Curs 61. ASFIXII DE APORT
1.1. PROCESUL RESPIRATOR
Prin asfixie se înţelege, în mod obişnuit, acea stare patologică aorganismului determinată de lipsa oxigenului. Deoarece în perioada de început amedicinii vechii anatomişti considerau că aerul circulă prin vasele de sânge, iar atunci când nu mai puteau percepe pulsul erau de părere că aerul nu mai pătrunde în organism, au asociat sintagma „asfigmos" (fără puls) privării deoxigen. In prezent, s-a păstrat această denumire improprie, deşi termenul în sinetraduce de fapt imposibilitatea perceperii pulsului periferic şi nu lipsa oxigenuluidin organism.Pentru ca noţiunile medico-legale referitoare la problematica asfixiilor săfie înţelese, sunt necesare câteva precizări.Compoziţia aerului atmosferic:- aerul inspirat: oxigen (O
2
) 20%, dioxid de carbon (CO
2
) 0,04%, azot(N
2
) 78%...- aerul expirat: O
2
16%, CO
2
4%, N
2
78%...Organismul uman foloseşte oxigenul atmosferic pentru proceselemetabolice („arderile”) ce se desfăşoară în mod continuu şi care asigură în finalexistenţa individului; în funcţie de efortul depus, condiţiile de mediu, vârstă etc.,organismul uman va folosi o cantitate de oxigen mai mare sau mai mică înunitatea de timp, atât per ansamblu cât şi pentru fiecare organ în parte.Procesul respirator se desfăşoară în trei etape:
I. Etapa de aport
,
în care aerul atmosferic încărcat cu oxigen (aer inspirat) pătrunde prin orificiile respiratorii (nasul şi gura), străbate căile aeriene(nasofaringe, laringe, trahee, bronhii şi ramificaţiile acestora) pentru a ajunge, în plămâni, la ultima diviziune a conductelor aerifere, alveolele pulmonare - o seriede formaţiuni dilatate, în formă de balon sau boabă de strugure.In acest moment, are loc o etapă intermediară, numită
etapa de schimbalveolo-capilar,
care presupune realizarea schimbului gazos în dublu sens:- oxigenul trece din alveola pulmonară în micul vas de sânge (capilar) cese află în imediata sa apropiere;- bioxidul de carbon parcurge acelaşi drum, dar în sens invers - dincapilarul de sânge în alveola pulmonară.
II. Etapa de transport
,
ce presupune, aşa cum indică şi denumirea,transportul gazelor în dublu sens, prin intermediul sângelui:- oxigenul, legat de hemoglobina conţinută de hematii, către locurile deutilizare (diverse ţesuturi şi organe);
1
- bioxidul de carbon, rezultat în urma proceselor metabolice ce au loc îninteriorul fiecărei celule care intră în componenţa ţesuturilor şi organelor, către plămân.Urmează o nouă etapă intermediară, respectiv
etapa de schimb capilaro-celular,
în care:- oxigenul este cedat de către hematia transportoare celulei ce urmeazăsă-1 utilizeze;- bioxidul de carbon părăseşte celula unde s-a format şi este preluat decapilarul sanguin.
III. Etapa de utilizare
,
ce presupune folosirea oxigenului pentru„respiraţia celulară" a fiecărui ţesut sau organ, concomitent cu producerea deCO
9
.Scăderea concentraţiei de oxigen (hipoxie) sau absenţa O, (anoxie) se poate produce în oricare din etapele procesului respirator mai sus menţionate;astfel, în funcţie de etapa în care survine perturbarea funcţiei respiratorii, se potdeosebi:
1. Anoxii de aport
(anoxii anoxice); în aceste cazuri, cantitatea de O careajunge ia plămâni (de fapt la alveola pulmonară) este insuficientă sau absentă.Anoxiile de aport pot fi provocate de cauze:
•
neviolente
(patologice): pneumonii, bronhopneumonii, tumori (delaringe) etc., deci diverse boli care împiedică desfăşurarea normalăa ventilaţiei;
•
violente
(asfixii), care au ca mecanism scăderea/ absenţa oxigenuluiîn aerul inspirat sau imposibilitatea efectuării inspiraţiei.
