Paul Goma

Fragmente de Jurnal

(…) APRILIE 2009

Joi 2 aprilie 2009

In buletinul sau din 24 aprilie 2008 Andrei Badin publicase textul meu: “INMER - Institutul
National pentru Falsificarea Memoriei“. Abia astazi dau peste…“Comentarii la acest articol”:

“Mordechai spunea ....

Excelent articol, Andrei. Goma e colosal. Ferm, neînduplecat, articulat fli argumentat.
Publicat la 21:33:00 (25.04.2008)”

“rsi spunea ....

Dar si antisemit psihopat. Daca e sa spunem adevarul, atunci sa-l spunem. Cu toate meritele
mari lui din trecut..
Publicat la 10:20:00 (28.04.2008)” [sublinierea mea - din 2 aprilie 2009]

“[Maslina Nordica.] spunea ....

lui rsi, care spune ca Goma e antisemit si psihopat. E o minciuna. El spune adevarul. Intrebati-
i pe bucovineni si basarabeni si va vor spune acelas lucru. Romania va fi un stat cum e in art.1
al constitutiei, cand Paul Goma va fi liber in tara sa. Sa scrie tot cea ce stie, la fel ca si
adversarii lui. Prea ne-am invatat cu procese in care e reprezentata numai o singura parte.
Publicat la 13:09:11 (23.02.2009)”

Iata roadele toxice ale anonimatului la indivizii scapati de sub teroarea cenzurii (nu doar
comuniste): nu doar libertatea de a se ‘esprima’ de capul lui, dar si aceea (tot de “libertatea”
lui vorbesc) de a insulta, de a injuria, de a, de-a dreptul înjura pe celalalt…“ Dar si antisemit
psihopat”, zice “rsi”, ascuns dupa gard, bagat, curajos într-un tufis - atentie la urzici! - astfel
combate el, Mititelul David “antisemitismul” presupusului Goliath.
Nici goi-ii nostri nu sunt mai breji - am mai scris despre iresponsabilitatea liberatilor prin
internet, despre iluzia puterii capatata nemeritat, fiindca declinarea numelui într-un dialog îl
obliga pe bagatul-în-vorba la oarecare decenta, însa, vai, nu si la un strop de civilitate, însa
daca “limbajul” plavanului nostru national pute de la o postie a neinformare, a neinstruire, a
prostcrescutismului nostru daco-balcanic, pe evreu îl mirosi de la unsprezece postii, prin
întunericul drag complotistului din nascare - nu mai vorbesc de mantia anonimatului,
caracteristica rasei sale. £i a ce pute el de trazneste? A suficienta - el crede ca, daca îl
împroasa pe celalalt (adica pe afurisitul de goi) cu insulte, calificative nesprijinite pe
argumente (ex: «Esti antisemit, pentru ca ai zis despre mine, evreu trecut la mozaism, prin
stramosii mei khazari, oarecum türci, deci oarecum nu prea… semiti… ca as fi mincinos, hot,
tradator si mai ales prost - ba prost esti tu, valah împutit, fiindca crezi tot ce-ti spun eu…») -
gata, în acelasi pret este purtator de adevar, el are dreptate.
Or o asemenea convingere - cu atât mai deplorabila, cu cât el o crede fara a o cerceta, pentru
sfântul motiv ca… îi apartine lui, de la stramosi - este semn indubitabil de prostie. Iar legenda
cu “evreul inteligent-foc doar pentru ca este evreu” - o legenda.
M-am înfuriat din zori de zi (!), pentru ca aceasta “replica” îmi este cunoscuta, ras-cunoscuta
si, aparent nu poti face nimic împotriva ei - ce poti face împotriva prostiei prostului care te
ataca prin rafale de cuvinte-fara-justificare, prin insulte (care, asta le este natura lor, de
insulte, nu cer motivatie)? Mai ales când prostul nu este unul, ci… divizii, ca hoarda care s-a
napustit asupra mea fiindca îndraznisem, ce scrilegiu!, sa afirm ca si evreii sunt cruzi, cretini,
iar stolul de corbi ma atacasera (în… haita alcatuita jumatate din evrei - în fine, autoprezentati
altfel - jumatate din ne-evrei mercenari, din aceia dobitoci, nici macar platiti, doar…
conditionati astfel încât sa creada ca daca participa la Corul Armatei Rosii de la Tel Aviv, vor
fi tinuti minte si rasplatiti regeste cu burse, diplome, “recomandari”, mai ales cu vorbe-vorbe
de genul: «Lasa-l sa intre fara bilet, ca e sluga de-a noastra»);
Astfel am “pierdut” procesul împotriva holocaustologilor: justitia cea… justa baseasca a decis
ca înjuratorii mei nu erau deloc vinovati, fiindca ei, saracutii îsi exercitasera dreptul sfânt al
libertatii de opinie: libertate de opinie refuzata mie, în schimb goi mercenari, putori care nici
nu citisera textele incriminate aveau “dreptul republican” de a ma acuza, arata cu degetul ca
pe ultimul dintre infami - ia sa-i mai numesc pe acestia din urma, sa nu fie uitati: I.B. Lefter,
G. Andreescu, Carmen Musat, Marta Petreu, N. Manolescu, H. Gârbea, Cistelecan, Pecican,
Trifon, Laszlo (i-am uitat numele “politologului” colaborator la Ziua, cel care recunoscuse ca,
înainte de a ma trata de antisemit nu citise nimic de mine - Dan Pavel?), Buduca, £imonca, I.
Vianu…- desi Vianu a trecut recent în categoria “intelectualilor”: Oisteanu, Shafir, M.D.
Gheorghiu (si cei din “Scoala de sociologie de la Paris”, dirijata de nesfârsitul intelectual
Serge Moscovici), Andrei Cornea, Al. Florian, Boris Marian, Ed. Reichman, Alain Paruit…

