RINOCERII DIN AFRICA PIERD LUPTA

PENTRU SUPRAVIETUIRE

MARCU IOANA
BIOLOGIE
AN III
 INCADRARE SISTEMATICA A RINOCERILOR
REGN Animalia
INCRENGATURA Vertebrate
CLASA Mamalia
ORDIN Perissodactyla
FAMILIE Rinocerotide
SPECII -Rinocerul Alb (Ceratotherium simun)
-Rinocerul Negru (Diceros bicornis)
-Rinocerul Indian (Rhinoceros unicornis)
-Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis)
-Rinocerul de Java (Rhinoceros sondaicus)

CARACTERISTICI GENERALE ALE RINOCERILOR

Rinocerul se gaseste in Asia(Rinocerul Indian,Rinocerul de Sumatra,Rinocerul de

Java) si Africa(Rinocerul Alb,Rinocerul Negr). Locuieste in savane deschise sau cu
tufisuri, dar mai ales in zona dintre savana si padure.
Corpul animalului este foarte mare si gras, asemanator cu un butoi, iar capul este
mare, avand pe nas 1 sau 2 coarne curbate , unul mai lung decat celalalt formate din
cheratina. Picioarele sunt groase si puternice, pentru a putea sustine corpul imens si se
termina cu 3 degete, iar pielea are o grosime intre 1,5-5 cm formata din straturi de
colagen si acoperita cu par putin si rar.Creierul este relativ mic pt mamiferele de
aceasta talie(400-600g).Culoarea pielii este gri (pentru rinocerul alb) sau neagra.
Lungimea si greutatea rinocerului difera in functie de specia din care face
parte,astfel ca rinocerul negru are lungimea de 3-4 m si 1,30 m inaltime la nivelul
umerilor, iar in cazul rinocerului alb lungimea este de 3,5-5 m, iar inaltimea cuprinsa
intre 1-2 m. Greutatea rinocerului negru este de 1.000-2.000 kg, iar a celui alb de 2.300-
3.600 kg.
Rinocerul negru ramane in legatura numai cu mama sa, spre deosebire de cel alb,
care ramane intr-un cerc de prieteni.
Acest animal este ierbivor si se hraneste cu muguri, iarba grasa, frunze, copaci
mici si tufisuri.
Nu are dusmani in randul animalelor, ci in randul oamenilor. Acestia il vaneaza pentru
coltul frontal. Pentru a se apara se ascunde in spatele copacilor grosi, care il ajuta la
camuflare Daca pericolul este mare rinocerul se foloseste de cornul din frunte, fiind
foarte agresiv. Din aceasta cauza este declarat animal periculos.
Este aproape in permanenta plin de noroi, acesta protejandu-l impotriva soarelui
puternic si insectelor. Pentru a scapa de acestea din urma permite anumitor pasari sa
stea pe spatele lui si sa manance aceste insecte.
Rinocerul da impresia ca e gata de atac in orice clipa, pentru ca are vederea slaba
dar miosul si auzul foarte bine dezvoltate. Are capacitatea de a alerga cu 50 de km\ora in
timp ce loveste in permaneta cu cornul. Se poate intoarce repede intr-un spatiu mic,
dand dovada de multa agilitate. Varsta maxima la care pot ajunge este de 60 de ani.

Trei dintre cele cinci specii de rinoceri care mai trăiesc pe Terra sunt pe cale de
dispariţie, numărul total al acestor mamifere fiind sub 18.000 de exemplare.
Rinocerul negru din Africa, Rinocerul de Java şi Rinocerul de Sumatra figurează pe
lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, la capitolul “animale
periclitate”. Aceasta înseamnă că, peste câţiva ani, dacă măsurile de protecţie se vor
dovedi neputincioase, exemplare ale acestor specii vor mai putea fi văzute doar la Zoo.

Rinocerul Alb (Ceratotherium simun)