2. Anoxii de transport;
în această situaţie, deşi cantitatea de O
2
care pătrunde în plămân şi străbate bariera alveolo-capilară este suficientănecesităţilor organismului, sângele nu-şi poate îndeplini funcţia de transportor (al oxigenului). La rândul lor, anoxiile de transport pot fi:
•
anoxii stagnante,
atunci când sângele care a preluat oxigenul de lanivelul plămânului nu circulă cu viteză normală (viteza de circulaţiea sângelui este foarte redusă), datorită unor disfuncţiicardiovasculare (insuficienţă cardiacă, colaps etc.).
•
anoxii anemice,
generate de totalitatea situaţiilor în care cantitateade sânge (de fapt numărul total de hematii şi, în consecinţă,cantitatea de hemoglobina) este redusă: hemoragii masive, boli alesângelui cu distracţii eritrocitare etc.Anoxiile de transport pot fi de cauză violentă sau neviolentă.
3. Anoxii de utilizare
(anoxii histotoxice) ce se caracterizează prinimposibilitatea celulelor de a folosi oxigenul adus de sânge, altfel în cantitatesuficientă; anoxiile histotoxice pot recunoaşte
cauze violente
(intoxicaţii cu acidcianhidric, barbiturice etc.) sau
cauze neviolente
(modificări de pH în alcalozesau acidoze). In aceste forme de anoxie sângele venos conţine o cantitatecrescută de O
2
, având caracter de sânge arterial, ceea ce face ca lividităţilecadaverice să capete o coloraţie roşietică-deschisă, „vie".
2
Asfixiile sau anoxiile de aport de cauză violentă, care fac obiectul destudiu al medicinii legale, pot fi clasificate astfel:
•
asfixii mecanice
- ale gâtului;
-
prin comprimarea toraco-abdominală;
-
prin obstrucţie
;
•
asfixii chimico-atmosferice
•
asfixii hipokinetice
1.2. ASFIXIILE MECANICE
Asfixia (gr. asfigmos = lipsa pulsului) constituie o stare patologicăcaracterizată prin lipsa totală sau parţială a oxigenului la nivelul celulelor organismului. S-a cauzat înlocuirea termenului de asfixie cu termeni maiadecvaţi cum ar fi anoxemie, hipoexemia (lipsa totală sau parţială a oxigenuluiîn sânge). Unii autori cred că termenul de asfixie ar trebui rezervat pentrucazurile când lipsa oxigenului se asociază cu hipercapnia.Din punct de vedere fiziologic, o cantitate suficientă a oxigenului lanivelul ţesuturilor se asigură prin următoarele condiţii: aerul conţine 21%oxigen, pătrunderea aerului prin căile respiratorii nu este împiedicată,schimburile dintre capilare şi alveole decurg normal, transportul oxigenului spreţesuturi este asigurat de o hemoglobina suficientă calitativ şi cantitativ şi de oviteză de circulaţie corespunzătoare, schiburile dintre sânge şi celule decurgnormal, iar utilizarea oxigenului de către celule se face în condiţii fiziologice.Orice perturbare a acestui mecanism respirator, la orice nivel ar avea loc,determină un grad mai mare sau mai mic de anoxie. în funcţie de nivelul la caresunt perturbate aceste mecanisme există mai multe tipuri de anoxii:
1. Anoxii de aport (anoxice)
se caracterizaeză printr-o insuficientăoxigenare a sângelui la nivelul pulmonului, fiind deci împiedicat aportuloxigenului în organism până la nivelul schimbului gazos pulmonar. Acest tip deanoxie poate apare în următoarele cazuri:- datorită lipsei O
2
în aerul atmosferic;- datorită unui obstacol pe căile respiratorii;- datorită unei mecanici respiratorii deficitare;- atunci când sunt împiedicate schimburile capilaro-alveolare.în funcţie de aceste condiţii, anoxiile de aport pot fi clasificate în:a) anoxii de cauze violente; b) anoxii de cauze patologice.Consecinţa acestora va fi scăderea aportului de O
2
la nivelul ţesuturilor,ceea ci va determina o suferinţă celulară (în special a celulelor cu grad înalt dediferenţiere) împotriva acestor consecinţe, organismul va mobiliza o serie demecanism neuroendocrine de compensare a deficitului de O
2
, având ca urmare osimptomatologi clinică caracteristică: creşterea ritmului cardiac şi al respiraţiei,a vitezei de circulaţie sângelui etc. Datorită creşterii CO
2
în sânge, însoţind
3
of 00
Curs 6
1,977 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 06/17/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment