4_fiziologia

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

3. Fiziologia aparatului cardiovascular

Circulaţia sângelui este determinată de activitatea contractilă a cordului careasigură astfel deplasarea acestuia prin arborele vascular datorită diferenţelor de presiune la nivelul segmentelor aparatului circulator.Cordul împinge prin contracţie masa sangvină în arborele arterial careînaintează în capilare şi se întoarce la inimă pe calea sistemului venos (prinrelaxarea cordului).Inima are rolul esenţial în circulaţia sângelui datorită următoarelor proprietăţi funcţionale ale muşchiului cardiac.

Automatismul

reprezintă capacitatea muşchiului cardiac de a generaspontan şi ritmic impulsuri cu o frecvenţă normală de 70-80

bătăi

/

min

(pacemaker-ulfiziologic este nodulul sinoatrial Kheit-Flack). Ritmul imprimat de nodululsinoatrial numindu-se ritm sinusal (în absenţa impulsurilor sinusale, comandainimii este preluată de nodulul atrio-ventricular cu sub 60

bătăi

/

min

şi fasciculul Hisssub 40

bătăi

/

min

) Figura 6.

Figura 12 Ţesutul nodal (excito conductor)

Automatismul inimii este continuat când aceasta este în afara organismului dar menţinută în condiţii fiziologice optime.

25

Excitabilitatea

este proprietatea muşchiului de a răspunde la stimulifiziologici normali şi la excitanţi artificiali de natură mecanică (presiuneaexercitată asupra părţii lăuntrice a cavităţilor inimii),fizică (curentul electric, temperatura ridicată cresc excitabilitatea, temperaturascăzută o coboară), chimică (sărurile de Na, Ca, K), caracterizată prin:

•

Pragul exicitabilităţii

(contracţie la stimuli cu valoare prag sau mai mare)

•

Legea „tot sau nimic

(contracţie maximă numai dacă aceştia depăşescvaloarea prag)

•

Sumarea excitaţiei

(stimul sub valoarea prag urmat la scurt timp de un altstimul de aceeaşi intensitate rezultând o contracţie prin scăderea pragului deexcitabilitate)

•

Fenomenul scării

( răspunsul contracţiei creşte la impulsuri de intensităţiegale, repetate la intervale scurte prin pătrunderea unui exces de Ca

++

încelula miocardică)

•

Inexcitabilitatea periodică

( miocardul este refractar la orice stimul)

Conductibilitatea

este proprietatea muşchiului cardiac de a propaga impulsulgenerat într-o anumită zonă (din nodulul sinoatrial în atrii, se propagă în masamuşchiului atrial cu captare în nodulul atrioventricular şi prin fasciculul Hiss şiapoi reţeaua Purkinje în masa muşchiului ventricular proces finalizat cu contracţiaventriculului).

Contractilitatea

este proprietatea muşchiului cardiac de a-şi scurta lungimea întimpul contracţiei ( „legea inimii” formulată de Frank-Starling exprimă proprietatea muşchiului cardiac de a se contracta mai intens cu o forţă mai mare,dacă lungimea lui iniţială este mai mare).

Ciclul cardiac

sau „revoluţia cardiacă” reprezintă trecerea sângelui din atrii înventriculi şi apoi în arborele vascular împreună cu întreaga succesiune aevenimentelor de însoţire şi are o durată de aproximativ 0,80s pentru o frecvenţăde 70

bătăi

/

min

.Ciclul cardiac cuprinde:

•

Contracţia atriilor sau Sistola atrială cu o durată de 0,10-0,15s

•

Contracţia ventriculilor sau sistola ventriculară cu o durată de 0,30 s.

•

Relaxarea /repausul întregii inimi sau diastola generală are o durată de0,40s.Cantitatea de sânge împinsă de inimă reprezintă

debitul cardiac

iar cantitatea de sânge evacuată cu fiecare sistolă reprezintă

debitul sistolic

.

26

Debitul cardiac

, obţinut prin înmulţirea debitului sistolic cu frecvenţacardiacă pe minut are obişnuit valori de aproximativ 5,5 l.,dar poate creşte în timpul efortului muscular până la 30 – 40 l. Debitulcardiac creşte şi în timpul sarcinii, al febrei şi scade în timpul somnului. Debitulsistolic variază înre 70-90 ml.Sistemul vascular prin care sângele circulă de la inimă spre ţesuturi şi de laţesuturi la inimă este alcătuit dintr-un segment arterial, un segment venos şi unsegment limfatic.Circulaţia sângelui prin corp este determinată de cord prin funcţia de pompă,şi de forţa elastică a pereţilor atriali, în conformitate cu legile hemodinamicii pentru circulaţia unui lichid într-un sistem de vase. Există particularităţi ale vaselor sangvine ca de exemplu: structura elastică, variabilitatea calibrului, dar la nivelulfiecărui ţesut reglarea fluxului sangvin este realizată de anumiţi factori umorali şinervoşi.

Arterele

au rolul de a conduce sângele de la inimă la capilare, acestacirculând sub o anumită presiune ce se transmite pereţilor arteriali şi care poate fideterminată prin măsurare, tehnica poartă numele de măsurarea tensiunii arteriale.Circulaţia sângelui în artere prezintă şi alte caracteristici ca de exemplu:

•

Viteza de circulaţie în artere

•

Continuitatea circulaţiei sângelui în artere

•

Puls arterial

Capilarele

conduc sângele de la arteriole la vene şi reprezintă zona deschimb pentru oxigen şi substanţele nutritive între sânge şi lichidul interstiţial carescaldă ţesuturile.

Venele

conduc sângele neoxigenat încărcat cu substanţe din metabolismulcelular de la capilare spre inimăVenele au rol de depozit şi rezervor sangvin ( depozitează aproximativ 3500mlsânge) rol datorat:

•

Extensibilităţii venelor care este aproximativ de 8 ori mai mare decâtcel al arterelor.

•

Contractibilităţii venelor ( rol în reglarea cantităţii de sânge pentrudepozite sau lansarea acesteia în circulaţie).Întoarcerea sângelui venos în atriul drept este asigurată de:

27

of 00

Leave a Comment