Denumirea corecta pentru acest colos al savanei africane este cea de Marele
Rinocer Alb, nume dat de primii europeni care l-au intalnit in tinuturile arse de soare
ale Africii, pentru a evidentia inca o data faptul ca este cel mai mare rinocer nu doar in
Africa, ci de pe intreaga planeta. Aceasta specie de rinocer este, de altfel, si cea mai
numeroasa dintre cele cinci specii de rinoceri care au supravietuit pana in zilele noastre.
Denumirea sa este una plina de istorii, confuzii si ilustreaza perfect translatia
multilingva a unui nume de animal privit prin prisma oamenilor. Epopeea numelui sau
incepe odata cu olandezii care l-au botezat “Wijd” adica “lat” - intr-o traducere directa,
aluzie la botul sau lat adaptat a pascut iarba. Din olandeza termenul a trecut in limba
afrikaans vorbita de buri, colonistii olandezi, care l-au numit “Wit” . Primii exploratori
englezi i-au spus White , preluand incorect termenul de Wit din afrikaans, unde insemna
lat. Astfel, nevinovatul rinocer cu botul lat s-a pomenit botezat The White Rhinoceros,
adica rinocerul cel alb. Rinocerul alb nu are deloc pielea alba ci, mai degraba, este
colorata intr-o nuanta cenusie-alb murdara, foarte asemanatoare de fapt cu coloratia
Rinocerului Negru. Termenul a ramas si s-a impamantenit in intregul limbaj
international
Ca la orice specie de rinocer, trunchiul si capul rinocerului alb sunt enorme, la fel
si gatul care este scurt si puternic iar pieptul lat si indesat. Picioarele sunt scurte.
Impresia de forta si masivitate este de neuitat. Parca natura s-ar fi straduit sa realizeze
un animal atat de solid incat la prima vedere pare chiar butucanos. Acest rinocer nu este
doar cel mai mare mamifer terestru dupa elefant, dar enormul pachiderm are cel mai
mare craniu dintre toate speciile de rinoceri. Proportiile sale sunt intr-adevar colosale,
ducandu-ne cu gandul, mai degraba, la un demn reprezentant al marilor mamifere din
Cuatenar decat la un animal din prezent. Un mascul adult de rinocer alb poate depasi
greutatea de 3 000 kg, lungimea corpului se situeaza intre 3-4,20 m iar inaltimea la umar
poate atinge 1,85 m. Masivul rinocer are in spatele cefei ceea ce s-ar parea a fi o cocoasa
alungita spre umeri, insa nu este altceva decat o masa de muschi care actioneaza la
ancorarea suplimentara a enormulului sau cap. Pe acest cap rinocerul alb poarta doua
coarne impresionante. Arme si podoabe in acelasi timp, coarnele au fost si sunt inca
motivul pentru care acest animal a fost intens vanat. Ambele sexe au coarne, cele ale
masculilor fiind mai lungi si mai masive. Coarnele cresc pe bot, cel din fata fiind
intotdeauna mai mare. In medie acesta atinge o lungime de 90 cm cu toate ca in unele
cazuri poate masura chiar si 1,50 m. Cu exceptia smocului de par din varful cozii si cu
perii care-i cresc pe marginea urechilor, rinocerii albi au pielea nuda, lipsita de orice alt
fir de par. Spre deosebire de rinocerii negri care au varful botului ascutit si mobil,
adaptat la apucarea frunzelor si crengutelor de arbusti, botul rinocerului alb este lat
adaptat perfect pentru pascutul ierbii
Rinocerii albi traiesc in savanele si campiile ierboase din sud-estul Africii. Spre
deosebire de varul sau, rinocerul negru, care habiteaza in zonele de savana
deasa,presarata cu plante spinoase si arbusti, rinocerul alb este un ierbivor care paste
prin excelenta. El se hraneste doar cu ierburi, preferandu-le pe cele mici. De fapt, acesta
poate fi considerat, fara greseala, ca fiind cel mai mare pascator dintre toate mamiferele
ierbivore. Bea apa de doua ori pe zi cand intalneste o sursa stabila de apa, dar in cazuri
extreme poate rezista si cinci zile fara sa se adape. O zi obisnuita din viata oricarui
rinocer alb poate fi impartita in trei niveluri de activitate. In prima treime se hraneste si
se adapa, in a doua treime se odihneste, iar timpul ramas il petrece marcandu-si
teritoriul si interactionand cu alti rinoceri. La fel ca orice specie de rinoceri, rinocerul
alb adora sa se balaceascca in noroi pentru a se racori si a-si acoperi corpul cu o crusta
de noroi care, uscandu-se, formeaza o protectie naturala contra intepaturilor de insecte.
Viata lor sociala se rezuma la a se aduna in grupuri de maxim 14 exemplare, in
majoritate femele. Masculii tineri, imaturi sexual, se adauga deseori acestor congregatii
de femele, pe cand masculii adulti duc o existenta exclusiv solitara. Acestia au uneori un
temperament agresiv la adresa tinerilor pretendenti la femelele aflate in posesiunea lor.
Batranii masculi sunt extrem de posesivi si isi petrec o buna parte a zilei marcand cu
urina si excremente marginile propriilor teritorii. Excrementele sunt depuse intr-un
mod unic in lumea animala, masculul adult de rinocer alb cautand musuroaie si
ridicaturi de pamant pe care le marcheaza. Daca nu gaseste nici una, el isi foloseste
cornul spre a ridica o mica movila de pamant. Un mascul activ poate avea nu mai putin
de 20-30 astfel de movile care servesc drept avertisment masculilor rivali. Rinocerul alb
este un animal cu un caracter in general pasnic. Cel agresiv este ruda sa apropiata,
rinocerul negru. Acestea are un temperament mult mai irascibil, atacand deseori
oamenii care-i incalca teritoriul.
Marele Rinocer Alb este, din nefericire, singura specie de rinocer cu cele
mai mari sanse de supravietuire. Rinocerul negru africansi cele trei specii de rinoceri
din Sud - Estul Asiei se afla in mare pericol de disparitie. Cauza principala o constituie
obiceiul absurd si fara efect, de a considera cornul de rinocer drept un puternic
afodisiac. Aceast obicei este originar in China antica si s-a perpetuat din nefericire pana
in zilele noastre. Tocmai datorita acestei false credinte, majoritatea speciilor de rinoceri
se afla aproape de extinctie. Mitul isi are originea in primele asocieri mentale intre
pozitia verticala a cornului si conceptul de erectie solida...Pasul a fost facut si milioane
de rinoceri au platit cu viata respectarea acestei bizare superstitii.
Spre deosebire de coarnele cerbilor sau ale bovinelor, cornul rinocerului nu are
nici o parte osoasa. Este alcatuit, pur si simplu, din cheratina, adica aceeasi substanta
din care sunt alcatuite unghiile si parul oricarui vertebrat....Efectul consumului de
cheratina in scop erotic este unul complet nul...Rinocerul alb mai traieste in prezent in
Africa de Sud, Namibia, Swaziland, Mozambic, Zimbabwe. De curand, a fost reintrodus
cu succes in Zambia si Kenya. Populatia totala atinge imbucuratoarea cifra de 11 600 de
exemplare, astfel povestea supravieturii cu succes a rinocerului alb sudic aduce o unda
de speranta in cadrul conservationistilor angajati in salvarea celorlalte specii.