Vineri 3 aprilie 2009

A venit la Paris, Rodica Dragan, “transcriitoarea” mea. ïn fine, ne-am cunoscut (…) Azi voi
încerca o lipirea a “Capului” cu restul Scrìsurilor, vol. I. ‘…)

Sâmbata 4 aprilie 2009

Pentru ieri Xiti indica: vizite - 52, S. R. - 49, Jurnal - 25. Un fel de record(uri). Din 98 vizite
România: 86, Moldova: 3, se vede ca am intrat în ‘uichendul alegerilor…(…)
Valerian Stan îmi atrage atentia asupra blogului lui A. Badin unde apare: la-deutsche-welle-si-
in-neuer-zuricher-zeitung-cum.html":

“Cînd "cazul" îngroapa "cauza"

“Doi scriitori exilati, Milan Kundera si Paul Goma, revin în actualitate nu atît sub incidenta
operei cît a unei atitudini morale, a unui „derapaj” ce risca sa umbreasca gloria lor literara.

Dupa ce se ocupa de Kundera, nesfârsitii si obiectistii jurnalisti de la Deutsche Welle Rodica

Binder si Robert Schwartz îl citeaza (sic dupa interesele lor etnice) pe Richard Wagne (din
Neue Zürchner Zeitung) astfel:

“Un alibi, o scuza?

