nu au mai putut s-o facă din cauzaînrobirii cu patimile. Astfel despărţiţi de Dumnezeu, oamenii robiţi de păcat au respins dragostea luiDumnezeu, ca mai apoi să o scoată în afară cetăţii şi să o omoare. Dorinţa de a stăpâni, şi a cunoaşte fără voialui Dumnezeu, sau chiar împotriva voinţei lui Dumnezeu la înjugat pe om cu duşmanul lui, cu diavolul.Omului însă nu s-a limitat doar la acestea, el a vrut mai multe şi anume de a fi ,,ca Dumnezeu cunoscând bineleşi răul” /Facere 3,5/, transformând astfel dorinţa de cunoaştere, din virtute, în păcat. Odată intrat în om, păcatulalungă pe Dumnezeu din inimă, iar unde nu este Dumnezeu, acolo e necaz şi durere, acolo e iadul şistăpânitorul lui – diavolul. Unii au acceptat ca trupurile lor să devină adevărate temple pentru legiuni dedemoni, transformându-se astfel în unelte de înşelăciune.Înhăitaţi cu duhuri necurate, vrăjitorii sau oameniicare „posedă” calităţi „paranormale”, căci anume despre aceştia vom vorbi în continuare, „prezic” viitorul,„leagă” şi „dezleagă” căsătorii, având pretenţia că sunt prooroci şi slugi ai lui Dumnezeu. Pentru ai duce peoameni în eroare folosesc simbolica creştină şi obiecte de cult. Intrând la aceşti vrăjitori în casă, la primavedere ai impresia că ai nimerit în chilia unui călugăr – atâtea icoane şi cruciuliţe atârnate pe perete.Intrând în discuţie co o vrăjitoare din Chişinău (nu-i divulg numele ca să nu-i fac publicitate) vrând săvăd cât de sinceră este în ceea ce le face, şi cât „creştinism” cuprinde activitatea ei distrugătoare de suflet.Din dialogul avut cu această reprezentantă a „magiei” am ajuns la câteva concluzii:1.Care este scopul folosirii atributelor creştineşti?Scopul folosirii icoanelor de către vrăjitori este cel speculativ, sunt folosite ca o capcană prin carecreştinul este atras mai uşor, ei, vrăjitorii, profană, de fapt Sfintele icoane şi Sfânta Cruce. Foarte mulţi dintrecreştini cu părere de rău nu cunosc care este menirea icoanei în ortodoxie, punându-şi nădejdea şi credinţa înicoană şi nu în Dumnezeu. Creştinii trebuie să ştie că menirea icoanei este aceea de a-l concentra în rugăciune şinimic mai mult. Când creştinul îşi pune nădejdea în icoană mai mult ca în Dumnezeu, ea încetează de a mai finumită icoană, devenind idol. De aceea chiar dacă găsim icoane în casele vrăjitorilor, aceasta în că nu este odovadă că Dumnezeu este prezent acolo.2.Cum trebuie să-i deosebim pe slujitorii lui Dumnezeu de slujitorii diavolului, din moment ce ocultismul(vrăjitoria) a pătruns şi în Biserică?Mai întâi de toate Apostolul Pavel ne spune să cercetăm duhurile. Într-un slujitor al lui Dumnezeutrebuie văzută mai întâi smerenia care nu trebuie să fie exterioară ci să izvorască din inimă. Un astfel de slujitor chiar dacă va avea darul tămăduirilor sau alte daruri va afirma că ele îi sunt date de Dumnezeu din iubirea safaţă de oameni şi nicidecum pentru meritele-i personale. În Biserică un preot nu poate avea merite, căci Sf.Apostol Pavel spune: ,,eu ca o slugă netrebnică nu am făcut decât ceea ce trebuia să fac.” Harismele care-i suntdate preotului, ca şi unui doctor spiritual al credincioşilor sunt utilizate în folosul bolnavilor şi nu pentru a-şiarăta gradul sfinţeniei. Mântuitorul Hristos spune: ,,Iată, v-am dat vouă puterea asupra duhurilor necurate ca săle scoateţi pe dânsele tămăduind toată boala şi toată fierbinţeala în popor.”Între un vrăjitor şi un slujitor al lui Dumnezeu diferenţa este radicală, mai întâi de toate vrăjitorul afirmăcă puterea supranaturală ce o posedă este un merit personal, fără a fi nevoie de o binecuvântare specială aBisericii. Acesta se numeşte pe sine ,,tămăduitor” al lumii, pretinzând că o poate dirija şi că poate schimbadestinele oamenilor. Deci după cum vedem dorinţa lor de a stăpâni lumea aceasta, iar cine vrea să ostăpânească, fără de Dumnezeu, o poate face doar prin minciună şi neadevăr unindu-se cu tatăl minciunii – diavolul care nici nu ştie ce este smerenia. Iată cum le deosebim pe oi de capre, nu după blană şi coarne ci dupăroadele lor, tot aşa îi deosebim pe slujitorii lui Dumnezeu, de cei ai diavolului, nu după icoane făcătoare deminuni şi crucile de la gât, ci după izvorul lucrării lor.Chiar dacă o vrăjitoare vă trimite la Biserică după agheasmă, asta nu înseamnă că ea lucrează cu puterealui Dumnezeu, ea îşi bate joc de cele sfinte sugerându-vă gândul că ceea ce se face în Biserică este insuficient,mai trebuie să „adauge” şi ea ceva prin descântec sau blestem.Aici sunt nevoit să le amintesc creştinilor că nu tot ce zboară se mănâncă şi nu tot ce e galben este aur.3.Când apelează oamenii la vrăjitorie ?De obicei oamenii apelează la vrăjitori în momentele cele mai dificile ale vieţii. Unii dintre creştinii cu puţină credinţă, afirmă că au apelat la vrăjitori pentru că atunci când au apelat la Biserică nu au primit ajutorulscontat. De ce se întâmplă aşa? De ce oameni sunt supăraţi pe Dumnezeu când nu le împlineşte dorinţa?
Leave a Comment