Rinocerii albi din Nord, pe care nu-i regăsim decât în Parcul Național Garamba
în Nord-Estul Republicii Democrate Congo(RDC), se află în pragul exterminării,
victimă a braconajului, a anunțat pe 16 iunie Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii( UICN).

După UICN, în aprilie 2003 existau 30 de rinoceri albi și doar 4 în august 2006.
Într-un mod îngrijorător, cercetările recente de la fața locului au eșuat în descoperirea
celor patru rinoceri, a indicat Martin Brooks, șeful echipei UICN însărcinată cu
rinocerii albi.

Rinocerii albi sunt victimele braconajului pentru coarnele

lor, care se vând la prețuri mari în Yemen, une se fac
mânere și în Extremul Orient, unde le sunt atribuite
virtuți medicinale. Conflictele ce se desfășoară în RDC
fac dificilă protecția rinocerilor în Estul țării.

În schimb, pe teritoriul Africii, UICN anunță că

populația de rinoceri albi a trecut de la 14 500 în 2005 la
17 480 anul trecut, mai ales ca urmare a luptei împotriva
braconajului.

-Rinocerul Negru (Diceros bicornis)

Rinocerul negru adult are o lungime de 3.3-3.6 metri iar inaltimea pana la umeri
e de 1.47-1.60 m.Un adult poate avea intre 800-1400kg femelele fiind mai mici decat
masculii.Si rinocerul negru are tot 2 coarne primul fiind mai mare decat al 2-lea.

Victime ale lipsei de hrana si ale musculitei tete, rinocerii negrii din parcul Meru
(Kenya) nu se mai reproduc.
In anii ‘80, Meru era unul dintre cele mai celebre parcuri ale Kenyei. Insa acest spatiu
binecuvantat de o frumusete rara si cu ecosisteme variate (savane, maluri de rauri si
mlastini) ce se intinde pe 5000 de kilometri patrati, in inima tarii, o fost pradat de
braconieri si devastat de somalezii aflati in razboi. Acestea au dus la distrugerea a 90%
din biodiversitate si la inchiderea parcului in anii ‘90. Dupa sapte ani de restaurare,
Meru a fost din nou declarat un parc “de talie mondiala” in iulie 2007, mai ales datorita
mobilizarii internationale. Acum, fauna, dar in special rinocerii albi si negri, sunt
protejati de Kenya Wildlife Service (KWS).
In mod curios, cercetatorii de la KWS care monitorizeaza acesti erbivori uriasi au
observat ca rinocerii negri nu se mai reproduc, acestia fiind deja pe cale de disparitie.
De la 70.000 in anii ‘70, numarul lor a scazut pe intregul continent la 2.700 in anii ‘90 iar
apoi a crescut la 3.700 in zilele noastre, dintre care 500 in Kenya. “La inceputul anilor
2000 nu mai era decat un rinocer alb in parcul Meru”, povesteste Jean-Pierre Marcelli,
director al biroului Agentiei franceze pentru dezvoltare din Nairobi. “Cu mari eforturi
am reusit sa ridicam numarul lor la 50, avand acum atat rinoceri albi cat si negri. Ei
sunt numarati de doua ori pe zi de cele 50 de persoane care se ocupa de ei (un om la un
animal), sunt adevarate comori!”
Specialistii de la KWS propun doua posibile explicatii. Prima este legata de lipsa de
hrana. In fapt, rinocerul negru se hraneste cu tufisurile prezente in cantitate insuficienta
in spatiul mic ce il adaposteste (48 de kilometri patrati), in timp ce rinocerul alb, care se
hraneste cu iarna, se reproduce normal. Insa cercetatorii invoca si prezenta musculitei
tete. Tocmai a fost lansat un studiu care isi propune sa identifice speciile de muste
prezente in apropiere. De fapt, o singura specie poate transmite tripanozomul, un
parazit responsabil pentru boala somnului. “Echilibrul dintre mediu si numarul de
animale este esential pentru reproducere dar ar fi de-a dreptul uimitor ca musca tete sa
aiba un asemenea efect asupra unor animale salbatice care au supravietuit in natura
dintotdeauna”, confirma Dr. Bernard Vallat, director general al Organizatiei Mondiala
a Sanatatii Animalelor (OIE).
Ca regula generala, dar si pentru beneficiile turismului, care reprezinta 20% din PIB-ul
Kenyei, animalele salbatice sunt mutate dintr-un parc intr-altul. Pe langa rinoceri, alte
4000 de animale, dintre care elefanti, girafe, zebre Grevy (o specie amenintata de
leoparzi) au fost mutate deja, fiind cel mai mare transfer inregistrat vreodata intr-ul
parc.

Numărul rinocerilor negri din Africa este și el în creștere și trece de la 3 700 la 4

180. Specia este totuși considerată de UICN ”în mare pericol.”

Rinocerul negru din Africa, Rinocerul de Java şi Rinocerul de Sumatra figurează pe

lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, la capitolul “animale
periclitate”. Aceasta înseamnă că, peste câţiva ani, dacă măsurile de protecţie se vor
dovedi neputincioase, exemplare ale acestor specii vor mai putea fi văzute doar la Zoo.

Erbivor de talie mare, asemănător unui cuirasat viu, care ne aminteşte de megafauna
din erele preistorice, rinocerul pierde lupta cu cel mai redutabil duşman al său, omul.
Vânaţi, continuu, din antichitate, pentru proprietăţile “miraculoase” ale cornului lor
cheratinos şi alungaţi, tot de om, din motive economice, din habitatul lor natural,
rinocerii se împuţinează, astăzi, îngrijorător.

În prezent, ei mai pot fi întâlniţi doar în Africa şi Asia, într-un număr total de 17.500 de
exemplare, alţi 1.200 de rinoceri trăind în captivitate.

Legendarul „corn al inorogului”

Principala cauză a tragediei rinocerilor a fost, încă din antichitate, cornul pe care îl
poartă în frunte. Proprietăţile curative şi afrodiziace ale acestuia, cunoscute şi utilizate
în medicina tradiţională, de mii de ani, au dus la vânarea, fără măsură, a rinocerilor.

Cheratina din care este făcut acest corn conţine o proteină cu însuşiri
imunostimulatoare, fiind folosită la combaterea febrei şi a convulsiilor. Iar cantitatea
mare de fosfor din cornul de rinocer este un stimulator energetic, cu rol afrodiziac foarte
apreciat.

Pe baza acestor proprietăţi considerate miraculoase, în bestiarul Evului Mediu s-a

născut legenda inorogului, un cal cu corn în frunte, care adormea doar în poala unei
fecioare şi numai aşa putea fi prins şi deposedat de cornul vrăjit. Este un fapt real că, în
secolul al XVl-lea, regina Elisabeta a Angliei a plătit pentru un “corn de inorog” suma
de 10.000 de livre, un preţ pe care se putea cumpăra un castel.

În ultimii 30 de ani, au fost ucişi 65.000 de rinoceri

Faima cornului de rinocer face ca vânarea acestuia să pară de neoprit. Din acest corn se
sculptează şi mânerele pumnalelor utilizate în diferite ritualuri, aşa încât aceste obiecte
sunt foarte căutate şi bine plătite în zonele în care tradiţiile încă se practică.
Dar şi în Europa şi America, unde sunt cerute de iubitorii de artă africană, care nu se
uită la preţ când este vorba de un lucru autentic. Şi, cum cele două specii de rinoceri
care trăiesc în Africa, Rinocerul Alb şi Rinocerul Negru, au ghinionul de a purta două
coarne în frunte, această calitate le pune în primejdie supravieţuirea. Doar în ultimele
trei decenii, numărul rinocerilor africani a scăzut de la 65.000 de exemplare la 2.000.
Recordul exterminării lor îl deţine coasta de vest a Africii, unde rinocerii negri au
dispărut şi specia a fost declarată “stinsă”.

Unui rinocer impaiat i s-au furat coarnele

Persoane necunoscute au spart geamul dioramei care prezenta un rinocer alb impaiat in
cadrul expozitiei Muzeului Iziko din Cape Town, Africa de Sud. Conform autoritatilor
locale, acestia i-au retezat rinocerului ambele coarne, cu scopul de a le vinde pe piata
neagra.