“Un alt disident est european, scriitorul Paul Goma, exilat si el la Paris, continuîndu-si
polemicile înfocate împotriva elitelor românesti si dupa prabusirea regimului Ceausescu, a
devenit în pofida consecventelor sale convingeri anti-comuniste si a talentului sau literar, o
persona non grata si în apus dupa cîteva regretabile accese de antisemitism. Ele par a fi
compromis pîna si cauza pentru care Goma a militat dintotdeauna, platindu-si convingerile
anti-totalitariste în România comunista, cu ani grei de închisoare. Richard Wagner, scriitorul
german originar din România, trece în revista în paginile cotidianului NEUE ZÜRCHER
ZEITUNG cîteva din etapele cheie ale destinului excesiv al acestui autor. În 1977 el ia contact
cu scriitorul ceh Pavel Kohut, unul din semnatarii Chartei 77 de la Praga, întrevede strategia
politica ce se ascunde în spatele desantatului nationalism ceausist, emitînd cutre-muratoarea
sentinta potrivit careia România se afla sub ocupatie româneasca. Devenit persona non grata
dupa o scrisoare de protest, Goma paraseste România în 1977, se stabileste la Paris. Polemica
pe care o dezlantuie împotriva elitei intelectuale ramasa în tara ar putea fi – sugereaza Wagner
într-un ton întrebator: o razbunare, o sanctionare a oportunismului, relevînd ca totusi nu exista
nici o editura de renume care sa publice cartile fostului disident care a scris romane exemplare
pentru Gulagul românesc. Nici o revista de cultura nu-i publica polemicile, scriitorii îl ignora,
criticii îl trec sub tacere. În schimb, acuzatiile de antisemitism la adresa lui Paul Goma
dainuie. Or, scrie Wagner, aceasta este o problema est europeana, o carenta mostenita din
perioada razboiului rece cînd, din motive lesne de înteles, antisemitismul si nationalismul ca
simptome secundare ale anticomunismului, erau tolerate. Faptul ca pîna astazi evreii sunt
considerati ca fiind implicati în comunism, are de-a face în ultima instanta cu groaza
provocata de propria disponibilitate de a colabora - crede scriitorul german si adauga:
comunismul a fost importat cu forta, dar fara colaborarea autohtona nu ar fi putut sa dainuie
într-atît. Modul galagios, vehement cu care Goma a tematizat aceasta problema l-a împins în
conditia de persona non grata, furnizîndu-le astfel chiar fostilor sai adversari cele mai bune
argumente împotriva propriei sale persoane dîndu-le si prilejul de a denigra rezistenta sa
politica anti-comunista.
“De ce a devenit Paul Goma o figura tragica?
“Richard Wagner ofera în încheierea textului sau un posibil raspuns: în masura în care
respingînd acuzatiile de antisemitism el îi ataca concomitent pe asa numitii „Holocaustologi”,
Goma stîrneste noi valuri de confuzii, în care „cauza” a disparut demult, deasupra
nemairamînînd decît cazul Goma despre care se vorbeste. Ceea ce totusi romancierul, în
pofida tuturor pacatelor sale, nu a meritat, crede scriitorul german.
“Autor: Rodica Binder Editor: Robert Schwartz ”

