Curs 5
2008
2
Lect. drd. Silvia M. Martis, LL.M.
I. Aspecte generale:
Dreptul la viaţă, garantat
oricărei persoane
, este primul drept subiectiv
reglementat de Convenţie. El reprezintă „valoarea supremă
pe scara drepturilor
omului în plan internaţional”
1
, iar protejarea sa constituie
„una dintre
valorile
fundamentale ale democraţiilor
care fac parte din Consiliul Europei”. Respectareadreptului la viaţă este o
precondiţie
a exercitări
i tuturor celorlalte drepturi. Astfel,s
tatul este obligat nu numai „să se
abţină
de la a lua viaţa în mod intenţionat”, citrebuie să ia toate măsurile necesare
protejării
acestui drept.Art. 2 garant
ează protecţie
a
oricărei persoane
împotriva morţii provo
cate într-
o manieră
arbitrară.
Iniţial, aceste prevederi nu interziceau recurgerea la
pedeapsa cu moartea
dacă aceasta era prevăzută de lege
. În 1983, a fost adoptat
Protocolul nr. 6
care a abolit pedeapsa cu moartea în timp de pace, ea continuând
să fie aplicabilă în situaţii
de
război;
în 2002, prin adoptarea
Protocolului nr. 13
, a
fost abolită pedeapsa cu moartea în orice situaţii
pe teritoriul tuturor statelorsemnatare membre ale CoE.
Art.2 garantează dreptul la viaţă al oricărei
persoane fizice, umane
. Acestdrept este opozabil
erga omnes
;
toţi membrii societăţii fiind obligaţi să
-l respecte.
II. Sfera de aplicare a art.2:
Protecţia dreptului la viaţă este garantată de
Sistemul european de
protecţie a
drepturilor omului
oricărei persoane,
din
momentul naşterii şi până la deces
ulacesteia
. Prin deces trebuie să se înţeleagă moartea fizic constatată, nu şideclararea pe cale judecătorească a morţii sau a dispariţiei unei persoane.
1
A se vedea Cauza
Streletz, Kessler şi Krenz c. Germaniei, 22 martie 2001.
Leave a Comment