Coarnele unui reinocer alb expus la Muzeul Iziko de peste 120 de ani au fost retezate si
furate intr-o singura noapte de catre persoane ramase necunoscute, cel mai probabil
membrii ai lumii interlope sud-africane interesati sa vanda coarnele rinocerului pentru
preturi astronomice in Asia de Sud-Est, unde coarnele de rinocer sunt considerate inca
un foarte puternic afrodisiac. Autoritatile muzeului au avertizat pe postul public de
televiziune ca nimeni sa nu consume parti din coarnele rinocerului, caci intregul exponat
a fost prezervat cu ajutorul unei solutii mixte realizate din arsenic si DDT, ambele
substante fiind mortale daca sunt ingerate.

“Este o intamplare trista care arata pericolul in care se afla rinocerii in ziua de astazi,
rinoceri care nu sunt in siguranta fata de traficantii de coarne nici macar atunci cand
stau expusi impaiati prin muzee” declara Jati Bredekamp, sef curator al Muzeului din
Iziko. Comertul cu coarne de rinocer este interzis de peste 30 de ani, dar acesta continua
sub o forma sau alta datorita cererii uriase din Asia. Autoritatile sud-africane sunt de
parere ca odata ce coarnele vor ajunge sa fie vandute in Asia, iar potentialul comparator
va consuma chiar si o parte infima din ele, atunci se poate vorbi de un caz de deces sigur,
datorita substantelor toxice folosite pentru prezervarea rinocerului impaiat

Păziţi cu arme şi elicoptere

Bine-cunoscuta organizaţie internaţională CITES (Controlul Comerţului Internaţional

cu Specii Periclitate), la care au aderat 113 state, a luat măsuri de protecţie şi pentru
rinoceri. Au fost create parcuri naţionale, în care animalele ar trebui să nu mai fie
ameninţate de vânători. Dar braconierii încalcă orice lege şi, adesea, pentru ca rinocerii
să fie apăraţi de armele lor ucigaşe, paznici înarmaţi îi protejează.

Când se întâmplă ca păzitorii să fie depăşiţi de asaltul braconierilor, în sprijinul lor sunt
trimise ajutoare, cu elicopterul. Vulnerabilitatea rinocerului, ca specie, faţă de
vânătoarea intensivă, este cu atât mai mare cu cât aceste animale se înmulţesc rar.
Femela naşte doar un pui, care rămâne lângă mama lui trei-cinci ani, din cei vreo 60 de
ani, cât trăieşte de obicei.

Pui născuţi în captivitate

Vestea bună pentru cei care cred că rinocerii merită să fie apăraţi este că aceste animale
se înmulţesc uşor în captivitate şi există speranţe ca ele să fie reimplantate în habitatele
naturale.

Oamenii din zonele în care rinocerii au dispărut arată un puternic ataşament faţă de
exemplarele care “revin acasă”. Astfel, un rinocer de Sumatra născut într-o grădină
zoologică din Cincinatti, SUA, a fost primit ca “un erou naţional” de locuitorii insulei, el
făcând parte dintr-un program de salvare a speciei. De asemenea, rinocerul Charly, de
provenienţă din Africa de Sud, aflat de 33 de ani într-o rezervaţie din Germania, a fost,
în acest interval de timp, de 31 de ori tată, toţi puii lui supravieţuind.

Rinocerii adoptaţi cu ziua, cadou pentru adolescenţi

Un mijloc în plus de a le da şanse de salvare rinocerilor aflaţi în pericol este şi

posibilitatea de a fi adoptaţi. Pe site-ul www.rhinos-irf.org al Fundaţiei Internaţionale de
Protecţie a Rinocerilor (IRF), sunt prezentate câteva exemplare care au nevoie de un
protector.

Ele trăiesc în diferite rezervaţii şi au avut probleme de sănătate, în prezent depăşite, dar
necesită o mai mare atenţie în îngrijirea lor, şi, în consecinţă, orice ajutor bănesc le este
favorabil. Oricine poate adopta un rinocer, cu 30 dolari pe zi, sau pentru două zile, cu 60
dolari.

Prin minifilmuleţe video, amatorii îi pot vedea live pe puiul Andals şi pe tinerii Bina,
Torgamba, Ratu sau Rosa, cei cinci rinoceri care sunt oferiţi, spre adopţie, în prezent,
site-ul actualizându-se permanent. În opinia celor de la IRF, adolescenţii sunt cei care se
bucură cel mai tare când, de ziua lor, primesc în dar un rinocer, adoptat pentru o zi sau
două.

Pui născuţi în captivitate

Vestea bună pentru cei care cred că rinocerii merită să fie apăraţi este că aceste animale
se înmulţesc uşor în captivitate şi există speranţe ca ele să fie reimplantate în habitatele
naturale.

Oamenii din zonele în care rinocerii au dispărut arată un puternic ataşament faţă
de exemplarele care “revin acasă”. Astfel, un rinocer de Sumatra născut într-o grădină
zoologică din Cincinatti, SUA, a fost primit ca “un erou naţional” de locuitorii insulei, el
făcând parte dintr-un program de salvare a speciei. De asemenea, rinocerul Charly, de
provenienţă din Africa de Sud, aflat de 33 de ani într-o rezervaţie din Germania, a fost,
în acest interval de timp, de 31 de ori tată, toţi puii lui supravieţuind

Nairobi-Numarul rinocerilor din Africa a iregistrat cresteri semnificative, nu insa

si o sub-specie a rinocerilor care se intalneste in Congo, ce a fost declarata de specialisti
ca fiind pe cale de disparitie.
In timp ce populatiile de rinoceri prospera in alte regiuni, nordicul rinocer alb, ce
traieste numai in nord-estul Repuplicii Democrate Congo, in Parcul National Garamba,
a fost vanat de braconieri.

Baza elvetiana a Uniunii Internationale pentru Conservrea Naturii (IUCN) a declarat ca

au fost inregistrate 30 de exemplare in aprilie 2003, si doar 4 exemplare au fost
confirmate in august 2006.

“Ingrijorator este faptul ca cercetarile de teren au esuat in incercarea de a depista

urmele celor patru exemplare ramase”, a decalrat Martin Brooks, liderul Grupului
Specializat in cunoasterea Rinocerului African, intr-un raport.

“Cu exceptia cazurilor in care animalele sunt gasite in actiunile intensive ce se

desfasoara sub directia Fundatiilor Parcurilor Africane, sub-speciile pot fi condamnate
disparitiei.”

Rinocerii albi sunt vanati de braconiei pentru cornul lor, care valoreaza mult pe piata
din Yemen, unde sunt comercializate abuziv, si in Extremul Orient, unde sunt
comercializate pentru presupusa lor calitate medicala.

Protectia faunei salbatice este aproape imposibila in estul Republicii Democrate Congo,
mai ales, din cauza violentei insugentilor care inca lupta dupa un razboi ce s-a incheiat
acum cinci ani si care a ucis patru milioane de oameni, majoritatea din cauza foametei si
a bolilor.

Autoritatile au anihilat in martie o retea suspecta de trafic de gorile montane, o specie

rare intalnita in Parcul Virunga din Congo.

Iar luna trecuta, un grup de conservare a naturii a declarat soldatilor ca rebeli

impreuna cu localnicii au ucis paisprezece elefanti, in scopul satisfacerii cererii de fildes
de catre piata chineza.

In padurile dese din Garamba, in partea de nord, bandele de braconieri includ grupari
de gherila puternic inarmate din nordul Uguandei.

In alte regiuni de pe saracul continent, vestile despre rinoceri sunt mult mai bune,
conform datelor IUCN, care ofera date despre animalele salbatice ce sunt considerate
prioritare protectiei.

Eforturile de conservare, incluzand aici si pe cele de stopare a braconajului, au dus la o

crestere a numarului de rinoceri albi, de la 14540 in 2005, la 17480 anul trecut, conform
datelor IUCN.

Cifre mai mici s-au inregistrat in cazul rinocerului negru, care a crescut de la 3730 in
2005, la 4180 anul trecut, totusi este considerat ca fiind in pericol de disparitie de catre
IUCN.

