După asigurarea libertăţii căilor aeriene (
E
) se trece la insuflarea în plămânii bolnavului a unui volum de aer sau aer îmbogăţit cu O
2
, care să asigure ominimă oxigenare tisulară şi să contribuie la eliminarea CO
2
acumulat în exces.Metode :
• respiraţia gură la gură
–
Metodă simplă, care nu necesită nici un echipament special;
–
Permite ventilarea bolnavului cu o fracţie de oxigen inspirat de 16-18%
–
Se ţine cu o mână mandibula, menţinând gura deschisă cu ajutorul policelui, iar cealaltă mână se ţine pe fruntea bolnavului, contribuind astfella extensia capului (Figurile 1 şi 2);
–
Gura operatorului se aplică etanş pe gura bolnavului, cu obrazulcontribuind la obstruarea narinelor pentru etanşarea căii de insuflaţie(Figura 3)
Figura 1 Figura 2 Figura 3
De menţionat că pentru eliberarea căilor aeriene superioare înainte de oriceinsuflaţie (căderea limbii este prima cauză de obstrucţie la un bolnav în comă).Ea se realizează prin:
1.
curăţarea cavităţii bucale, extragerea protezelor dentare mobile
2.
aspiraţia oro-sau nazo-faringiană a secreţiilor Figura 4
3.
subluxarea mandibulei - capul în extensie maximă, deschiderea gurii şi protruzia anterioară a mandibulei
4.
utilizarea unei canule oro-faringiene - pipă Guedel Figura 5.
Figura 4 Curăţarea cavităţii bucale Figura 5 Utilizarea unei canule oro-faringiene Guedel
77
Leave a Comment