Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
CAP. 3 Starea de Cultivar1

CAP. 3 Starea de Cultivar1

Ratings: (0)|Views: 150|Likes:
Published by dakinidakini

More info:

Published by: dakinidakini on Sep 05, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/13/2014

pdf

text

original

 
3. Starea de Cultivare - Teoria Cultivării
(Michael Morgan şi James Shanahan)
 
3.1 Conceptul de Cultivare
3.2
Cercetarea Cultivării
 
3.3
Dezvoltarea actuală, curentă, Genurile Specifice Cultivării
3.3.1
Frica de Crimă3.4 Explorările Cognitive şi Implicaţiile Narative3.5
 
Alte descoperiri recente
 
3.6. Extensii teoretice3.7.
 
Viitorul Teoriei CultivăriiBIBLIOGRAFIE3. Starea de Cultivare, aprofundarea Teoriei Cultivării
de Michael Morgan şi James Shanahan
 Analiza cultivării investighează modul în care acţionează aceasta asupra concepţiilor telespectatorilor şi asupra realităţii sociale. Teoria cultivării a fost revelată de GeorgeGerbner în 1960, cercetările în domeniul cultivării au continuat şi continuă să se extindă înnumeroase direcţii, cu peste 125 de studii noi publicate din anul 2000. Acest articol este unrezumat al istoriei teoriei cultivării, luând în consideraţie noile descoperiri ale ştiinţelor moderne. S-a pus în discuţie faptul că această teorie a cultivării se bazează pe calităţi paradigmatice, iar noi considerăm viitoarele cercetări în teoria cultivării în contextul actual al transformării mediului din zona media. Lumea s-a transformat într-o foarte mare măsură – şi o dată cu aceasta, televiziunea, privită atât ca instituţie sau tehnologie de când George Gerbner (1919–2005) a formulat ideea cultivării în 1960. În pofida acestor transformări, stare de cultivare este extraordinar de sănătoasă, iar o privire în perspectiva viitorului este promiţătoare. Perspectiva cultivăriieste mai bine stabilizată, iar Bryant şi Miron (2004) subliniază că această teorie a cultivăriieste une dintre cele 3 mari teorii referitoare la cercetarea comunicării în masă, ce au fost  publicate în cele mai recunoscute reviste de specialitate din anul 1956 până în anul 2000.Cercetările din acest domeniu sunt incitante, provocatoare şi sunt în conexiune cudomenii cu care Gerbner nu şi-ar fi imaginat niciodată că sunt în conexiune (şi poate că nuar fi fost de acord cu ele). Aspectele de bază ale teoriei cultivării, fiind binecunoscutecercetătorilor din domeniul media. Cea mai familiară versiune a ‘‘ipotezelor cultivării’’ şi acelor care petrec mai mult timp urmărind programele de televiziune sunt mai aproape de a percepe lumea înconjurătoare în modul în care este privită şi percepută realitateaînconjurătoare şi mesajele recurente ale lumii virtuale a televiziunii.
 
 De aceea este necesar de a oferi informaţii mai complete şi mai nuanţate a ideilor în care sunt prezentate ideile sale, decât în mod obişnuit.
 Michael Morgan
(doctor în ştiinţe, Universitatea din Pennsylvania) este profesor în Departamentul de Comunicare de la Universitatea din Massachusetts-Amherst. Domeniile deinteres ale cercetărilor sale includ analiza cultivării şi efectele media, tehnologie şi politică.
James Shanahan
(Ph.D., Universitatea din Massachusetts-Amherst) este profesor laColegiul de Comunicare de la Universitatea din Boston. Cercetările sale includ IndicatoriCulturali, cultivarea, efectele media şi comunicarea despre ştiinţă şi mediul înconjurător.
©2010 Broadcast Education Association Journal of Broadcasting & Electronic Media 54(2),
1
 
2010, pp. 337–355 DOI: 10.1080/08838151003735018 ISSN: 0883-8151 print/1550-6878online
 