Karoo si Kruger, doua rezervatii ecologice din Africa de Sud

 Ţara are 21 de parcuri nationale, insumand sute de mii de hectare de habitat
natural, care sunt o atractie din ce in ce mai mare pentru europenii dornici de
explorarea tinuturilor virgine.
Pentru o astfel de experienta, multi sunt dispusi sa plateasca zeci de mii de
euro.
Pesterile, trecatorile, plantele exotice, sutele de mii de hectare de habitat
natural pastrat intact de decenii intriga iubitorii de natura, atrag turistii in
Africa de Sud. Karoo este parcul cu cele mai multe broaste testoase. Kruger, cel
mai mare parc din lume.
Karoo Park, cel mai mare ecosistem din Africa de Sud, este imprejmuit de
Muntii Nuweveld si are una dintre cel mai bine conservate mostre de viata
salbatica din regiune. Multi il considera una dintre minunile "stiintifice" ale lumii.
Rocile din aceasta zona contin fosile datand de 310 milioane de ani. Parcul se intinde pe
o suprafata de 46.119 ha, iar altitudinea variaza intre 825 si 1.911 metri.
64 de specii de mamifere
Mai multe specii, dintre care cele mai numeroase sunt rinocerul negru si zebra, traiesc
in habitatul lor originar. De asemenea, cuprinde o mare varietate de plante suculente si
de reptile mici. In total, parcul include 64 de specii de mamifere, aproape 200 de specii
de pasari si 59 de specii de reptile. La sfarsitul anilor a��50, un fermier local, William
Quinton, a militat pentru conservarea acestei arii.
Abia in 1970 Administratia Parcurilor Nationale din Africa de Sud a propus ca acest
perimetru sa devina parc national, dupa o campanie lansata de South African Nature
Foundation (SANF). Dupa ce s-a ajuns la concluzia ca exista un numar suficient de mare
de specii care merita protejate, s-a fondat acest parc, in vecinatatea localitatii Beaufort
West. Ca suport, consiliul local din Beaufort West a donat 7.209 ha din pamantul
comunal din zona de nord a orasului. Aceasta zona constituie nucleul parcului
proclamat ca atare in 1979.
Starea habitatului natural din Parcul Karoo a ramas aproape Kilometrul 13, cea mai
buna panorama
Aici s-a deschis o luxoasa tabara turistica. Parcul Karoo este situat la aproximativ 1.000
km sud de Johannesburg si la 500 km nord de Cape Town. Datorita vegetatiei joase din
zona, imaginea de ansamblu a parcului poate fi surprinsa relativ usor.
Zona din care se spune ca se poate avea cea mai interesanta imagine a parcului este la
kilometrul 13 de pe "Lammertjiesleegte" Route. Mamifere mari precum elani, zebre,
rinoceri sunt vazute traversand drumurile, la tot pasul. Alte specii nu sunt la fel de
vizibile fie din cauza faptului ca sunt in numar mult mai mic, fie hoinaresc mai mult
noaptea, fie nu prefera ariile din parc mai sarace in salbaticie.
Cele mai multebroaste testoase
Trecatoarea din Klipspringer Mountain nu numai ca le ofera turistilor imagini
spectaculoase, dar poate fi luata ca exemplu de marii arhitecti ca precizie a constructiei
realizate de natura. De asemenea, o alta curiozitate este Cape Mountain Zebra, o specie
pe cale de disparitie inca de la inceputul secolului al XX-lea si care este reprezentata aici
cu mai multe exemplare.
Parcul Karoo e un rai al reptilelor mari Parcul este considerat si zona de glob cu cea mai
mare densitate de broaste testoase. Ministrul Mediului si Turismului, Marthinus van
Schalkwyk, a anuntat ca intentioneaza sa largeasca acest proiect si sa proclame parcul
national cu numarul 22 din Africa de Sud.
Acesta ar include Karoo, la care se va adauga inca o regiune. Propunerea a venit in
urma donatiei de 14.500 de hectare pe care a facut-o World Wide Fund for Nature South
Africa catre Karoo Nature Reserve pentru a initia acest proiect.
Terenuri si bani, din donatii
The Peace Parks Foundation si SA National Parks Trust au oferit, la randul lor, donatii
in bani catre South African National Parks, pentru ca in urmatorii doi ani sa se
definitiveze noul parc. O etapa ulterioara ar fi unirea noului parc cu un altul, Mountain
Zebra Parc, pentru a forma un unic African Karoo, care sa protejeze imensa diversitate
de plante si animale din zona.
Parcul Kruger este unul dintre cele mai bine cotate locuri pentru The Mountain Zebra
National Park a fost, la randul sau, extins de la 6.500 de hectare la mai bine de 23.000 de
hectare. Unind cele doua parcuri, va rezulta o megaarie conservata de 500.000 de
hectare. Oficialii considera ca acest proiect va incuraja si dezvoltarea ecoturismului in
zona. Multi turisti prefera sa viziteze Karoo National Park cu masina, pentru o mai
mare libertate de explorare.
Tabara de sedere din cadrul parcului este situata la 12 kilometri de Beaufort West. Cel
mai apropiat aeroport se afla in George, la aproximativ 300 km de Parcul Karoo.
Vizitatorii privesc pasarile
Parcul atrage si prin densitatea mare de vulturi negri, dar si prin alte specii specifice
doar acestei regiuni - Karoo Korhaan, Ludwiga��s Bustard si Namaqua Sandgrouse.
Cei mai multi vizitatori sustin ca bird-watchingul este principala atractie a locului.
Vegetatia din Karoo National Park este formata mai ales din arbusti, plante mici si
uscate.
Bird-watchingul este una dintre activitatile preferate De la 1800 de metri pana la 406 m,
solul e acoperit de ierburi. Solurile rosii sunt acoperite predominant de nisip.
In octombrie, infloresc arborii jacaranda, petalele lor parfumate incarcand aerul cu un
miros placut. Copiii care viziteaza acest parc au posibilitatea sa participe la cursuri de
protectia mediului si de comportament eco-friendly. Nu departe, in Cape Town se poate
urca pe Table Mountain, pentru o priveliste de vis asupra intregii zone. Telecabina
rotativa ofera o panorama asupra orasului la 360 de grade.
Kruger, un parc cat Israelul
Kruger National Park este unul dintre locurile cel mai bine cotate pentru safari din
lume. De dimensiunea unei tari mici, parcul Kruger este impartit in trei sectiuni - partea
nordica, centrala si sudica. Partea de sud este considerata "poarta" rezervatiei,
deoarece, fiind cea mai accesibila, de aici isi incep majoritatea turistilor explorarea.
Este cunoscuta ca fiind sectiunea cu vegetatia cea mai luxurianta datorita caderilor mari
de precipitatii. Este si cea mai buna zona pentru observarea rinocerilor albi sau negri, a
elefantilor si a leilor. Toata sectiunea de drum care traverseaza partea sudica a
rezervatiei ofera surprize extrem de placute, dar, mai ales in timpul sezonului turistic,
zona devine destul de aglomerata.
Cea mai mare densitate de animale
Partea centrala este locul cu cea mai mare densitate de animale salbatice. Astfel, mai
mult de jumatate din populatia totala a leilor din rezervatie se afla aici. Vizitatorii au
ocazia sa admire sau sa fotografieze zebre, antilope, bizoni si multe alte animale, fie ele
de prada sau nu. Ultima sectiune, cea nordica, este cea mai saraca in vegetatie, fiind
total deosebita din acest punct de vedere de celelalte doua arii. Acest teritoriu este
preferatul hienelor si al cainilor salbatici.
Pe cele aproape 50.000 de hectare, cat masoara Turistii fac intai cursuri
Odata ce au aterizat in Johannesburg, Cape Town ori au ajuns in apropierea unuia
dintre parcurile rezervate incursiunilor in natura, turistii au parte de cateva ore sau
chiar zile de instructaj. Sunt foarte multe reguli pe care orice turist trebuie sa le stie
inainte de a se aventura in salbaticie. Niciodata nu ai voie sa iesi din masina in timpul
plimbarilor, nu ai voie sa te misti sau sa vorbesti in momentul in care un animal salbatic
se apropie de jeepuri.
Trebuie sa respecti salbaticia si unele reguli cu strictete, deoarece viata intregului grup
poate fi pusa in pericol de o simpla actiune nesabuita.
Cand vine elefantul, masina sta
O expeditie in inima junglei nu este, in niciun caz, ieftina. Poate porni de la 1.500 de
euro, cu transport, cazare la un hotel de trei stele si masa asigurata pentru un sejur de
sase zile. Dar poate ajunge si pana la 10.000 de euro daca optati ventru varianta de lux,
care presupune tururi cu elicopterul, cazare in bungalow-uri speciale, mese festive si
ghid de drum.
Cel mai ieftin mod in care se poate face safari in Africa de Sud este pe cont propriu. La
intrarea in rezervatie, ai posibilitatea de a inchiria o masina pe care o coduci personal.
Exista trasee si nu te poti abate de la ele. Iar daca un animal, fie el de prada, fie un
mamifer de dimensiuni mari, cum ar fi elefantul, se apropie de masina, vizitatorul
trebuie sa se opreasca si sa stea nemiscat.
Un parc urias cat o tara
Parcul Kruger a fost declarat ca arie conservata la inceputul anilor a��90. El este, in
acest moment, in aceeasi forma din 1926. Parcul include 147 de specii de animale, peste
500 de specii de pasari si aproape 2.000 de specii de plante.
The Kruger National Park are o suprafata echivalenta cu cea a Ţarii Galilor sau a
Israelului. Latura estica a parcului este delimitata de Muntii Lebombo, in timp ce limita
sudica este definita de Crocodile River, iar cea nordica de Limpopo River. Acest rau
traverseaza si granita dintre Africa de Sud si Zimbabwe. Limita vestica a parcului este
demarcata de cateva rezervatii private.

