Cartier BookLit, Booklet Summer 2009

book lit
vara, 20 09
vara, 2009 1
C AR TI E R
Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012.
C u p r i n s :
Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, București. CARTIER dicţionar ......................... 3
Tel/fax: 210 80 51. E-mail: codexcartier@gmail.com
www.cartier.md istoric ............................ 11
Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune
din România și Republica Moldova. polivalent ..................... 35
Responsabil de ediţie: Em. Galaicu-Păun
Design/tehnoredactare: Vitalie Coroban clasic ............................. 43
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la Combinatul Poligrafic (nr. 91 536)
biblioteca deschisă .... 57
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Cartier booklit: vara 2009: [publicaţii editate]/ resp. ed. : Em. Galaicu-Păun. rotonda ......................... 79
– Ch. : Cartier, 2009 (Combinatul Poligr.). – 144p. – 600 ex.
ISBN 978-9975-79-580-7
-- 1. Publicaţii editate de Editura „Cartier”
junior ............................99
017.4(478-25)
C 22 c(art)ier ....................... 117
dic ţionar
dic ţio nar
Dicţionarul cavalerilor
de Daniel Royo
Traducere din franceză de Gabriela Șiclovan
Ilustraţii de Jean-Michel Arroyo
124 pag.
Format 170x210.
Legat.
ISBN 978-9975-79-562-3
Dicţionarul... este o nouă colecţie care propune o incursiune completă

într-o civilizatie. Datorită numeroaselor articole așezate în ordine alfabe-
tică sau tematică, sunt abordate toate subiectele importante. Sunt lucrări
serioase și amuzante totodată adresate unui public larg și pasionat.
Spadă, scut, senior și cetate... vă spun ceva toate acestea? Știţi ceva
despre Arthur, Lancelot, Masa Rotundă? Exploraţi întregul univers al
cavaleriei, de la cavaleriei, de la arhitectura cetaţilor până la legendele
epice ale Evului Mediu, inclusiv descrierea armelor și a virtuţilor
cavalerilor, într-o lucrare pasionantă.
Pentru copii de la 9 ani.
4 vara, 2009
dic ţionar Daniel R oyo. D ic ţi o nar ul ca val eril o r
NBJÔOBMUUVSOBMDBTUFMVMVJ
ƁJEJOUSVO QFEF%JOBO DBTUFMDBSFTFBNœOœNBJ NÉOESV EF FM JBS TPBSUB MVJ #FSUSBOE
%0/+0/ [JE EF */$*/5[ GPBSUF BQSPQJBU EFHSBCœDVPGFSNœEFDÉUDVPDFUBUF FTUFIPUœSÉUœWBm DBWBMFS
&TUFVMUJNVMSFGVHJVBUVODJ DœNBƁB %FTFPSJ FM FTUF TJUVBU QF P #FSUSBOEDSFƁUFDBVONJDƄœSBO QSJO 3œ[CPJVM EF TVDDFTJVOF QFOUSV #SF
DÉOEFTUFBUBDBUDBTUFMVM NœHVSœEFQœNÉOUTBVEFQJBUSœ OV USFQPSDJƁJQœTœSFU UBOJB EFTDIJEF DJDMVM 3œ[CPJVMVJ EF P
NJUœ NPWJMœ TBV EÉNC NPUUF UFSUSF
#œJFƄBOESVMFTUFGPBSUFVSÉUNBNB 4VUœEF"OJÔOUSFSFHBUVM'SBOƄFJƁJDFM
1SJNFMFEPOKPBOFBQBSPEBUœDVQSJ BOVNF QFOUSV B PDVQB P QP[JƄJF EP TB DBSFFTUFPGFNFJFEFPTFCJUEFGSV BM "OHMJFJ %VQœ ÔOGSÉOHFSFB USVQFMPS
NFMF'035[3&\&$POTUSVJUFJOJƄJBM NJOBOUœ 1FOUSV B FWJUB TBQBSFB TBV NPBTœ ÔJQSFGFSœQFGSBƄJJƁJQFTVSPSJ GSBODF[FMB$SÏDZ
#FSUSBOEUSF
EJOMFNO FMFEFWJOSBQJEVMUJNVMSFGV NJOBSFB DBSF DPOTUBV ÔO B EJTUSVHF MF TBMF #FSUSBOE FTUF BEFTFPSJ USBUBU DFÔOSF[JTUFOƄœ ÔOGSVOUFBVOFJCBOEF
HJVEFQJBUSœBMDJUBEFMFJ UFNFMJB [JEVSJMPS QFOUSV B MF GBDF Tœ DBVODJVNBUŀDPBMBOVMJOUFSFTFB[œ EF IBJEVDJ DBSFJ IœSƄVJFTD QF FOHMF[J
%POKPOVM TF DPNQVOF ÔO HFOFSBM TFQSœCVƁFBTDœ WF[J"4"-5
EPOKP ÔNQœSƄJOEVƁJUJNQVMÔOUSFÔODœJFSœSJMF ƁJQFBMJBƄJJMPS&MÔƁJÔONVMƄFƁUFGBQUF
EJOUSVO UVSO DFOUSBM ÔOBMU ƁJ MBSH DFM OVM FTUF GSFDWFOU QSPUFKBU EF UBMV[VSJ DVƄœSœOVƁJJEFWÉSTUBMVJƁJMVOHJMFTœQ MFEFWJUFKJFƁJTFBDPQFSœEFHMPSJF·O
HSPBTF 4F TQVOF BUVODJ Dœ [JEVSJMF UœNÉOJEFSFDMV[JVOFÔODFMVMBÔODBSFÔM FMFTUF ÔOTGÉSƁJU GœDVUDBWBMFS·ƁJ
TVOU UBMV[BUF 4F ÔOUÉNQMœ VOFPSJ DB ÔODIJEFUBUœMTœV·OUSPCVOœEJNJOFB BMFHFEFWJ[BQFDBSFPWBTUSJHBÔOUPB
VOFMFDFUœƄJTœmF PDVQBUF EBS EPOKP Ƅœ FMFWBEFB[œƁJBKVOHFMB3FOOFT MB UF CœUœMJJMF v.BJDB /PBTUSœ (VFTDMJOw
OVMTœSF[JTUFUPUVƁJ·OUJNQVSJOPSNB VODIJVMTœV DBSFÔMQSJNFƁUFDVCVOœ -PWJUVSJMFTBMFTUSœMVDJUFÔJBNQMJmDœMF
MF EPOKPOVMFTUFMPDVMÔODBSFUSœJFƁUF WPJOƄœ1MJNCÉOEVTFÔOUSPEVNJOJDœ HFOEB OBSF UFBNœ EF OJNJD TF TUSF
4&/*036-DVBQSPQJBƄJJTœJ BEJDœGB FMBTJTUœMBVONBSF563/*3EFMVQUœ DPBSœÔOUBCFSFMFJOBNJDF MFKFGVJFƁUF
NJMJB TB SVEFMF TFSWJUPSJJ ƁJ DœQJUBOJJ DVNÉJOJMFHPBMF#FSUSBOEOVTFQPB
TœJ5PUBDPMPTFEFQP[JUFB[œQSPWJ[JJMF UFBCƄJOFTœOVQBSUJDJQF·MTmEFB[œ QF
QSFƄJPBTF BSNFMFƁJUPUDFFBDFQPBUF DBNQJPO VODPMPTEFEPVœPSJDÉUFM ƁJ
GPMPTJMBTVTƄJOFSFBVOVJBTFEJV ÔMEPCPBSœMBQœNÉOU
7JOF BQPJ [JVBQSJNVMVJTœVUVSOJS
#FSUSBOEFTUFÔOTœBUÉUEFTœSBD ÔODÉU
OV EJTQVOF EF OJDJVO GFM EF FDIJQB
%6(6&4$-*/ NFOU%JOÔOUÉNQMBSF VOVMEJOUSFWFSJJ
TœJFTUFSœOJUƁJÔJDFEFB[œFDIJQBNFO

UVMTœV#FSUSBOEÔJÔOWJOHF VOVMDÉUF
VOVM QF UPƄJ DBWBMFSJJ DBSFJ TUBV ÔO
#FSUSBOEEV(VFTDMJO DFMNBJNBSF GBƄœ%BSBUVODJDÉOEUBUœMTœVWSFBTœ
mV BM VOFJ GBNJMJJ DV [FDF DPQJJ TF OBƁUF TFNœTPBSFDVFM FMSFGV[œTœTFCBUœ
ÔO DBTUFMVM -B .PUUF#SPPOT BQSPB ƁJ EF[WœMVJF DJOF FTUF 5BUœM TœV FTUF

MFJODFOEJB[œ(SBƄJFVOFJMVQUFEJSFDUF 4VOUFN QF MB 3PMBOE OFQPUVM DBSFJÔODPOKPBSœ$VNPBSUFBÔOTVnFU

ÔNQPUSJWBDFMVJNBJCVODBWBMFSFOHMF[ MVJ$BSPMDFM.BSF FTUFQSJOTÔODVSTœ FM EFDJEF Tœ P SVQœ ÔO EPVœ "EVOÉO
FMÔƁJFMJCFSFB[œGSBUFMF7JBƄBTBFTUFUV ÔNQSFVOœ DV BSJFSHBSEB BSNBUFJ VO EVƁJQVUFSJMF 3PMBOEMPWFƁUFDVGPSƄœ
NVMUVPBTœ mJOE MVBU QSJ[POJFS EF NBJ DIJVMVJTœV4"3";*/**BVQVTMBDBMF ÔO TUÉODœ 4UÉODB HJHBOUJDœ TF DSBQœ
NVMUF PSJ %BS EF mFDBSF EBUœ SFHFMF P BNCVTDBEœ ÔO EFmMFVM EF MB 3PODF ÔO EPVœ EBS TBCJB SœNÉOF ÔOUSFBHœ
QMœUFƁUFEFTQœHVCJSFBDFSVUœ DœDJOV WBVY WBMFÔOHVTUœ ÔOBEÉODVMDœSFJBFM ƁJ UBSF 6O QJTD EJO 1JSJOFJ EFTQœSƄJU
NBJEBUPSJUœMVJFOHMF[JJTVOUSFTQJOƁJ ÔOƄFMFHFDœFTUFQSJOTÔODBQDBOœ&MOV ÔO EPVœ QPBSUœ ÔODœ ƁJ B[J OVNFMF EF
%FWFOJU DBWBMFSQPSUESBQFM WF[J TFUFNFEFNPBSUF EBSTFUFNFQFOUSV 4QœSUVSBMVJ3PMBOE
#"/*&3[
FM DVSœƄœ UFSJUPSJVM EF %VSBOEBM"DFBTUœTQBEœMFHFOEBSœOV -FHFOEB QPWFTUFƁUF Dœ 3PMBOE
CBOEFMFEFTPMEBƄJGœSœPDVQBƄJFDBSF FTUFEPBSPBSNœSFEVUBCJMœ DJFTUFƁJ OFSFVƁJOE Tœ GSÉOHœ TBCJB %VSBOEBM
KFGVJFTD VDJE ƁJ QVTUJFTD QFTUF UPU QF VOHJVWBFSTBDSV BDœSVJHBSEœDPOƄJOF TFSPBHœBSIBOHIFMVMVJ.JIBJMTœMBKV
VOEFUSFD USJNJƄÉOEVMFTœTFCBUœÔO SFMJDWF EF TmOƄJ BEVTF EF MB 3PNB &M UF Tœ P GFSFBTDœ EF /&$3&%*/$*
4QBOJB%VQœBMUFBWFOUVSJ ÔO SF OV WSFB TP MBTF ÔO NÉJOJMF TBSB[JOJMPS 0e*3PMBOEPBSVODœ BUVODJ DVUPBUF
HFMF$BSPMBM7MFBÔJÔONÉOFB[œ41" QVUFSJMF TBMF TQSF WBMF 4QBEB TUSœCB
%"DVNÉOFSEFBVSƁJDVUFBDœEFDB UFWœ[EVIVMQFNJJEFLJMPNFUSJ EVQœ
UJGFBBMCBTUSœQSFTœSBUœDVnPSJ EF DSJO DBSF TF ÔOmHF ÔO TUÉODB TBODUVBSVMVJ
TQBEBEFDPOFUBCJMBM'SBOƄFJ&MEFWJ EFMB3PDBNBEPVS VOEFTFBnœ ÔODœ ƁJ
OF EFBDVNÔOBJOUF DPNBOEBOUVMUV BDVN WFDIFƁJSVHJOJUœ
UVSPSBSNBUFMPSSFHFMVJ QSF[JOUœDFMNBJBEFTFBVOBOJNBMMBN
%V (VFTDMJO NPBSF WJOFSJ JVMJF CSFDIJOVM PDBQœNJDœEFQÉO[œQVSUB
MÉOHœ $IÉUFBVOFVGEF3BOEPO UœQFEFBTVQSBDœƁUJJDPMBOVM PDPBSEœ
&M BSF EFPTFCJUB POPBSF EF B m ÔO &.#-&.[ NJDœ EF NœUBTF BVSJUœ TBV BSHJOUBUœ
NPSNÉOUBU BMœUVSJ EF SFHJJ 'SBOƄFJ MB ÔOGœƁVSBUœÔOKVSVMDPJGVMVJ ƁJEFWJ[B P
4BJOU%FOJT &TUFBOTBNCMVMEFFMFNFOUF TDVSUœ GSB[œ TBV VO QSPWFSC DBSF EBV
DBSFDPOTUJUVJF#-";0/6- JOGPSNBƄJJEFTQSFGBNJMJBTBVEFTQSFDB
DBWBMFSVMVJ DFFBDFQFSNJUF SBDUFSVMDBWBMFSVMVJ4QSFFYFNQMV EF
JEFOUJmDBSFB BDFTUVJB WJ[BMVJ-VEPWJDBM9*7MFBFSBv/FDQMV
%63"/%"- SJCVTJNQBSw DFFBDFTFNOJmDœGBQUVMDœ
&NCMFNB DVQSJOEF ƁBTF FMFNFOUF FMTFDPOTJEFSBEFBTVQSBBUPUƁJBUPB
41"%"NBHJDœBMVJ 4$656- $0*'6- $*.*&36- DBSF UF$VUJNQVM FNCMFNFMFEFWJOEJODF
30-"/%EF3PODFWBVY EFDPSFB[œ QBSUFB EF TVT B DœƁUJJ ƁJ SF ÔODFNBJDPNQMFYF DœDJCMB[POVMFTUF

vara, 2009 5
dic ţio nar
Dicţionarul indienilor
de Michel Piquemal
Traducere din franceză de Corina Iftimia
124 pag.
Format 170x210.
Legat.
ISBN 978-9975-79-561-6
Cu ce fel de arme se luptau indienii din America? Ce mâncau? Cum se îmbrăcau?

Cine erau zeii lor, ce ritualuri aveau? Cu ce tăbaceau pieile femeile lor? Ce înseamnă
„Canada”? Ce este un trib?... Cufundaţi-vă în lectura acestor pagini pasionate,
veţi găsi în ele toate răspunsurile!
6 vara, 2009
dic ţionar Mi ch el Pi q u emal . D ic ţionar ul indienilor
DVSTEFBQœTBVBVOFJNMBƁUJOJ JBSJBS
$&3$ $&3$&5"e** OB VSNFMFÔO[œQBEœMFBSBUœOVNœSVM
JOEJWJ[JMPSƁJDÉUUJNQBVQPQPTJUw
1FOUSV JOEJFOJ DFSDVM FTUF P GPSNœ ·O Sœ[CPBJFMF MPS DV JOEJFOJJ BMCJJ
TBDSœ "TUGFM 5*1*VSJMF MPS TVOU SP BVBWVUJTUFƄJNFBTœTFGPMPTFBTDœEF
UVOEFDBTPBSFMFƁJMVOBy SJWBMJUœƄJMFEJOUSFUSJCVSJ"TUGFM BVSF
DSVUBUDFSDFUBƁJQBXOFFTƁJDSPXDBTœ
v0SJDFGBDFVOJOEJBO GBDFÔOGPSNœ MVQUFDVEVƁNBOJJMPSFSFEJUBSJ JOEJF
$)&:&//&
EFDFSD"ƁBFTUF DœDJQVUFSFB6OJWFS OJJ-",05" 1FOVNFMFMPSBEFWœSBU5TF
TVMVJ MVDSFB[œ ÔOUPUEFBVOB ÔO DFSDVSJ $FSDFUBƁJJTVOUEFOFÔOMPDVJUQFOUSV UTFIFTFTUBFTUTF BEJDœvmJOƄF
ƁJmFDBSF MVDSV Oœ[VJFƁUF Tœ mF SPUVOE HIJEBSFBDBWBMFSJFJBNFSJDBOFÔOSFHJ PNFOFƁUJw.VMUFUSJCVSJTF
<y>$FSVMFTUFSPUVOEƁJBNBV[JUTQV VOJQVƄJODVOPTDVUF%FBTFNFOFB FJ OVNFBVQVSƁJTJNQMVÔOMJNCB
OÉOEVTF Dœ 1œNÉOUVM FTUF SPUVOE QPUMVBVSNBJOEJFOJMPSFWBEBƄJEJOSF MPSPBNFOJTBVQPQPS"QBƁJ
DB P NJOHF ƁJ Dœ MB GFM TVOU ƁJ TUFMFMF [FSWBƄJJ0CVOœDVOPBƁUFSFBNFUPEF QPQPSVM
)PQJ QPQPSVMQBƁOJD

7ÉOUVM DÉOETFÔOUFƄFƁUFÔOUPBUœQV MPSƁJUFSUJQVSJMPSBEWFSTBSVMVJMFBBKV DIFSPLFF QPQPSVMQFƁUFSJMPS
y
UFSFBMVJ TFGBDFWÉSUFK1œTœSJMFÔƁJGBD UBU DPOTJEFSBCJM QF 56/*$*-& "- $IFZFOOFFTUFOVNFMFQFDBSF
DVJCVMMPSSPUVOKJU DœDJSFMJHJBMPSFTUF #"453&ÔOMVQUBMPSDVJOEJFOJJPTUJMJ MJMBVEBUJOEJFOJJ-",05"ƁJ
MBGFMDVBOPBTUSœ4PBSFMFTFSJEJDœƁJ 4œBTDVMUœNDFTQVOF&EXJO%FOJH DBSFÔOTFBNOœDFJDBSFWPSCFTD
TF DPCPBSœ ÔOUSVO DFSD "TFNFOFB ƁJ VOOFHVTUPSEFCMœOVSJ EFTQSFNPEVM PMJNCœTUSœJOœ
MVOB ƁJ BNÉOEPJ TVOU SPUVO[J 7JBƄB ÔODBSFJOEJFOJJDJUFTDVSNFMF
VOVJPNFTUVODFSDEFMBDPQJMœSJFMB *OEJFOJJ $IFZFOOF TVOU VOVM EJOUSF
DPQJMœSJF ƁJMBGFMFTUFmFDBSF MVDSV ÔO v'PDVSJMF EF UBCœSœ MF BSBUœ DÉƄJ BV NBSJMF53*#63*/0."%&EJO1SFSJJ
DBSFTFNJƁDœ1VUFSFB"TUGFM DPSUVSJ EPSNJU BDPMP DœMEVSB KœSBUJDVMVJ MF DBSF TBV MVQUBU EJO SœTQVUFSJ DB TœƁJ
MFOPBTUSFFSBVSPUVOEFDBƁJDVJCVSJMF BSBUœ EF DÉU UJNQ BV QMFDBU CœMFHB QœTUSF[FQœNÉOUVSJMFTUSœNPƁFƁUJ%BS
QœTœSJMPSƁJBƁF[BUFUPUEFBVOBÔODFSD SVMEFDBMTBVEFDÉJOFQSFDJ[FB[œDÉU BVQMœUJUTDVNQEPSJOƄBMPSEFMJCFSUBUF
DFSDVM OBƄJFJ DVJC GœDVU EJO NVMƄJNF UJNQ B EVSBU UBCœSB %BDœ SFTUVSJMF ÔOUJNQVMNBTBDSVMVJEFMB4BOE$SFFL
EFDVJCVSJÔODBSFOFvDMPDFBNwQSVO EFPBTFTBVEFDBSOFOBVGPTUBUJOTF ÔO5SFJTVUFEFGFNFJƁJDPQJJBV VOEF BV ÔOGSÉOU BSNBUFMF HFOFSBMVMVJ
DJJ EVQœWPJB.BSFMVJ4QJSJUw EFMVQJTBVEFDPSCJ FJUSBHDPODMV[JB GPTUVDJƁJGœSœNJMœEFDœUSF56/*$* $645&3ymJOE TJMJƄJ BQPJ Tœ TF TVQV
Dœ EVƁNBOJJ BV QMFDBU EF QVƄJO UJNQ -&"-#"453&$VUPBUFBDFTUFB BV Oœ ƁJ FJ $IFZFOJJ FSBV WFTUJƄJ QFOUSV
&MBO/PJS /œTDVUÔO
7BSB GFMVM ÔO DBSF JBSCB TF DVMDœ TVC QBSUJDJQBUBMœUVSJEFJOEJFOJJ-BLPUBMB
JOEJBOMBLPUBPHMBMB DVSBKVM ƁJ GSVNVTFƄFB WFƁNJOUFMPS ƁJ
QBƁJ VSNFMFMœTBUFMBUSBWFSTBSFBVOVJ CœUœMJBMVJ-*55-&#*()03/
QPEPBCFMPSMPS

VOBMUQPQPSQVTFTFTUœQÉOJSFQFFMF
$0#63 $VNTFQPBUFVOBDBBTUB 1FWSFNVSJ
&TUFVOGFMEFTBDEJOQJFMF ÔO BQBƁJJFSBVVOQPQPSNBSFBDVNNBJ
GPSNœEFQMJD
QFDBSFMGPMPTFTD TVOU EPBS WSFP DÉƄJWB EF BDFFB ÔƁJ
JOEJFOJJÔODœMœUPSJJMFMPS BƁUFBQUœNPBSUFBw
&J ÔM BHBƄœ EF ƁBVB DBMVMVJ TBV ÔM %VQœNPBSUFBTB USVQVMJBGPTUÔO
BƁFB[œ QF )6-6#& 1PU EVDF ÔO FM HSPQBUÔOUBJOœEFDœUSFBQSPQJBƄJJTœJ
QSPWJ[JJ QSFDVN1&..*$"/TBVUPU ÔOUSVO MPD TUÉODPT ƁJ TJOHVSBUJD "T
GFMVMEFNœSVOƄJƁVSJ Uœ[J MPDVM QPBSUœ OVNFMF EF v$PDIJTF
$PCVSJJTVOUDFMNBJBEFTFBÔNQPEP 4USPOHIPMEw GPSUœSFBƄBMVJ$PDIJTF

CJƄJDVNPUJWFHFPNFUSJDFWJVDPMPSBUF
*OEJFOJJ/0.";*EJO1SFSJJGPMPTFTD
GPBSUF QVƄJOF WBTF EF MVU EFPBSFDF
TBS QVUFB TQBSHF ÔO UJNQVM EFTFMPS $0*'6-%&3[;#0* $0*05
DœMœUPSJJ ·O MPDVM MPS QSFGFSœ TBDJJ EJO $0$)*4&
QJFMF TBV SFDJQJFOUF EJO QBQVSœ TBV /VUPƄJJOEJFOJJBVESFQUVMTœQPBS &TUFVOBOJNBMNJUJD·ONBKPSJUBUFB
EJOTDPBSƄœ NVMUNBJSF[JTUFOUF
UFGBJNPTVMDPJGDVQFOFJNPSUBMJ[BUEF QPWFƁUJMPS JOEJFOF $PJPUVM QœDœMFƁUF
XFTUFSOVSJ&TUFQSJWJMFHJVM$[1&5& UPUUJNQVMQFDJOFWB"EFTFPSJTFQVOF
"GPTUVOBEJOUSFNBSJMFDœQFUFOJJBMF /**-03ƁJBMNBSJMPSSœ[CPJOJDJ'JFDB ÔO NBSF QSJNFKEJF EBS TDBQœ ÔOUPU
QPQPSVMVJ "1"e " EVT VO Sœ[CPJ OF SF 1"/[ SFQSF[JOUœ P -07*563[ EFBVOB DV CJOF EBUPSJUœ EBSVSJMPS MVJ
NJMPT DV BMCJJ %BS B ÔOƄFMFT DVSÉOE Dœ EBUœEVƁNBOVMVJ4FDPOTJEFSœDœQF EFBTFQSFTDIJNCBƁJBMJTUFƄJNJJTBMF
BDFƁUJBTPTFBVÔOOVNœSEJODFÔODFNBJ OFMF EF 76-563 JOTVnœ GPSƄB FOFS DBN DVN FTUF WVMQFB MB OPJ +VNœUB
NBSF ÔOUJNQDFQPQPSVMTœVTFÔNQVƄJ HJBƁJQVUFSFBBDFTUFJQœTœSJSœQJUPBSF UF PN KVNœUBUF BOJNBM FM QPBUF MVB
OB"ƁBDœQÉOœMBVSNœBBDDFQUBUTœTF 6OFMF DPJGVSJ TVOU BUÉU EF MVOHJ ÔODÉU DF GPSNœ WSFB ƁJ ÔOUSVOFƁUF UPBUF DB
QSFEFBƁJTœUSœJBTDœÔOUSPSF[FSWBƄJF VOFPSJDPCPBSœQÉOœMBDœMDÉJF MJUœƄJMFƁJUPBUFEFGFDUFMFÔOUSPTJOHV
4œOVTFDSFBEœUPUVƁJDœUPBUFDœQF Sœ mJOƄœ QVUFSF ƁJ TMœCJDJVOF DVSBK ƁJ
v'JJOEBEPMFTDFOU DVUSFJFSBNUPUƄJ UFOJJMFEFUSJCQPBSUœBDFTUUJQEFDPJG MBƁJUBUF ÔOƄFMFQDJVOFƁJQSPTUJFy&TUF
OVUVMEFMBFTUMBWFTUƁJÔOUÉMOFBNOV 0CJDFJVMFYJTUœOVNBJMBVOFMFUSJCVSJ VOQFSTPOBKJNQPSUBOUÔONJUPMPHJBJO
NBJBQBƁJ"OJJBVUSFDVUƁJBNDœMœSJU EJO 1SFSJJ -",05" $)&:&//& EJBOœ$BƁJ1SPNFUFVBMOPTUSV FMFTUF
EJO OPV QF QœNÉOUVSJMF BDFMFB EBS $SPX $0."/e*y
DFMDBSFBGVSBUGPDVMEFMB5VOFUƁJMB

vara, 2009 7
dic ţionar
Dicţionarul piraţilor
și corsarilor
de Dominique Joly
Traducere din franceză de Ioan T. Biţa
124 pag.
Format 170x210.
Legat.
ISBN 978-9975-79-560-9
Vânatoarea de comori, sentimentul de libertate, viaţa pe mare... pâna în zilele

noastre, istoriile cu piraţi ne fac sa visăm... O temă care inflamează imaginaţia și ale
carei secrete aţi vrea să le pătrundeţi?... Cum trăiau acești oameni? Ce aventuri
celebre au marcat istoria pirateriei? La abortaj!
8 vara, 2009
dic ţionar D o mini qu e J o l y. D i c ţi o n a r u l p iraţil o r și co r sa ril o r
SJBMPS&MTBGœDVU QSPCBCJM BV[JU DœDJ

DÉƄJWBBOJNBJUÉS[JV ÔOMJQTœEFUSVQF
#"3#"3&4$**
QJSBUFSJBBQœSœTJUBQFMFBDFTUFJSFHJVOJ
"DFƁUJBTVOUNBSJOBSJNVTVMNBOJEJO
QFOUSVBTFEF[MœOƄVJÔOBMUœQBSUF
"GSJDBEF/PSE DBSF MBCPSEVMDPSœCJJ
MPSMPSDVQÉO[FƁJDVWÉTMF ("-&3&
-& ÔNQÉO[FTD UPBUœ .FEJUFSBOB 7É
OFB[œOBWFMFDSFƁUJOFDBSFQSBDUJDœVO
#"/%"/" DPNFSƄBDUJW MFBUBDœDVBSDVSJƁJTœHFƄJ
TBVPQFSFB[œSB[JJEFBMVOHVMDPBTUF
·OGœƁVSBUœ ÔO KVSVM DBQVMVJ BDFBTUœ
MPS"JDJ GBDQSJ[POJFSJDFWPSm WÉOEVƄJ
DÉSQœHSPBTœ QSJOTœDVVOOPEÔO[POB
DB4$-"7*ÔO"GSJDBTBVÔO1FOJOTVMB
DFGFJ ÔMQSPUFKFB[œQFQJSBUEFTVSDFMF
"SBCJDœ·OUSFTFDPMVMBM9*7MFBƁJÔODF
MFDBSF[CPBSœQFTUFUPUTVCMPWJUVSJMF
QVUVM TFDPMVMVJ BM 9*9MFB CBSCBSFTDJJ
HIJVMFMFMPSEF56/ ÔONPNFOUVMBUB
BUBDœ"MHFSVM 5VOJTVMTBV5SJQPMJ EÉOE
DœSJJVOVJWBT#BOEBOBFTUFBDDFTPSJVM
OVNFSPBTF MPWJUVSJ ÔO GPDVM DœSPSB TF
JOEJTQFOTBCJMBM1*3"56-6*
FWJEFOƄJB[œ ÔO TQFDJBM GSBƄJJ #"3#"
3044" /FOVNœSBUF UFOUBUJWF BV
MPD QFOUSV B DVSœƄB .FEJUFSBOB EF
BDFTUnBHFM ·O '3"/\" BMDœSFJ
#")"."4 HJMFOU #BOEJƄJJ FOHMF[J ƁJ BNFSJDBOJ BV
DPNFSƄTVGFSœEFQFVSNBBDFTUFJBNF
NJSPTJU CJOF BUVODJ DÉOE ƁJBV BMFT WJJ
OJOƄœSJ MBOTFB[œPFYQFEJƄJFÔNQPUSJWB
"DFTUBSIJQFMBH TJUVBUÔOOPSEVM UPSVMvEPNJDJMJVwÔOOPVM#3-0(BMJO
ÔOUSFHJJ 1*3"5&3** B CBSCBSFTDJMPS
"/5*-&-03ƁJÔOBQSPQJFSFB TVMFJ/PJJ1SPWJEFOƄF EFVOEFTFBNœOœ
nPUB MPS FTUF ÔOQBSUFTDVGVOEBUœ "MHF
DPMPOJJMPSBNFSJDBOF EFWJOF UFSPBSFBÔOUPBUœSFHJVOFB%FBJDJTFGBD
SVMƁJ5SJQPMJTVOUCPNCBSEBUF·OTœOVP
ÔOTFDPMVMBM97***MFB VOOPV SFNBSDBƄJ1*3"\*DFMFCSJ QSFDVN&%
EBUœTBÔOUÉNQMBUDBEVƁNBOJJEFPEJ
GPDBSBM1*3"5&3*&* 8"3%-08TBV#"3#[/&"(3[
OJPBSœTœEFWJOœ DFWBNBJUÉS[JV BMJBƄJ
DBSFÔƁJQPSOFTDDSVEFMFPQFSBƄJVOJ$œ
"TUGFM 'SBOƄBÔJWBGPMPTJQFCBSCBSFTDJ
$PNQVTEJOEFJOTVMF BDFTUBSIJ USF VO OPV HVWFSOBUPS TPTJU EJO
QFOUSV B ÔNQJFEJDB DPNFSƄVM SJWBMFJ FJ
QFMBH FTUF MPDVM JEFBM QFOUSV DB QJSBƄJJ "OHMJB QSPNJUFTœMFJFSUFUPBUFQœDBUF
EFNPNFOU "/(-*" DFFBDFGBDFDœ
Tœ TF BTDVOEœ ƁJ BEœQPTUFBTDœ ÔO HPM MFUVUVSPS1*3"\*-03DBSFÔNQÉO[FTD
QÉOœÔOTFDPMVMBM9*9MFB BDFƁUJBDPO
GVSJ BCSVQUF EFQBSUF EF PSJDF PDIJ WJ [POB DV DPOEJƄJB Tœ SFOVOƄF MB NFTF