3.1
Conceptul de Cultivare
Cel care a descoperit Teoria Cultivării George Gerbner (1919-2005) a urmărit sădefinească şi să descrie o nouă teorie, ce se aplică la transmisia televizată a comunicării înmasă, unul dintre cele mai focalizate asupra comunicării în sine.
George Gerbne
 , a pus în dezbatere, la modul ştiinţific simplu, dar nu şi simplist -cum s-a procedat în permanenţă, încă de la începuturile filmelor sonorizate - o problemă presantă şi mai mult decât actuală, cea a violenţei propagată prin toate variantele massmedia şi a efectelor ei cumulative asupra unor spectatori frecvenţi, de toate vârstele, dar în special asupra copiilor, cărora le poate modela comportamentul şi caracterul, într-un mod total nedorit.În mod fundamental, scopul majorităţii cercetărilor în domeniul comunicării în acea perioadă de timp era tactic, ‘‘to find the most suitable ways of ‘selling’ (or disguising) policies which serve institutional objectives de a găsi cele mei potrivite mijloace de aimplementa politicile de a ‘vinde’ (sau promova) care servesc obiectiveloinstituţionale’’(Gerbner, 1966, p. 100). Prin contrast, Gerbner a argumentat pertinent căobiectivele instituţionale este necesar să constituie obiectul cercetării. Decât să ‘‘serveascăobiectivelor instituţionale,’’ el a demonstrat că luarea deciziilor într-o societate democratică,implică o anailză critică a naturii şi consecinţelor acelor obiective (Gerbner, 1958). Plecând de la definiţia comunicării ca fiind ‘‘interacţiunea prin intermediul mesajelor’’(semnifică evenimente simbolice codate formal ce evocă îmrtăşirea semnificaţiei culturale), Gerbner a dat un cadru comunicării în masă, ca fiind 
 producţia înmasă a comunicării 
 – un aspct ce înregistrează o dezvoltareîn masă a producţiilor demesaje- cu importante consecinţe culturale.Gerbner a scris: Transformarea culturală din perioada contemporană, a rezultat dinextinderea revoluţiei industriale şi tehnologice în sferele producţiei de mesaje. Producţia demasă ţi rapida distribuţie a mesajelor ce crează un nou mediu simbolic, ce reflectă structura şi funcţiile instituţiilor ce le transmit. Aceste procese instituţionale a producţiei în masă amesajelor, scurtcircuitează celelalte reţele de comunicare şi supraimpun formele lor asupraconştiinţei colective – cu propriul lor public – peste celelalte relaţii sociale. Consecinţeleasupra calităţii vieţii, în ceea ce priveşte tendinţelor umane şi a aspectelor exterioare, precum şi cele pentru conducerea societăţilor, sunt departe de atins.
(Gerbner, 1970, p. 69)
 În acest pasaj, Gerbner atrage atenţia asupra a 3 entităţi – instituţii, mesaje şi public – sugerează 3 arii distincte de analiză
(Gerbner, 1966). Acest cadru se traduce în
‘‘IndicatoriCulturali’’ 
, ce se află la baza unui proiect de cercetare care este pe termen lung şi care arescopuri foarte înalte (Gerbner, 1969).
1.Primul indicator,
 
‘‘analiza proceselor instituţionale’’ 
investighează formele
organizaţionale, relaţiile de putere, şi presiunea discernământului decizional şi a proceselor din instituţiile cere produc mesaje pentru medierea mesajelor în masă.
2.
Al doilea indicator,
‘‘sistemul de analiză a mesajelor’’ 
 
investighează structurilemari şi a aspectelor consistente din corpul mare a acelor mesaje din acel agregat (ceea ce se
opune oricărui alt program sau gen particular, şi dincolo de aceste aspecte ‘‘calitatea’’ sauvalorile estetice).
3.Al treilea
aspect 
 
al domeniului de analiză
 — analiza cultivării — 
a fost definită ca şi ‘‘studiul relaţiilor dintre procesele instituţionale, sistemele de mesaje, şi asumarea publicăa imaginilor şi politicilor pe care le cultivă acestea’’ 
(Gerbner, 1970, p. 71).2
 
 Aceste relaţionări au fost încadrate ca fiind dinamice, cu fiecare componentă ce leafectează (şi este afectată de) pe celelalte. Observaţi că nu există nici o menţiune aici care săcompare credinţele a consumatorilor de televiziune uşori, medii şi grei, care apar mai târziu. Mai mult decât atât, faptul de a trăi într-un mediu simbolic în care anumite tipuri de instituţiicu anumite tipuri de obiective crează anumite tipuri de mesaje, tinde să cultive (creare, susţinere şi hrănire) anumite tipologii de conştiinţă colectivă. În mod critic, Gerbner a plecat în cercetările sale de la tendinţa ce era atunci predominanîn cercetările din comunicare, cea de a defini
‘‘efectele’’ 
în termenii unuianum it tip de
‘‘transformare,’’ 
cel mai adesea termeni scurţi, iar în răspunsul se face înmod specific către mesaje targhetate (politice, comerciale, etc.).Gerbner a subliniat ‘‘istoria şi dinamica comuniţilor, precum şi cea atransformărilor, este relaţia reciprodintre structurile sociale, sistemul de mesaje, şiimaginile structurilor care sunt ‘efectele’ comunicării’’ 
(Gerbner, 1966, p. 101).
 Mediul simbolic produs pentru mase crează genuri de public şi revelează dinamica socială şi instituţională, deoarece exprimă aspecte specifice culturale şi sociale, pe caretotodată le cultivă
(vezi asemenea Morgan, 2002).
3.2 Cercetarea cultivării
 Proiectul Indicatorilor Culturali a început aplice încă din 1967 un sistem deanalize de mesaje din prime-time de la televiziunile de largă audienţă. Scopul era de adetecta cele mai stabile, persuasive şi recurente imagini din conţinutul respectivului post deteleviziune, în termenii portetizării violenţei, a rolurilor genurilor, a rasei şi etniei, aocupaţiilor şi multe alte conţinuturi asemănătoare şi aspecte ale vieţii, pentru o lungă perioadă de timp. În timp ce analiza sistemului de mesaje era bazată pe conţinutul standard al  procedurilor de analiză, analiza cultivării la început nu avea nici o direcţie metodologică. Această metodologie a început prindă formă în 1970, fiind rezultatul colaborării dintreGerbner şi Gross (vezi Gerbner & Gross, 1976).
 Analizele cultivării explorează contribuţia independentă a televiziunii asupraconcepţiilor audienţelor şi a realităţii sociale. Bazată pe un sistem de analize a mesajuluimedia, cercetătorii cultivării au dezvoltat ipozeze despre ceea ce oamenii vor gândi desprediferite aspecte ale
‘‘realităţii’’ 
dacă tot ceea ce ei cunoşteau despre anumite aspecte sau fenomene era derivat din aspectele dominante prezentate la televiziune. Metodele studiului sunt folosite pentru a valoriza diferenţele (dacă acestea există) marea majoritate atelespectatorilor se bazează pe marea varietate a opiniilor, imaginilor şi atitudinilor, prinintermediul diferitelor mostre, de zone de discuţii şi a variabilelor mediate. Scopul este de a fi siguri toţi cei care petrec mult timp uitându-se la televizor, printre alte obiceiuriconstante, sunt mai receptivi să perceapă în lumea reală reflectarea mesajelor şi lecţiilor din programele de televiziune.Contrar preocupărilor obişnuite despre efectele de violenţă ale televiziunii asupra stimulării comportamentului agresiv, Gerbner şi colegii săi au argumentat, explicat, telespectatorii
 grei,
cultipercepţii exaferate ale victimizării, neîncredere şi pericol,împreună cu alte numeroase credinţe impure, greşite, despre crimă şi prevederile legalereferitoare la încălcarea legii(Gerbner & Gross, 1976; Gerbner, Gross, Jackson-Beeck, Jeffries-Fox, & Signorielli, 1978; Gerbner, Gross, Signorielli, Morgan, & Jackson-Beeck,1979). În comparaţie cu grupurile corespunzătoare de telespectatori medii şi uşori, greii au fost consideraţi aşa cum spun marea majoritate că ‘‘nu prezintă încredere,’’ iar majoritatea
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->