BIBLIOGRAFIE
 http://www.ecomagazin.ro/rinocerii-albi-amenin%c8%9ba%c8%9bi-cu-
exterminarea-in-republica-democrata-congo/

http://www.ecomagazin.ro/rinocerul-alb-din-congo-in-pericol-de-disparitie/

http://www.ecomagazin.ro/rinocerii-pierd-lupta-pentru-supravietuire/

http://www.ecomagazin.ro/kenya-ingrijorata-pentru-supravietuirea-ultimilor-sai-
rinoceri/

http://www.ecomagazin.ro/kenya-ingrijorata-pentru-supravietuirea-ultimilor-sai-
rinoceri/

http://en.wikipedia.org/wiki/Rhinoceros

http://www.adevarul.ro/articole/2007/karoo-si-kruger-doua-rezervatii-ecologice-
din-africa-de-sud.html

http://www.descopera.ro/dnews/2585714-unui-rinocer-impaiat-i-s-au-furat-
coarnele

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.ezibookings.co.za/SA_number
ed.gif&imgrefurl=http://www.ezibookings.co.za/SANParks.htm&usg=__Uh_Qr004YxM
DJZnmXX3AC6aK_wc=&h=297&w=345&sz=27&hl=ro&start=5&um=1&tbnid=nZUY
4Q6ZywRB6M:&tbnh=103&tbnw=120&prev=/images%3Fq%3DKAROO%2BAND%
2BKRUGER%26um%3D1%26hl%3Dro

http://whozoo.org/students/obiibe/rhinos.htm