TUœEFEFBOJ TFÔOTPBSœDVVOBEJO
USFUJOFSFMFTBMFDBQUJWFDVDBSF TF[JDF
WBDVOPBƁUFESBHPTUFBBEFWœSBUœ
#"3#[/&"(3[

6SNBTDBQœUVSNB DœDJWJOFEJBWPMVM
ÔOQFSTPBOœ%FCBSCBTBMVOHœƁJOFB
HSœ ÔNQMFUJUœ DBSF ÔJ ƁJ Eœ OVNFMF ÔƁJ
BHBƄœCVDœƄFMFEFQBOHMJDJ%JOQœMœSJB
TBJFTDBQFUFEFGSÉOHIJF DœSPSBMFEœ
UJOVœTœTFNFOFHSPB[BÔOSFHJVOFHœ 4VOUBUÉUEFSPƁDPWBOJ DœQBSB GBDFBMJBOƄœDVQVUFSOJDVMTVMUBOBM$PO GPDDBTœBQBSœÔOUSVOOPSEFGVN/V
TFTDQPSUVSJOPJDBTœTFBEœQPTUFBTDœ m BST ÔO GPDVSJMF JBEVMVJ TUBOUJOPQPMVMVJ DBSF ÔJ USJNJUF TFNBJWFEFEJOFMEFDÉUPTBCJFƁJƁBTF
QSFDVN .BSTJMJB 3BHVTB "ODPOB PSJ EFMVQUœUPSJEFFMJUœ'SBODJTD*ÔMTVTƄJ QJTUPBMF BHœƄBUF EF DIJNJS " BWVU
7FOFƄJB ƁJOFHVTUPSJMBDPNJEVQœBGB %FPSJHJOFHSFBDœ "SPVKƁJ,IJ[STF OFMBSÉOEVMTœV ƁJQFCVOœESFQUBUF OFWFTUFƁJUPUBUÉUFBOVNF%SVNNPOE
DFSJ1FMB ÔONPNFOUVMÔODBSFÔO DPOWFSUFTDMBSFMJHJBNVTVMNBOœ BOV EPBS FTUF BMJBUVM TVMUBOVMVJ EJO $PO 5IBUDI 5BTI ƁJ DFM BEFWœSBU &EXBSE
DFQFDVDFSJSFB"MHFSJFJEFDœUSF'SBOƄB NF QFOUSV B TF ÔOSPMB MB CPSEVM DPSœ TUBOUJOPQPM 'SBODJTD ÔM BQSPWJ[JPOFB 5FBDIy ·O UJNQVM TDVSUFJ TBMF DBSJFSF
BDFƁUJBQBSBm EJTQœSVUDPNQMFU CJFJVOVJQJSBUUVSDDVDBSFTUSœCBU.F [œ DV NVOJƄJJ 56/63* ƁJ DPS[J ƁJ Eœ ÔOUSFƁJ BDFTUFOHMF[ QPSFDMJU
EJUFSBOBÔOMVOHƁJOMBU·O "SPVK DIJBSPSEJOVMTœmF QSJNJU DVN USFCVJF #BSCœ/FBHSœ EFWJOFDPƁNBSVMOBWJHB
DVDFSFƁUFEPVœWBTFBMFQBQFJ QFDBSF ÔO UPBUF QPSUVSJMF GSBODF[F ·OUœSJU EF UPSJMPSƁJMPDVJUPSJMPSDPBTUFMPSBNFSJDB
MFBEVDF ÔO5VOJT QPSUVMTœVEFCB[œ BDFTU TQSJKJO ,IJ[S Eœ JBNB ÔO DPBTUF OF+FGVJFƁUFPSBƁVM$IBSMFTUPO ÔƁJNVM
#"3#"3044" .BJUÉS[JV DÉOEƁFGVMBSBCBM"MHFSVMVJ MFFVSPQFOF ÔƁJÔONVMƄFƁUF$6$&3* UJQMJDœ $6$&3*3*-& ƁJƁJ TUBCJMFƁUF
'3"\**
ÔJDFSFÔOUœSJSJQFOUSVBJÔOEFQœSUBQF 3*-& BUBDœ ("-&3&-& EJO 7FOFƄJB DBSUJFSVM HFOFSBM QF JOTVMB 0DSBDPLF
TQBOJPMJ BDFTUB ÔM TUSBOHVMFB[œ EFWF PSJEJO(FOPWBƁJEFWJOFTUœQÉOVMVOVJ VOEF CFƄJWœOFMJMF TBMF TF GBD BV[JUF
"DFƁUJEPJ1*3"\* OJOE TUœQÉOVM "MHFSVMVJ ÔO MPDVM TœV QVUFSOJDTUBUQJSBU DBSFTFÔOUJOEFEFB QÉOœ EFQBSUF +FGVJFƁUF SFHVMBU QMBO
#"3#"3&4$*ÔƁJUSBH $ÉOENPBSF WJDUJNœBVOFJBNCVTDB MVOHVMDPBTUFJ"GSJDJJEF/PSE ÔOKVSVM UBƄJJMF QÉOœDFVODœQJUBOFOHMF[ DBSF
QPSFDMBEFMBQœSVMƁJCBSCBMPS EF GSBUFMF TœV ,IJ[S QSFJB ƁUBGFUB ƁJ "MHFSVMVJ-BTGÉSƁJUVMWJFƄJJTBMF ÔOWÉS QSJNFƁUF PSEJOVM Tœ FMJCFSF[F DV PSJDF

vara, 2009 9
10 vara, 2009
istoric
vara, 2009 11
is to ric
Statele Unite ale lui

Obama și lumea
de Catherine Durandin
Traducere din franceză de Corina Iftimia
Cca 240 pag.

În curând
Format 135x200.
Legat.
12 vara, 2009
is to ric C ath er in e D ur an din . Statele Unite ale lui O b ama și lumea
La mai bine de 7 ani de la atentatele ucigaşe din 11 septembrie 2001 de la

Washington şi New York, Statele Unite se află într-un impas: frică, nesiguran-
ţă, angrenare în Afghanistan, împotmolire în Irak şi ameninţarea cu întoar-
cerea la războiul rece. Vorba cântecului: „Quand c’est fini, ça recommence ”
(Când s-a isprăvit, o luăm de la capăt). Rusia revine la vocabularul războiului,
Vladimir Putin, acest „fost” KGB-ist, atacă, ameninţă apoi contra-atacă.
Momente grele şi de neînţeles! Pe de o parte preşedintele George W. Bush,
din câteva fraze scurte care se vor decisive, reactivează tema Al Qaida gata sa lo-
vească. De cealaltă parte, rusul critică NATO pentru extinderea sa şi voinţa im-
perialistă a Occidentului dirijat de Washington. Două discursuri despre război
care nu au nimic în comun: războiul împotriva terorismului şi războiul rece.
Luptele şi discursurile despre război devin o realitate omniprezentă. Însă…
Până mai ieri, în timpul războiului rece, între 1947-1990, aliaţii occidentali
şi americanii se considerau liberi, democraţi şi promotori ai Binelui împotri-
va Răului comunist, ai drepturilor omului împotriva dictaturilor totalitare.
Astăzi, Statele Unite se căznesc să apară drept salvatoare, eliberatoare. Şi se
împiedică. Campaniile duse în Irak din primăvara lui 2003 sunt percepute de
către opinia publică americană drept un război de cotropire, străin culturii
Statelor Unite. Dacă opinia publică nu se manifestă violent aşa cum s-a întâm-
plat în timpul războiului din Vietnam, aceasta e pentru că în 1973 conscripţia
a fost suprimată. Armata de meserie şi voluntarii sunt angajaţi laolaltă.
Modul în care sunt conduse războaiele actuale prezintă o profundă contra-
dicţie: inamicul terorist est polimorf şi imposibil de localizat. Or, operaţiunile
sunt conduse în manieră tradiţională, între asalturi succesive şi război anti-
insurecţional! Această contradicţie ridică o întrebare care dă de gândit: oare
angrenajul este ineluctabil? Va fi nevoie ca Somalia şi Filipine să fie încercuite
de trupe? Şi ce-i de făcut atunci când suspecţii Al Qaida lucrează la Londra
sau în Australia?
vara, 2009 13
Ameninţarea teroristă este legată şi de obsesia înspăimântătoare a prolife-

rării nucleare. Încă o dată: ce-i de făcut? Cum să te aperi de Statele ticăloase,
„rogues states” după expresia americană? Cum să faci faţă riscurilor de atacuri
conduse de grupuri ostile care nu pot fi controlate?
Nu cumva americanii şi ruşii împărtăşesc aceleaşi temeri şi implicit aceleaşi
interese pe terenul căutării securităţii? În acest caz, care este însemnătatea,
care sunt obiectivele Moscovei când o face pe rusul cel rău în timpul războiu-
lui rece? Ziarişti, oameni de afaceri, sunt eliminaţi. Un miliardar rus refugiat
la Londra de şapte ani, Boris Berezovski, depune mărturie împotriva lui Putin
cum că ar comandita asasinate la Londra. Iată-ne din nou în plin roman de
spionaj, familiarul roman al războiului rece!
În contextul noilor complicaţii – terorismul fluid – şi al reprezentării tra-
diţionale a teritoriului fiecărei puteri care-şi asigură securitatea între frontie-
re, Statele Unite au intrat într-o dezbatere largă asupra identităţii, misiunii şi
strategiei lor şi asupra mijloacelor pe care le vor folosi în favoarea noii lor doc-
trine de apărare. Numeroşi experţi occidentali de o parte şi de cealaltă a Atlan-
ticului se joacă cu scenarii de viitor, străduindu-se să găsească un sens, nişte
repere. Care va fi viitorul puterii în lumea secolului al XXI-lea? O hiperputere
sau o lume echilibrată a puterilor? Cum se vede Rusia în viitor? Ca o Rusie
puternică, sau pur şi simplu arogantă? Fiecare pană desenează scheme rigu-
roase care să rupă capul anarhiei triumfătoare. Ceva mai modest, însă foarte
spontan, opinia publică americană se retractează şi se întreabă dacă trebuie
continuat rolul de jandarm al lumii peste mări. Vechiul reflex al izolaţionis-
mului este explicabil: un război prea lung in Irak, fără rezultate, cu prea multe
pierderi, morţi, răniţi şi invalizi nenumăraţi. Aceştia sunt mărturii vii alături
de familiile lipsite. Umbra apăsătoare a înfrângerii din 1975 în Vietnam revi-
ne, neliniştitoare. Aduceţi-vă aminte, un elicopter se ridică în aer luându-i cu
sine pe ultimii combatanţi ai măreţei Americi rănite…
14 vara, 2009
Imediat după traumatismul din 11 septembrie, Bush, înconjurat de consi-

lierii săi republicani şi neo-conservatori, şoimii, a lovit puternic. Nimic mai
firesc. Aproape trei mii de oameni nevinovaţi pulverizaţi în sânge şi praf, Pen-
tagonul – centrul apărării americane – spintecat. World Trade Center din New
York, realitate şi triumf al lumii afacerilor şi al unui mod de viaţă tipic pentru
Manhattan, cu nevoia presantă de a munci şi cu bucuria pentru frumuseţea
strălucitoare a celor două Twin Towers, transformat într-un coşmar de ruine
înnegrite de fum. Trupuri rănite cad din turnuri, ţipete, ultimele cuvinte, un
adevărat iad. De ţinut minte, pentru a înţelege urmarea.
Însă, după mai bine de şapte ani, suntem nevoiţi să constatăm că încrede-
rea preşedintelui şi a echipei sale în lupta victorioasă împotriva terorismului
se dărâmă. Îndoiala îşi face loc, iar la unii americani, mânia. Cei şapte ani de
doliu se lovesc de o întrebare fundamentală: Sunt Statele Unite în stare să con-
ceapă şi să conducă cu eficacitate şi legitimitate groaznicul război al secolului
al XXI-lea?
Haideţi să ne imaginăm, să ne imaginăm un om scăpat cu viaţă din teroa-
rea de la World Trade Center care contemplă starea de lucruri actuală. Desigur,
Saddam a fost eliminat. Totuşi s-a dovedit că nici el, nici apropiaţii săi nu sunt
vinovaţi de ororile din 11 septembrie. Să ne imaginăm că omul scăpat cu viaţă
de la World Trade are un fiu angajat astăzi în Irak. Încercaţi să puneţi în gura
celor doi un dialog care să sune convingător, încercaţi, şi veţi rămâne fără
grai. Poate numai dacă vă convingeţi înşivă că această goană după victorie, cu
şi mai mulţi oameni angajaţi pe teren, va permite – va permite ce? Transfor-
marea Irakului într-o democraţie liberală, în bune relaţii cu Iranul şi cu Israe-
lul? Ajunşi aici, întoarceţi pagina. Şi daţi peste gesturile ostile ale lui Putin, vă
întâlniţi din nou cu limbajul ostil care vă este familiar.
Statele Unite sunt în război. Care este obiectivul? Cum va fi, cum vor arăta
războiul şi perioada de după război în secolul al XXI-lea?
vara, 2009 15
C apitolu l I
Ce se întâmplă când Rusia mârâie şi distrează?
A. Ruşii? Minciună şi iar minciună

Nimic nu mai merge. Decupaţi-vă ziarele, lipiţi articolele selecţiona-
te zi de zi şi urmăriţi o actualitate de alunecare, da, de alunecare spre
un nou război rece. Cum să renunţi la această formulare simplă în faşa
unei înşiruiri de gesturi şi cuvinte de nemulţumire, ostile sau amenin-
ţătoare ale Moscovei la adresa Statelor Unite şi a noilor lor parteneri din
NATO? Contextul se pretează la aceste luări de poziţie ale Moscovei.
Contextul aniversării ar fi putut genera comemorări liniştite şi seni-
ne. Dimpotrivă, acestea s-au soldat cu gesturi de ostilitate, cu cuvinte
jignitoare şi cu luări de decizii neliniştitoare în privinţa cursei înar-
mărilor. În 2007 trebuia să se sărbătorească o dublă aniversare într-o
ambianţă împăciuitoare: 10 ani de la semnarea incredibilului Act Fon-
dator al parteneriatului NATO-Rusia şi 5 ani de existenţă a Consiliului
NATO-Rusia, instituit printr-o declaraţie comună la Roma în mai 2002.
Enunţul celor două acorduri te face să te cutremuri de optimism în faţa
posibilităţii de a gestiona în comun crizele şi relaţiile militare. Imagina-
ţi-vă: NATO a fost încă din 1949 organizaţia Alianţei atlantice cu o po-
litică de „containment” (îndiguire)/respingere a expansiunii URSS şi a
comunismului, aşadar inamicul militar numărul 1 al Moscovei. NATO
s-a constituit în jurul unei ideologii simple, formulate solemn de că-
tre preşedintele american Harry Truman în primăvara lui 1947, în faţa
Congresului: îndiguirea şi respingerea comunismului care ameninţa să
16 vara, 2009
năvălească din Europa Centrală şi de Sud-Est spre Germania în curs

de lichidare a nazismului, Franţa şi Italia, atingând spaţiul meditera-
nean. NATO şi-a menţinut poziţia de inamic direct al URSS pe toată
durata anilor de război rece. Or, la mai puţin de zece ani de la căderea
Zidului şi de la prăbuşirea URSS-ului, de la emanciparea sateliţilor săi
din Europa Centrală şi de Est, Moscova acceptă semnarea unui acord
de parteneriat cu fostul ei inamic. Cu alte cuvinte, acceptă să închege
un dialog constant care presupune încredere, transparenţă şi informa-
ţii. Anul 1997, dată uitată de cronologiile prea pripite, stă mărturie a
destinderii veritabile de după războiul rece. Pe-atunci, în primăvara lui
1997, un Boris Elţin rotofei şi surâzător dădea mâna cu Jacques Chirac
tot numai zâmbete, ca simbol al bunei relaţii. Bună-dispoziţie rusească?
Destindere reală şi acceptarea sfârşitului unui război rece care a durat
mai bine de 40 de ani? S-ar putea. Asta dacă nu cumva zâmbetele ama-
bile nu vor fi fost altceva decât mărturisirea de moment a slăbiciunii
Rusiei, o slăbiciune acceptată ca o pauză necesară, până la redresare şi
la revanşă.
2007, zece ani mai târziu, ambianţa se schimbă. Se înmulţesc cris-
pările între Moscova şi Washington, între Moscova şi foştii fraţi euro-
peni, astăzi trecuţi de partea Statelor Unite şi NATO. Tonul dialogului
între Uniunea Europeană şi Rusia este alimentat cu tensiuni şi cuvinte
jignitoare. Vladimir Putin insultă senin într-un interviu acordat ziaru-
lui Le Figaro pe 14 iunie 2007: „Cât despre drepturile omului, nu vreau
să ofensez pe nimeni, însă raportul organizaţiei Amnesty International
afirmă că Statele Unite sunt cele mai mari distrugătoare ale drepturi-
lor omului”. Moscova se înfruntă cu Washingtonul şi cu Bruxelles. Şi
anunţă: „Vom avea ţinte în Europa”. Se înţelege că preşedintele vorbeşte
despre ţinte militare. Hotărât lucru, nimic nu mai merge.
vara, 2009 17
Bineînţeles, în faţa semnalelor de mânie rusească, majoritatea ana-

liştilor occidentali se vor strădui să demonstreze că nu există niciun
motiv de îngrijorare pentru mormăielile Ursului moscovit, reacţie foar-
te firească, bună să-i liniştească şi să tragă concluzii. Renumită pentru
minciunile ei à la Potemkin încă de pe vremea Ecaterinei a II-a, Rusia
are pretenţia de mare putere şi se străduieşte să demonstreze o capacita-
te de a face rău pentru care nu are mijloacele necesare. Aflat în vizită în
Rusia prin anii 40 ai secolului al XIX-lea, marchizul de Custine a lăsat
un text devenit referinţă pentru tema minciunii ruseşti. George Ken-
nan, diplomat american care a stat la originile discursului preşedintelui
Truman asupra necesităţii războiului rece, a preluat cuvintele lui Custin
şi a confirmat înclinaţia rusească spre bluf. Alain Besançon, istoric al
Rusiei şi al URSS-ului din anii războiului rece, revine şi el asupra repre-
zentării minciunii ruseşti şi sovietice. A. Besançon le explica cititorilor
săi continuitatea trecutului rus cu prezentul sovietic. Aşa că, în 2007 şi
în 2008, în momentul în care V. Putin vorbeşte şi se supără, expertiza
occidentală cade ca o ghilotină. Rusia este un uriaş, însă un uriaş cu
picioarele de lut. Dovada slăbiciunii ruse este în primul rând de ordin
demografic: ruşii mor deoarece beau prea mult! Scăderea numărului
populaţiei ar ajunge la cifra de 700 000 de locuitori pe an. Speranţa de
viaţă şi natalitatea sunt în scădere. Beau votcă, dar şi mai rău, apă de
colonie, ba încă şi produse medicinale care conţin alcool. Gorbaciov
încercase prin a doua jumătate a anilor 1980 să lupte împotriva acestui
flagel. Zadarnic. Amintiţi-vă de preşedintele Eltin, succesorul său, ilar
şi clătinându-se pe picioare! După un studiu ştiinţific britanic efectuat
în 2002, 43% dintre decesele bărbaţilor ruşi cu vârsta cuprinsă între 25-
54 de ani sunt cauzate de alcool. Cifrele din 2005 anunţă 75% din crime
și 42% din sinucideri ca fiind comise sub influenţa alcoolismului. Rusia
18 vara, 2009
este ţara cea mai alcoolică din lume, tragedie, „boală a sufletului”, cum
se poate citi sub pana unui reporter al cotidianului englez „The Guar-
dian”, la 15 iunie 2007. Ziarul „Guardian” este un cotidian popular, larg
difuzat, un model pentru informaţiile sale cu privire la starea reală a
ruşilor şi la ceea ce gândeşte o parte a opiniei occidentale despre Rusia.
În al doilea rând, slăbiciunea ascunsă a Rusiei aşa-zis puternice ar sta
într-o contradicţie fundamentală în modul de gestionare a economiei:
pe de o parte, puterea Statului asupra sectoarelor-cheie ale economiei,
precum cel al energiei; pe de altă parte, politica de control statal frâ-
nează investiţia şi astfel blochează întreg potenţialul de dezvoltare. În
plus, Rusia este foarte bogată în resurse energetice, însă le risipeşte. Se
pare că mai dispune de rezerve de gaz numai pentru 60 de ani. Desigur,
Rusia furnizează 20% din nevoile petroliere şi 40% din nevoile de gaz
ale Uniunii Europene. Dar, dacă politica energetică nu se va schimba,
întreprinderea de gaz Gazprom, cu caracterul ei de cvasi-monopol, nu
va fi în măsură să satisfacă, în zorii anului 2010, contractele încheia-
te cu clienţi importanţi precum Uniunea Europeană, Ucraina, China
şi Turcia. Zăcămintele majore, toate situate în Siberia Occidentală, se
secătuiesc. Gazprom are datoria să încheie acorduri de transfer de teh-
nologie cu societăţi precum cea italiană ENI sau cu Shell. În septembrie
2006, Moscova dă afară compania Shell de la zăcămintele de la Sahalin,
anulează licenţa de exploatare încheiată pentru zăcământul uriaş de la
Sahalin-2 din Siberia extrem orientală. Administraţia rusă acuză com-
pania Shell de a fi comis infracţiuni ale legii, în special în sectorul de
protecţie a mediului. Zăcământul este situat sub o mare în care trăieşte
balena gri, specie pe cale de dispariţie. Total, British Petroleum vor su-
feri aceeaşi soartă. Aici e punctul nevralgic: etatizarea sectorului ener-
getic rus reduce participarea investitorilor străini la exploatarea zăcă-
vara, 2009 19
mintelor. Moscova se foloseşte de arma energetică, îi apasă pe partenerii

dependenţi de livrările ei precum Ucraina şi Bulgaria, dar pe termen
mediu nu are capacităţile necesare ca să-i ţină în lesă! Războiul nervilor
este în toi când Rusia hotărăşte, în ianuarie 2007, de pildă, în mod uni-
lateral, să stopeze brusc livrările de petrol brut către Belorus. Or, con-
ducta de petrol Drujba, care alimentează din plin Polonia şi Germania,
trece prin Bieloru! Petrolul rusesc este prelucrat de către două rafinării
bieloruse care-l exportă la preţul pieţei către restul Europei. Timpurile
sunt grele atunci când Rusia, desigur, în detrimentul intereselor ei pe
termen lung, se încăpăţânează, refuză să semneze o Cartă energetică cu
Uniunea Europeană, aceasta tot la finele lui 2006. Acordul ar fi trebuit
să permită companiilor străine să aibă acces la reţeaua ei de conducte.
Nici nu mai poate fi vorba! Un consilier al lui Vladimir Putin, trimis
special la Berlin în decembrie 2006, bate cu pumnul în masă: „Nu vom
ratifica. Este păgubitor pentru Rusia”. Suntem siliţi să constatăm că
membrii serviciilor de securitate ruse îşi dezvoltă şi îşi afirmă prezenţa
în sectorul energetic: la 10 noiembrie 2006, vice-preşedintele lui Gaz-
prom era înlocuit de către un fost membru KGB apropiat al preşedin-
telui Putin. Înarmată cu gaz şi petrol, Rusia încearcă să recucerească o
putere pierdută.
B. Crize în crescendo
Să ne întoarcem în primăvara lui 1997, pe vremea zâmbetelor lui El-
ţin cu părul său alb pieptănat impecabil, a lui Bill Clinton radios şi a
lui Jacques Chirac aplaudând, toţi trei aşezaţi laolaltă în saloanele de la
Elysée la Paris, pe 27 mai, în jurul unui document foarte oficial intitulat
Act Fondator NATO-Rusia cu privire la Relaţii, Cooperare şi Securitate
20 vara, 2009
Reciproce dintre NATO şi Federaţia Rusă. Un principiu anunţat, demo-

craţie şi securitate cooperantă. Un context istoric reamintit: „NATO şi
Rusia nu se consideră adversari. Ele au drept obiectiv eliminarea ves-
tigiilor din epoca de confruntări şi rivalităţ”. Vocabularul este intere-
sant: cuvântul cooperare se situează la polul opus al confruntării, voinţa
de a trage linie sub trecut este fermă. Europa este evocată în rândul al
cincilea, o Europă a viitorului, întreagă, liberă, în folosul tuturor po-
poarelor. Nu se spune nimic, nu se dă nicio lămurire despre spaţiul re-
prezentat de „Europa întreagă” între frontierele ei, popoarele europene
nu sunt numite. Se reaminteşte conduita rusă în perioada de după răz-
boiul rece: edificarea unei societăţi democratice, transformarea politică
şi economică. Bilanţul reducerii forţelor armate ruse este depus fără ca
termenul de dezarmare să fie rostit. Este evocată retragerea forţelor ruse
din ţările Europei Centrale şi Orientale şi din regiunea Balticii, fără a
se aminti poziţia acestor forţe în sânul fostului Pact de la Varşovia, în-
cheiat în 1955 şi auto-dizolvat în 1991, după mai bine de trei decenii de
cooperare sub egida marilor şefi militari sovietici. Rusia se prezintă ca
şi cum ar fi gata să-şi reducă forţele militare convenţionale şi nucleare.
Ea este văzută ca un factor, ca un actor al păcii în cadrele respective ale
ONU, ale OSCE, ca un participant la forţele multinaţionale care asi-
gură ordinea în Bosnia și Herţegovina. Consemnarea principiilor pe
care NATO şi Rusia îşi fundamentează angajamentul este importantă.
Foarte curând, ruşii vor considera că aceste principii nu sunt respecta-
te: „Respectul suveranităţii, al independenţei şi al integrităţii teritoriale
a tuturor statelor şi al dreptului lor inerent de a-şi alege mijloacele de
securitate, de inviolabilitate a frontierelor şi al dreptului popoarelor la
autodeterminare aşa cum sunt stipulate în Actul Final de la Helsinki
şi în alte documente ale OSCE ”. Partenerii nu se mulţumesc numai cu
vara, 2009 21
proclamaţii satisfăcătoare, ci amplasează un mecanism de consultare

operaţional în jurul unui Consiliu Conjunct permanent. Rusia înfiin-
ţează o misiune pe lângă NATO, astfel dialogul se instalează în mod
real, fizic, cu parteneri care se salută, îşi strâng mâinile şi se strigă pe
numele mic. Textul este lung, precis, foarte precis asupra punctelor care
ar putea stârni discordia. Să vorbim despre aspectul nuclear şi despre
forţele convenţionale. Ca să putem măsura distanţa imensă parcursă
de la războiul rece, este suficient să reamintim momentul 1983, când
NATO şi sovieticii se înfruntau periculos pe terenul amplasărilor ra-
chetelor nucleare pe solul Europei râvnite, respectiv rachetele SS 20 so-
vietice, pe de o parte, şi rachetele Pershing ale NATO, pe de altă parte.
Pentru a exprima gradul înalt de alarmă de la acel început de deceniu
8, unii autori americani au vorbit de un „al doilea Război Rece”. În ca-
drul Actului Fondator din 1997, NATO aduce la cunoştinţă faptul că nu
are nicio intenţie, niciun proiect şi niciun motiv să stabilească depozite
de arme nucleare pe teritoriul statelor membre. Rusul nu poate decât
să se felicite pentru o astfel de promisiune: oare nu cursa înarmărilor
nucleare a stat la originea războiului rece? Pentru Moscova, acesta este
un punct esenţial şi liniştitor. La fel de satisfăcătoare pentru partea rusă
este şi reamintirea principiilor de la Helsinki: la 30 de ani de la sfârşi-
tul celui de al doilea Război Mondial, frontierele sunt în sfârşit fixate!
Problema reducerii forţelor convenţionale este mult mai complexă; aici,
paragrafe lungi şi întortocheate încearcă să stabilească un echilibru al
forţelor în jurul plafoanelor naţionale şi al dimensiunii pragurilor de
securitate. Suntem departe de sărbătorirea unei dezarmări generale.
Zâmbetele largi ale Mai Marilor lumii ascund suspiciuni, ambiţii bine
înrădăcinate, ataşament teritorial. Obiectivul stabilit este ca prin Trata-
22 vara, 2009
tul cu privire la Forţele Convenţionale din Europa (FCA) , fiecare din-

tre părţile implicate să ia măsuri de reducere a echipamentului militar
pentru „a ajunge la plafoane de echipamente mai joase, conforme cu
transformarea climatului de securitate în Europa”.
În ciuda limitelor sale, Actul Fondator are tot dreptul să stârnească
zâmbete şi aplauze în mai 1997, când stabileşte o permanenţă şi o conti-
nuitate a dialogului dintre Rusia şi NATO.
Şi totuşi, în ciuda acestui pas înainte, doi ani mai târziu, în primăva-
ra lui 1999, o criză gravă scutură relaţiile dintre cele două părţi. Criza
se răsfrânge puternic asupra vieţii politice interne a noilor aliaţi, viitori
parteneri NATO. Rusia s-a mâniat! Moscova nu poate fi ignorată!
Sunt multe motive care stau la baza acestei reacţii de ostilitate din
partea Moscovei. În primul rând, NATO continuă să se extindă spre
Est. Summitul de la Washington care sărbătoreşte în 1999 cea de a 50-a
aniversare a NATO nu este pe placul ruşilor. Cu ocazia acestui summit,
două foste membre ale pactului de la Varşovia, ţări riverane ale Mării
Negre, Bulgaria şi România, îşi depun din nou candidatura de adeziu-
ne. Or, spaţiul Mării Negre este important pentru Moscova, ca zonă de
influenţă. Rusia închiriază Ucrainei baza de la Sevastopol. În al doilea
rând, Moscova se află în plin dezacord cu Washingtonul cu privire la
analiza şi gestionarea crizei înspăimântătoare pe care o traversează Bal-
canii occidentali, fosta Iugoslavie din 1991-1992. Ruşii n-au făcut mare
lucru în timpul primului război din Balcani, fiind siliţi să accepte inde-
pendenţa Croaţiei şi Sloveniei, fără să poată interveni. Pe-atunci erau în
pline tulburări legate de explodarea imperiului. Încet-încet, de-a lungul
etapelor războaielor de epurare ivite în urma independenţei Bosniei şi
Herţegovinei, ei au pătruns din nou pe terenul Balcanilor occidentali:
vara, 2009 23
ca intermediari între puterile occidentale şi sârbi. Ruşii au de partea lor

urechea sârbilor. Astfel s-au putut instala alături de Marii actori ai Gru-
pului de Contact. Dar sarcina dificilă a revenit diplomaţiei americane,
aceea de a pune la punct negocierile de după război, în vara lui 1995,
în Ohio, la Dayton, sub autoritatea lui Richard Holdbrooke. Ne putem
imagina: ştiindu-l pe preşedintele sârb Miloşevici, apropiat al Mosco-
vei, între patru ochi cu americanul Holdbrooke, un diplomat talentat
format de Henry Kissinger, pe o bază militară din inima statului Ohio,
Moscova avea de ce să se neliniştească şi să se irite, fiind eliminată!
Richard Holdbrooke, perfect conştient de consecinţele succesului său
de negociator american, notează: „Dayton a răsturnat complet ierarhia
elitelor din Europa de după războiul rece…” (Richard Holbrooke, To
End a War, Random House, New York, 1998, p. 318). Acesta îşi subli-
niază afirmaţiile sub un titlu neplăcut pentru Moscova şi pentru alţii…
„Europa: aplauze şi şoc”. Moscova a fost nevoită să-l lase pe Miloşevici
pe mâna diplomaţiei de la Washington. Uniunea Europeană, cea care a
încercat între 1991-1994 să creeze împreună cu ONU proiecte de baraj
în faţa războaielor interetnice, nu poate decât să-şi recunoască slăbi-
ciunea.
Este nevoie să înţelegem ce înseamnă Balcanii pentru memoria rusă ca să
putem explica natura relaţiei lor cu sârbii. O prietenie care şochează Occiden-
tul atunci când Miloşevici este luat în braţe, când fratele său şi soţia sa sunt
protejaţi, când Rusia oferă azil generalilor sârbi vinovaţi de masacre etnice,
de organizarea taberelor de concentrare. Gropile comune, cimitirele de
lângă Sarajevo, stau mărturie. Încă din secolul al XVIII-lea ruşii sunt
fraţii mai mari apărători ai Balcanilor împotriva cotropitorilor otoma-
ni. În 1877 au contribuit la războiul cel mare al creştinătăţii ortodoxe
24 vara, 2009
împotriva Constantinopolului. I-au eliberat de jugul otoman pe româ-

ni şi pe bulgari, după ce i-au susţinut pe greci. Ruşii îi dispreţuiesc pe
„balcanici”. Însă aria care se întinde de la Marea Neagră până la Marea
Adriatică figurează ca zona lor de influenţă, o zonă insuficientă pentru
gloria lor, însă necesară. Moscova şi-a instalat trupele în România şi
Bulgaria între 1944-1945. Astfel, după căderea imperiului ei în 1990,
faptul că occidentalii încep să-şi impună pacea la Dayton şi să-şi arate
voinţa de a-i strivi pe sârbii care-i lichidează pe albanezi în Kosovo, în-
trece măsura tolerabilului. Decizia NATO din 1999 de a interveni mili-
tar împotriva Belgradului cu raiduri aeriene este o pereche de palme pe
obrazul Rusiei. Organizată în grabă la Rambouillet, conferinţa ultimei
şanse de rezolvare pe cale paşnică a conflictului interetnic a eşuat. Bill
Clinton, vezi Memoriile sale, n-a înţeles sau n-a vrut să înţeleagă. Fostul
preşedinte notează pe scurt: „Dacă majoritatea Congresului şi a aliaţilor
noştri din NATO era favorabilă raidurilor aeriene, Rusia era împotri-
vă.” De ce? Clinton nu dă nicio explicaţie. Se mărgineşte la a reaminti
că vicepreşedintele Al Gore trebuia să-l primească pe primul ministru
Primakov, aflat în drum spre Washington. Când rusul a aflat vestea că
au început raidurile aeriene, la 23 martie 1999, a făcut cale-ntoarsă cu
avionul la Moscova! Gestul avea meritul clarităţii.
Pentru Moscova, dincolo de prietenia purtată Belgradului şi de voin-
ţa de a-şi menţine influenţa în Balcanii occidentali, este vorba de ceva
mai mult: rolul viitor al NATO în regiune. Într-adevăr, în toamna lui
1999, NATO acţionează fără mandatul ONU, în afara teritoriului mem-
brilor săi! Până unde vor merge ingerinţele NATO? De ce nu o incursiu-
ne în Cecenia, în numele garantării drepturilor omului! În 1999, ruşii
încearcă să gesticuleze, însă Clinton nu se pierde cu firea, nu-i deloc de
vara, 2009 25
părere că se află în pragul unui al treilea război mondial. Moscova tri-

mite în secret, fără acordul NATO, 50 de camioane şi 200 de oameni să
ocupe aeroportul Pristina. Aceştia debarcă primii în Kosovo, cu patru
ore înaintea forţelor NATO. Sub nasul comandantului trupelor NATO,
Wesley Clark, palid! O confruntare disperată în numele onoarei: nego-
cierea este deschisă. Forţele ruseşti vor coopera cu NATO în Kosovo sub
mandatul ONU. Mijloacele Rusiei nu sunt la înălţimea ambiţiei sale.
Vorbe goale: la 30 iunie 1999, noul ambasador al Rusiei la Bucureşti
adună presa, corpurile diplomatice şi aduce la cunoştinţă cu forţă-fără-
efect că Rusia are o opinie absolut negativă în privinţa intrării Poloniei,
Ungariei, Republicii Cehe şi a României în NATO. Acesta declară opo-
ziţia în faţa integrării celor trei Ţări Baltice. La Bucureşti, preşedintele
Emil Constantinescu, care cedase spaţiul aerian românesc zborurilor
NATO, este foarte îngrijorat. Vorbe, vorbe ruseşti. La jumătatea lui au-
gust a aceluiaşi an, tensiunea slăbeşte. Bucureştiul semnează un tratat
bilateral cu Moscova cu referire în special la schimburile economice.
S-ar părea că emoţiile puternice sunt jucate de ambele părţi. Pragmatis-
mul triumfă până la urmă.
C. Imposibila solidaritate
Fără discuţie, între… Moscova şi Washington domneşte un climat
otrăvit. Şi pe urmă, absolut pe neaşteptate, brusc, în câteva minute, un
şoc, un traumatism teribil pentru Statele Unite, pentru aliaţii lor, pen-
tru lumea occidentală şi partenerii săi, 11 septembrie 2001. Pentago-
nul este spintecat la Washington, Turnurile Gemene de la World Trade
Center sunt dărâmate. Este o oroare, o dramă, trei mii de morţi. NATO
26 vara, 2009
imediat, Consiliul de Securitate ONU pe 12 septembrie timp de o ju-

mătate de oră, Uniunea Europeană, exprimă dreptul Statelor Unite la
legitimă apărare, dând dovadă de o strânsă solidaritate. Vladimir Putin
a priceput pe loc. A cântărit ocazia care i se oferea odată cu durerea
americanilor. La urma urmelor, după cum spunea cu patimă Ecaterina
a II-a în 1766, Rusia este o putere europeană, expusă ca şi ansamblul
lumii occidentale la ameninţarea fanatismului şi a terorismului iraţio-
nal. Putin a înţeles foarte bine. Este printre primii oameni de stat care-l
sună pe George W. Bush încă din seara de 11 septembrie. Îl asigură de
compasiunea şi totodată de fermitatea sa. Se întoarce o pagină de istorie.
9/11 cum spun americanii, a schimbat faţa lumii. Se deschide o nouă
pagină de război, cea a războiului anti-terorist. Sovieticii şi americanii
au mai cooperat în trecut, în lupta împotriva lui Hitler, nu-i aşa? A sosit
vremea unei noi cooperări împotriva unui nou Hitler. Vladimir Putin
nu cere nimic, apare ca un partener firesc. El se pronunţă astfel pe pos-
tul de televiziune ABC: „Pentru combaterea terorismului, noi nu cerem
Occidentului nicio favoare, nici în termeni de adeziune la OMC, nici
în privinţa datoriei noastre externe. Această luptă este de interes vital
pentru toţi, deci şi pentru noi… Vrem să ne integrăm din ce în ce mai
mult în structurile internaţionale şi credem că aceasta este în interesul
tuturor”. Vorbele sunt urmate de fapte. La 24 septembrie 2001, Putin
oferă Washingtonului o cooperare concretă. El promite deschiderea
spaţiului aerian, participarea la unele operaţiuni de „salvare şi căutare”,
un ajutor sporit acordat Alianţei Nordului în Afghanistan împotriva
talibanilor care-l adăpostesc şi-l apără pe Ben Laden. Nu, nu, ruşii nu
cer nimic, dar… Ei au dreptul sau cel puţin sunt în măsură să spere că
occidentalii îi vor lăsa să ocupe Cecenia, fără să agite referinţa la drep-
vara, 2009 27
turile omului. Un război anti-terorist este, de oriunde ar fi condus, un

război murdar. Aşa se face că în teren, la frontiera Afghanistanului cu
Tajikistan patrulează grăniceri ruşi. Oficialităţi ruse, indiene, uzbece şi
tajik s-au întâlnit la Dușanbe, capitala Tajikistanului, pentru a stabili ce
ajutor vor acorda Alianţei Nordului. Ruşii nici nu crâcnesc. Le dau voie
Statelor Unite să se instaleze în Asia Centrală, Uzbekistan şi Tajikistan.
Nu încearcă să profite de situaţie şi merg până acolo încât cooperează
cu serviciile de informaţii americane privind situaţia şi raporturile de
forţă în Afghanistan. Ei cunosc bine terenul deoarece s-au luptat acolo
timp de vreo zece ani, între 1979-1988… URSS a plătit scump acest răz-
boi, soldat cu retragerea ei, cu ruşinea tristă a înfrângerii.
Aşadar, după 11 septembrie lucrurile par să evolueze în favoarea in-
tereselor Rusiei. UE a căzut de acord cu deschiderea spre Moscova. Pu-
tin se duce la Bruxelles la 3 octombrie 2001 pentru a semna o declaraţie
comună: cooperare, parteneriat strategic, respectul dreptului interna-
ţional şi al Cartei Naţiunilor Unite. Dosarele supărătoare, Serbia, Cece-
nia, extinderea NATO, sunt uitate în favoarea unui dialog intensificat
între Înaltul reprezentant al politicii externe şi al securităţii comune
(PESC) al Uniunii Europene şi autorităţile ruse. S-ar părea că se pregă-
teşte o colaborare peste dosarele suspendate ale Balcanilor, în Orientul
Mijlociu, trecând prin Moldova, Caucaz şi Asia Centrală.
Era în toamna lui 2001, epoca marii răsturnări. George W. Bush,
mereu plin de energie, cu strania şi febrila convingere că are dreptate în
pofida a orice şi a tuturor, şi-a găsit un nou prieten în Vladimir Putin.
Citeşte în ochii de un albastru intens ai rusului fost KGB, pesemne tot
aşa cum tatăl său, fost CIA, citea în ochii lui Gorbaciov. Diferenţa dintre
tată şi fiu este că tatăl a ştiut să-l domine pe Gorbaciov până când l-a fă-
28 vara, 2009
cut să cedeze. Însă George W. l-a scăpat bine de sub control pe Vladimir
Putin. Degeaba rusul şi cu americanul au evocat în discuţii concepţiile
respective despre educaţia copiilor lor… Cu câţiva ani în urmă, Raisa
Gorbaciov şi Barbara Bush îi pomeneau în discuţie pe nepoţei…
Euforia prieteniei americano-ruse din timpul doliului şi mobilizării
anti-teroriste din toamna lui 2001 n-a ţinut mult. Un an, abia dacă a
trecut un an până să fie reformulate disensiunile şi nemulţumirile. Eşe-
cul destinderii este explicabil. Mai multe motive majore luate împreună
conduc la o constatare pe care Rusia n-o poate admite: acţiunea unila-
terală a Statelor Unite care organizează şi decid singure, peste mandatul
ONU, coaliţiile în slujba politicii – politicii lor – pe care o consideră jus-
tă. Ele, care au acţionat în Europa pentru cauza Balcanilor, folosindu-se
de Aliaţi şi de NATO ca de o cutie cu instrumente. America rănită şi-a
arogat rolul de campioană a războiului anti-terorist. Rusia îşi păstrează
viziunea clasică, tradiţională asupra puterii, sprijinită pe teritoriu, teri-
toriul lor şi dincolo de el, în zona lor de influenţă, garanţie a securităţii.
Or, Washingtonul, de la sfârşitul războiului rece şi apoi din 2001, în
ciuda războiului anti-terorist, n-a încetat să uzurpeze spaţiul construit
de URSS şi pe care Rusia înţelege să-l păstreze, în pofida destrămării
imperiului ei în 1991. Sub privirile lui Vladimir Putin, popular în Rusia,
lucru pe care acesta îl ştie, Washingtonul ocupă treptat terenurile lăsate
libere de către Moscova. Ruşii şi-au repatriat trupele Pactului de la Var-
şovia, din Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Bulgaria. Cazărmile s-au
golit. Nu mai vezi militari sovietici plimbându-se duminica prin pieţe-
le târgurilor din câmpia ungară şi fumând ţigări de tutun blond. Gata
cu sovieticii, au ieşit din decor… Or, Washingtonul recuperează aceste
teritorii lăsate libere de Moscova, pentru a le înscrie în aria teritorială
vara, 2009 29
NATO. Un asemenea mod de abordare alimentează resentimentul rus.

Momentul privilegiat 2001 n-a pus capăt tensiunii naţionalismului rus.
Nu este ciudat, dacă nu umilitor pentru un conducător rus să-i vadă
pe toţi foştii parteneri ai Pactului, formaţi la cele mai înalte academii
militare de la Moscova, cum o şterg docil la Washington după ce au fost
reciclaţi în engleză? Să-şi vadă interlocutorii de ieri cum se reconvertesc
şi se introduc în acele „think tank”, cele mai conservatoare grupuri de
reflecţie din Statele Unite, până mai ieri militanţi fermi ai războiului
rece până la victoria finală, în jurul preşedintelui Reagan. Degradarea
relaţiilor dintre Moscova şi Washington n-a încetat din 2002 încoace.
Aceasta a condus treptat la o degradare sincronică a relaţiilor Rusiei cu
UE. În paralel, în pofida realegerii lui George W. Bush în 2004, criza
identitară, eşecul războiului atât în Afghanistan cât şi în Irak, împing
Rusia să se redefinească şi să-şi reafirme puterea. Este ciudat cum în
loc ca şocul din 2001 să genereze un nou mod de a gândi securitatea,
se revine la confruntarea legată de teritoriile râvnite, Caucazul, Marea
Neagră, Balcanii, la lupta pentru asigurarea alianţelor şi a clientelei.
Fapt dovedit de dialogul înnodat între Venezuela lui Hugo Chaves şi
Moscova. Întoarcerea la tradiţie se manifestă prin reluarea cursei în-
armărilor, arme convenţionale, până la sistemele radar. Analiştii poli-
ticii de echilibru între puteri, ai pragmatismului, un Henry Kissinger,
intră din nou în scenă pentru a se face din nou ascultaţi. Oare am visat
pe nedrept o altă lume, am inventat cumva o mare alianţă în timpul
coşmarului din septembrie 2001? În 2007, în fruntea Afacerilor Străine
ale Statelor Unite se află o femeie cu mână de fier, Condoleezza Rice,
expertă eminentă în războiul rece, formată la şcoala sovietologiei răz-
boiului rece, „the right woman in the right place”. Suntem departe, la o
30 vara, 2009
distanţă de vreo şase ani, de analizele şi reflecţiile prospective post 11

septembrie. Pe atunci, specialişti renumiţi construiau scenarii credibile
în care ruşii şi americanii, două mari puteri militare, cooperau pentru a
asigura securitatea din Europa în Pacific. Reflectând împreună la creş-
terea puterii Chinei şi la riscurile proliferării nucleare, şi aplecându-se
în fine asupra dosarului Iran. A trecut vremea prieteniei şi, întocmai ca
la jocul „Piticot”, ne întoarcem în căsuţa de unde am plecat. Se pare că
jocul spectaculos al celor două Mari Puteri bate pasul pe loc.
vara, 2009 31
is to ric
Orienturi–Occidenturi
de Theierry Camous
Traducere din franceză de Mira-Maria Cucinschi
Povestea raporturilor dintre civilizaţiile occidentale și cele
512 pag. orientale, cu siguranţă, nu ţine doar de carnagii; ea are legatură
Format 135x200. și cu artele, știinţele și gândirea. Totuși, fără urmă de îndoială,
Legat. întâlnirile dintre acești doi poli ai civilizaţiei, întrepătrunși și
ISBN 978-9975-79-536-4 coplimentari, au fost mai frecvente pe câmpul de batalie decât
oriunde altundeva, ajungând până la a constitui un semimod de
funcţionare între Occidenturi și Orienturi: opoziţia, dezacordul,
conflictul și, în fine, carnagiul.
Pe de altă parte, Occident și Orient sunt noţiuni care nu pot fi
reduse la câteva concepte simple. Ele sunt complexe, acoperind
situaţii care au evoluat atât în natura lor, cât și ăn timp. Vom
vorbi, așadar, foarte des în acestă lucrare despre Occidenturi și
Orienturi la plural.
Cine suntem noi?

de Dan Dungaciu
584 pag.
Format 135x200.
Legat.
ISBN 978-9975-79-539-5
„Interesul naţional derivă din identitatea naţională. Trebuie să știm cine suntem
înainte de a ne ști interesele.”
Samuel Huntington, Who are we? The Challenges to American’s Identity, 2004
Textele incluse între aceste coperţi vorbesc, explicit sau implicit, despre modul în care acestea
afectează, direct sau indirect, orice demers politic intern, dar, mai ales, extern.
A ști cine ești înseamnă a ști de unde vii și încotro vrei să te îndrepţi. Înseamnă a-ţi stabili,
conștient, geografia simbolică de care aparţii și, ulterior, a-ţi îndrepta pasul sau pașii spre
spaţiul (geo)politic de care te simţi în mod legitim atras.
De aici miza chestiunii și actualitatea întrebării, mai ales atunci când în discuţie apare un spaţiu
precum cel al Republicii Moldova.
32 vara, 2009
is to ric
Despre geopolitică
de Oleg Serebrian
„În cartea de faţă, Oleg Serebrian nu apelează la tradiţia geo-
176 pag. determinismului politic, pentru el actul politic fiind dictat nu
Format 135x200. atât de factori de ordin naturgeografic, cât de interacţiunea
Legat. acestora cu fenomene de natură socială, culturală și economică.
ISBN 978-9975-79-558-6 Textele adunate aici nu reprezintă compilaţii ale unor studii
deja existente, ci sunt marcate de viziunea proprie a autorului.
Deși acesta tratează subiecte foarte variate, accentul logic al
studiilor înmanuncheate în volulul de faţă este pus pe geopolit-
ca regiunii Mării Negre și pe analiza relaţiilor dintre statele din
această zonă...”
Dr. Wilfried Heller
O istorie a miracolelor
de Joachim Bouflet
Traducere din franceză de Gabriela Șiclovan
Miracolul se află la fiecare pas al

316 pag.
Format 135x200. vieţii credinciosului: numai preo-
Legat.
ISBN 978-9975-79-566-1
cuparea de a vedea minuni ne
împiedică sa-l recunoaștem. Nu
trebuie să ne numărăm printre
acei creștini care, resemnaţi, pro-
clamă că epoca miracolelor s-a
încheiat: nu miracolele au încetat,
ci credinţa noastră.
vara, 2009 33
34 vara, 2009
polivalent
vara, 2009 35
p o liv al ent
Antropologia corpului
și modernitatea
David Le Breton
Traducere din franceză de Liliana Rusu
Cca 360 pag.

Format 135x200.
Legat.
36 vara, 2009
p o livalent D av i d Le B re to n . Antro p olo gia co r p ului și mo dernitatea
Cupr i ns
Introducere .............................................................................9 Mirosuri ..............................................................................220
C a p i t o l u l 1 Imperceptibilul corpului ................................20 Pofta de a trăi .............................................................................229
Corpul ca posibilă întrebare..............................................20 Pipăitul ........................................................................................230
„Voi ne-aţi adus corpul” .....................................................25 C a p ito l u l 6 . Estomparea ritualizată sau integrarea
Polisemia corpului ..............................................................33 corpului ......................................................................................232
Estomparea ritualizată a corpului..................................232
C a p i t o l u l 2 . La originile unei reprezentări Corpul supranumerar ......................................................236
moderne a corpului: omul anatomizat .................................49 Marea hoinăreală ............................................................. 242
Naşterea individului ...........................................................49 Corpul alter ego ................................................................ 246
Ascensiunea individualismului ........................................52 De la insesizabilul lumii moderne
Inventarea chipului .............................................................55 la sesizabilul corpului .......................................................250
Corpul, factor de individualizare .....................................58 Ambivalenţă faţă de un corp handicapat ......................253
Corpul popular ....................................................................60 Corpul „în stare de nebunie” ......................................... 266
O antropologie cosmică .....................................................65
Relicvele ................................................................................73 C a p i t o l u l 7. Îmbătrânirea intolerabilă:
Omul anatomizat ................................................................76 corpul învins .............................................................................270
Leonardo da Vinci şi Vesalius ...........................................83 Corpul indezirabil.............................................................270
Fabrica lui Vesalius .............................................................87 Îmbătrânirea ......................................................................274
Corpul ca rest .....................................................................100 Imagine a corpului ............................................................278
Privirea celuilalt ................................................................281
C a p i t o l u l 3 . La originea unei reprezentări Chipul verbului a îmbătrâni............................................283
moderne despre corp: corpul maşinărie.............................103
Revoluţia galileeană ..........................................................103 C a p ito l u l 8 . Tiraniile aspectului exterior:
Corpul în filosofia carteziană .........................................109 corpul alter ego .........................................................................289
Corpul supranumerar ......................................................116 Tiraniile aspectului exterior ...........................................289
Animalul-maşină ..............................................................122 Perimarea corpului feminin ............................................296
Corpul după modelul maşinii .........................................124 Design-ul corpului masculin ..........................................301
O „anatomie politică” .......................................................126
Maşină sau organism ........................................................129 C a p ito l u l 9. Hieroglife de lumină: de la imagistica
medicală la imaginarul corpului ..........................................313
C a p i t o l u l 4 . Medicină şi medicine alternative: Corpul pus în oglindă ......................................................313
de la o concepţie despre corp la concepţii despre om ......136 Un imaginar a transparenţei ...........................................333
Pluralitate a corpurilor, pluralitate a medicinelor ......136 Imaginarul din exterior ...................................................338
O antropologie reziduală .................................................139 Imagistica mentală: privirea imaginarului ................. 344
Specificitatea medicinei generale ...................................145
O medicină a omului? ......................................................147 C a p i t o l u l 10 Calea îndoielii: Corpul
Mozaicul reprezentărilor corpului ................................149 supranumerar al tehnoştiinţei ..............................................347
Tipurile de medicină populară .......................................151 Calea îndoielii ....................................................................347
De la psihosomatică la fiziosemantică ..........................160 Fragmentarea de sine: prelevarea
De la eficacitatea simbolică la efectul placebo .............173 şi transplanturile de organe ............................................350
Alte tipuri de medicină, alte antropologii ....................179 Grefa de față: reconstruirea unui chip?.........................368
Vindecătorul şi modernitatea .........................................184 Moartea suspendată și reversibilă ..................................373
O comunitate pierdută?....................................................188 Procrearea fără sexualitate ..............................................379
Uterul ocazional ................................................................390
C a pitolul 5. O estezie a vieţii cotidiene ..........................192 Fetusul împotriva mamei sale.........................................399
Cotidian şi cunoaştere......................................................192 Fetișizarea ADN-ului: omul ca pură informație .........401
Corpul în situaţie extremă: o cotitură spre cotidian ..197 Clona sau bâlbâielile reproducerii perfecte ................. 408
Respiraţia senzorială a cotidianului ............................. 204 Robotizarea omului ..........................................................416
Dominanţa privirii .......................................................... 209 Adio corpului .....................................................................421
Zgomote ..............................................................................215
vara, 2009 37
Corpul ca posibilă întrebare
Reprezentările sociale îi conferă corpului o poziţie determinată

în cadrul simbolismului general al societăţii. Ele dau un nume di-
feritelor părţi care îl compun şi funcţiilor pe care acestea le înde-
plinesc, explică relaţiile dintre ele, pătrund în interiorul invizibil
al corpului, pentru a depune acolo imagini precise, îl situează în
mijlocul cosmosului sau al ecologiei comunităţii umane. Această
cunoaştere dedicată corpului este, dintru început, culturală. Și,
chiar dacă este reutilizată doar rudimentar de către individ, ea
conferă sens bogăţiei trupului său, îi arată din ce anume este plă-
mădit acesta, atribuie durerilor sau suferinţelor sale cauze precise
şi conectate la viziunea societăţii sale despre lume, defineşte pozi-
ţia sa faţă de natură şi faţă de ceilalţi oameni, într-un sistem de va-
lori şi de corespondenţe. De aici, numărul enorm de reprezentări
care încearcă să îi dea un sens şi caracterul lor heteroclit, insolit,
contradictoriu, de la o societate la alta. Corpul pare ceva foarte
simplu, dar, în cele din urmă, se dovedeşte a fi de o esenţă extrem
de greu de definit. El nu este niciodată un dat axiomatic, ci efectul
unei construcţii sociale şi culturale.
Corpul este originea identitară a omului, locul şi timpul în care
lumea prinde contur într-o figură distinctă. El este axa relaţiei
cu lumea. Prin intermediul corpului, omul ia substanţa vieţii şi
o redă celorlalţi, cu ajutorul sistemelor simbolice comune tuturor
membrilor din comunitatea sa. Corpul este locul în care individul
se înstăpâneşte asupra lumii, asumându-şi-o ca pe un bun al său,
făcând din ea un univers familiar şi accesibil, încărcat de sens şi
de valori, dar care poate fi utilizat, în acelaşi timp, ca experienţă
de către oricare alt individ ce aparţine aceluiaşi sistem de referinţe
38 vara, 2009
culturale. A exista înseamnă, mai întâi, capacitatea de a te mişca,

în aşa fel încât să poţi fi înţeles atât de tine, cât şi de ceilalţi, în
spaţiu şi timp; înseamnă capacitatea de a transforma mediul cu
ajutorul unor gesturi eficiente, de a tria şi de a atribui o semnifi-
caţie şi o valoare nenumăraţilor stimuli ai mediului, graţie unor
activităţi perceptive; înseamnă, de asemenea, capacitatea de a
transmite mesaje celorlalţi, prin cuvânt, dar şi printr-un reperto-
riu de gesturi şi de mimici, compunând un ansamblu de ritualuri
corporale ce răspund, într-o manieră proprie, aşteptărilor comu-
ne. Mai înseamnă, în sfârşit, să fii capabil să redai ceea ce simţi
printr-un anume mod de a fi, utilizând faţa şi corpul într-un mod
specific. Prin intermediul corporalităţii sale, omul face din lume
măsura propriei sale experienţe, transformând-o în ceva familiar
şi coerent, de care poate dispune oricând şi pe care o poate înţe-
lege. Emiţător sau receptor, corpul produce sens în mod constant,
inserându-l pe om într-un spaţiu social şi cultural dat...
Adio corpului
A sosit vremea de a spune Adio, corp! Cu adevărat supranu-

merar, corpul se transformă într-un obiect ca multe altele, supus
aceluiași design, acelorași imperative de aparență exterioară, de
seducție etc. Instanță, printre altele, a identității personale și nu
înrădăcinarea sa inevitabilă. Relația contemporană cu trupul s-a
eliberat, încet încet, de-a lungul secolului, de ideea că acesta era
construit după imaginea lui Dumnezeu și, deci, de neatins, iar
politicul și-a slăbit controlul asupra lui. El este acum un corp con-
struit după imaginea sinelui, personalizat, fără nicio altă autorita-
vara, 2009 39
te decât voința personală. Dar el continuă să rămână un obstacol,

ceea ce face că unii visează să scape de această povară, pentru a-i
depăși „limitele”. Pentru această lume gnostică a urii față de corp,
pe care o prefigurează o parte din cultura virtuală, paradisul este,
obligatoriu, o lume fără corp. Pentru a lupta împotriva morții,
trebuie lucrat la corpul omului, acolo unde acesta este șubred și
muritor. Corpul este, astfel, o structură defectuoasă și deranjantă
în ochii a numeroși contemporani de-ai noștri. Curente ale cyber-
culturii fac apel, prin dorințele lor, la o umanitate (denumită deja
postumanitate) care a reușit, în sfârșit, să se desprindă de piedi-
cile care îi stăteau în cale, dintre care cea mai gravă ar fi povara
unui corp depășit, fosil. Transformat în artefact, ba chiar în „car-
ne de larg consum”, mulți visează să se debaraseze de el, pentru a
accede, în sfârșit, la o umanitate glorioasă, purificată și puritană.
Acești noi gnostici separă individul de carnea sa perisabilă și vor
să o facă să dispară în beneficiul spiritului, singura componentă
demnă de interes în ochii lor...
40 vara, 2009
vara, 2009 41
42 vara, 2009
clasic
vara, 2009 43
clasic
În curând
Scrisori către prieteni

de N. V. Gogol
Traducere din rusă de Igor Mocanu
Cca 220 pag.

Format 135x200.
Legat.
44 vara, 2009
clasic N . V. G o g o l Scrisori către prieteni
Din prima ediţie a cărţii Vîbrannîie mesta iz perepiski s druzia-

mi [Pagini alese din scrisori către prieteni] a lui N.V. Gogol (publi-
cată în 1847), Cenzura a eliminat următoarele scrisori: XIX. Rusia
trebuie iubită, XX. Trebuie să călătoreşti prin Rusia, XXI. Ce este
o guvernatoare, XXVI. Spaimele şi grozăviile Rusiei şi XXVIII.
Într-o poziţie înaltă. Gogol a decis să prezinte aceste capitole ţaru-
lui în persoană şi l-a rugat pe P.A. Pletnev să aranjeze această întîl-
nire prin intermediul lui A.O. Smirnov şi M.I. Vieligorskii, ba chiar
redactase o scrisoare adresată ţarului, dar Pletnev l-a convins să nu
facă acest pas. Gogol spera să apară în curînd o a doua ediţie a cărţii,
una integrală, dar n-a apucat să-şi vadă speranţa împlinită. Nevoit
fiind să renunţe la această a doua ediţie, avea de gînd să introducă
acele capitole omise în cel de-al cincilea tom al unei voluminoase
antologii pe care planifica să o publice mai spre sfîrşitul vieţii. În
această antologie ar fi trebuit să fie incluse şi articolele din revis-
ta Arabesok. Dar asta nu însemna că renunţa la aspectul iniţial al
cărţii. G.P. Danilevskii, împreună cu O.M. Bodeanskii, făcîndu-i o
vizită lui Gogol cu jumătate de an înainte ca acesta să moară, îşi
aminteşte că la întrebarea lui Bodeanskii despre Paginile alese...,
Gogol a răspuns: „Va intra în tomul al şaselea, unde vor fi ameste-
cate scrisorile către apropiaţi şi familie, publicate sau nepublicate...
Dar asta, se-nţelege, se va întîmpla... după moartea mea”. În ediţiile
următoare ale textelor lui Gogol, Paginile alese... au fost incluse nu-
mai în antologii. Textul integral a fost publicat pentru prima dată în
ediţia lui F.V. Cijovîi din 1867, în volumul III de Opere complete.
vara, 2009 45
Testament
Conform ipotezei lui N.S. Tihonravov, confirmată şi de unii cercetători
contemporani, publicarea textului Zaveşiania [Testament], scris la înce-
putul lui iulie 1845, a stîrnit numeroase critici la adresa lui Gogol, pînă şi
din partea celor mai înfocaţi admiratori ai cărţii. Pe 7 februarie 1847, A.M.
Veligorskaia îi scria din Petersburg: „...toată lumea ridică în slăvi scrisori-
le dumneavoastră, însă nici unul nu arată îngăduinţă Prefeţei şi mai ales
testamentului de suf let, găsind în el, după spusele lor, «o înjosire mai mult
a mîndriei». Vă mărturisesc cu mîna pe inimă, eu însămi regret că aţi dat
la lumină testamentul dumneavoastră de suf let, şi aceasta nu pentru că
mi-ar displace, dar pentru că nu are cum să placă publicului, care nu-l va
înţelege niciodată.” Cneazul P.A. Veazemskii, examinînd cu minuţiozitate
Paginile alese... în cartea sa Ăstetica i literaturnaia kritika [Estetica şi
critica literară] (1984), nota: „Unele momente din această carte, cum ar
fi, de-o pildă, testamentul, nu ar fi trebuit concepute. Ce-i este îngăduit
mortului anapoda poate fi răstălmăcit de către cel viu.” Exegeza gogoliană
a subliniat de fiecare dată caracterul literar al Testamentului. Pentru o
eventuală reeditare a cărţii, Gogol intenţiona să înlocuiască acest text cu
o scrisoare către V. A. Jukovskii din 10 ianuarie 1848, cu titlul Iskustvo
esti primirenie s jizniu [Arta este o împăcare cu viaţa]. Într-o scrisoare
din 25 ianuarie 1847, către mamă şi soră, Gogol enumera motivele care
l-au determinat să-şi publice testamentul: „Testamentul meu, compus în
vreme de boală, trebuia să fie tipărit în această carte din mai multe pricini.
Mai întîi, pentru că era nevoie ca să lămurească însăşi apariţia unei astfel
de cărţi, apoi pentru a aminti celor mulţi de fiinţa morţii, la care puţini
mai gîndesc. Nu în zadar m-a lăsat Dumnezeu să încerc în vreme de boală
46 vara, 2009
spaima din ajunul morţii, ca să pot transmite mai departe şi altora acest
simţămînt. Şi dacă voi, cu adevărat şi aşa cum trebuie, v-aţi fi îngrijit de
a voastră creştinătate lăuntrică, acum aţi fi ştiut amîndouă că amintirea
morţii este primul lucru pe care omul trebuie să-l poarte în gîndurile sale
cu fitece clipă. [...] Pînă ce omul nu se va înrudi cu gîndul morţii şi nu o
va închipui pe aceasta că-l pîndeşte aievea în chiar ziua următoare, el viaţa
n-o va vieţui ca la carte şi va agonisi de azi pe mîine pentru timpul ce va
să vină.”
***
Af lîndu-mă în deplinătatea memoriei şi a facultăţii mele de jude-
care, înşiruiesc mai jos voia mea cea de pe urmă.
I. Dispun ca trupul să nu-mi fie înhumat pînă cînd nu vor ieşi
la iveală semnele vădite ale descompunerii. Amintesc despre asta
pentru că încă din vremea bolii au fost ceasuri cînd viaţa amorţea
în mine, iar pulsul şi inima încetau să mai bată... Pentru c-am fost
în viaţa mea un martor al multor întîmplări regretabile, din cauza
pripei omeneşti cea smintită în toate, chiar şi pe patul de moarte,
le dispun pe toate aici, de la bunul început al testamentului meu,
cu nădejdea că, poate, glasul meu cel pe moarte va aminti veşnic
prudenţa şi băgarea de seamă. Lăsaţi trupul meu să curgă firesc în
pămînt, fără a vă codi în căutare de loc bun de veci, şi nu prindeţi
rămăşag cu pulberea ce rămîne după mine; ruşine să-i fie aceluia
care va trage cu coada ochiului la inelul strălucitor de pe deget, căci
nu mai este al meu: el intră în gura viermilor care-l vor mişuna; ru-
gaţi-vă de grabă pentru suf letul meu, iar în loc de orice sfeştanie şi
pomeni, să dăruiţi cu merinde pe cîţiva care n-au cunoscut niciodată
pîinea cea de toate zilele.
vara, 2009 47
II. Dispun ca în urma mea să nu înălţaţi monumente1 şi să nu-

ndrăzniţi a vă gîndi la mine, un creştin nedemn, cu aste deşertăciu-
ni. Cărui aproape i-am fost cu adevărat preţios, acela-mi va înălţa un
monument în alt chip: îl va înălţa temeinic în lăuntrul său, prin tăria
lui de neclătinat în viaţa de zi cu zi, îmbărbătîndu-i şi însuf leţindu-i
pe toţi cei din jurul său. Cel care după moartea mea se va înălţa şi
va creşte în suf let, dar nu ca în timpul vieţii mele, acela va arăta că
m-a iubit făr’ de tăgadă şi că mi-a fost un prieten adevărat, numai
aşa fiind îndreptăţit a-mi clădi monument. Pentru că şi eu, oricît de
slab şi dărîmat nu aş fi fost fiind în singurătatea mea, întotdeauna
mi-am îmbunat prietenii şi nici unul din aceia care-au stat pe-aproa-
pe de mine în ultima vreme, nici unul din ei, în minutele mele mîh-
nite şi grele, n-a zărit mohorală pe chipul meu, chiar de-am trecut
prin momente posomorîte şi-am suferit nu mai puţin decît alţii, – fie
ca despre astea toate să pomenească fiecare după moartea mea, pă-
trunzîndu-mi toate cuvintele şi recitind toate scrisorile scrise încă
de-acum un an şi mai bine.
III. Dispun ca nimănui să nu-i vină a mă plînge şi ferească-l pă-
catul pe cel care va găsi în moartea mea vreo mare şi universală în-
semnătate a pierderii mele. Şi chiar de-am reuşit să zămislesc ceva
folositor pe lumea asta şi am început să duc la bună împlinire dato-
ria mea, aşa cum trebuie, iar moartea m-a luat pe sus înainte de a
mă pune pe lucru, un lucru menit nu pentru mulţumirea unora, ci
pentru a tuturora, apoi nici atunci nu trebuie să intraţi în mrejele
dezolării sterpe. Iar dacă în locul meu ar fi murit în Rusia un bărbat
1. L. N. Tolstoi, recitind Paginile alese..., a desenat în dreptul acestui rînd semnul

„NB.” (Cf. Interviu i besedî s Livom Tolstîm [Interviuri şi conversaţii cu Lev Tolstoi],
1986).
48 vara, 2009
cu adevărat trebuincios îndeletnicirilor ei pe mai departe şi de peste

tot, apoi nici din cauza asta să n-ajungă în amărăciune cel rămas
în viaţă, căci de este cu dreptate că li se răpeşte oamenilor aproa-
pele drag şi necesar, apoi acesta e un semn ceresc, forfecînd cu asta
drumul greşit care amăgitor pare că se apropie tot mai mult de ţel şi
chemare. Nicidecum pradă strigoiului să cădem cu fiecare prăpădire
neaşteptată, ci să privim drept, în noi, cugetînd nu la întunericul ce
s-a lăsat peste alţii şi nu la întunericul ce acoperă lumea întreagă,
dar la întunecimea din noi. Cumplit e tăciunele suf letesc, însă de
ce trebuie dat la iveală abia cînd moartea cea neîmblînzită lucrează
chiar în faţa ochilor noştri?
IV. Dispun tuturor compatrioţilor mei (sprijinindu-mă numai pe
faptul că fitece scriitor este dator să lase moştenire cititorului o cuge-
tare adîncă), dispun ce am mai bun din tot ce am izvodit din condei,
dispun compunerea mea cu titlul Poveste de rămas bun 2 . Povestea,
cum se va vedea, e strîns legată de mine. Am purtat-o multă vreme
în inima mea, ca pe cea mai de preţ comoară, ca pe un semn ceresc
venit de la Dumnezeu. A fost un izvor de lacrimi, nezărite de nime-
ni, încă de cînd eram un copil. Las drept moştenire această poveste.
Însă vă implor, compatrioţii mei, nu vă simţiţi ofensă dacă veţi da
acolo peste ceva care aduce a învăţătură. Sînt un scriitor, iar datoria
scriitorului este de a nu preface scrisul într-o îndeletnicire plăcută a
minţii şi gustului; aspră socoteală i se va cere, dacă povestea lui nu
2. Cf. ipotezei lui I. Barabaş din articolul „Sootecestvenniki, ia vas liubil...” (Gogoli:
zaveşianie ili „Zaveşianie”?) [„Compatrioţi, eu v-am iubit...” (Gogol: testament ori
„Testament”?)], publicat în revista Vopr. Literaturî [Chestiuni literare], nr. 3, 1989,
Gogol a numit cu sintagma „Poveste de rămas bun” ceea ce vor fi mai tîrziu Paginile
alese... .
vara, 2009 49
va răspîndi vreun folos suf letului şi dacă din urmă-i nu va rămîne

pic de învăţătură pentru om. Şi să mai ţină minte compatrioţii mei
încă un lucru, că şi nefiind scriitor, fiecare om care părăseşte lumea
asta e un frate al nostru şi are dreptul să ne lase ceva în chip de în-
văţătură frăţească, şi nu se cuvine să tragem cu coada ochiului nici
la micimea numelui lui, nici la fără de puterea lui, nici la cea mai
nebunească faptă a lui, trebuie să luăm aminte numai la omul ce
zace pe patul de moarte, căci numai el poate scruta hăul morţii, mai
adînc decît sînt în stare cei care vîntură lumea. Dar cu toate acestea,
neluînd în seamă îndrituirile mele de felul acesta, nu am îndrăzneala
să-i conving pe toţi despre toate cîte le vor citi în Povestea de rămas
bun, căci nu mie, cel mai rău dintre suf lete, încercînd grele patimi
ale fiinţei mele plină de cusur, îmi revine a pronunţa asemenea dis-
cursuri. Însă mă simt mînat într-acolo de către o altă, mai însemna-
tă, pricină: compatrioţii! spaima!... Mă cutremur numai la auzirea
potopită de dincolo de mormînt şi a acelor înalte fapte duhovniceşti
ale lui Dumnezeu, în faţa cărora colb sîntem aici, toată mărirea crea-
ţiei Lui, privită şi încîntată de sus. Gem şi mă cutremur agonizat
din ţîţîni cînd simt în nări mirosul uriaşelor izvodiri şi plodiri ce
le-am răsădit în timpul vieţii, nezărind şi neauzind dihoniile ce se
ridică din ele în sus ca un fum... Se prea poate ca Povestea de rămas
bun să-i înrîurească puţin pe aceia care încă mai consideră viaţa o
jucărie3, iară inima lor va cunoaşte măcar fragmentar taina ei aspră
şi nestemata muzică cerească a acestei taine. Compatrioţi!... nu ştiu
şi nici că pot altminteri să vă numesc în aceste momente. Ducă-se-n
3
Această idee a mai fost exprimată de Gogol într-o scrisoare din aprilie 1850 către M.A.
Konstantinovskii: „Mi-aş fi dorit ca vioi, cu exemple vii, să-i arăt fratelui meu înnegu-
rat, vieţuind în lume, luînd viaţa drept zbanghie jucărea, că viaţa nu-i o joacă”.
50 vara, 2009
pustie aparenţa goală! Compatrioţii mei, eu v-am iubit; v-am iubit

cu iubirea aceea pe care nimeni nu o poate vorbi în cuvinte, pe care
Dumnezeu mi-a dăruit-o şi pentru care Îi mulţumesc ca pentru cea
mai blîndă faptă a Lui, pentru că iubirea aceasta a venit întru îmbu-
curarea şi mîngîerea mea la vreme de necurmate şi grele strădanii
– în numele acestei iubiri, vă rog să ascultaţi Povestea de rămas bun
cu inima voastră întreagă. V-o jur: nu eu am fost cel care a scris-o şi
gîndit-o, ea singură s-a zămislit bucată din suf letul meu, dăscălit de
Însuşi Dumnezeu prin încercări şi suferinţe, iar sunetul ei a izvorît
din puterile nestemate ale neamului nostru rusesc, după care vă sînt
rudă apropiată vouă tuturor4 .
V. Dispun ca după moartea mea să nu vă grăbiţi nici cu elogiile,
dar nici cu dezbaterea producţiilor mele literare prin gazete şi revis-
te: totul va fi la fel de părtinitor ca şi în timpul vieţii. În creaţiile mele
există mai multe cîte se vor examinate, decît acelea care-ar putea fi
lăudate. Toate atacurile la adresa lor au fost mai mult sau mai puţin
îndreptăţite. Faţă de mine, nimeni nu are nici o vină; nerecunoscă-
tor şi neonest va fi acela care-mi va imputa măcar un lucru, în orice
relaţii ne-am af la. De asemenea, fac aici un anunţ public, prin care
să se ştie că înafară de cele publicate, puţine la număr, nimic din ce-
am izvodit nu mai există: tot ce a fost vreodată manuscris a fost ars
de mîna mea şi prefăcut în scrum, aşa cum prefaci un lucru oarecare
fără vlagă şi mort, silit şi înfiripat la vreme de boală. Iar dacă măcar
unul a purces la a-mi publica un text sub numele meu, vă rog să-l so-
cotiţi o născocire calpă. Căci eu le dau însărcinare prietenilor mei ca
4
Povestea de rămas bun nu poate ieşi la lumină: ce poate avea însemnătate la moarte,
nu are nici o noimă-n viaţă. (n.a. N.V. Gogol).
vara, 2009 51
în loc de aceasta să adune la un loc toate scrisorile mele, oricare-ar fi

destinatarul, începînd cu sfîrşitul anului 1848, şi să aleagă cu aspri-
me dintre ele numai pe acelea care-i pot fi suf letului de folos, iară pe
restul, slujind pentru desfătarea goală, să le pună de-o parte pentru
alcătuinţa unei cărţi aparte. În aceste scrisori au fost cîte unele de
folosinţă pentru aceea cărora le-au fost scrise. Dumnezeu aibă milă,
poate că vor fi de folos şi altora, iar prin asta se va desprinde bucată
din suf letul meu, din greaua răspundere ce-o am în faţa inutilităţii
celor scrise.
VI. 5
5
Dispoziţia cuprinde ordine privind chestiunile de familie. (n.a. N.V. Gogol). Această
dispoziţie testamentară a fost exclusă din volum de către Gogol. Aflat la Roma, pe 14
noiembrie 1846 îi scria mamei sale: „Vă trimit un fragment din testamentul meu dat
acum la tipar, un fragment ce vi se adresează personal, dumneatale şi surorilor mele. Şi
chiar dacă eu, din mila cea de neglăsuit a Domnului, mai sînt pentru încă o dată salvat
şi în viaţă, şi văd cu ochii lumina Lui, voi daţi citire ăstui testament şi străduiţi-vă să în-
depliniţi (atît dumneatale, cît şi sora mea) măcar o părticică din voinţa mea, pînă cînd
mai sînt viu.”. Reproducem aici întregul text al dispoziţiei VI din Testament: „Dispun
ca profitul obţinut din publicarea creaţiilor mele, tot ce s-ar publica după moartea mea,
să revină mamei şi surorilor mele, cu obligaţia să-l împartă pe jumătate cu cei săraci.
Şi cît de mult nu le-ar duce lipsa, apoi să ţină minte un lucru, că există pe lume oameni
care duc o lipsă şi mai mare. Iar dintre săraci, să-i ajute numai pe aceia care au dorinţa
fierbinte să-şi schimbe viaţa cu adevărat, într-una mai bună, lucru pentru care ele să
pătrundă şi să înţeleagă detaliile şi situaţia fiecărui sărac, şi să înceapă a-l ajuta nu
înainte de a-i pricepe desăvîrşit situaţia, căci banii aceştia n-au fost agonisiţi fără de
trudă şi pentru asta nici că se cuvin aruncaţi pe vînt. Toate bunurile imobiliare ce le-
am avut fost-au demult dăruite de mine mamei. Iar dacă un document, care să adeve-
rească această dispoziţie şi care a fost încheiat acum cincizeci de ani în urmă, nu se va
dovedi îndeajuns de hotărîtor, atunci îl voi întări încă o dată aici, pentru ca nimeni să
nu aibă vreodată neobrăzarea şi îndrăzneala de a disputa dreptul ei. Şi la fel cum aduc
rugăminte mamei, tot aşa şi pentru surori, să recitească din nou după moartea mea
toate scrisorile trimise lor în ultimii trei ani, neexceptîndu-le mai ales pe acelea care,
52 vara, 2009
VII. Dispun... însă mi-am dat seama că nu mai cum să controlez

acest lucru. Printr-o nechibzuinţă totală mi-a fost furat dreptul asu-
pra bunurilor care-mi aparţin: fără permisiunea mea şi împotriva
voinţei mele, mi-a fost publicat portretul6 . Din felurite pricini, pe
care nu mai este nevoie să le expun aici, nu mi-am dorit o clipă acest
lucru, nu am încredinţat nimănui dreptul de a-l face public şi nu am
dat aprobare nici unui editor sau librar venit la mine cu o astfel de
propunere, mi-aş fi îngăduit acest lucru numai cînd mila Domnului
m-ar fi ajutat să duc la bun sfîrşit munca mea de-o viaţă ce mi-a ţinut
numai în aparenţă, au legătură doar cu gospodăria: multe vor fi înţelese mai bine după
moartea mea. După ce mă voi fi stins din viaţă, nici una din aceste scrisori nu trebuie
să vă aparţină doar vouă, ci tuturor acelora care îndură, se ostenesc şi suferă necazurile
vieţii. Pentru ca satul şi locuinţa lor să aducă mai mult a han şi a cămin primitor pen-
tru toţi călătorii, decît a moşie de latifundiar; pentru ca fitece drumeţ care le-ar trece
pragul să fie primit aşa cum îţi primeşti aproapele de sînge, apoi cu multă voie bună şi
ca pe un frate să-l întrebe de viaţa lui, nădăjduind a afla de nu-i poate fi dată o mînă
trebuincioasă de ajutor, ori măcar nădăjduind a putea să-l îmbuneze şi să-l îmbujoreze,
aşa încît pînă la urmă nimeni să nu părăsească acel sat fără a-şi fi găsit mîngîiere. Şi dacă
poposeşte un drumeţ cu nume simplu, obişnuit cu viaţa nimicnicioasă, şi nu-i e uşor
din nu ştiu care motiv să se adăpostească într-o casă de moşier, atunci să fie condus la
cea mai îmbelşugată şi îndestulată casă din sat, la acel ţăran care duce o viaţă exemplară
şi care ar putea să-şi ajute confratele cu un sfat înţelept, să-şi întrebe oaspetele cu multă
căldură despre toate amănuntele cîte nu i s-or întîmplat, îmbunîndu-l, îmbujorîndu-l
şi înzestrîndu-l cu înţelepte cuvinte de rămas bun, povestindu-le apoi despre toate stă-
pînilor, ca şi ei, la rîndul lor, să poată adăuga un sfat ori o într-ajutorare, ca nimeni din
satul lor să nu vină şi apoi să plece fără a fi mîngîiat.”
6
În numărul 11 pe 1843 al revistei Moskviteanin, condusă de M.P. Pogodin, a fost inse-
rată o litografie efectuată de P. Zenikova, cu portretul lui Gogol realizat în 1841 de către
A. Ivanova. Din acest motiv, pe 26 octombrie 1844, Gogol îi scria lui N.M. Iazîkov de
la Frankfurt: „...îţi spun deschis că o mai mare jignire nici că putea fi imaginată. Dacă
vara, 2009 53
gîndul treaz şi să o săvîrşesc în aşa fel, încît compatrioţii mei toţi să

spună într-un glas că mi-am îndeplinit cinstit îndatorirea, după care
să-şi dorească netăgăduit să af le trăsăturile de pe chipul omului care
în tot acest timp a trudit în taină şi linişte, şi care nu a vrut să tragă
foloase dintr-o faimă nemeritată. Iar aici apare un al doilea amănunt:
portretul meu s-ar fi putut vinde în multe exemplare, aducînd un
profit însemnat pictorului însărcinat cu gravura lui. Pictorul acesta
trudeşte de ani buni la Roma7 la o gravură după tabloul lui Rafael,
Schimbarea la faţă a Domnului. El a jertfit totul pentru munca sa
– o muncă ucigătoare, care înghite ani şi sănătate, şi a îndeplinit
acest travaliu, af lat aproape de final, cu o desăvîrşire neatinsă de nici
un gravor pînă acum. Însă din cauza preţului ridicat al stampelor,
Bulgarin, Senkovskii, Polevoi, împreunîndu-şi forţele, ar fi scris despre lucrările mele
la cel mai critic mod cu putinţă, dacă însuşi Pogodin li s-ar fi alăturat şi ar fi scris cu ei
împreună, afirmînd tot ce e necesar întru denigrarea mea, apoi toate la un loc ar fi fost
nimic în comparaţie cu jignirea aceasta.” Astfel pare a fi pe deplin justificată presupo-
ziţia criticului N.G. Maşkovţev conform căruia publicarea portretului lui Gogol, în care
acesta era expus în văzul tuturor, după chiar spusele lui, „neglijent, în halat, avînd părul
şi mustăţile lungi şi zburlite” (din scrisoarea către S.P. Şevîrev, din 14 decembrie 1844),
dădea peste cap intenţia acestuia de a apărea pentru prima dată în faţa publicului rus
sub chipul unui personaj din tabloul pictoriţei A. Ivanova, Iavlenie Messii [Ivirea lui
Mesia] – păcătosul pocăit, aşa-numitul „apropiat al lui Hristos”. (v. N.G. Maşkovţev,
Istoria portreta Gogolea [Istoria portretului lui Gogol], în Materialî i isledovania
[Documente şi cercetări], 1936).
7
N. V. Gogol se referă la gravorul rus Fiodor Ivanovici Iordan (1800-1883), care a lucrat
la Roma, din 1834 şi pînă în 1850, la o gravură după tabloul lui Rafael, Schimbarea la
faţă. Pentru detalii despre întîlnirile lui cu Gogol, Ivanov, Moller, Cijov ori Iazîcov, v.
Zapiski rektora i professora Akademii hudojestv Fiodora Ivanovicia Iordana [În-
semnările rectorilor şi profesorilor de la Academia de arte Fiodor Ivanovici Iordan],
lucrare publicată la Moscova în 1918. Îndeplinind dispoziţia lui Gogol, Iordan a gravat
portretul acestuia (după lucrarea lui F. Moller) pentru ediţia lui P.A. Kulişoi, intitulată
Socinenii i pisem N. Gogolea [Scrierile şi scrisorile lui N. Gogol] (1857).
54 vara, 2009
gravura nu poate fi multiplicată într-o cantitate prea mare, pentru

a-şi putea primi răsplată pentru tot; poate că portretul meu îl va aju-
ta. Acum planul meu e dat peste cap: odată publicată creaţia cuiva,
oricine ar fi el, creaţia devine un pic proprietatea tuturor, mai ales a
celor care vor să se ocupe cu publicarea gravurilor şi a litografiilor.
Iar dacă se va întîmpla ca după moartea mea scrisorile, publicate
postum, să aducă vreun folos general (măcar prin inima curată ce-ar
aspira către acest folos) şi dacă s-ar întîmpla că vor voi compatrioţii
mei să-mi vadă portretul, atunci aduc rugăminte tuturor editorilor
să renunţe benevol la drepturile lor; asemenea şi cititorilor mei, care
prin prisosul bunăvoinţei întru toate nu s-au folosit de o faimă goală
şi au procurat portretul meu, aduc rugă să-l distrugă imediat, chiar
atunci cînd vor da citire acestor rînduri, iar asta cu atît mai mult, cu
cît acel portret e prost făcut şi nu are nici o noimă sau asemănare cu
mine, şi să-l cumpere numai pe acela ce poartă înscrisul „Gravură
de Iordanov”. În acest fel se va înfăptui un lucru cu dreptate. Dară
şi mai multă dreptate vor înfăptui aceia care, încă mai avînd bani,
vor cumpăra nu portretul meu, ci însăşi stampa Schimbarea la faţă
a Domnului care, după cum o spun şi oameni de prin altă părţi, este
încununarea gravurilor şi dă măsura gloriei ruseşti.
Testamentul va trebui neapărat să fie publicat după moartea mea
în toate revistele şi registrele publice, pentru a fi cunoscut de către
toţi şi pentru ca nimeni să nu se facă vinovat fără voie, căci voiesc să
alung remuşcările din suf letul meu.
vara, 2009 55
56 vara, 2009
biblioteca deschisă
vara, 2009 57
b i b li ote c a d es chis ă
Jurnal de doliu
de Roland Barthes
Traducere din franceză de Em. Galaicu-Păun
268 pag.
Format 135x200.
Legat.
Supracopertă.
ISBN 978-9975-79-577-7
În seria de autor Roland BARTHES:
58 vara, 2009
bibliote ca deschisă R o lan d B ar t h e s . Jurnal de doliu
Jurnal de doliu
( f ra g m e nt e)
26 octombrie 1977
Prima noapte de nuntă.
Dar prima noapte de doliu?
27 octombrie
– Nu aţi cunoscut corpul Femeii!
– Am cunoscut corpul mamei mele bolnave, apoi
muribunde.
27 octombrie
În fiecare dimineaţă, pe la 6 şi jumătate, afară în
noapte, zgomotul fierăriei containerelor de gunoi.
Ea zicea uşurată: în sfârşit noaptea s-a încheiat (ea a
suferit noaptea, singură, cumplită încercare).
De îndată ce o fiinţă a murit, înnebunitoare constru-
ire a viitorului (schimbarea mobilelor etc.): futuroma-
nie.
27 octombrie
Cine ştie? Poate puţin aur în aceste note?
vara, 2009 59
27 octombrie
Nemurire. N-am priceput niciodată această poziţie
bizară, sceptică: nu ştiu.
27 octombrie
– „Niciodată mai mult! Niciodată mai mult!”
– Şi totuşi, ce contradicţie: acest „niciodată mai
mult” nu-i veşnic, şi asta deoarece voi înşivă veţi muri
într-o zi.
„Niciodată mai mult” este un cuvânt de nemuritor.
27 octombrie
Adunare mult prea numeroasă. Frivolitate în creşte-
re, inevitabilă. Mă gândesc la ea, care este alături. Totul
se prăbuşeşte.
Anume aici se află începutul solemn al marelui, în-
delungatului doliu.
Pentru prima oară în ultimele două zile, ideea accep-
tabilă a propriei mele morţi.
29 octombrie
Ciudat, vocea ei pe care o cunosc atât de bine, despre
care se spune că ar fi însuşi grăuntele amintirii („scum-
pa inflexiune...”), n-o mai aud. Ca o surzenie localiza-
tă...
60 vara, 2009
29 octombrie
În fraza „Ea nu mai suferă”, la ce, la cine face trimi-
tere „ea”? Ce vrea să spună acest prezent?
29 octombrie
Ideea – stupefiantă, nu şi dezolantă – că ea nu a fost
„totul” pentru mine. În caz contrar, nu mi-aş fi scris
opera. De când o îngrijeam, vreme de şase luni de zile,
efectiv ea era „totul” pentru mine, iar eu uitasem cu de-
săvârşire că aş fi scris. Nu existam decât pentru ea, atât.
Înainte, ea se eclipsa ca să pot scrie.
30 octombrie
... ca moartea aceasta să nu mă distrugă cu totul, ceea
ce, hotărât lucru, vrea să însemne că vreau să trăiesc pă-
timaş, la nebunie, şi că frica de propria mea moarte este
mereu prezentă, nu s-a îndepărtat câtuşi de puţin.
31 octombrie
Nu vreau să vorbesc despre asta, de frică să nu fac li-
teratură – sau fără să fiu sigur că nu ar deveni literatură
–, chiar dacă literatura ia naştere din aceste adevăruri.
31 octombrie
Luni, 15.00 – Întors pentru prima oară de unul sin-
gur în apartament. Cum voi putea să-mi duc viaţa aici,
singur-singurel. Şi, concomitent, această certitudine că
nu-i loc pentru nicio schimbare.
vara, 2009 61
2 noiembrie
Ceea ce e de mirare în aceste note este un subiect
devastat lăsat pradă prezenţei de spirit.
3 noiembrie
Pe de-o parte, ea îmi cere totul, întreg doliul, absolu-
tul lui (chiar dacă nu ea mi-o cere, ci eu sunt acela care
o învestesc să-mi ceară asta). Pe de-altă parte (fiind într-
adevăr ea însăşi), ea îmi recomandă lejeritatea, viaţa, ca
şi cum m-ar îndemna iar: „hai ieşi, distrează-te...”
4 noiembrie
Ideea, senzaţia pe care am avut-o azi-dimineaţă, a
unei recomandări de a-ţi trăi doliul cu uşurinţă, Eric
îmi spune astăzi că tocmai a reîntâlnit-o la Proust (este
vorba de doliul naratorului pentru bunică-sa).
4 noiembrie
În noaptea aceasta, pentru prima oară, am visat-o;
stătea culcată, dar câtuşi de puţin bolnavă, în cămasa ei
de noapte trandafirie de la Uniprix...
4 noiembrie
Astăzi, pe la 17.00, totul este aproape clasat; singu-
rătatea definitivă este aici, bine prezentă, opacă, fără alt
final posibil decât propria mea moarte.
62 vara, 2009
Nod în gât. În zăpăceala mea, mă reped să-mi fac o

ceaşcă de ceai, să redactez o scrisoare, să pun la loc un
obiect – ca şi cum, lucru oribil, m-aş bucura de un apar-
tament bine aranjat, „numai al meu”, dar această bucu-
rie se potriveşte cu disperarea mea.
Toate acestea definesc desprinderea de orice muncă.
4 noiembrie
Pe la 18.00: apartamentul e cald, plăcut, luminat, cu-
rat. Îl fac astfel, energic, cu devotament (mă bucur cu
amărăciune): de-acum înainte şi pentru totdeauna îmi
sunt propria mea mamă.
5 noiembrie
După-amiază tristă. La cumpărături. La cofetar (ză-
dărnicie) cumpăr o prăjitură. Servind o clientă, micuţa
vânzătoare exclamă Iată. Era cuvântul pe care-l spu-
neam mamei ori de câte ori îi aduceam ceva, pe când o
îngrijeam. O dată, spre sfârşit, pe jumătate inconştientă,
ea repetă ca un ecou Iată (Iată-mă-s, cuvânt pe care ni
l-am spus unul altuia întreaga viaţă).
Acest cuvânt al vânzătoarei mi-a scos lacrimi. Plâng
îndelungat (odată intrat în apartamentul tăcut).
Astfel îmi pot rumega doliul.
Nu e vorba de singurătate, în empiric etc.; mă simt în
apele mele, dau dovadă de stăpânire, ceea ce i-ar putea
vara, 2009 63
face pe oameni să creadă că aş fi mai puţin îndurerat

decât şi-au imaginat ei. Mai degrabă e ca şi cum se rupe
o relaţie de dragoste, acel „noi ne iubeam”. Punctul cel
mai arzător până la punctul cel mai abstract...
6 noiembrie
Vata dimineţii de duminică. Singur. Prima dumini-
că fără ea. Simt ciclul zilelor săptămânii. Mă confrunt
cu lunga serie de zile fără ea.
6 noiembrie
(Ieri) am înţeles o mulţime de lucruri: lipsa de im-
portanţă a ceea ce mă făcea să mă agit (instalarea, con-
fortul apartamentului, vorbăria şi chiar uneori râsetele
cu prietenii, proiectele etc.).
Doliul meu este cel al unei relaţii de dragoste şi nu al
unei organizări a vieţii. Vine graţie cuvintelor (de dra-
goste) ţâşnind din capul meu...
9 noiembrie
Traversez târâş-grăpiş doliul.
Revine fără încetare, neclintit, punctul arzător: cu-
vintele pe care mi le-a spus ea în timpul agoniei, cămin
abstract şi infernal al durerii ce mă copleşeşte („R al
meu, R al meu” – „Sunt aici” – „Nu stai bine”).
– Doliu pur, care nu datorează nimic schimbărilor
vieţii, singurătăţii etc. Dungă neagră, spărtură a relaţiei
de dragoste.
64 vara, 2009
– Din ce în ce mai puţin de scris, de spus, decât doar

aceasta (doar că n-o pot spune nimănui).
10 noiembrie
Mi se urează „curaj”. Dar vremea curajului a fost cea
în care ea era bolnavă, pe când o îngrijeam văzându-i
suferinţele, tristeţile, şi când trebuia să mă ascund pen-
tru a plânge. În fiecare clipă trebuia să-mi asum o deci-
zie, o atitudine; or, anume acesta-i curajul. – Acum, cu-
raj înseamnă dorinţa de viaţă şi nu am decât prea mult.
10 noiembrie
Frapat de natura abstractă a absenţei; şi totuşi, este
arzător, sfâşietor. Ceea ce mă face să înţeleg mai bine
abstracţia: ea este absenţă şi durere, durere a absenţei
– poate, deci, dragoste?
10 noiembrie
Jenat şi aproape culpabilizat deoarece uneori cred că
doliul meu se reduce la pură emotivitate.
Dar oare întreaga viaţă nu am fost decât asta: emo-
ţionat?
11 noiembrie
Singurătate = să nu ai pe nimeni apropiat căruia să-i
poţi spune: mă întorc la cutare oră sau căruia să-i poţi
telefona (zice): iată, m-am întors.
vara, 2009 65
12 noiembrie
Astăzi – de ziua mea de naştere – sunt bolnav şi nu
pot – nu i-o pot spune.
15 noiembrie
Există o vreme când moartea-i un eveniment, o ad-
ventură, şi anume în acest fel te mobilizează, te intere-
sează, te vizează, te pune în mişcare, te înmărmureş-
te. Şi apoi, într-o zi, nu mai este un eveniment, ci mai
degrabă o altă durată, îndesată, lipsită de importanţă,
nenarată, posomorâtă, fără scăpare: adevăratul doliu
nesusceptibil de vreo dialectică narativă.
15 noiembrie
Sunt fie sfâşiat fie nenorocit
şi uneori o gură de viaţă
16 noiembrie
Acum, pretutindeni, pe stradă, la cafenea, îl văd pe
fiecare individ din perspectiva unui înainte-muritor, la
modul ineluctabil, adică foarte exact de muritor. – Şi nu
mai puţin evident, din perspectiva unor neştiutori ce-i
aşteaptă.
66 vara, 2009
16 noiembrie
Uneori o adiere de dorinţe (de exemplu, de a călători
în Tunisia); dar acestea sunt dorinţe de dinainte de – ca
şi anacronice; ele vin de pe celălalt mal, din altă ţară, ţara
de dinainte. – Astăzi, aceasta este o ţară plată, posomorâtă
– aproape fără fântâni – şi derizorie.
18 noiembrie
A nu-ţi manifesta doliul (sau cel puţin a fi indiferent la
aceasta), dar a-ţi impune dreptul public la o relaţie de dra-
goste pe care acesta îl implică.
19 noiembrie
[Bruiaj al statutelor]. Luni de zile, am fost mama ei. De
parcă mi-aş fi pierdut fiica (o durere mai mare ca aceasta?
Nu m-am gândit la aşa ceva).
19 noiembrie
A întrezări, îngrozit, ca fiind pur şi simplu posibil mo-
mentul în care amintirea cuvintelor pe care mi le-a spus nu
m-ar mai face să plâng...
11 decembrie
În dricul cernit al acestei dimineţi tăcute de duminică:
Puţin câte puţin urcă în mine tema serioasă (disperată):
de-acum înainte care-i sensul vieţii mele?
vara, 2009 67
29 decembrie 1977
Indescriptibilul doliului meu vine din faptul că nu-l
isterizez: indispoziţie continuă, foarte particulară.
1 ianuarie 1978
Urt, tristeţe intensă şi continuă; sfâşiat fără încetare.
Doliul se înrăutăţeşte, se aprofundează. La început, lu-
cru ciudat, aveam un soi de interes în a explora situaţia
nouă (singurătatea).
18 februarie 1978
Credeam că moartea mamei va face din mine un om
„puternic”, de vreme ce voi accede la indiferenţa mon-
denului. Dar s-a întâmplat absolut invers: sunt şi mai
fragil (normal: pentru un nimic în stare de abandon).
2 martie 1978
Ceea ce mă face să suport moartea mamei seamănă
cu un soi de bucurie a libertăţii.
6 martie 1978
Mantoul meu este atât de trist, încât îmi pare că
mama nu ar suporta eşarfa neagră sau gri pe care mi-o
puneam mereu, şi-i aud vocea care-mi spune să adaug
ceva culoare.
Pentru prima oară, iată, îmi pun o eşarfă de culoare
(scoţiană).
68 vara, 2009
24 martie 1978
Tristeţea, ca o piatră...
(de gât,
în străfundul meu)
2 aprilie 1978
Ce-aş mai avea de pierdut acum, când mi-am pierdut
Raţiunea de a fi – Raţiunea de a tremura pentru cineva.
1 mai 1978
A gândi, a şti că mama e moartă pentru totdeauna, com-
plet („complet” care nu poate fi gândit decât prin violenţă
şi fără ca să poţi suporta timp îndelungat acest gând), în-
seamnă a gândi, literă cu literă (literalmente şi simultan),
că şi eu voi muri pentru totdeauna şi complet.
Există, aşadar, în doliu (doliul de acest fel, al meu) o îm-
blânzire radicală şi nouă a morţii; căci, înainte, nu era de-
cât o cunoaştere împrumutată (stângace, venită de la alţii,
din filosofie etc.), iar acum este cunoaşterea mea. Nu-mi
poate face deloc mai mult rău decât doliul meu.
25 mai 1978
Când mama trăia (adică toată viaţa mea trecută), eram
în plină nevroză de frică să n-o pierd.
Acum (şi anume asta mă învaţă doliul), acest doliu este,
ca să zic aşa, singurul meu punct care nu este nevrotic: ca
şi cum mama, printr-un ultim dar, ar fi îndepărtat de mine
partea rea, nevroza.
vara, 2009 69
b ib liote c a deschis ă
În curând
Fortăreţele negre
de Patrick Grainville
Traducere din franceză de Iolanda Vasiliu
Cca 400 pag.

Format 135x200.
Legat.
Supracopertă.
70 vara, 2009
bibliote ca deschisă Pat r i c k G r a i nv i l l e. Fo r tăreţile negre
***
Bidji îngenunchie şi-şi afundă încetişor braţul în deschizătură.
Mâna scoase o cutie mare de tinichea de metal strălucitor care
fusese ciuruită. Copiii se apropiaseră. Armelle se aplecă, cu pupi-
lele avide. Micul Benoît sughiţă. Moussa îl apucase pe Francisco
de cot. Bidji smulse dintr-o dată capacul şi acolo, în caseta atât
de luminoasă, văzură un soi de inel viu... Copiii exclamară uluiţi.
Nişte animăluţe aşezate în cerc se zbăteau, chiţcăituri scurte ie-
şeau din corpurile chircite, arătându-şi pielea de sub un puf rar. Şi
creatura se foia, un cerc unduitor, schimbânu-şi forma neîncetat,
dar pe care nimic nu-l putea desface. Cozile lucioase, rozalii, în-
colăcite, se uneau spre centru, înnodate. Acesta era miezul rozetei
scârnave. Bidji şopti încet de tot că era un fenomen extrem de rar.
Copiii contemplau un adevărat rege al şobolanilor! Acele animă-
luţe minuscule care gâfâiau erau şobolani, o întreagă generaţie,
nedezlipită, sudată prin cine ştie ce întâmplare... Bidji le spuse
că, atunci când dibuise colonia, mama ţâşnise din tenebre scheu-
nând... da, nişte strigăte care-i îngheţaseră sângele-n vine. Pentru
prima oară auzea strigătul războinic al şobolanului. Se îndepăr-
tase într-o clipită. Femela şobolan îşi desfăcea buzele, încordată
toată, cu spatele rotunjit, fremătător, apărându-şi puii. Bidji luă o
piatră şi o aruncă din toate puterile. Craniul animalului crăpase
cât ai clipi. Mama era moartă, cu burta în sus, obeză şi albă prin-
tre bucăţi de moloz. O tristeţe amestecată cu greaţă îl copleşi pe
copil. Se dusese să caute o cutie în care împinse ciorchinele miş-
cător de pui. A doua zi, ceruse profesorului de desen cu care era
prieten adresa bibliotecii. Bidji, singur, se prezentase cu buletinul
la intrare. I se explicase mecanismul fişierelor. Găsise două volu-
me mari despre şobolani pe care le consultase îndelung. Unul din
vara, 2009 71
ele prezenta o fotografie care făcu să bată inima lui Bidji. Aceeaşi
forfoteală de animale se oferea privirii lui. Descoperit viu într-o
pivniţă la Strassbourg în 1863, acel inel monstruos fusese numit
regele şobolanilor. Şi astăzi mai poate fi studiat la muzeul oraşu-
lui. Începând cu secolul al XIV-lea au fost inventariaţi mai mulţi
regi ai şobolanilor, diferite ipoteze sunt emise pentru a explica
acest scandal al naturii. Se crede în general că şobolanii, puţin
după naştere, înghesuiţi în vreo gaură strâmtă, sub efectul a cine
ştie ce panică, se strâng unii în alţii. Cozile lor fine şi cleioase
se încâlcesc în învălmăşeală. Mizeria, firele de blană, tot felul de
resturi minuscule care mânjesc locul alcătuiesc un fel de ciment şi
sudează încâlceala apendicilor. Aşa se formau din loc în loc, de-a
lungul vremilor, regi ai şobolanilor, obscure şi groaznice dinastii
ale spaimei şi hazardului. Unii regi ai şobolanilor erau compuşi
din şaisprezece indivizi. Cel pe care tocmai îl scosese Bidji la ivea-
lă avea nouă elemente. Se întâmpla că banda, compusă şi ea din
nouă membri, îşi găsea în acest lanţ animal dublul său tenebros.
Maria se trăsese înapoi ca să vomite pe îndelete în întuneric. Bidji
anunţă că trebuie să-l ducă pe regele şobolanilor în ascunzătoarea
lor. Citise că animalele puteau supravieţui dacă erau hrănite. Ar
hrăni zilnic puii, ei s-ar îngrăşa, iar Regele şobolanilor ar deveni
curând adult, idol cum nu mai e altul, enorm soare negru. Acest
cerc ar uni banda, colcăială de blană, oroare şi magie... Ar fi astfel
posesorii uneia dintre cele mai rare figuri din regnul animal, o
comoară de a cărei descoperire savanţii nu vor şti niciodată. Sim-
ţeau deja cum acest secret inducea în ei un magnetism nou, un
extraordinar curent de angoasă şi de bucurie. Un astru se înălţa
deasupra copiilor. Şobolanii ar fi nimbul lor. Bidji împletise pe
capetele lor o cunună de laur negru.
72 vara, 2009
***
Raphaël contempla imensul Mobil la care lucra Élodie în fieca-
re zi. O ploaie de fire lungi metalice, aproape invizibile, cădea de
pe bolta Iglu-ului Stelar, ţinând la capătul ei un labirint de obiecte
zburătoare ale căror legături, lipituri, încastrări formau un ar-
hipelag aerian. Materialele strălucitoare şi geometrice proliferau
într-o germinaţie continuă şi matematică. Ansamblul degaja o
impresie paradoxală de forfoteală străvezie, de pădure algebrică.
Căror ecuaţii, cărei trigonometrii secrete le răspundeau miste-
rioasele îmbinări ale Élodiei ? Cel mai mic bobârnac dat unuia
din punctele sistemului comunica o vibraţie care se propaga peste
tot, însufleţea grupuri piramidale, ansamble tubulare şi paraleli-
pipedice, brăţări de galaxii, un fel de mari agregări de molecule şi
de atomi, ciorchini strălucitori de neuroni. Prietenii Élodiei în-
cercaseră mai multe interpretări ale acestei opere extraordinare.
Unii erau tentaţi să creadă că era vorba de un reflex al cosmo-
sului, cu ale sale Căi Lactee, quasari şi planete, cu vânturile sale
solare, forţele lui de atracţie, razele gama, găurile negre, stelele
roşii uriaşe, stelele cu slabă luminozitate, meteoriţii, cometele, şi
fojgăiala de materie galactică. Chandor, medicul de noapte, se re-
ferea la această ipoteză astronomică. Alţii înclinau să creadă că
este o vastă ecuaţie muzicală a universului. Specialiştii în biologie
vedeau în acest mobil o reprezentare a corpului uman, a struc-
turilor sale, a metabolismului său, a fluxurilor şi a schimburilor
sale. Mulţi afirmau că Mobilul Élodiei nu era decât o replică a
creierului uman, a celor şase miliarde de neuroni şi a acelor o sută
de miliarde de legături. O verişoară lingvistă declara că e vorba
de limbaj, de semnele lui, de dubla sa articulare şi de funcţiile lui.
vara, 2009 73
Un prieten paleontolog al lui Raphaël făcuse un semn din ochi

complice şi mărturisise faptul că de la început recunoscuse lungul
lanţ al evoluţiei care lega primul virus de formele superioare de la
Cro-Magnon, trecând prin crosopterigieni, chiţcanul-de-pădure,
lemurieni şi hominizi. Soiul ăsta de zmeu de plexiglas şi de oţel
care dansa în aer nu era oare primul arheopterix ? Alţii, mulţi
alţii încă ghiceau un drum iniţiatic, un munte sfânt, deriva conti-
nentelor, îmbinările unei molecule inefabile, broderiile libidoului,
ontogeneza, gradele de rudenie la dogoni, electronica unui calcu-
lator universal, expansiunea universului sau explozia faimosului
Big Bang de acum cincisprezece miliarde de ani. Umoriştii pro-
clamau că se găsea acolo întruchiparea simbolică a averii lui Rap-
haël. Élodie sculptase nu fără maliţie iţele complicate ale capita-
lului patern. Un altul, epuizat de atâtea elucubraţii zadarnice, se
baza pe faptul că Élodie era mâncăcioasă pentru a conchide pur
şi simplu că se afla în faţa bazelor bucătăriei rafinate în douăzeci
de reţete fundamentale.
***
Atunci se treziră oamenii. Building-urile se aprinseră, deşi era
destulă lumină afară. Focuri înstelate pe care le risipeau aurora
şi aburii. Trenurile din ce în ce mai numeroase alergau în toa-
te direcţiile, un manşon de pâclă absorbea un convoi întreg care
apărea la celălalt capăt, zvârlit pe un pod, balaur furios desfăşu-
rând o panglică lungă de geamuri galbene. În sens invers, tur-
botrenurile de la Saint-Lazare îşi luau brusc avânt şi păreau că
vor să sfărâme toate obstacolele. La Orly avioane urcau ca nişte
bondari, altele plecau de pe Roissy, de pe Le Bourget, cu luminile
74 vara, 2009
clipind, cu gamele lor de viteză prin faţa turnurilor ale căror ca-
pete purtau semnale luminoase ca de rubin. Larma gureşă de la
metrou sfredelea toate subsolurile cu vibraţii surde. Dar mai ales
automobilele în hoarde concentrate, în fluvii neîntrerupte, acope-
reau acum marile bulevarde. Sute de mii de oameni năvăleau spre
Paris. Numai cartierul La Défense absorbea patruzeci de mii, o
învălmăşeală de mulţimi în delir. Banii, dorinţa şi teama biciuau
aceste caravane halucinante. Şi în sufletul lui Chandor creştea
suferinţa oamenilor. Acţiunea se derula într-o linişte perfectă,
fiindcă medicul de noapte nu deschisese ferestrele duble. Acel val
seismic care inunda furnicarele de beton era mut. O epopee fără
glas, înverşunarea a mii de oameni hărţuiţi. Grupurile se revărsau
deja pe lespedea cea mare de La Défense. Bărbaţi, femei grăbite, în
cete, alergând, îngrămădindu-se, intersectându-se, revărsându-se
în valuri lungi de oameni pe care nimic nu le putea opri. Văzute
de pe terasa lui Chandor, toate astea păreau minuscule, furnici,
firimituri umane. O peliculă vie tapeta pieţele, intersecţiile, lun-
gile pasarele aruncate deasupra vidului. O scară rulantă înghiţea
repede un vârtej, RER-ul scuipa un alt torent. Peste tot, orificii,
porţi, sasuri, la toate nivelele metrouri, autobuze, parcări, tunele
şi coridoare îi vomau pe micii funcţionari, pe dactilografe, pe şefi
şi pe patroni. Tropăiau, se înfăşurau, se scurgeau, apoi dispăreau
înghiţiţi de alte porţi. Măruntaiele uriaşe ale magazinelor şi bi-
rourilor îi înghiţeau. Turnurile care îl înglobau pe Chandor, de
la Winthertur, Gan, Fiat, Marte şi Neptun se umpleau prin toa-
te ascensoarele de acest clocot uman. Chandor vedea cum prind
suflet înşiruirile etajate de birouri în care se acumulau păpuşile
cu înfăţişare de om. Dintr-o dată gloata se diviza, marionetele
vara, 2009 75
se duceau să ocupe căsuţe învecinate. După un du-te-vino scurt,

fiecare siluetă, firicel mărunt, rămânea nemişcată la birou. Zeci
de mii de lucrători identici, micii roboţi fardaţi – dactilografele
ale căror maşini de scris trosnesc din tufele de clape. Singuri în
birouri individuale, doar patronii scorţoşi. Turnurile uriaşe parcă
voiau să îmblânzească cu dreptunghiurile lor clare şi cu sarcinile
lor programate brambureala roşie a periferiilor. Chandor îşi luă
binoclul şi privirea lui alunecă de la o margine la alta a spaţiului.
Descoperea pe trotuare mulţimi mărşăluind, efervescenţe de oa-
meni fără număr. Lentilele îi arătau un gros plan de maşini blo-
cate. Semafoarele pe roşu sau verde, trecerile de pietoni subliniau
îndârjita năvală umană. Bulevardul circular ţâşnea la intervale de
timp cu fluxul său larg azvârlit de maşini îndărătnice, toate cu
aceeaşi viteză, în căutarea unei gravitaţii fără sfârşit. Acum era în
plină zi. Ameţit, Chandor le vedea pe toate... Universul îşi sfârteca
scheletul cârpit cu zidiri într-o lumină cenuşie şi aurie. Deschi-
se geamurile duble. Urletul oraşului îl atinse în inimă, cumplit
suspin de dragoste şi moarte conţinut de o masă întunecată de
bubuituri. Oraşele tunau, caracatiţe sub neguri, rafale de praf, tu-
multul vast al pietrelor şi sticlei. Era în luna mai, şi totuşi nimic
nu prevestea oamenilor răcoarea zilelor.
76 vara, 2009
b i b li ote c a d es chis ă
Jurnal inutil c urând

de Paul Morand În
Traducere din franceză de Sorina Dănăilă
și Simona Modreanu
Cca 2000 pag.

2 volume
Format 130x200.
Legat.
Supracopertă.
SchrummSchrumm
de Fernand Combet
Traducere din franceză de Corina Ungurean
Cca 340 pag.

Format 130x200.
Legat.
Supracopertă.
vara, 2009 77
78 vara, 2009
rotonda
vara, 2009 79
roto nda
Arme grăitoare
de Emilian Galaicu-Păun
Cca 96 pag.
Format 135x200.
Broșat.
În curând
80 vara, 2009
roto nda Emilian G alaicu - Păun . Arme grăito are
sang d’encre
neam de neamul tău, unul mai întunecat decît altul, nu a cultivat decît doar
întuneric, sub numele de cernoziom, aşteptînd să răsară (de la răsărit), i-
luminarea. cum ai scăpăra un chibrit ca să vezi dacă nu ai uitat, peste noapte, lumina aprinsă,
tot aşa ţi se-arată vedenia: capul golit pe din interior, ca de halloween, iar din creştetul capului
atîrnînd ca un bec de o sută, copilul-minune, cînd stins cînd mai strălucitor ca
niciodată, cu care te baţi cap în cap: băieţel-decreţel, după anul de naştere.
— cum te cheamă, minune cu voie de la primărie născut?
— dacă numele
s-ar lua de prea multă rostire, eu unul n-aş vrea să ajung niciodată pe buzele
tuturora, dar nici chiar aşa (şi arată cu degetu-a “fă-te-ncoa!...”). spune-mi
după tată...
— al cui eşti, păcatule?
— al nimănui!
neam de neamul tău, unul mai (la) răsărit decît altul, nu are
ochi să-l vadă decît prin monoclul eclipsei de soare, decît doar
prin pince-nez-ul eclipsei de soare şi lună, şi-atunci de departe, de parcă privirile li s-ar
pierde-n zare ca sîrmele de tensiune înaltă, şi-avînd doar un gînd: cum ar face să-i ardă
filamentul, cum i-ar (ră)suci, nu de dragul retoricii, gîtul — şi numai să-l schimbe cu lampa
lui ilici! dacă nu cumva el este cel care, sub abajurul calotei craniene,
se slujeşte de tine ca de-un reflector, să le pună lumina în ochi.
şi atunci toată lumea îşi lasă privirea-n pămînt.
şi atunci tuturor li se pune pe ochi cernoziom.
iar ţărîna-şi desface, uşoară, larg braţele a bun venit.
iar ţărîna îşi îndepărtează picioarele: “... nu vă uitaţi că sunt neagră!”
vara, 2009 81
roto nda Emilian G a laicu - Păun . Arme grăito are
“să ne ţinem de neamuri!”, exclamă şi unii şi alţii, cei întunecaţi împotriva

celor mai răsăriţi, deopotrivă de-ai tăi. om cu scaun la cap, într-un glas te poftesc să iai loc în
capul mesei. şi după, să urci în picioare pe masă — copilul-minune
vede lumea de-a cura-n cap; nu te uita-n ochii lui ca să nu te răstoarne! — şi dacă
nu-l ajungi, să te urci şi pe scaun, că d’aia ai fost invitat, şi abia după ce-l ai la mînă
cei de jos pot să-nceapă-a roti, după acele ceasului, masa, pe cerc: “ora unu
a venit, omu’ negru...”, la capătul numărătorii aflînd cu uimire că-n loc să-l coboare cu tălpile
pe pămînt, ei sunt cei care urcă la cer, fluturîndu-şi picioarele-n aer ca nişte ţarţamuri.
ciucuri-ciucuri, cei întunecaţi laolaltă cu cei răsăriţi, prinşi cu mîinile
de tăblia lucioasă a mesei, ca la parastas, şi pe care o leagănă-a veşnica lui pomenire!
ca o cină de taină luată pe sus, cu apostoli cu tot, şi purtată în slăvi. ridicată —
ce se vede de jos nu sunt mîinile împreunate, pe faţa de masă, în rugă, ci
cum îşi trag, pe sub masă, la gioale — la scara de unu la zece,
de unu la sută,
de unu la mie...
şi acum, că şi unii şi alţii s-au dus de pe capul tău, tocmai de ce ţi-a fost frică mai tare nu scapi:
stai cu fundul pe scaun, la masă, cu capul în aura lui de o sută, pătată de muşte,
aşteptînd să se termine cu pregătirile — becul clipeşte complice, copilul-minune şi el radiază
de plăcere, încît îţi răsare pe frunte un punct luminos, ca şi cum te-ar
fi luat la ochi un lunetist —, să înceapă odată şi-odată proiecţia. stingerea.
pe-un cearşaf alb, întins între maternitate şi morgă, cuvîntul SFÎRŞIT ţine locul
celui care-l citeşte, acum şi cu ochii închişi. pe-ntuneric.
după, titrele (rude, prieteni, un grup de tovarăşi). de-a-ndoaselea,
viaţa ta în descreştere. alte cearşafuri în care-ai rostit alte nume, iar unele s-au şi-ntrupat.
albituri de schimb. nume pe care nu le-ai reţinut. prima oară.
82 vara, 2009
roto nda Emilian G alaicu - Păun . Arme grăito are
nesfîrşite nopţi albe în care-ai visat o femeie şi n-ai avut parte decît de
(filmuleţul alb-negru se rupe din cînd în cînd. chiote! fluierături!...)
doi pe-un pat, tu şi fratele. una la doi, niciodată a voastră doar, mama.
la braţetă, de mînă, mînuţă, în braţe... nici n-ai prins de veste că, iată,
vă uitaţi la un film cu desene-animate. că altcineva frunzăreşte albumul
de familie: “vai! ce copil minunat...” şi copilul s-a — zis şi făcut — minunat.
să fi fost tu copilul acela? să ţi se fi ţie minunea?
stai în mijlocul casei, în fundul gol. nu te ia nimeni în seamă. eşti — încă unul
la părinţi — ca un dinte de lapte legat de o clanţă, cu ochii pe uşa
de intrare, cînd brusc cineva trage uşa şi — blitzlicht — rămîne în prag.
o femeie, în contre-jour — soarele-i suflă în aur profilul —, prin care
te prevezi se desface de plîns că
nici un vraci n-a putut să... “şi ce mă fac, mamă, cu doi?!”
niciodată n-ai tras o mai crîncenă spaimă. din spaima aceea cumplită se trage
conştiinţa de sine, izbindu-te-n moalele capului: “altul sunt eu!”
data. anul. semnat: băieţel-decreţel
vara, 2009 83
roto nda
Dicţionarul Mara
de Dan Coman
„Magistrala revanșă a primordialului, această „laudă a
84 pag. alăptatului natural” (nu fără bemolul unor substitute: „iat-o
Format 130x195. ieșind și pe ea cu sticluţa de milumil în brate”)! Astfel încat,
Broșat.
ISBN 978-9975-79-563-0
conceput ca un ghid al tatălui, Dicţionarul Mara se întoarce,
iată, într-un adevărat imn al maternităţii.”
Em. Galaicu-Păun
Un anotimp în Berceni
de Claudiu Komartin
„ Stilist desavârșit, Caludiu Komartin devine, pe volum ce trece
72 pag.
un poet tot mai bun. Am citit din stadiul de manuscris Un anotim
Format 130x195.
Broșat. in Berceni fara sa simt vreo clipă între paginile lui aerul închis al
ISBN 978-9975-79-564-7 atelierului. Era deja o carte excelentă, încheiată la toti nasturii,
chiar daca încă îi lipseau copertele. Dovadă ca prima tentaţie a
fost aceea de a-i dedica pe loc o cronică entuziastă. În care urma
sa spun ca generaţia începe să-și dea, în ciuda nemulţumirilor
cautători de armă, platină pe faţă.”
Cosmin Ciotloș
Monstrul fericit
de Radu Vancu
„Poezia lui Radu Vancu nu seamănă cu nimic din ce se scrie
76 pag. în prezent în literatura română. Este un virtuos de tipul lui
Format 130x195.
Broșat.
Malmsteen, în solurile sale de Chitară, încercând a forţa
ISBN 978-9975-79-565-4 cu toate mijloacele limitele tehnice ale artei, dar are în
același timp rafinamente demoniac-senzuale ale unui Steve
Vai, exercitând o atracţie comparabilâ cu a unor veritabile
concerte rock din anii ‘80-’90.”
Dragoș Varga
84 vara, 2009
roto nda O v i diu Șim o n c a . Pot să vă mai ener ve z cu ce va?
Pot să vă mai enervez cu ceva?

Interviuri între vehemenţă și emoţie
de Ovidiu Șimonca
Cca 240 pag.

Format 130x195.
d
În curân
Broșat.
„Sînt interesat de istorie ca un romantic

preocupat de imagini“
I n t e r v i u c u O r h a n PA M U K
A stat la Bucureşti două zile şi jumătate. A avut un program supraîncăr-

cat, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, s-a
întîlnit cu cititorii la Ateneul Roman şi a avut două sesiuni de autografe (de-
mult n-am mai văzut atîta lume stînd la coadă la autografe!). A fost mereu
cordial şi zîmbitor. Scriitorul turc Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel
pentru Literatură în 2006, a fost în România fotografiat, filmat, înregistrat, a
organizat o conferinţă de presă şi a dat interviuri. Cîteva. Revista Observa-
tor cultural a fost printre privilegiatele publicaţii care i-au putut pune cîteva
întrebări. De cînd Editura Curtea Veche îi publică romanele în româneşte (au
apărut pînă acum Mă numesc Roşu, Fortăreaţa albă, Viaţa cea nouă, Car-
tea neagră; vor mai fi editatate, pînă la sfîrştiul anului, Zapada şi Istanbul),
faima sa, pentru cititorii români, creşte neîncetat. De fapt, publicul româ-
nesc a văzut ce înseamnă un star literar, un scriitor extrem de apreciat şi de
premiat, un profesionist al scrisului. Dar viaţa sa literară n-a fost mereu „de
vara, 2009 85
top“. Pînă la impunerea s-a internaţională, Orhan Pamuk a trudit în Tur-

cia, abandonînd două facultăţi şi dedicîndu-se exclusiv scrisului. Părinţii săi,
mai ales tatăl, l-au sprijinit din toate punctele de vedere, aceptîndu-i această
„dambla“ de a nu urma tradiţia inginerească a familiei. La peste zece ani de
cînd cititorii turci îl considerau o revelaţie, au început şi traducerile în limbi
de circulaţie internaţională. După 1990, Orhan Pamuk devine un scriitor in-
ternaţional, traducerile (în peste 50 de limbi şi peste 40 de ţări) au fost însoţite
de premii literare prestigioase. Deşi a avut relevante atitudini civice, vorbind
despre genocidul împotriva armenilor şi oprimarea kurzilor, Orhan Pamuk
vrea să fie considerat un scriitor care „scrie cărţi frumoase“, care spune po-
veşti fabuloase, care pătrunde în istorie pentru a potenţa misterul faptelor,
care scrie despre Istanbul, oraşul său, loc de care nu se poate despărţi. Orhan
Pamuk are 56 de ani şi pregăteşte un nou roman, Muzeul inocenţei, la care
lucrează de cîţiva ani. De fapt, la Bucureşti, cititorii români i-au văzut faţa
publică a scriitorului. Altfel, Orhan Pamuk scrie cîte 14 ore pe zi şi nimeni
nu-l poate tulbura, pentru că Pamuk îşi respectă statutul de scriitor care are
ceva de spus despre Turcia şi despre minunile, deznădejdile şi frămîntările
acestui timp. Orhan Pamuk crede că e o vreme prielnică scrisului: poţi să scrii
şi să publici romane cu care cititorii să empatizeze.
De ce aţi renunţat la arhitectură pentru a vă dedica exclusiv scrisului?
Nu poate fi un singur răspuns la această întrebare. Sînt mai multe lucruri

care trebuie spuse: între 7 şi 22 de ani dorisem să devin pictor. După termi-
narea liceului, am început studii de arhitectură. Credeam că arhitectura mă
va duce şi la pictură. Numai că am renunţat destul de repede la arhitectură.
De fapt, abandonasem şi pictura şi arhitectura. Într-adevăr, din acea vreme,
am început să scriu romane.
86 vara, 2009
Familia a fost de acord cu această timpurie pasiune?
Eu provin dintr-o familie de ingineri. Conform cutumelor familiale, şi

eu ar fi trebuit să urmez o şcoală tehnică în Istanbul. Părinţii mei şi-au
dat seama că sînt „oaia neagră“ a familiei, că n-aveam aptitudini tehnice,
că eram „artistul“ familiei. Aşa că au decis să merg tot la o şcoală tehnică,
dar la secţia de Arhitectură. Astfel, am studiat arhitectura timp de trei ani,
sperînd să devin, ca și Le Corbussier, şi pictor şi architect. Cînd am împlinit
23 de ani, mi-am dat seama că nu mai puteam continua cu această dorinţă
a mea de a fi şi pictor şi arhitect. Munca mea în această direcţie nu dădea
rezultate. Dacă m-aţi fi întrebat atunci ce vreau să fiu, în mintea mea totul
era neclar. De fapt, în cartea mea, Istanbul, spun această poveste, a abando-
nului picturii şi arhitecturii, şi e clar că nu există un singur răspuns la acastă
întrebare. Trebuie citită întreaga carte.
Era o presiune asupra mea, o frămîntare care mă apăsa
A fost o decizie grea, renunţarea la arhitectură? Sau n-a fost atît de

greu ţinînd cont de faptul că scrisul a fost şi este atît de important pentru
dvs.?
O, ba da. A fost o decizie grea. Trăiam într-o ţară săracă, exista presiunea
familiei, ce-o să faci, cum vei trăi, din ce îţi vei cîştiga existenţa, cine o să-ţi
citească ţie cărţile – întrebări recurente în cazul meu. Unii spuneau chiar
că mi-am pierdut minţile, că nu-mi dau seama ce fac. Era o presiune asupra
mea, o frămîntare care mă apăsa. După rateurile cu pictura şi arhitectura
am conştientizat că vreau să devin scriitor.
Aţi publicat în 2003 volumul autobiografic Istanbul, care va avea, anul
vara, 2009 87
acesta, şi o versiune în româneşte. Ce este pentru dvs. Istanbulul: un

oraş, o obsesie, un vis, o melancolie?
O, Istanbulul înseamnă atîtea lucruri, înseamnă atît de mult… De doi

ani predau la Columbia University, sînt plecat din Istanbul cîte cinci-şase
luni pe an, şi mereu vreau să mă reîntorc. Mi-am petrecut în Istanbul în-
treaga viaţă. Istanbulul e ca o familie, e o întreagă lume, e tot ceea ce văd
pe fereastră. Am mai plecat din Turcia cînd aveam şapte ani, cu tatăl meu
care lucra în Elveţia, dar pînă la vîrsta de 33 de ani nici măcar n-am avut
paşaport. Am trăit numai în Istanbul, iar restul lumii l-am cunoscut numai
din filme şi din cărţi.
E important să nu te consideri un provincial
Ce a presupus această viaţă de scriitor, de persoană atît de ancorată în

Istanbul!? Care e crezul dvs.?
Sînt cîteva idei de bază. Primul principiu: să ai încredere în tine însuţi.

Apoi, trebuie să citeşti toţi scriitorii buni din generaţiile anterioare. Un alt
principiu: am avut credinţa că lumea, mediul în care trăiesc, poate nu e
un loc de care să le pese foarte multor oameni, dar, pentru mine, e foarte
important, e la fel de important precum lumea lui Proust sau Dickens. Con-
tează să dai contur locului din care provii. E important să crezi în lumea ta,
să nu imiţi, să găseşti originalitatea, să te uiţi la lucrurile mărunte, să des-
coperi lucrurile specifice mediului tău, să nu te consideri un provincial şi să
nu te gîndeşti că pe alţii nu-i interesează lumea ta. Eu am început să scriu
în Turcia, iar toţi ceilalţi scriitori turci se tot plîngeau: noi trăim, scriem
în Turica, cui îi pasă de această ţară? Mi se spunea: nici un autor turc nu
este tradus… Toate aceaste lucruri erau reale. Trebuie să accepţi lucrurile
88 vara, 2009
aşa cum sînt, dar apoi, dacă ai încredere, poate interveni schimbarea. În
cazul meu, perseverenţa a însemnat şi o schimbare. E adevărat că, în ceea
ce mă priveşte, istoria şi contextul m-au ajutat, am fost un norocos, am fost
tradus. În 1985, cînd am fost la New York, cu soţia mea, care urma acolo
un doctorat, am stabilit legături cu scriitorii turci de acolo. De fiecare dată,
cînd apărea un rînd despre Turcia şi turci, în New York Times, de exemplu,
ne dădeam telefon, comentam împreună. Acum nu mai e această situaţie,
Turcia e mai cunoscută, dar atunci am fost un norocos…
În 1985, apărea în Turcia romanul Fortăreaţa albă. După 1990, aceas-

tă carte a fost publicată în engleză şi în multe ale limbi, aducîndu-vă pri-
ma recunoaştere internaţională. Care e povestea traducerii acestei cărţi
în engleză? Ce editori v-au susţinut şi de ce?
Unul dintre elemente-cheie a fost că aveam ceva conexiuni în New York.

Un prieten, cu oarecare influenţă în lumea literară, m-a lăudat, spunînd:
uitaţi-vă, acesta este un scriitor turc foarte bun şi aparte. După foarte multe
insistenţe, un editor a cedat şi a spus: „Ok, să aducă o mostră de traducere
şi ne uităm pe ea…“. Prima traducere în engleză, deşi Forţăreţa albă nu e o
carte voluminoasă, a luat doi ani, pentru că traducătoarea avea foarte multe
lucruri de făcut, nu era foarte disponibilă să facă traducerea. După ce a fă-
cut traducerea, au mai trecut doi ani pînă ce cartea a fost publicată în limba
engleză.
Ce tiraj aţi avut la acest prim volum tradus?
După tot acest travaliu de care vă povesteam, prima ediţie a primei mele
cărţi publicată în engleză a avut un tiraj de doar o mie de exemplare. Am
pornit de la zero, minor, am încercat marea cu degetul, fără prea multe
vara, 2009 89
avantaje, la o editură destul de mică, dar respectabilă, după care am mers

la una prestigioasă. Am început cu o editură foarte bună din Manchester,
Carcanet, iar apoi am început să public la Faber&Faber. Aşa s-a întîmplat:
am aşteptat mult pînă să fiu tradus. Şansa mea a fost că am fost tradus în
engleză şi franceză, iar cronicarii m-au citit, m-au comentat, m-au luat în
seamă.
Cel mai mic tiraj a fost o mie de exemplare. Dar care este cel mai mare
tiraj, acum, la o carte de-a dvs.?
Nu ştiu. Ştiu că sînt foarte multe exemplare. Am informaţii despre vo-

lumul total al vînzărilor. Cred că în întreaga lume sînt vîndute peste şapte
milioane de exemplare. Am fost tradus în 56 de limbi.
Recunoaşterea dvs. internaţională a continuat prin publicarea în fran-

ceză a volumului Casa tăcerii, pentru care aţi cîştigat, în 1991, Prix de la
découverte européene. Care este, în această situaţie, povestea traducerii
şi publicării în Franţa?
Am fost publicat de Gallimard. La vremea aceea, Gallimard îl publica pe

Yaşar Kemal, un alt scriitor turc, poate e tradus şi în româneşte, era extrem
de cunoscut în anii ’60-’70.
Nu cred că e tradus, dar e cunoscut în România. Un scriitor care v-a

susţinut, care a avut încredere în talentul dvs. V-a felicitat după ce aţi luat
premiul Nobel: „Sînt foarte fericit ca ai primit premiul pe care îl meritai.
Cred că vei scrie noi romane cu aceeaşi pasiune. Nu am nici o îndoială ca
îţi vei păstra convingerile“. A fost Kemal un deschizător de drum pentru
literatura turcă?
90 vara, 2009
Fără îndoială. Exista, la vremea aceea, la începutul anilor ’90, o tradu-

cătoare, Münevver Andaç, care traducea romanele lui Kemal în franceză.
La un moment dat, traducătoarea a spus: eu vreau să-l traduc şi pe celălalt
scriitor turc, mai tînăr, pe Orhan Pamuk. Iniţial, editorii francezi au fost
suspicioşi, dar traducătoarea a insistat atît de mult, încît, într-un final, ei au
spus: Ok, poţi să faci traducerea, noi o publicăm. Am impresia că Gallimard
nu prea dorea să continue cu traducerile din turcă. Între timp, am devenit
cunoscut în alte ţări, Gallimard şi-a schimbat atitudinea, astăzi sînt fericiţi
că m-au tradus. Reticenţa de început poate fi înţeleasă, era un risc să mai
publice încă un autor turc. Practic, publicarea mea la Gallimard se datorea-
ză, într-o mare măsură, traducătoarei lui Kemal.
Avînd aspiraţii etice, nu devii neapărat un personaj politic
În numeroase declaraţii, inclusiv la Bucureşti, la Ateneul Român, aţi

spus că nu vă consideraţi un scriitor politic. Totuşi, aţi scris despre ge-
nocidul împotriva armenilor din 1915 şi despre represiunea împotriva
kurzilor. De ce vă deranjează să fiţi considerat scriitor politic?
Mă interesează politica, sînt o fiinţă umană, am şi eu standardele mele

etice, vreau ca ţara mea să fie o societate deschisă şi democratică, să respec-
te drepturile omului, să nu fie represiuni ale armatei, să nu fie ameninţată
de grupuri fundamentaliste. Acestea sînt aspiraţii normale, pe care fiecare
dintre noi ar trebui să le aibă. Avînd aceste aspiraţii, nu devii neapărat un
personaj politic. Un personaj politic este o persoană implicată care spune:
vreau asta, vreau aia. Niciodată n-am fost acest gen de personaj, care să ex-
prime preferinţe politice. Eu am vrut doar să scriu şi să trăiesc într-o ţară
civilizată, democratică, şi m-am exprimat în acest sens. Dar, bucurîndu-mă
de această faimă internaţională – care mi-a adus şi invidii, au fost editori,
vara, 2009 91
au fost comentatori politici, care au început să mă atace, spunînd că Pamuk

a spus asta, a făcut asta –, am fost transformat în subiect politic de primă
pagină, în diverse tabloide, şi etichetat uneori drept the bad guy. Eram ata-
cat, invocîndu-se ideea de naţionalism, cînd, de fapt, în spate nu era decît
invidie. Şi, în consecinţă, a trebuit să mă apăr. Eu am exprimat crezuri etice,
legate de drepturile omului, nu făceam politică.
Cum aţi reacţionat cînd aţi fost considerat the bad guy?
Poate că ar fi fost de aşteptat, asta ar fi o tradiţie în Turcia, să retractez:

îmi pare rău nu am spus aia, n-am spus cealaltă. Dar, din contră, am devenit
„un tip mai rău“ şi am spus răspicat: da, am vorbit despre ce susţineţi voi.
În momentul cînd eşti atacat, ori retractezi, zicînd „asta e, ei sînt jurnalişti,
au exagerat şi ei“, ori ieşi la bătaie şi-ţi aperi demnitatea. Atacurile au venit
către mine, nu eu le-am provocat. Dar nici nu m-am intimidat. Da, eu am
spus lucrurile acelea; da, eu am vorbit despre genocidul împotriva armeni-
lor, despre oprimarea kurzilor; da, toate aceste lucruri sînt adevărate şi eu
le-am spus. Toată această asumare a declaraţiilor mele a amplificat şi mai
mult situaţia. Ajungi într-o situatie foarte dilematică şi delicată: pe de o
parte, nu vrei să continui aceasă dispută pe teme politice, pe de altă parte,
trebuie să-ţi aperi demnitatea. Nu renunţ la nimic din ce am declarat, dar
vreau să se reţină că sînt scriitor, vreau să scriu cărţi frumoase, vreau să-i
bucur pe cititori cu romanele mele. Nu sînt un militant politic, sînt scriitor.
Iar statul turc, ca să răspund printr-o glumă, a reuşit să-mi administreze o
singură pedeapsă: în fiecare interviu, jurnaliştii îmi pun întrebări politice,
iar eu răspund şi, în acest mod, problemele pe care eu le-am comentat rămîn
mereu în atenţie.
92 vara, 2009
Numărul cititorilor de literatură serioasă este limitat
S-a spus despre cărţile dvs. că, pe lîngă faptul că ilustrează un conflict
al civilizaţiilor, scot la iveală şi o punte între Vest şi Est? Credeţi că litera-
tura e capabilă să faciliteze un dialog politic real? Poate fi literatura „un
pod peste ape tulburi“?
Da. Dar să nu fim totuşi prea optimişti în ceea e priveşte şansele pe care
literatura le-ar avea de a face pace. Trebuie să înţelegem cum se cuvine func-
ţiile literaturii. Prin literatură, se fac diverse trimiteri la lumea în care trăim,
care pot să fie sau să nu fie luate în seamă. Poate vi se pare un pic contra-
dictoriu că eu, scriitor, care mă bucur de o mare popularitate, spun acest
lucru, dar numai oamenii civilizaţi, din clasele elevate ale societăţilor, citesc
cărţi, citesc literatură. Numărul cititorilor de literatură serioasă este limitat.
E adevărat, în întreaga lume, sînt ceva cititori, sînt atîtea limbi. Nu vreau să
insinuez că literatura nu are consecinţe sociale, dar trebuie să fim modeşti.
Nu vreau să spun că literatura este doar frumuseţe… În cărţi, poţi atinge
chestiuni politice, chestiuni sociale, dar nu acesta este motivul pentru care
scriu cărţi. Motivaţia mea este să scriu o carte bună care să mă mulţumeas-
că, o carte care să-mi placă, care să mă facă fericit. Sigur, sînt şi eu om, am
furiile mele, nemulţumirile mele, mi se întîmplă să am ideosincrazii, îmi
vine să spun „o să le arăt eu lor“. Aceste nemulţumiri nu sînt atît de puterni-
ce încît să mă determine să scriu o carte. Încep să scriu o carte cînd am un
proiect foarte serios, nu ca reacţie la cotidian sau la anumite nemulţumiri
pe care le pot avea. Am şi o înfăţişare politică, dar asta s-a născut, în cea mai
mare măsură, în urma interviurilor pe care le-am dat. Mereu sînt întrebat
despre chestiuni politice, iar răspunsurile sînt transformate în titlu. După
care, mă apăr: da, eu am spus acel lucru… Şi intrăm într-un cerc vicios… E
clar, nu scriu o carte cu o anumită ţintă, dar pot menţiona anumite aspecte
politice şi sociale. Dar nu o fac pentru o cauză, nu e un scop în sine.
vara, 2009 93
Vă place istoria? Ce vă place şi ce nu vă place în istoria Turciei?
Mă interesează istoria, dar nu la fel cum este interesat un istoric pozitivist,

care citeşte istorie şi caută să scoată la iveală anumite secrete, care încear-
că să înţeleagă evenimentul istoric. Sînt interesat de istorie ca un romantic
preocupat de imagini, de poveşti. Mai este şi un aspect politico-cultural,
susţinut de diverse medii politice din Turcia – seculariştii, occidentaliştii,
turcii republicani –, care văd doar partea negativă a Imperiului Otoman.
Am vrut să le arăt cititorilor mei – şi turcilor, poate în mod deosebit – că
Imperiul Otoman a avut şi părţi interesante, că-l poţi privi şi altfel… Bor-
ges, şi în mod deosebit Italo Calvino, cu lucrările lui istorice postmoderne,
m-au ajutat să privesc şi altfel evenimentul istoric. Umberto Eco m-a ajutat
în sensul că m-a făcut să înţeleg că putem scrie cărţi subiective, că sîntem
subiectivi cînd scriem cărţi cu fundal istoric: o carte despre secolul al XVI-
lea nu narează cu fidelitate ce s-a întîmplat în acel secol. Istoria nu e ca
un film făcut la Hollywood, iar cărţile de ficţiune nu pot reda în detaliu,
cu acurateţe, istoria factuală. Cărţile de ficţiune nu-şi propun să elucideze
evenimente istorice.
Mîncarea bună, sexul, să stai şi să nu faci nimic
Legat de acest trecut, în romanul dvs. Mă numesc Roşu, timpul e ne-

sfîrşit, timpul n-are limite, totul se amestecă în praful istoriei. Mă nu-
mesc Roşu nu e o cronică a domniei sultanului Murat al III-lea. De ce
contează atît de mult imaginea, pictura, tabloul?
Imaginea este istorie impregnată. Uneori imaginile spun mai mult despre
o epocă decît dramele întîmplate atunci. Cînd scriam Mă numesc Roşu eram
interesat de pictură. Secolul al XVI-lea reprezenta apogeul picturii otoma-
94 vara, 2009
ne. Acest roman este despre cît de diferit vedem lucrurile din jurul nostru.
Intervine importanţa perspectivei, ce vedem, ce reţinem într-un tablou –
postrenaşterea italiană şi pictura olandeză ne-au învăţat diverse moduri de a
percepe lumea şi m-au interesat consecinţele acestor percepţii. Romanul Mă
numesc Roşu este şi despre transformări culturale, despre o anumită triste-
ţe: uneori se întîmplă ceva şi acel ceva schimbă lucrurile în mod tragic, iar
tot ce însemna tradiţie devine uitat. Ca să ilustrez această idee fac frecvent
o glumă: să ne imaginăm că într-un sătuc, în centrul Asiei sau în China,
rupt de restul lumii, locuiesc scribi care consemnează evenimentele politice,
care fac manual munca de arhivă. Dintr-o dată, în acel sătuc, vine cineva cu
un fotocopiator. Iată un exemplu de transformare culturală, de schimbare,
nu mai e nevoie de scribi, cursul vieţii în acel sătuc este total schimbat, un
element de tehnologie schimbă şi ierarhia socială, scribii sînt uitaţi, tradiţia
este abandonată! Mă numesc Roşu încearcă să brodeze pe aceste consecinţe
care apar în urma unor şocuri istorice sau culturale.
Romanul Mă numesc Roşu, cu care a început seria Orhan Pamuk la

Editura Curtea Veche, are vînzări excelente în România, exemplarele
vîndute trecînd de 40.000. Romanul poate fi citit în diverse chei, cum aţi
spus. Personajele sînt bulversate de un ritm accelerat, de transformări,
de şocuri… Putem vorbi de două lumi paralele care se îmbină în Mă nu-
mesc Roşu? Relaţionează, cumva, timpul secolului al XVI-lea cu timpul
secolului al XXI-lea?
Înainte de a începe să scriu romanul am făcut foarte multă cercetare, am

studiat tablouri, am studiat filozofie. Şi aveam senzaţia că nu e prea multă
viaţă în ce am descoperit. Acţiunea se desfăşoară în 1591, trebuia să umplu
acea lume cu personaje cunoscute, să mi-o fac familiară; unul dintre perso-
vara, 2009 95
naje este Orhan, un personaj minor; Sevket, un alt personaj, poartă numele
fratelui meu, iar eroina, Seküre, poartă numele mamei mele. Acel triunghi
din roman are ca model un triunghi real din viaţa mea: eu, fratele meu şi
mama mea. În acest roman am pus ceva şi din copilăria mea, din anii ’60.
Vă consideraţi o persoană bogată? Vă puteţi cîştiga existenţa din

scris?
Da. Cu siguranţă.
Ce vă mai doriţi, pe lîngă statutul acesta de scriitor de succes?
Să fiu fericit, să mă bucur de viaţă.
Care este cea mai mare bucurie a dvs.?
Cea mai mare bucurie?... Pot să vă spun că mă bucură, îmi place ce ne

place tuturor: mîncarea bună, sexul, să stai şi să nu faci nimic… şi, bineîn-
ţeles, prietenia. Prietenia este foarte importantă.
8 mai 2008, Observator cultural
96 vara, 2009
vara, 2009 97
98 vara, 2009
junior
vara, 2009 99
verde
Amos Daragon,
blestemul Freyjei În curâ
de Bryan Perro nd
Traducere din franceză de Letiţia Aghion
220 pag.
Format 130x195.
Broșat.
Amos Daragon,
turnul El-Bab În curând
de Bryan Perro
220 pag.
Format 130x195.
Broșat.
Amos Daragon,
mânia lui Enki ând
de Bryan Perro În cur
220 pag.
Format 130x195.
Broșat.
100 vara, 2009

ve rde R o g er- Po l D ro i t . Eti ca p e î nţel e sul t ut u ro r
Etica pe înţelesul tuturor

de Roger-Pol Droit
Traducere din franceză de Alexandru Șiclovan
Cca 96 pag.
Format 135x200.
Broșat.
c urând
În
Întoarcere la începuturi
Peste tot se vorbește despre etică. Acest cuvânt nu a mai fost niciodată fo-
losit atât de frecvent. În fiecare zi, îl întâlnim rostit în numeroase discursuri,
imprimat într-o sumedenie de ziare și cărţi, auzit la radio, la televizor, la școală,
la universitate.
Căci, de-o bună bucată de vreme, lumea contemporană se preocupă de etică
într-un mare număr de domenii: afaceri și mecanisme financiare (în care criza
arată cât este de necesară existenţa unor reguli), sport (unde dopajul și meciurile
aranjate riscă să distrugă orice competiţie), mass-media (unde informaţia este
deseori părtinitoare sau manipulată).
Mai mult, medicina a devenit un mediu privilegiat al dezbaterilor etice.
Noile tehnici fac posibile situaţii ce erau până acum de neconceput, ameninţă
cu modificarea radicală a existenţei umane, precum și a regulilor convenţiona-
le de descendenţă. Se naște, deci, întrebarea în legătură cu ce ar trebui încura-
jat, autorizat sau interzis. Și cu ce drept? Pe parcursul ultimelor decenii, aceste
interogaţii au constituit bioetica. Domeniu de reflecţie care se suprapune unor
vara, 2009 101

verde R o g er- Po l D ro i t . Eti ca p e î nţel e sul t ut u ro r
dileme filosofice fundamentale, în care este vorba despre sensul vieţii, despre
limitele intervenţiei noastre asupra materiei vii sau despre demnitatea umană.
Etica este, de asemenea, din ce în ce mai prezentă în viaţa de zi cu zi.
Agresiunile verbale sau fizice se înmulţesc, gesturile violente și necivilizate
sunt tot mai numeroase, disciplina și autoritatea slăbesc. Dintr-odată, pentru
continuarea convieţuirii, se face apel la respectul faţă de seamăn, la simţul soli-
darităţii, la nevoia de norme colective.
Și totuși, chiar dacă acest cuvânt este omniprezent, nu e sigur că sensul
său este limpede mereu. Despre ce este vorba, de fapt, atunci când vorbim de
etică? De morală oare? De principii generale ori poate de decizii particulare?
De aplicarea vechilor principii în situaţii noi sau de inventarea unor norme in-
edite? Oare este vorba de un subiect pentru experţi sau de o cugetare ce implică
pe toată lumea?
Spre a permite fiecăruia să aibă o viziune clară asupra subiectului, aceas-
tă carte propune o întoarcere la începuturi. Aceasta presupune: reamintirea
contextului de unde provine interogarea numită „etică”, descrierea modului de
formare a termenului, felul în care acesta a evoluat, expunerea principalelor
criterii de clasificare a școlilor de gândire, punerea în evidenţă a unor legături
strânse, dar și a unor diferenţe nete între discuţiile filosofice antice și dezbate-
rile actuale.
Scopul: să fim clari și accesibili, fără a sacrifica nici exactitatea și nici per-
tinenţa. Nu vom reinventa roata, deci nu vom reaminti inutil lucruri evidente.
Dacă trebuie să revenim la începuturi (n. r. – în franceză départ înseamnă toto-
dată început și împărţire), o facem pentru a surprinde mai bine mizele actuale
ale dezbaterilor etice.
La sfârșitul acestei cărţi, dacă perspectivele vor părea mai limpezi cititori-
lor, dacă deschiderea orizontului va fi lărgită, atunci obiectivul va fi fost atins.
102 vara, 2009

Capitolul 1
Aventurile unui cuvânt
– Nostim cuvânt, „etică”! De unde vine?

– Din grecescul èthos. Dar nu e deloc ușor să redai ceea ce însem-
na èthos pentru grecii din Antichitate, deoarece este imposibil să găsim
măcar un cuvânt din vocabularul nostru actual care să traducă acest
termen. De fapt, el avea mai multe semnificaţii, pentru care noi nu dis-
punem de un echivalent global, deoarece modul lor de gândire era diferit
de al nostru.
Ethos înseamnă, în primul rând, „habitatul”, mai precis maniera în
care o specie animală „locuiește pe pământ”. Care ar fi, așadar, èthosul
pentru păsări? Să zboare, să cânte, să ciugulească, să-și facă cuiburi, să
facă ouă, să circule prin aer dintr-o regiune în alta sau de pe un continent
pe altul. În zilele noastre, există, în acest sens, o disciplină știinţifică nu-
mită „ethologie”, care studiază comportamentele animalelor în mediul
lor natural. Această disciplină este cu mult diferită de etică, dar denumi-
rea sa provine de la același cuvânt, èthos.
Aceasta nu e tot! Deoarece èthos, în limba greacă, poate însemna și
„caracterul” unei persoane, felul în care aceasta „locuiește pe pământ”,
în funcţie de dispoziţiile sale naturale. Ethos desemnează totodată „mo-
ravurile”, maniera de a te comporta într-o societate dată, într-o epocă
dată. În acest caz, vorbim, deci, despre felul în care trăiesc oamenii, des-
pre obiceiurile cărora li se subordonează, despre tipurile de reguli pe care
le urmează și legi după care se guvernează.
Precum vezi, ceea ce se află în spatele fiecărei folosiri a termenului
èthos este sensul general de „comportament”. Și poţi constata că alocarea
sensurilor nu este aceeași ca și în cazul nostru, căci noi nu stabilim o
legătură între legile unei societăţi, caracterul indivizilor și felul de a fi al
vara, 2009 103

animalelor. Termenul din greaca veche acoperă un domeniu diferit faţă

de ceea ce a devenit el astăzi, un domeniu mai vast și mai divers.
– E drept că nu pea seamănă cu obiceiurile noastre!
– Și totuși, mai avem de călătorit spre a urmări aventurile acestui
cuvânt până în zilele noastre. Am vorbit de èthos, dar încă nu și de èthikè,
din care provine direct „etică”. Ethikè este adjectivul format din èthos.
Literalmente, l-am putea traduce prin „comportamental”. Noţiunea apa-
re la filosoful Aristotel, el fiind primul care va fi folosit expresia „èthikè
thèôria” (ceea ce s-ar traduce, cuvânt cu cuvânt, prin „contemplare com-
portamentală”), spre a defini cunoașterea „referitoare la modul de a te
comporta”.
Iată prima definiţie posibilă, și fără îndoială cea mai bună, a ceea ce
este „etica” pentru greci: o formă de cunoaștere privitoare la comporta-
mente. Dar vei vedea imediat că există o distincţie importantă ce trebuie
făcută între două atitudini, două maniere de a privi comportamentele.
Pe de o parte, putem să ne rezumăm doar la a descrie, la a prezenta
felul în care se comportă oamenii dintr-o anumită regiune, un anumit
popor sau trib, ceea ce face că noi nu vom căuta să-i judecăm, să știm
dacă ceea ce fac este bine sau rău, nici dacă este mai rău sau mai bine
faţă de ceea ce fac vecinii lor. Ne vom mulţumi doar să prezentăm cum
se comportă ei.
– Da, e mult mai obiectiv!
– Nu aș fi prea sigur de asta. În orice caz, este o manieră pur des-
criptivă. De altfel, așa se și procedează atunci când se observă o specie
animală. Nimeni nu va afirma despre pești că este „rău” faptul că respiră
prin branhii sau că mamiferele procedează „mai bine” respirând prin
plămâni. Nu facem altceva decât să descriem felul lor de a fi.
Dar, în observarea comportamentelor, mai este posibilă și o a doua
atitudine, care constă în încercarea de a te comporta cât mai bine cu
putinţă. Ea încearcă determinarea comportamentelor „bune”, pe care le
104 vara, 2009

vom căuta și vom face tot posibilul să le urmăm, și a celor „rele”, cele
pe care va trebui să le evităm, să le înlăturăm sau să le combatem. Aici
se va pune problema judecăţilor normative, care enunţă ce e bine și ce
e rău. Trebuie, atunci, să încercăm să aflăm în funcţie de ce unele com-
portamente sunt mai bune, iar altele mai puţin bune. Este vorba, deci,
de a lansa judecăţi morale asupra comportamentelor, de a le discerne pe
cele care sunt purtătoare de valori pozitive de cele care, dimpotrivă, sunt
imorale sau antimorale, care comportă pericole sau valori distructive.
– Tu vorbești despre judecăţi morale, de bine și de rău, de valori etc.
Etica, în final, e totuna cu morala?
– Această întrebare a provocat deja multiple dezbateri! Problema este
că e la fel de corect să spui „Da, sunt același lucru.” și „Nu, sunt diferite.”
– Și cum putem ieși din încurcătura aceasta?
– Foarte simplu, deoarece acești doi termeni nu sunt identici, res-
pectiv diferiţi la același nivel.
Să începem cu nivelul la care se confundă. Tocmai am afirmat că gre-
cii din Antichitate se foloseau de termenul „etică” spre a desemna ceea ce
se referă la comportamentele unei colectivităţi sau ale unui individ, ceea
ce este legat de moravurile bune sau rele ale oamenilor la un moment dat.
Romanii, la rândul lor, au făcut același lucru în limba lor, în latină. Spre
a traduce èthikè în latină, Cicero a pornit de la echivalentul latin pentru
èthos, adică mos, moravuri, la plural mores. Pentru a exprima „ceva care
se referă la moravuri”, el a inventat termenul moralia, ceea ce ar însemna
„coordonatele morale”, cuvânt construit după modelul lui èthikè.
Astfel, „morală” în latină este același lucru cu èthikè în greacă. Sunt
două cuvinte întru totul asemenea, chiar dacă sunt construite plecând
de la rădăcini diferite. „Morală” este exacta traducere, în latina clasică,
a ceea ce grecii numeau „etică”. Pornind de la această temelie identică,
s-au constituit o serie de domenii asemănătoare: „etica” și „morala” se
preocupă, fără deosebire, de valori, și în primul rând de bine și de rău,
vara, 2009 105

reflectează în mod identic asupra temeiurilor deosebirilor dintre acestea,

se întreabă în același fel cum să discerni între ele și cum să aplici regulile
fundamentale. Aceste demersuri se desfășoară în paralel, fie într-o lim-
bă, fie în cealaltă.
– Atunci, de unde provine diferenţa?
– Mai sunt și astăzi gânditori care afirmă că nu există, de fapt, o
distincţie veritabilă între etică și morală. În ceea ce mă privește, consi-
der, efectiv, că nu există o diferenţă profundă și radicală între cele două
noţiuni. Și totuși, o deosebire progresivă s-a stabilit între contextele de
folosire a celor doi termeni.
În epoca modernă, s-a considerat deseori că termenul de „morală”
putea fi rezervat acelui tip de norme și valori moștenite din trecut și din
tradiţie sau din sfera religiei. „Morala” s-a specializat, mai mult sau mai
puţin, în sensul a „ceea ce este transmis”, asemeni unui cod de compor-
tamente și judecăţi deja constituit, mai mult sau mai puţin bătut în cuie.
În acest sens, acceptăm sau refuzăm morala propriei familii sau a me-
diului de viaţă, urmăm preceptele ce o caracterizează sau, dimpotrivă,
le încălcăm. Morala pare să constituie un ansamblu fix și desăvârșit de
norme și reguli.
Astăzi, din contra, termenul de „etică” se folosește mai degrabă în
domeniile în care normele și regulile de comportare trebuie construite,
inventate, concepute prin intermediul unei reflecţii, în general colectivă.
De exemplu, progresul tehnicilor medicale determină, în epoca actuală,
apariţia unor situaţii complet necunoscute generaţiilor anterioare. A de-
venit posibilă practicarea fecundaţiei in vitro, precum și ca o femeie să fie
însărcinată cu pruncul alteia – ceea ce numim mamă purtătoare – și să-l
restituie după momentul nașterii.
Confruntaţi cu aceste situaţii inedite, ne întrebăm dacă aceste prac-
tici ar trebui autorizate sau interzise, dacă ele sunt bune sau rele și în
ce circumstanţe, pentru ce persoane anume, cu ce condiţii. Aici trebuie
106 vara, 2009

elaborate reguli, ele trebuie modelate, ţinând cont de mai multe puncte
de vedere, trebuie eventual găsită o cale de compromis. Această muncă
este rezervată, în vocabularul contemporan, eticii.
Mai pe scurt, dacă vrem să distingem cei doi termeni, „morala” ar fi
specifică normelor moștenite, iar „etica” ar ţine de normele în construc-
ţie. „Morala” ar desemna în principal valorile existente și transmise, iar
„etica” s-ar ocupa de efortul de elaborare sau ajustare a acestora, în func-
ţie de mutaţiile în curs.
– Aceasta este, deci, singura diferenţă?
– Nu, cu siguranţă nu. Ar mai trebui adăugat la aceste deosebiri și
faptul că termenul „morală” a fost deseori înţeles, în ultima vreme, de o
manieră peiorativă: „Doar n-o să-mi faci acuma morală!” Se presupune,
implicit, că „morala” ar comporta un discurs plictisitor, represiv, depășit,
penibil de auzit și totodată inutil, fiind lipsit de efecte. „Morala” pare
să fi devenit un termen greoi, ce evocă admonestări și constrângeri, ce
trâmbiţează precepte aparent rigide și prăfuite. Preferăm deci să-l lăsăm
deoparte.
Iată de ce s-a hotărât uneori să se revină la termenul antic, care, în
mod paradoxal, pare mai nou. Astfel, s-a vorbit despre „etică” în loc să
se vorbescă despre morală. Ca și cum s-ar fi spus: „Sper că n-o să-mi faci
morală, e plictisitor. În schimb, dacă ai să-mi vorbești despre etică, o să
fie mult mai interesant.” Nu e altceva decât o diversiune, o schimbare de
cuvinte, nu și de puncte de vedere, asta dacă admitem că cei doi termeni
denotă același tip de reflecţie.
– Dar, după părerea ta, există o diferenţă între cei doi termeni sau
nu?
– Multă vreme, nu a existat, practic, niciuna. Apoi, precum am spus,
termenul „etică” a început să fie folosit spre a vorbi despre ceea ce trebuie
inventat în domeniul moral. Etica a devenit numele moralei în curs de fa-
cere, în curs de cercetare, mai ales în legătură cu subiectele noi. Iar aceste
vara, 2009 107

cazuri noi nu se limitează doar la domeniul medical, la care am făcut deja

referire. Căsătoriile între homosexuali, protecţia minorilor pe Internet,
libera difuzare a pornografiei, legalizarea drogurilor ușoare și o întreagă
gamă de alte subiecte din sfera socialului nu întrunesc o unanimitate de
păreri, dezbaterea fiind astfel deschisă, iar opiniile împărţite.
Cu toate acestea, trebuie luat în considerare un lucru: toate aceste
discuţii, care sunt din ce în ce mai numeroase și care se vor înmulţi mai
departe în viitor, sunt legate de faptul că vremurile noastre nu mai sunt
guvernate de o morală dominantă, capabilă să arbitreze totul. Dimpotri-
vă, ceea ce domină, de cele mai multe ori, este îndoiala asupra regulilor
de urmat, perplexitatea faţă de principiile de aplicat.
– Unde vrei să ajungi?
– Imaginează-ţi o societate complet dominată de o religie unică.
Aceasta proclamă singură ceea ce este de făcut. Tradiţia sa dictează mo-
dul de a te comporta și valorile de urmat. În această situaţie, nu mai
rămâne loc de reflecţie. Desigur, ne putem întreba cum să aplicăm regula
într-un anumit caz dificil, dar, în ansamblu, nu trebuie decât s-o urmăm:
soluţia există, independentă de orice cugetare. Adevărul este deja enun-
ţat, deja prezent, deja cunoscut. Nu trebuie nici elaborat, nici construit.
În societăţile contemporane, dezvoltate, situaţia nu mai este aceeași.
Axiomele morale sunt mai rare, deoarece există mereu mai multe un-
ghiuri din care putem privi chestiunile morale. Răspunsurile nu mai
sunt unice. Ne confruntăm cu un pluralism de criterii ale moralităţii,
cu un fel de pluricentrism, de structură-arhipelag, care dă seama despre
o pulverizare a valorilor și a metodelor de a aprecia ceea ce este bine și
rău.
În faţa acestei multitudini de morale, reflecţia și cercetarea etică de-
vin imperios mai active. Ele se dovedesc chiar indispensabile, în măsura
în care, într-o societate în curs de globalizare, se pune problema inter-
medierii coabitării mai multor sisteme de valori, care, mai demult, se
108 vara, 2009

ignorau și aveau prea puţine ocazii de a se confrunta în cotidian. Nu mai

trăim guvernaţi de o morală singulară, capabilă să domine și să contro-
leze totul. Dimpotrivă, de acum înainte, ne confruntăm cu mai multe
puncte de vedere, cu mai multe nuclee de judecată. Provocarea actuală
constă în a le face să se întâlnească, în a căuta un echilibru între ele, în
a propune soluţii care să poată suscita un consens sau măcar un acord
acceptabil pentru toate părţile implicate. În acest sens, am putea afirma
că noul scop al eticii este, într-o oarecare măsură, acela de a organiza
convieţuirea diferitelor morale.
– Pentru a atinge acest ţel, trebuie, evident, să le cunoaștem, bă-
nuiesc?
– Absolut. Oricum, trebuie înţelese cel puţin principalele atitudini
care organizează peisajul. Or, mai e cale lungă până acolo.
vara, 2009 109

verde
Primele experienţe sexuale

de Anne Vaismans De la primele întilniri la gesturile de iubire, o carte care îi
Traducere din franceză iîndrumă pe adolescenţi în viaţa sentmentală și sexuală.
de Georgeta Barbu-Anghel Să faci prima dată dragoste este o experienţă de care un
Ilustratii de Rémy Tricot adolescent îsi amintește întreaga sa viaţă.
Fotografii de Bertrand Machet La 15 ani, doriţi sa mergeţi mai departe, să vă lăsaţi conduși
de noi dorinţe, de nerăbdarea de a simţi trupul celuilalt... A
trecut vremea simplului flirt și a primelor sărutări! Primii pași
108 pag. către sexualitate nu sunt însă întotdeauna ușor de făcut... Fără
Format 135x200. falsa pudoare, această carte evocă actul sexual, bolile, astfel
Legat. încit să vă puteţi orienta în descoperirea proprie a sexualitaţii.
ISBN 978-9975-79-568-5 Carte pentru adolescenti.
Primele sentimente de dragoste

de Anne Vaismans
Traducere din franceză La adolescenţă, corpul vostru se transformă și noi dorinţe se
de Georgeta Barbu-Anghel nasc. Dorinţa și nevoia de a iubi sunt în centrul preocupărilor
Ilustratii de Rémy Tricot voastre. Dar aceste transformări ridică numeroase întrebări:
noul vostru corp este dornic de a iubi? Aveţi vrio vină dacă
Fotografii de Bertrand Machet
iubiţi? Prezenta lucrare a fost concepută pentru a vă ajuta
să jestionaţi corect noile emoţii fizice și sentimentale care
108 pag.
vă copleșesc. Pentru că la 15 ani iubești din tot sufletul și
Format 135x200. cu tot trupul și este important să-ţi începi cu bine viaţa
Legat. sentimentală și primele iubiri.
Prima dată
de Denise Stagnara Prima relaţie sexuală (ne) sperie întotdeauna puţin. Cum să
Traducere din franceză trecem cu bine de această mare experienţă?
de Georgeta Barbu-Anghel Dragostea este principalul vostru subiect de conversaţie și,
dacă nu aţi trait-o încă, va gândiţi mult la prima voastră relaţie
Ilustratii de Xavier Gorce
sexuală. Aţi întâlnit persoana cu care vă doriţi sa împărţiţi
această dovadă de dragoste și visaţi să cunoașteţi această
108 pag.
aventură despre care vorbește toată lumea. Această carte vă
Format 135x200. îndrumă în prima voastră relaţie sexuală, răspunzând tuturor
Legat. întrebărilor.
110 vara, 2009

verde
Oare chiar așa să fie băieţii?

de David Pouilloux
Traducere din franceză
de Mihaela Bunduc Se pare că fetele și băieţii nu vin de pe aceeași planetă. Ei bine, cum o fi
gândind atunci o fiinţă de pe planeta ciocolată: cum funcţionează un baiat?!
Ilustratii de Frapar
Ce anume îi fascinează pe băieţi la jocurile video? De ce se bat între ei, ce
așteaptă ei de la fete? Iata o carte care vă ajută, atât pe voi, băieţi, să vă
108 pag. înţelegeţi și să vă acceptaţi mai bine, cât și pe voi, fetelor, să înţelegeţi, în
Format 135x200. sfârșit, motivul pentru care băieţii se comportă cum se comportă,
Legat. lucru care, nu de puţine ori, va scăpa.
ISBN 978-9975-79-571-5 Carte pentru copii de la 11 ani
Oare chiar așa să fie fetele?

de Sylvaine Jaoui
de Mihaela Bunduc Se pare că fetele și băieţii nu vin de pe aceeași planetă. Ei bine, cum o fi
Ilustratii de Manu Boisteau gândind atunci o fiinţă de pe planeta vanilie: cum funcţionează o fată?!
Ce anume le fascinează oare-așa de tare la toale? De ce le este teamă să
se afișeze în costum de baie, ce așteaptă ele de la baieţi? Iată o carte care
108 pag. vă ajută, atât pe voi, fetele, să vă înţelegeţi și să vă acceptaţi mai bine,
Format 135x200. cât și pe voi, băieţi, să înţelegeţi, în sfârșit, motivul pentru care fetele se
Legat. comportă cum se comportă, lucru care, nu de puţine ori, vă scapă.
ISBN 978-9975-79-570-8 Carte pentru copii de la 11 ani
Sexualitatea explicată adolescenţilor

de Magali Clausene-Petit
Traducere din franceză Încă o carte despre sexualitate?! Între părinţi și liceu, nu auziţi
de Mihaela Bunduc vorbinduse decât despre asta! Dar oare vă convine? Căci nu mai e cazul
Ilustratii de Soledad să negaţi, se știe că vă puneţi astfel de întrebări! Sunt multe lucruri
care vă framântă: corpul vostru în metamorfoză și micile griji pe care le
angrenează acest lucru.
108 pag.
Această carte este un manual de educaţie sexuală, însă un manual în
Format 135x200.
Legat. stiv CARTIER/Verde. Veţi regăsi aici informaţii de natură tehnică, dar și
ISBN 978-9975-79-572-2 o reflecţie, o analiză cu privire la aceste întrebări pe care, cu siguranţă,
vi le puneţi.
Pentru copii de la 11 ani
vara, 2009 111

verde
Filosofia pe înţelesul fiicei mele

de Roger-Pol Droit
de Adrian Ciubotaru
A face filosofie nu înseamnă pur și simplu a gândi, a avea idei.

92 pag. Înseamnă a începe să observi propriile tale idei ca și cum le-ai privi
Format 135x195. dintr-o parte, ca și cum ai vrea să-ţi faci curăţenie în cap.
Broșat.
ISBN 978-9975-79-559-3
Macho pe înţelesul fratelui meu

de Clementine Autain Egalitatea dintre barbaţi și femei este ea, oare, cu adevărat dobândită?
Suntem înca departe de această egalitate... Comportamentele celor
cunoscuţi drept „macho” stau mărturie în acest sens.
de Georgeta Barbu-Anghel
Ce forme îmbracă dominaţia masculină? De ce femeile caștigâ mai
puţin decât bărbaţii? Cât de normal este oare ca femeile să își asume
esenţialul în ceea ce privește îndatoririle casei? Cum să ne eliberam de
84 pag.
Format 135x195.
astfel de stereotipuri? Și cum să considerăm prostituţia? De-a lungul
Broșat timpului, a trebuit ca femeile să lupte pentru a-și cuceri drepturile
ISBN 978-9975-79-544-9 fundamentale. Care sunt acele mari bătalii câștigate de feministe? Care
sunt acele bătalii pe care trebuie sa le mai poarte înca?
Asemenea întrebări ar trebui să ne punem cu toţii, bărbaţi și femei.
Această carte îsi propune să răspundă cu claritate și umor la astfel de
întrebări posibile.
Religiile pe înţelesul fiicei mele

de Roger-Pol Droit Când fiica mea a împlinit treisprezece ani, mi-am dat seama
ca ea nu a avut parte deloc de educaţie religioasă. Am
fost surprins de punctele de reper care îi lipseau: Biblia,
de Adrian Ciubotaru Dumnezeu, Coranul, semnificaţia sacrului... Nimeni nu îi
vorbise cu claritate despre unitatea și diversitatea religiilor.
Totuși este indispensabil să ai, în legatură cu aceste probleme,
80 pag.
puncte de reper. În toate ţările se învecinează, acum, oamenii
Format 135x195.
Broșat de credinţe diferite, care trebuie sa înveţe să se cunoască.
ISBN 978-9975-79-535-7 Religiile sunt un element esenţial al experienţei umane.
Dacă nu le vorbim copiilor noștri despre aceasta, comori ale
omenirii riscă să le scape.
112 vara, 2009

junio r
Cartea lui CUM

de Martine Laffon Cartea lui CUM propune șaptezeci și unu
Hortense de Chabaneix de răspunsuri la întrebări serioase sau mai
ușoare, cotidiene sau amuzante. Martine
Traducere din franceză Laffon și Hortense de Chabaneix ne vorbesc
de Cristina Strătilă despre animale, sentimente, viaţă în
Ilustratii de Jacques Azam comun, arte și tehnici în termeni pe cât de
haioși, pe atat de precisi.
92 pag.
Și asta ca descoperirea să rimeze cu
Format 175x300. plăcerea, zi de zi, singur sau în familie.
Legat.
ISBN 978-9975-79-549-4
Cartea lui DE CE
de Martine Laffon Cartea lui DE CE cu șaptezeci și una de
Hortense de Chabaneix răspunsuri la întrebări serioase și amuzante
explorează domenii la fel de variate precum
Traducere din franceză viaţa cotidiană, micile manii, funcţionarea
de Camelia Capverde corpului, natura, sentimentele, credinţele
Ilustratii de Jacques Azam
și moartea.
92 pag.
Format 175x300.
Legat.
ISBN 978-9975-79-548-7
Cartea lui CÂND

Laura Jaffé Cartea lui CÂND răspunde cu umor și
Traducere din franceză seriozitate în egală măsură la șaptezeci și
de Camelia Capverde una de întrebări referitoare la artă, istorie,
și Cristina Strătilă tehnică, educaţie civica, spaţiu, natură,
Ilustratii de François Cointe sentimente, viaţa cotidiană, corpul unam și
multe alte lucruri...
Când descoperirea rimează cu plăcerea!
92 pag.
Format 135x195.
Legat.
ISBN 978-9975-79-550-0
vara, 2009 113

junio r
Cele mai frumoase

mituri ale Greciei
de Viviane Koenig Cele mai frumoase mituri ale Greciei antice, adunate
Traducere din franceză într-un singur volum, pentru a redescoperi și a savura
de Dorin Onofrei cele mai vestite povești mitologice.
De la carul lui Helios și faeton la peregrinarile lui
Odiseu, trecând prin celebrul război troian, iată
204 pag. 13 istorii, în care se relatează despre raporturile
Format 170x205. conflictuale dintre oameni și zei.
Broșat.
ISBN 978-9975-79-546-3
Cele mai frumoase

mituri ale Romei
de Viviane Koenig De la lungul periplu al lui Eneas, care fuge din Troia
Traducere din franceză în flăcări, până la lupta dintre Caesar și Vercingetorix,
de Dorin Onofrei trecând prin episodul zidirii Cetatii de către Romulus
și Remus și prin cel al răpirii sabinielor, iată minunata
istorie a Romei, de la întemeiere pana la apogeul ei.
204 pag. Porniti la descoperirea numeroaselor mituri ale
Format 170x205. Romei antice, de la cele mai cunoscute la cele mai
Legat.
uimitoare
ISBN 978-9975-79-545-6
Cele mai frumoase

mituri ale Asiei
Biblia, Orientul, Extremul Orient
de Viviane Koenig
Cele mai frumoase mituri ale Asiei, de la ţinuturile biblice
Traducere din franceză și pănâ în Extremul Orient, adunate într-un volum făcut
de Gabriela Șiclovan pentru a descoperi și a împartăși povestirile milenare ale
acestui mare continent.
De la înţeleptul Noe salvat de la Potop și până la
212 pag. dragonul cu opt capete care devorează fetele tinere, iată
Format 170x205. cincisprezece povești, în care apar laolaltă zei, oameni și
Legat.
animale.
ISBN 978-9975-79-547-0
114 vara, 2009

junio r
În curând
Aventurile lui Alice

în Ţara Minunilor
de Lewis Carroll
Traducere din engleză de Radu Tătărucă
Ilustraţii de Violeta Zabulică-Diordiev
152 pag.
Format 205x265.
Broșat.
ISBN 978-9975-79-000-0
vara, 2009 115

116 vara, 2009
vara, 2009 117
c[ar t] ier Niko dim Ko n dakov. I co an e
Icoane
de Nikodim Kondakov
Traducere din engleză de George Adam
256 pag.
Format 265x317.
Legat.
Supracopertă.
În curând
ISBN 978-9975-79-541-8
Cupr i ns
Introducere .......................................................... p. 7
I. Originile: Orientul și Grecia ............................p. 17
II. Întrebuințarea și locul icoanelor în Rusia ..... p. 39
III. Tehnica................................................................ p. 53
IV. Secolele al XII-lea – al XIV-lea: Suzdal
și Novgorod, Școala greco-italiană ................ p. 77
V. Secolul al XIV-lea și al XV-lea: Școala
de la Suzdal și Andrei Rubliov ...................... p. 105
VI. Secolul al XVI-lea............................................ p. 127
VII. Secolul al XVII-lea .......................................... p. 199
Glosar ................................................................ p. 244
Cronologia picturii icoanelor ........................ p. 246
Bibliografie ...................................................... p. 247
Hristos
Pantocrator, Note.................................................................... p. 248
sfârșitul secolului Lista ilustraţiilor ............................................. p. 253
al XIII-lea.
Tempera cu ou,
ipsos pe lemn,
47,5 x 30 cm.
Muzeul de Stat
Ermitaj,
Sankt Petersburg.
118 vara, 2009

Secolul al XIV-lea și al XV-lea:

Școala de la Suzdal și Andrei Rubliov
Cea mai bună cale de a avea o perspectivă știinţifică asupra dezvoltării
iconografiei în Rusia este să cunoaștem și să dezvăluim legătura dintre
diferitele școli studiind principalele tipuri iconografice. Înainte să ne în-
toarcem la Suzdal și la picturile din această zonă, ce datează de la mijlocul
secolului al XIV-lea, trebuie să subliniem poziţia foarte favorabilă în care
se afla această școală, precum și progresele pe care le-a înregistrat până la
acea dată.
Regiunea Suzdal se află în partea centrală a unei câmpii care traversea-
ză Europa de la partea de mijloc a fluviului Volga, trecând prin Volânia și
Galiţia și ajungând până în Republica Cehă și Slovacia. Locuitorii acestei
regiuni sunt slavoni și în perioada medievală erau uniţi prin legături poli-
tice și culturale. Deși invazia mongolă a afectat sudul Rusiei timp de seco-
le, izolând astfel Rusia centrală de Bizanţ și de Peninsula Balcanică, nu a
afectat relaţiile cu slavii din vest, care au devenit tot mai strânse și datorită
cărora au fost preluate modele nu numai în Galiţia, ci și în Bucovina. Pe-
tru (mort în 1323, ulterior canonizat), care a mutat sediul mitropoliei de
la Vladimir la Moscova, era originar din Galiţia, unde s-a remarcat ca un
‘pictor de icoane excepţional’ și unde și-a fondat propria mănăstire. Legen-
da îi atribuie o icoană (Petrovskaia Bogomater’) (96), ce poate fi și astăzi
admirată în Catedrala Uspenski din Moscova, la a cărei fondare a partici-
pat și Petru. Mitropolitul Fotius (1408-1431) a adus Galiţia sub autoritatea
ecleziastică a Moscovei și astfel a început un proces de redresare generală
în Rusia. Între 1340 și 1440 au fost întemeiate o sută cincizeci de mănăstiri,
semn al unei economii înfloritoare.
vara, 2009 119

c[ar t] ier Nico dim Ko n dakov. I co an e
Din această perioadă de o sută de ani datează veneraţia deosebită pentru

o serie de icoane ale Fecioarei: Maica Domnului din Vilne, 1341; din Halici,
1350; de la Don, 1380; din Poemen (original din Italia), 1381 și așa mai depar-
te. Cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea a fost dominată în Rusia de
trei bărbaţi sfinţi de mare talent: Sfinţii Alexei al Moscovei, Serghei din Ra-
donej și Ștefan din Perm. Toţi trei erau oameni citiţi, cunoșteau în amănunt
Sfânta Scriptură și chiar cărţile grecești; au contribuit cât le-a stat în putinţă
la dezvoltarea artei iconografice, pe care au adus-o în mănăstirile pe care le-
au fondat, lăsându-i pe ucenicii lor să se îndeletnicească cu această artă. (97)
Cel mai faimos pictor de icoane rus, Andrei Rubliov, a fost călugăr la
mănăstirea Spaso-Andronikov din Moscova. Înainte de aceasta, se pare
că făcuse parte ca laic din Lavra Sfânta Treime și fusese elev al iconarului
de acolo. Ulterior a pictat pereţii catedralelor Buna-Vestire din Moscova,
Portret Faiyum,
secolul al IV-lea. Adormirea Maicii Domnului din Vladimir și Sfânta Treime din mănăs-
Galeria de Stat
Praze, Praga. tirea Sfânta Treime – Serghei. A murit la Moscova în jurul anilor 1427-
1430, la o vârstă foarte înaintată. Unii iconari încă mai cred că Rubliov a
fost însuși sfântul din Radonej, subliniind faptul că unele icoane pictate de
Rubliov sunt făcătoare de minuni. Toate acestea au o semnificaţie aparte:
faima de icoană miraculoasă este într-adevăr asociată icoanelor venerabile
pentru vechimea lor sau pentru meritul lor artistic. Și în cazul lui Rubliov
a fost vorba nu numai de talent artistic, ci și de o experienţă personală și de
expresia unei emoţii religioase noi (umilenie) evidente în icoanele Fecioara
și Pruncul. Acest lucru a dus la un număr enorm de cópii și la răspândirea
acestora până în zona Novgorod și Pskov, ceea ce a cauzat mult dificultăţi
în încercarea de a defini adevăratul stil al lui Rubliov. (98)
Rubliov a fost un artist și un creator, în adevăratul sens al cuvântului: nu
s-a limitat la designul sobru al bizantinilor, ci i-a adăugat propria lui notă
120 vara, 2009

c[ar t] ier Nico dim Ko n dakov. I co an e
personală și, mai presus de toate, a creat noi tipuri religioase cu o expresie
nouă, arta religioasă căpătând astfel o nouă semnificaţie spirituală. Nu a
fost un simplu meșteșugar, ci un adevărat artist, iar stilul său deosebit i-a
insuflat mai multă viaţă stilului bizantin, lucru evident în pictura feţei, a
mâinilor și a corpului, a veșmintelor, precum și în compoziţia generală a
lucrărilor, atât în desen, cât și în colorit. Acest stil special este foarte ase-
mănător cu cel al lui Cimabue, Duccio și Sienese, dar este mai sobru decât
stilul acestora, păstrând totodată forţa caracteristică tipurilor religioase bi-
zantine, acceptate după trecerea câtorva secole în Orientul grecesc. Toate
acestea se pot observa pe chipurile Fecioarei, Pruncului, lui Iisus Hristos,
ale Îngerilor, ale Apostolilor etc.; le putem vedea în veșmintele elegante ale
„ţinutei apostolilor”, ce formează pliuri, dar care au, într-un fel, propria lor
expresie, având imprimată dorinţa artistului de a-și exprima reverenţa pen-
Hristos Pantocrator,
tru personajul sfânt pe care îl acoperă. Într-adevăr, am putea întregi această secolul al VI-lea.
Mănăstirea Sfânta
caracterizare a lui Rubliov comparându-l cu Fra Angelico, dacă riscul com- Ecaterina,
paraţiei nu le-ar face o nedreptate din anumite puncte de vedere și unuia, Muntele Sinai,
Egipt.
și celuilalt. Icoanele lui Rubliov, în cópii foarte fidele, s-au răspândit nu nu-
mai în regiunile Suzdal și Moscova, ci și în Volânia și în nordul Vologdei,
în Novgorod și Tver. Vechii meșteri au găsit aici cele mai bune exemple
ale sobrului stil bizantin, potrivite pentru uzul religios. Însă numai câteva
dintre icoanele lui Rubliov au circulat în acest mod printre celelalte școli
de pictori de icoane. Și încă o dată descoperim numele lui atribuit cópiilor
unor modele rătăcite, în unele cazuri unor întregi iconostase sau grupu-
lui Hristos Pantocratorul (99) și altele asemenea. Până ce nu vor fi curăţate
toate exemplarele ce îi sunt atribuite în prezent lui Rubliov (atribuite, adică
numai prin tradiţie), nu putem stabili dacă suntem sau nu în posesia unor
originale făcute de mâna sa, iar dacă da, care sunt acestea.
vara, 2009 121

Aceste icoane au într-adevăr niște trăsături și un stil deosebite pe care

trebuie să le privim, în esenţă, ca „notă personală a lui Rubliov”: compa-
rativ cu stilul de desen din zona Novgorod, simplificat excesiv și executat
într-un mod grosolan și neglijent, acum avem în faţă desene de un rafina-
ment extraordinar, și anume cu veșminte complicate și chiar ireale. Aces-
tea cu siguranţă nu aparţin stilului de desen bizantin, însă contemporanii
lor așa le-au considerat și au apreciat acest stil de desen sobru grecesc după
simplificarea de la Novgorod. Apoi avem coloritul bizar al nuanţelor întu-
necate, în special violet intens și culoarea palidă și delicată a fildeșului de
la nivelul feţei și al pielii. Nici aceste elemente nu pot fi considerate grecești
și trebuie puse pe seama originalelor din Veneţia și Padova; însă contem-
poranii lor au cunoscut aceste originale numai în interpretarea greco-ita-
liană și au crezut că erau cu adevărat grecești.
Andrei Rubliov,
Buna-Vestire, Așadar, stilul lui Rubliov i-a insuflat iconografiei rusești caracterul său
408. Galeria de Stat
Tretiakov, Moscova. aparte, însă există o anumită corespondenţă cu formele artistice ale școlii
greco-italiene. În icoanele din regiunea Suzdal sau care au fost concepute în
această zonă putem identifica foarte ușor această legătură. Primul loc este
ocupat de icoana Maica Domnului cea Milostivă de la Muzeul Rus de Stat
(frontispiciu), datorită valorii sale artistice; fundalul și aureolele au fost ini-
ţial acoperite cu o foiţă din metal preţios. Dispariţia acesteia nu i-a scăzut
din frumuseţe, datorită expresiei sale subtile. Ochii Fecioarei se îndreaptă
înspre faţa Pruncului, dar Ea nu îl vede, căci privește undeva în depărtare,
înspre viitorul nefericit. Bineînţeles, expresia de durere este înfăţișată în
stilul iconic, rigid, dar este plină de forţă și caracter. O trăsătură inovatoare
în cazul veșmintelor o reprezintă eșarfa din jurul Pruncului; aceasta s-a
dezvoltat din porţiunea numită clavi a tunicii, care acum nu se mai poate
distinge, deoarece întreaga tunică este acoperită cu aur (inokop’). Mantia
122 vara, 2009

violetă închis a Fecioarei este împodobită cu stele aurii, având o funcţie pur
ornamentală, dar care vor fi interpretate ulterior ca niște simboluri. Sunt
tipice mâinile delicate cu degete lungi și subţiri ale Fecioarei. Această icoa-
nă pentru închinăciune, fără îndoială, donată de o familie nobilă, păstrată
pentru o vreme în mănăstirea Maica Domnului Protectoarea (Pokrov) din
Suzdal, a fost dăruită cu multă generozitate de mănăstire Muzeului Rus
de Stat (nr. 3091), iar acum o putem atribui cu toată certitudinea stilului
Suzdal. Aceasta reprezintă un exemplu foarte rar – o înfăţișează pe Maica
Fecioară foarte tânără, ce pare să aibă nu mai mult de cincisprezece ani sau,
dacă ne gândim cât de repede se maturizează fetele din Siria, treisprezece.
Această concepţie ar putea fi explicată numai prin prisma faptului că era
o abordare tipică statuetelor franţuzești și Madonelor italiene sau flaman-
de din acea vreme. În cazul acestei icoane, cel mai mult ne surprind faţa
Andrei Rubliov (?),
și capul Pruncului, care are obraji rotunzi de copil și un cap aparent încă Mântuitorul în glorie,
cca 411, tempera cu ou
neformat, cu un smoc de păr în vârf, bazându-se pe modelul convenţional pe un panou de molid,
al corpului Pruncului. Dar în această icoană descoperim o mișcare reţi- 18 x 16 cm.
Institutul de Stat
nută a siluetelor, care îl farmecă pe spectator; Pruncul are mâna dreaptă pentru Cercetări și
Restaurări, Moscova.
îndoită într-un gest de binecuvântare și o mișcă timid și nesigur pentru a
face acest semn, privind în același timp la Mama Sa care, delicată și fragilă,
îi atinge mâna cu a Ei și privește într-o parte spre spectator. Din păcate,
veșmintele Pruncului au fost pictate din nou cu secole în urmă; în secolul al
XVIII-lea, icoana a fost acoperită cu foiţă de argint. Putem aprecia măsura
în care aceste icoane aparţin tipului Fecioarei din Suzdal și chiar influenţa
lui Rubliov dintr-o serie de cópii ale icoanei Maica Domnului cea Milostivă.
Pentru a afla răspunsul la această întrebare, o importanţă deosebită o are
icoana din Vladimir, păstrată în mai multe biserici din Rusia Centrală, în
special în catedrala din Suzdal, unde se află o icoană aparţinând acestui tip
vara, 2009 123

11
124 vara, 2009

și care este foarte venerată. Această icoană și o copie ulterioară modificată

au stat la baza multor icoane din secolul al XVI-lea și al XVII-lea din colec-
ţiile Muzeului de Stat al Rusiei și din Moscova.
Să luăm exemplul cel mai potrivit, o icoană foarte mică. Atunci când
icoana Maica Domnului de la Don a fost restaurată în 1914 (100), s-a des-
coperit că aparţinea secolului al XIV-lea și că avea o compoziţie similară cu
Maica Domnului cea Milostivă, deși avea la bază o variantă a acesteia. În
acest caz, Maica nu este înfăţișată ca suferind la fel de profund; mai degrabă,
ea este mișcată de tandreţe și dragoste amestecate cu un sentiment viu de
teamă pentru Prunc. Compoziţia este la bază italiană. Iniţial, Pruncul era
acoperit numai cu o cămașă suficient de scurtă cât să îi arate picioarele, dar,
în copiile lor, pictorii greci și ruși au păstrat veșmintele tradiţionale‚ aposto-
lice’, tunica și mantia (‚chiton’ și ‚himation’), picioarele dezgolite sugerând o
Anastasis (numită
cantitate redusă de material. Tipul Fecioarei este, de asemenea, diferit – faţa eronată Coborârea
în Iad),
îi este mai plină, asemănându-se mai mult cu operele lui Duccio decât cu ale secolul XV.
lui Cimabue. Cei trei îngeri care au mâncat la masa ospitalierului Avraam au Tempera cu ou,
grund, pe pânză,
ajuns în mod tradiţional să reprezinte imaginea lumească a Sfintei Treimi; 32,2 x 27 cm.
Muzeul Rus
aceasta este numită Sfânta Treime a Vechiului Testament. Datorită legături- de Stat,
lor strânse dintre Rubliov și mănăstirea Sfânta Treime-Serghei, este foarte Sankt Petersburg.
probabil ca acesta să fi pictat o icoană a Sfintei Treimi în această biserică,

însă este pus la îndoială faptul că mult venerata icoană a Sfintei Treimi din
catedrala omonimă reproduce într-adevăr originalul lui Rubliov. Este in-
teresant de menţionat că acest original a fost preluat în multe cópii în toată
regiunea centrală a Rusiei, ajungând chiar până la Novgorod.
Școlile de la Novgorod, spre exemplu, păstrează o versiune complet
realistă a scenei, incluzându-i pe Avraam și pe Sara, prezentând chiar și
pregătirea viţelului pentru masă. În același timp, siluetele îngerilor sunt fe-
vara, 2009 125

minine, cu formele lor pline și rotunde, iar feţele lor par odihnite, așa cum
i se potrivește unei icoane. Aceleași lucruri le putem observa și în cazul
icoanelor grecești ale Sfintei Treimi, deși aceste icoane fuseseră destinate
pentru Ușile împărătești ale altarului. Pe de altă parte, școala din Suzdal,
care a introdus icoanele pentru închinăciune, îi reprezintă pe cei trei îngeri
singuri, fără alte siluete.
Pe lângă aceste tipuri feminine, de-a lungul vieţii sale Rubliov a pictat
aproape întreg ciclul iconografiei grecești în frescă și este normal să ne
întrebăm cum a abordat tipurile masculine, strict ascetice, rigide, chiar
mohorâte, care abundau în arta bizantină. În Biserica Mântuitorului no-
stru din Pădurea de Pini de lângă Moscova se află o icoană faimoasă a
Schimbării la Faţă. După restaurare, a fost recunoscută ca fiind o capo-
doperă datorită eleganţei, culorilor estompate ale pielii și delicateţii sale,
Arhanghelul Mihail
(panou de pe un făcând parte, prin prisma sentimentului pe care îl transmite, din operele
Deisis), secolul XV.
Tempera cu ou
lui Rubliov (18). Trebuie să recunoaștem că până ce nu suntem siguri că
pe lemn de lămâi, originalele aparţin lui Rubliov, nu putem ști cu certitudine dacă avem în
33 x 50 cm.
De la Biserica faţă un asemenea original. Compoziţia Schimbării la Faţă în frescele de la
Înălţării Sfintei Cruci,
Drohobâci, regiunea
Vladimir diferă de cea a icoanei: acolo munţii formează un întreg, pe când
Lviv, Ucraina. în icoană sunt desenaţi ca niște stânci ascuţite; de asemenea, veșmintele
sunt mult mai simple, nu au la fel de multe pliuri ca în icoană și se apropie
mai mult de stilul bizantin. Bineînţeles, frescele nu au fost pictate de Ru-
bliov însuși, ci de elevii acestuia sau de meșterii săi asistenţi și acesta poate
fi motivul pentru care nu redau schița care probabil a fost creată special
pentru icoană. Icoana se distinge în special prin delicatele ei reflexe bicolo-
re: pe violet închis (bakan), reflexele sunt de o culoare turcoaz-deschis, așa
cum în lucrările lui Giovanni Bellini apar tonuri mătăsoase; expresia este
puţin exagerată, transmiţând un sentiment excesiv și o reverenţă forţată.
126 vara, 2009

Ca întreg, pictura icoanei demonstrează o strânsă legătură cu icoanele ita-

liene și chiar cu tablouri din secolul al XV-lea, dar trebuie să recunoaștem,
în același timp, că este o lucrare de sine stătătoare și independentă prin
maniera de a adapta tipurile grecești.
În general, secolul al XV-lea a fost pentru iconografia rusească, în școlile
sale din Novgorod și Suzdal, o perioadă de naţionalizare, în care arta și ico-
nografia creștină au fost influenţate de stilul rusesc. Până la această perioa-
dă, totul fusese în mare parte dominat de arta grecească sau era vorba pur și
simplu de lucrări de atelier atât de grosolane, încât nu aveau nicio trăsătură
aparte și erau numai creaţii formale. Pe viitor, istoria artei rusești va trebui să
se dedice revelării acestui proces interesant, prin care un meșteșug mimetic
s-a transformat într-o artă naţională conștientă și a modului în care, pentru
prima dată, poporul a cerut niște opere de natură spirituală și artistică. Însă
Sfântul Ioan
această problemă nu s-a întâlnit nici măcar în Vest, cu excepţia Italiei și a Hrisostomul
(panou de pe un
Franţei, unde această mișcare și-a putut urma cursul mai ușor, datorită for- Deisis), secolul XV.
ţei ei impresionante. Situaţia a fost foarte diferită în Rusia, unde condiţiile Tempera cu ou
pe lemn, 93 x 50 cm.
de viaţă și de civilizaţie erau mai dificile, atât în Novgorod, cât și în regiunile De la Biserica
Înălţării
din nord-est colonizate de ruși, unde nu exista o producţie de alimente, și de Sfintei Cruci,
asemenea în Moscova, care își atrăsese asupra ei partea centrală a Rusiei eu- Drohobâci,
regiunea Lviv,
ropene, însă care nu a reușit până în 1480 să iasă victorioasă în lupta împo- Ucraina.
triva puternicei hoarde a tătarilor. Fenomenele artistice din Rusia au fost de
aceeași natură ca și cele din Occident, însă forţa acestora a fost incomparabil
mai redusă atât în ceea ce privește cantitatea, cât și calitatea lucrărilor. Spre
exemplu, deși putem identifica în Rusia o multiplicare similară a icoanelor
și deși școlile de pictură a icoanelor se înfiinţează chiar și în îndepărtatele
mănăstiri din nord, totuși acestea tind spre o stilizare a picturii icoanelor,
condamnată de resursele generale ale poporului să păstreze vechiul nivel
vara, 2009 127

de amator, ridicându-se arareori la nivelul de perfecţiune sau de execuţie a

comenzilor ce aduceau câștiguri semnificative. Un aspect și mai important
este acela că analiza istorică trebuie să dovedească faptul că și în acest mediu
dificil al lucrărilor grosolane de amator și-au făcut apariţia activităţile de
gândire și spirituale, precum și creaţiile artistice.
În primul rând, în această perioadă icoanele pentru închinăciune încep să
capete o identitate proprie; devin un obiect comun pentru toate segmentele
societăţii, de la boierii sau negustorii bogaţi, care își puteau permite să-și ridice
un paraclis sau un altar pentru icoane, și până la ţăranul care își agaţă icoanele
în ‚colţul cel mai curat’ (101) al casei sale. Multiplicarea icoanelor provine din
multiplicarea tipurilor sau a actelor religioase organizate pentru slăvirea lui
Hristos, a Fecioarei, a sfinţilor și în cadrul diferitelor festivaluri. Pe măsură
ce acestea au crescut ca număr, au devenit mai simple și, ca urmare, copiile
Sfântul Ioan
Botezătorul produse de amatori au început să se răspândească, potrivit instinctului de a
(panou de pe un
Deisis),
repeta un tip care a devenit familiar. La Novgorod, tipul nu iese din tiparul
secolul XV. Tempera rigid al icoanelor, dar la Suzdal, pe măsură ce sunt copiate, se schimbă expresia
cu ou
pe lemn, 93 x 50 cm. și starea pe care o exprimă; în toate locurile, tipul feţei și al corpului este naţio-
De la Biserica
Înălţării
nalizat și este înlocuit de cel al slavilor din Novgorod sau cel a Marii Rusii.
Sfintei Cruci, Potrivit ciclului religios, ne vom începe studiul asupra tipurilor iconice
Drohobâci,
regiunea Lviv, cu însuși Mântuitorul. Tipul bizantin al Pantocratorului, celui Atotputer-
Ucraina.
nic, reprezentat sub forma unui Dumnezeu-bărbat, Iisus Hristos, este foarte
similar în măreţia sa cu mozaicurile din secolul al XI-lea și al XII-lea din
Grecia, Constantinopol, Sicilia și Veneţia, suferind o schimbare în forma sa
iconică. Minunata icoană grecească a Mântuitorului, aflată în Muzeul Rus
de Stat, cu portretul donatorilor (niște nobili bizantini faimoși din secolul al
XIV-lea), încă mai păstrează ceva din rigiditatea chipurilor din mozaicuri.
Însă copiile ulterioare ale aceluiași tip de mozaic, deși păstrează trăsăturile,
128 vara, 2009

îndulcesc expresia și redau chipul unui Mântuitor mai blând (102). Printre
cele mai importante icoane din Novgorod venerate încă din Antichitate se
numără și Maica Domnului din Tihvin, despre care am vorbit deja.
Spre deosebire de școala de la Suzdal, adepţii celei din Novgorod au pă-
strat tipurile mai sobre, precum maiestuosul grup Hodighitria din Ierusa-
lim, al cărui exemplu cel mai faimos se află la Moscova, în Uspenski Sobor.
Un bun exemplu al școlii din Novgorod din secolul al XV-lea îl reprezintă
icoana Maica Domnului cea Milostivă (Muzeul Rus de Stat, nr. 1539) – este
lucrarea cea mai caracteristică datorită simplităţii compoziţiei sale. Prun-
cul, tulburat de expresia de suferinţă de pe chipul Mamei Sale, încearcă să-i
alunge gândurile atingându-i obrazul și bărbia. Subiectul își ia inspiraţia
din Madonele italiene, însă, bineînţeles, pictorul rus se menţine în limitele
meșteșugului său: nu trece linia ce îl separă de pictura liberă și, prin urmare,
nu redă efectiv ‚tandreţea’ Fecioarei. Faţa acesteia își păstrează teama tristă
și dureroasă, iar ochii Ei nu se întorc spre Pruncul ce i se cuibărește la piept,
ci se uită în altă parte; doar mâinile ei Îl strâng instinctiv la piept. Însă nu
mai avem Madona lui Lorenzetti, al cărei chip să ne transmită acea ‚tandre-
ţe’ – și pictorul italian a rămas la limita meșteșugului: motivul a fost, fără
îndoială, faptul că simţea că arta lui nu putea exprima sentimente vii.
Foarte interesantă este figura Sfântului Ioan Botezătorul de la Muzeul
Rus de Stat, o copie de tip Novgorod a unui tip necunoscut din Serbia
sau a unui tip slav sudic. Bineînţeles, iconarii din Rusia au considerat-o ca
fiind grecească, însă o comparaţie cu originalele grecești scoate la iveală
o diferenţă esenţială: cea mai apropiată paralelă este în frescele din Jiha,
Serbia. Tipic acestora este ovalul prelung și slab al feţei, buclele groase de
păr de pe cap, umeri și barbă (manualele de pictură vorbesc în mod con-
stant de buclele încâlcite ale Sfântului Ioan). Apoi, avem nasul încovoiat,
vara, 2009 129

lung și subţire și, în sfârșit, expresia tristă, aproape deprimată. În general,

în arta rusească, Ioan Botezătorul are o înfăţișare maiestuoasă, dar o ex-
presie mai degrabă blândă decât melancolică. Icoanele de tip Novgorod ale
celor mai importanţi sfinţi, ce datează din secolul al XV-lea, sunt și mai
variate, atât în compoziţie, cât și în maniera de execuţie. Încă se mai pro-
duceau lucrări ieftine de atelier, foarte grosolane și neglijente, dar paralel
cu acestea încep să apară icoane extrem de rafinate, pictate cu o abilitate
nemaipomenită. Evident, primul tip de icoane era destinat pentru oamenii
simpli, iar al doilea pentru cei din clasele mai înalte. Această diferenţă ne
ajută, într-o anumită măsură, să apreciem popularitatea anumitor sfinţi
în cadrul anumitor clase și să constatăm credinţele din spatele icoanelor
mai multor sfinţi. Sfinţii Gheorghe, Dumitru, Teodor Stratilat, Boris și Gleb
sunt pictaţi în stilul mai rafinat, în timp ce icoanele Sfinţilor Ilie, Vlasie,
Niceta Martirul, Nicolae Taumaturgul, Ioan Botezătorul sunt multiplicate
în cópii rudimentare și ieftine.
Există foarte multe icoane ce înfăţișează un războinic pe cal, atât în
Muzeul Rus de Stat, cât și în toate colecţiile private importante. Aceste
icoane provin de la Novgorod și de la Suzdal și sunt interesante pentru
compoziţia și maniera specială în care sunt pictate. Caracteristicile care le
diferenţiază de celelalte icoane sunt tipurile sfântului și ale calului, precum
și modul în care stilul artistic se adaptează acestor diferenţe; coresponden-
ţa dintre formă și conţinut ne convinge că ipotezele noastre sunt fondate.
Tipul Sfântului Gheorghe, care este bizantin la origini, este diferit. În locul
ovalului ideal tipic grecesc, avem un păr cârlionţat caracteristic și sprân-
cene înalte, ce se unesc deasupra nasului încovoiat. Cu alte cuvinte, spiri-
tul antichităţii poate fi readus la viaţă prin tipul renascentist al tânărului.
Odată cu acestea, apare și schimbarea în temperamentul războinicului; fie
130 vara, 2009

se ridică mai sus în șa, pentru a da mai multă forţă loviturii sale cu suliţa,
fie își străpunge monstrul calm și fără greșeală. Și balaurul se schimbă
– în locul unei șopârle lungi sau al unui crocodil, devine un șarpe cu aripi
fantastice.
Ușor diferite, dar în același stil curtenitor al pictorilor de curte, sunt și
compoziţiile înfăţișându-l pe Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir: ‚strate-
gul’ stă pe tron și zdrobește sub picior un dragon pe moarte sau bazilisc.
Este surprinzător faptul că această temă este abordată la Novgorod în icoa-
ne ce datează din prima jumătate a secolului al XV-lea, însă versiunile de
la Moscova încă nu au fost consemnate. Icoanele Înălţarea la cer într-un
car de foc a Profetului Ilie sunt în totalitate inspirate din modelele greco-
balcanice, compoziţia datând din secolul al V-lea. De fapt, icoanele de la
Novgorod (103) amintesc de compoziţia grecească sau elenă ce apare, de
Fecioara din
exemplu, pe ușile sculptate ale Bazilicii Sfintei Sabina de la Roma (104). La Ierusalim,
Novgorod, jumătatea
fel ca în apoteozele antice, Ilie, aflându-se într-un car înăuntrul unui cerc secolului al XVI-lea,
de foc sau cu flăcări, ce ies asemenea aburului din gura cailor aprigi, se 110 x 80 cm. Galeria
de Stat Tretiakov,
înalţă spre cer, arătând spre mâna lui Dumnezeu, ce apare în colţul de sus Moscova.
într-o aureolă și care semnifică voinţa divină. Un înger zburător poartă
în sus cercul de foc. Mai jos, profetul Elisei, uluit și consternat la vederea
acestora, se agaţă de mantia stăpânului său și este dus de acolo.
Mult mai interesante sunt icoanele sfinţilor locali veneraţi în regiunea
Novgorod. Pictorii de icoane au trebuit să compună aceste icoane potrivit
schemei tradiţionale, dar fără niște modele reale. Un exemplu este icoana
fixă Sfinţii Vasile și Spiridon din Biserica Sfântul Vasile de la Novgorod.
Sfinţii sunt înfăţișaţi stând pe tron în partea de sus a icoanei, de unde cad
munţii împărţiţi în stânci mici ascuţite (în limbajul tehnic al pictorilor de
icoane, peatociki, ‘călcâie’). Pe munte și la poalele lui se află o turmă de boi,
vara, 2009 131

cai, oi și, alături de ei, lei. În același stil a fost pictată și icoana Sfinţii Flor și
Lavru, foarte populară în regiunea Novgorod, aceștia fiind patronii curselor
de cai; de-a lungul râului sunt pictate numeroase pajiști. Sfânta Paraschiva
(105) ocupă un loc remarcabil în iconografia din Novgorod, ea fiind cea
care, cu foarte multe secole în urmă, a devenit patroana comerţului dintre
slavii din Balcani și din nord-vest. Legenda vorbește de două Paraschive, o
martiră romană din perioada domniei lui Antonius, și una care a pătimit
la Iconium în timpul lui Diocleţian. Numele i-a fost dat de părinţii ei, care
sărbătoreau acea zi sfântă prin post și rugăciune. Dar cea de-a cincea zi a
săptămânii (106) fusese dedicată dintotdeauna femeilor și era sărbătoarea
femeilor sfinte și a virginelor. Este interesant să observăm că icoanele Sfintei
Paraschiva au păstrat pentru mult timp tipul creștin al diaconiţelor, ce purta
deasupra rochiei ei de aristocrată o basma specială, care îi acoperea capul și
ale cărei margini îi atârnau pe umeri; acesta este patrafirul ce marchează
ordinul diaconiţelor care iau locul diaconilor.
Vom încheia acest capitol menţionând apariţia la Novgorod a icoanelor
ce înfăţișează familii întregi, numite ‚Rugăciunea’ (molenie) acelei familii.
Din fericire, la Muzeul din Novgorod este păstrată o asemenea icoană, ce
poartă o inscripţie de la sfârșitul secolului al XV-lea. ‚Slujitorii Domnului
Grigorie, Maria, Iacob, Ștefan, Eusebiu, Timotei, Antim și copiii lor se roa-
gă Mântuitorului și Fecioarei Născătoare de Dumnezeu pentru păcatele
lor’. Această inscripţie a avut și o dată, însă acum este imposibil să distin-
gem dacă icoana datează din 1475 sau 1493; stilul ei ar confirma cea de-a
doua dată. Icoana prezintă două povești: sus avem un Hristos Pantocra-
tor, Mântuitorul pe tron cu Biblia deschisă în mâna stângă, la dreapta lui
– Fecioara, Sfinţii Mihail și Petru, la stânga lui – Sfântul Ioan Botezătorul,
Gavriil și Pavel. Siluetele sunt tipice prin înălţimea lor excesivă și desenul
132 vara, 2009

Sfânta Cuvioasa
Paraschiva,
Sfântul Grigorie
Teologul,
Sfântul Ioan
Hrisostom
și Sfântul Vasile cel
Mare,
secolul XVI.
Tempera cu ou
pe un panou din
lemn de molid,
147 x 134 cm.
Colecţia E. Silin,
Moscova.
cutelor, astfel încât putem considera stilul ca aparţinând secolului al XVI-

lea, ai cărui reprezentanţi îi vom prezenta în Capitolul VI. Mai jos, avem
un șir monoton, format din membrii familiei, patru de o parte și trei de
cealaltă, între grupuri aflându-se doi copii desenaţi la o scară mai mică,
stând cu toţii în picioare și ridicându-și mâinile într-o atitudine similară
de rugăciune. Podeaua este acoperită cu un seme de stele, având un desen
asemănător covoarelor și bare scurte: acestea sunt caracteristice lucrărilor
de la Novgorod din ultima parte a secolului al XV-lea și apar și în alte icoa-
ne aflate la Muzeul Rus de Stat și în Colecţia Novgorod.
vara, 2009 133

c[ar t] ier
Botticelli
Traducere din engleză de Matei Predescu
În curând
80 pag.
Format 227x240. Această selecţie din operele artistului este însoţită de
Legat.
Supracopertă.
un text scurt, care reconstituie cele mai importante
ISBN 978-9975-79-540-1 momente din cariera sa.
Michelangelo c urând
Traducere din engleză de Matei Predescu În
80 pag.
Legat.
un text scurt care reconstituie cele mai importante
Supracopertă.
Picasso În curând
Traducere din engleză de Sanda Watt
256 pag.
Legat.
Supracopertă. un text scurt care reconstituie cele mai importante
134 vara, 2009

c[ar t] ier
Pagini bizare
de Urmuz
Cu 15 intervenţii de Dan Perjovschi
96 pag.
Format 170x205.
Legat.
ISBN 978-9975-79-544-9
Arta de avangardă și arta contemporană sînt interesante

mai ales în punctele în care ultima se întâlnește cu prima.
Și s-a tot întâlnit pâna acum, ultima întâlnire de acest fel
întâmplindu-se anul trecut, la Varșovia, prin proiectul Dada
East, în care Marcel Iancu, Arthur Segal și Tristan Tzara s-au
întilnit, între alţii, cu Haruki Farocki, Dan Perjovschi și Lia
Perjovschi. De data aceasta, i-am stabilit întâlnire lui Dan
Perjovschi cu Urmuz. Titlul Pagini bizare este unul comun,
fiecare a venit la această întâlnire cu paginile lui bizare,
stabilind un art featurind art provoctor de ambele părţi, în
mixajul artistului vizual Vitalie Coroban, care s-a ocupat de
layout.
vara, 2009 135

Librăriile w w w.car tier. md
Casa Cărţii,
bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chișinău.
Tel./fax: 34 64 61.
E-mail: casacartii@cartier.md
program: 10-18
Sâmbătă
Duminică
136 vara, 2009

Librăria din Centru,

bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău.
Tel.: 21 42 03.
E-mail: librariadincentru@cartier.md
program: 9-18
Sâmbătă: 9-16
Duminică
vara, 2009 137

Librăria din Hol,

str. București, nr. 68, Chișinău.
Tel.: 24 10 00.
E-mail: librariadinhol@cartier.md
program: 9-18
13-14
Sâmbătă
Duminică
138 vara, 2009

Librăria9,
str. Pușkin, nr. 9, Chișinău.
Tel.: 23 37 83.
E-mail: libraria9@cartier.md
program: 10-18
Sâmbătă
Duminică
vara, 2009 139

Vărul Shakespeare,
str. Șciusev, nr. 113, Chișinău.
Tel.: 23 21 22.
E-mail: librariavs@cartier.md
program: 11-18
Sâmbătă
Duminică
140 vara, 2009

Oferta w w w.car tier. md
Autor Titlu / Colecţie Preţ,

RON
Colecţia CARTIER DICŢIONAR
Dominique Joly Dicţionarul piraţilor și corsarilor 39 Robert Muchembled O istorie a placerii din secolul al XVI-lea pana in 30
zilele noastre (Orgasmul şi Occidentul)
Michel Piquemal Dicţionarul indienilor 39
Robert Muchembled Pătimiri ale femeilor în vremea reginei 24
Daniel Royo Dicţionarul cavalerilor 39 Margot 1553-1615
Dicţionar enciclopedic, ediţia a VI-a 96 Robert Muchembled O istorie a diavolului 25
Michel Zimmermann O cronologie a Evului Mediu 28 Philippe Nemo Ce este Occidentul? 26
Phan Bernard Cronologia secolului XX 17,50 Michel Pastoureau Albastru. Istoria unei culori 22
Şt. Oprea, A.-M. Rusu Cartea Oscarurilor 61 Michel Pastoureau O istorie simbolică a Evului Mediu 27
occidental
Dicţionar enciclopedic Junior 78
Michel Pastoureau Ursul. Istoria unui rege decăzut 41
DEI Junior 99
Ovidiu Pecican Sînge şi trandafiri. Cultură ero(t)ică 18,50
Dicţionar. Cincizeci de portrete biblice 15 în epoca ştefaniană
Dicţionar rus-român (63 000 de cuvinte) 63 Oleg Serebrian Despre geopolitică 28
Micheline Tenace Creştinismul bizantin 22
Colecţia CARTIER ISTORIC Georges Vigarello O istorie a frumuseţii 25
Joachim Bouflet O istorie a miracolelor 48 Michel Winock Vocile libertăţii* 22
NOU
Jean-Louis Brunaux Druizii. Filosofi printre barbari 35
Thierry Camous Orienturi/Occidenturi, 46 Colecţia CARTIER POLIVALENT
25 de secole de războaie Chester I. Barnard Funcţiile executivului* 17
Didier Chaudet ș.a. Imperiul în oglindă 32 Nicolas Henry Administraţie publică şi afaceri publice* 40
Robert Deliège Introducere în antropologia structurală 26 O. Houdé Psihologia copilului 15
Robert Deliège O istorie a antropologiei 35 Edouard Launet Mașinăria sexuală 25
Dan Dungaciu Cine suntem noi? 54 Ch.E. Lindblom Elaborare a politicilor* 15
Catherine Durandin CIA, cinci ani de furie 29 Robert Muchembled Societatea rafinată 18,50
Catherine Durandin Statele Unite, mare putere europeană 33 Jean Piaget, Psihologia copilului 14,50
Vasile Ernu ș.a. Iluzia anticomunismului. 29 Barbel Inhelder
Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu Herbert A. Simon ş.a. Administraţia publică* 19
Oliver Forcade Serviciile secrete 41 Coranul, ediţia a IX-a 24
Sebastien Laurent
Iulian Fruntaşu O istorie etnopolitică a Basarabiei 24 Colecţia BIBLIOTECA DESCHISĂ
(1812-2002)*
Roland Barthes Jurnal de doliu 43
N. Georgescu Moartea antumă a lui Eminescu 18 NOU
Eric Hobsbawm Era revoluţiei (1789-1848)* 15,50 Roland Barthes Imperiul semnelor 20
Tudorel Ilie Winston Churchill. 18,50 Roland Barthes Eseuri critice 25
Momente care au schimbat lumea
Roland Barthes Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit 27
Sylvain Kahn Geopolitica UE 18
Roland Barthes Gradul zero al scriiturii 22
Jean Lacouture Stendhal. Fericirea rătăcitoare 18
Roland Barthes Incidente 14
Adrian Gabriel Mişcarea legionară: între mit şi realitate 24
Roland Barthes Plăcerea textului. Roland Barthes despre 24
Lepădatu
Roland Barthes. Lecţia
Gérard Mordillat ş.a. Iisus contra Iisus 30
vara, 2009 141

Pierre Drieu Belukia 17 Gib Mihăescu Rusoaica 39

La Rochelle Aleksandr Puşkin Dama de pică 18,50
Pierre Drieu Ostenit printre femei 17,50 Stendhal Roşu şi negru 33
La Rochelle
Oscar Wilde Portretul lui Dorian Gray 38
Marguerite Duras Extazul Lolei V. Stein 21
Marguerite Duras Moderato cantabile 11
Colecţia ROTONDA
Marguerite Duras Vara, la zece și jumătate seara 18,50
George Bălan Celălalt eros 12,50
Romain Gary Dincolo de această limită... 21
George Bălan Iubirea interzisă 12,50
Romain Gary Himere 35
Vladimir Bulat Ochiul de veghe 13
André Gide Paludes 13
Dan Coman Dicţionarul Mara 18
Denis Guedj Teorema papagalului 48
Gheorghe Crăciun Mecanica fluidului 10
Tony Hawks Tenis cu moldoveni 13
Dumitru Crudu Oameni ai nimănui 13
Louis-Thomas Pelletier M-am însurat cu o păpuşă gonflabilă 15
Iulian Fruntaşu St. BB* 15
Allain Robbe-Grillet Cuvânt înainte la o viaţă de scriitor 18,50
Paul Goma Altina* 7,50
Claudiu Komartin Un anotimp în Berceni 18
Colecţia POESIS
Alexandru Mușina Scrisorile unui fazan 19,50
George Bacovia Opera poetică (casetă, 2 volume) 32
Nicolae Popa Cubul de zahăr, ediţia a II-a, 17
Ana Blandiana Opera poetică (casetă, 2 volume) 60 revăzută şi cristalizată
Aleksandr Blok Versuri despre Preafrumoasa Doamnă 13 Oleg Serebrian Geopolitica spaţiului pontic, ed. a II-a* 18,50
Traducere Emil Iordache
Oleg Serebrian Politică şi geopolitică* 14
Serghei Esenin Opera poetică (casetă, 2 volume), 28
ediţia a II-a Dorin Spineanu Zile sălbatice 19,50
Dinu Flămând Opera poetică (casetă, 2 volume) 64 Radu Vancu Monstrul fericit 18
Cezar Ivănescu Opera poetică (casetă, 2 volume)* 16,50

Alexandru Opera poetică (casetă, 3 volume) 17,50 Colecţia CODOBELC
Macedonski Vitalie Coroban Colorăm animale 2,5
Vasko Popa Opera poetică (casetă, 2 volume) 17 Vitalie Coroban Colorăm flori și insecte 2,5
Georg Trakl Opera poetică (casetă, 2 volume) 15 Vitalie Coroban Colorăm păsări 2,5
Ion Creangă Povești 48
Colecţia CARTIER CLASIC Viviane Koenig Cele mai frumoase mituri ale Asiei 36
Ryunosuke Rashomon 23 Viviane Koenig Cele mai frumoase mituri ale Greciei 36
Akutagawa Viviane Koenig Cele mai frumoase mituri ale Romei 36
I.L. Caragiale Teatru 34 Martine Laffon, Cartea lui De ce? 61
Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea-Veche 20 Hortense de Chabaneix
Venedikt Erofeev Moscova-Petuşki 22 Martine Laffon, Cartea lui Când? 61
André Gide Jurnal (4 volume) 260 Hortense de Chabaneix
Nicolai Gogol Suflete moarte 36 Martine Laffon, Cartea lui Cum? 61
Hortense de Chabaneix
O’Henry Ofranda magilor 20
Lică Sainciuc Enciclopedia P. Guitz 32
Panait Istrati Chira Chiralina 20
Syros Poveștile Albei-ca-Zăpada 38
Mihail Lermontov Un erou al timpului nostru 15
Syros Poveștile Cenușăresei 38
Guy de Maupassant Bel-Ami 20
Syros Poveștile lui Tom Degeţel 32
142 vara, 2009

Colecţia VERDE Japanese Woodblock Prints 319

Clémentine Autain Macho pe înţelesul fratelui meu 18 Rembrandt 219
Nicole Bacharan Dragostea pe înţelesul copiilor noștri 17 Van Gogh 219
Dominique Simonnet
Tahar Ben Jelloun Islamul pe înţelesul copiilor 17 Colecţia CARTIER POPULAR
Michel Brule Băiatul care voia să doarmă 10 Jules Verne Copiii căpitanului Grant 55
Magali Clausener-Petit Sexualitatea explicată adolescenţilor 49 NOU
Jean-Pierre Davidts Întoarcerea micului prinţ 10 George Bacovia Opera poetică 14
Roger-Pol Droit Filosofia pe înţelesul fiicei mele 18 I.L. Caragiale Teatru 20
Roger-Pol Droit Religiile pe înţelesul fiicei mele 17 George Coşbuc Opera poetică 14
Jacques Duquesne Dumnezeu pe înţelesul nepoţilor mei 17 Coranul, ediţia a X-a 17
Marc Ferro Secolul XX explicat nepotului meu 13 Ion Creangă Amintiri din copilarie 8
Emil Gârleanu Din lumea celor care nu cuvântă 7,50 Marguerite Duras Moderato cantabile 8
Jacques le Goff Evul Mediu pe înţelesul copiilor 17 Mihai Eminescu Poezii 9
Jacques le Goff Europa explicată tinerilor 21 Emil Gârleanu Din lumea celor care nu cuvântă 5
Denis Guedj Matematica explicată fiicelor mele 16 Nicolai Gogol Suflete moarte 22
Sylvaine Jaoui Oare chiar așa să fie fetele? 49 Petre Ispirescu Legende sau basmele românilor 24
Patricia Lucas Divorţui pe înţelesul copiilor 17 Panait Istrati Chira Chiralina 14
Stéphane Leroy Longos Dafnis și Cloe 10
Bryan Perro Amos Daragon, amurgul zeilor 15 Gib Mihăescu Rusoaica 24
Bryan Perro Amos Daragon, cheia cetăţii Braha 16,50 Nichita Stănescu Opera poetică 21
Bryan Perro Amos Daragon, stăpînul măştilor 16 Constantin Stere Singur împotriva tuturor 18,50
David Pouilloux Oare chiar așa să fie băieţii? 49 George Topîrceanu Opera poetică 14
Pauline Schmitt Pantel Zeii și zeiţele Greciei explicaţi copiilor 16 Mark Twain Un yankeu din Connecticut la curtea regelui 20
Denise Stagnara Prima dată 49 Arthur
Mark Twain Un yankeu din Connecticut la curtea regelui 28 Oscar Wilde Portretul lui Dorian Gray 21
Arthur
Anne Vaisman Primele sentimente de dragoste 49 Colecţia CARTIER EDUCAŢIONAL
Anne Vaisman Primele experienţe sexuale 49 Hamilton Beck Literatura americană. Antologie 17
(2 volume)*
Colecţia CARTIER Albume Nicolae Corlătea- Latina vulgară 15
Urmuz Pagini bizare. Cu 15 intervenţii 28 nu, Lidia Colesnic
de Dan Perjovschi Gheorghe Crăciun Introducere în teoria literaturii 15
Sirrocco Michelangelo curînd
Sirrocco Botticelli curînd
Sirrocco Picasso curînd
Colecţia ALBUME SIRROCCO

Frida Kahlo & Riviera 219
Impressionism & Post-impressionism 219
vara, 2009 143

Pentru comenzi apelaţi
în București:
SC Codex 2000, SRL,
Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, București.
Tel/fax: 210 80 51.
E-mail: codexcartier@gmail.com
în Chișinău:
str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012.
Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95.
E-mail: carolina_rautchii@cartier.md
www.carter.md
144 vara, 2009

Cartier BookLit, Booklet Summer 2009

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cartier BookLit, Booklet Summer 2009

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

book lit

Dicţionarul... este o nouă colecţie care propune o incursiune completă

MFJODFOEJB[œ(SBƄJFVOFJMVQUFEJSFDUF 4VOUFN QF MB  3PMBOE OFQPUVM DBSFJÔODPOKPBSœ$VNPBSUFBÔOTVnFU

Cu ce fel de arme se luptau indienii din America? Ce mâncau? Cum se îmbrăcau?

Vânatoarea de comori, sentimentul de libertate, viaţa pe mare... pâna în zilele

SJBMPS&MTBGœDVU QSPCBCJM BV[JU DœDJ

Statele Unite ale lui

Cca 240 pag.

La mai bine de 7 ani de la atentatele ucigaşe din 11 septembrie 2001 de la

Ameninţarea teroristă este legată şi de obsesia înspăimântătoare a prolife-

Imediat după traumatismul din 11 septembrie, Bush, înconjurat de consi-

Ce se întâmplă când Rusia mârâie şi distrează?

A. Ruşii? Minciună şi iar minciună

năvălească din Europa Centrală şi de Sud-Est spre Germania în curs

Bineînţeles, în faţa semnalelor de mânie rusească, majoritatea ana-

mintelor. Moscova se foloseşte de arma energetică, îi apasă pe partenerii

Reciproce dintre NATO şi Federaţia Rusă. Un principiu anunţat, demo-

proclamaţii satisfăcătoare, ci amplasează un mecanism de consultare

tul cu privire la Forţele Convenţionale din Europa (FCA) , fiecare din-

ca intermediari între puterile occidentale şi sârbi. Ruşii au de partea lor

împotriva Constantinopolului. I-au eliberat de jugul otoman pe româ-

părere că se află în pragul unui al treilea război mondial. Moscova tri-

imediat, Consiliul de Securitate ONU pe 12 septembrie timp de o ju-

turile omului. Un război anti-terorist este, de oriunde ar fi condus, un

NATO. Un asemenea mod de abordare alimentează resentimentul rus.

distanţă de vreo şase ani, de analizele şi reflecţiile prospective post 11

Cine suntem noi?

Miracolul se află la fiecare pas al

Cca 360 pag.

Corpul ca posibilă întrebare

Reprezentările sociale îi conferă corpului o poziţie determinată

culturale. A exista înseamnă, mai întâi, capacitatea de a te mişca,

A sosit vremea de a spune Adio, corp! Cu adevărat supranu-

te decât voința personală. Dar el continuă să rămână un obstacol,

Scrisori către prieteni

Cca 220 pag.

Din prima ediţie a cărţii Vîbrannîie mesta iz perepiski s druzia-

II. Dispun ca în urma mea să nu înălţaţi monumente1 şi să nu-

1. L. N. Tolstoi, recitind Paginile alese..., a desenat în dreptul acestui rînd semnul

cu adevărat trebuincios îndeletnicirilor ei pe mai departe şi de peste

va răspîndi vreun folos suf letului şi dacă din urmă-i nu va rămîne

pustie aparenţa goală! Compatrioţii mei, eu v-am iubit; v-am iubit

în loc de aceasta să adune la un loc toate scrisorile mele, oricare-ar fi

VII. Dispun... însă mi-am dat seama că nu mai cum să controlez

gîndul treaz şi să o săvîrşesc în aşa fel, încît compatrioţii mei toţi să

gravura nu poate fi multiplicată într-o cantitate prea mare, pentru

În seria de autor Roland BARTHES:

Nod în gât. În zăpăceala mea, mă reped să-mi fac o

face pe oameni să creadă că aş fi mai puţin îndurerat

– Din ce în ce mai puţin de scris, de spus, decât doar

Cca 400 pag.

Un prieten paleontolog al lui Raphaël făcuse un semn din ochi

se duceau să ocupe căsuţe învecinate. După un du-te-vino scurt,

Jurnal inutil c urând

Cca 2000 pag.

Cca 340 pag.

“să ne ţinem de neamuri!”, exclamă şi unii şi alţii, cei întunecaţi împotriva

să fi fost tu copilul acela? să ţi se fi ţie minunea?

data. anul. semnat: băieţel-decreţel

Pot să vă mai enervez cu ceva?

Cca 240 pag.

„Sînt interesat de istorie ca un romantic

A stat la Bucureşti două zile şi jumătate. A avut un program supraîncăr-

top“. Pînă la impunerea s-a internaţională, Orhan Pamuk a trudit în Tur-

MFJODFOEJB[œ(SBƄJFVOFJMVQUFEJSFDUF 4VOUFN QF MB 3PMBOE OFQPUVM DBSFJÔODPOKPBSœ$VNPBSUFBÔOTVnFU

SJBMPS&MTBGœDVU QSPCBCJM BV[JU DœDJ