Ramâne sa verific “conformitatea” rezumatului celor doi paznici la portita dinspre gradina a
Doicewelelui - ceea ce ar însemna sa pierd timpul cu niste falsificatori notorii de texte, de
adevar;
(…) Ar ramâne sa verific “conformitatea” textului original scris de Richard Wagner cu
varianta holocaustizata de Binder-Schwartz - dar am eu timp de asemenea cacaturi?
Adevarat: nu am argumente pentru a pretinde ca Wagner însusi a scris “întomnai”, vorba
NeaNicului, cu ce a aparut în ziarul helvet. Dar nu am nici un sfert dintr-un argument în
favoarea autorelui. Din informatiile mele ar fi pentru prima oara când un svab din eroica
“Actiune banateana” (dar numai în nemteste, numai întru apararea nemtilor - din Banat, se
întelege) îndrazneste sa-mi scrie numele într-un context nu-întru-totul- critic - cu exceptia lui
Totok, însa acesta a încaput în Pitestiul berlinez tocmai pentru ca o vreme prea-scrisese-
favorabil despre mine, asa ca în scurt timp a ajuns sa ma scuipe, sa ma trateze de antisemit -
rasplata fiind… cooptarea în Comisia lui Wiesel, cea în care zace si în momentul de fata.
Dar pornisem sa vorbesc de atitudinea bravilor svabi (din Banat) fata de mine. Cel care, vor
nu vor vitejii nemti, a publicat în Nemtìa lor, înca din 1971 o carte, Ostinato - în care era
scrisa negru pe alb, de un autor ne-neamt, tragedia, sub comunisti a nemtilor din România
(sasi, svabi). A pomenit careva dintre ei - sa zicem: dupa ce au emigrat (sau: repatriat) vreun
rând, în presa la care aveau acces despre aceasta premiera: un ne-neamt scriind despre
suferintele nemtilor? Atât în Ostinato, cât si în Usa (Die Tür), editata în 1972? ïn afara de
sasul Dieter Schlesak s-a gasit vreun neamt care sa se exprime despre aceste carti, scoase în
Germania, în germana? Oricât de rau ne vorbesc cei din Grupul £vabilor ajunsi în Germania
pe noi românii, ar face bine sa se uite în oglinda si sa marturiseasca: nemtii de ei au o morala -
exprimata prin pozitia coloanei vertebrale (culcata) - o atitudine plecata, întinsa pres sub
picioarele unei banuite Puteri - bineînteles: Teroarea comunista - cu nimic mai breaza decât a
tiganilor de români. Cu nimic. Cât despre o eventuala solida- ritate cu “concetatenii” lor,
români, Doamne fereste! Sa-si riste un neamt minoritar în România “situatia”, luînd apararea
cuiva care nu e nici neamt, nici macar sas - ci român? Admitem ca, atâta vreme cât nu
“iesisera” din Iadul Românesc, nesfârsitii viteji de la Timisoara, desi scriitori, nu suflasera,
nici nu respirasera vreo silaba de… solidarizare cu alti scriitori interzisi, persecutati (de pilda
eu - chiar daca publicasem carti la Suhrkamp - si daca exact din aceasta pricina?, fiindca
riscasem sa trimit manuscrise si articole critice pe când “domiciliam” în România, ceea ce
svabii nostri nu facusera - de frica, nu doar româneasca, ci profund nemteasca? - în schimb
erau gelosi ca un ne-neamt o facuse, fara Ausweiss de la tovarasii securisti timisorezi).
Daca ma însel, daca nu este prima oara când un svab ma pomeneste (în afara de Totok,
holocaustologul emerit) - abia astept sa-mi cer iertare pentru vorba proasta.
(…)
Luni 6 aprilie 2009

In saptamâna din urma nu m-am mai ocupat de soarta lumii: si bolnav si naucit m-am ocupat
de mine si de soarta mea, a cartilor mele si a celor care ajuta sa capete o forma cât de cât
convenabila: Flori Balanescu si Rodica Dragan - venita de la Marsilia la Paris, ca sa voteze -
degeaba: tot comunistii au câstigat la Chisinau, bestiile.. Flori este extrem de activa, a scris
câteva articole bune si foarte bune, probabil scriindu-le mai uita de necazuri. (…) Azi am
scanerizat Sentinta în procesul pierdut cu holocaustologii Radu Ioanid, Manolescu, I. Vianu,
Carmen Musat si ceilalti necititori ai cartilor mele - incriminatele. (…) Filip are sa mi-o
prelucreze,ca sa o pot reproduce în Jurnal. (…)

Marti 7 aprilie 2009

Revolutie în Basarabia. Acesta este cuvântul care spune adevarul : revolutie.

Basarabenii mei… Aveam dreptate când scriam ca, spre deosebire de regateni (nu am alt
cuvânt pentru a-i desemna pe ne-basarabeni, ne-bucovineni) facusera revolutie înca din 1988-
89, când pornisera la “lupta pentru limba” - cea pe care manolestii de toate extractiile o
batjocoreau; apoi desprinderea de Monstrul rusesc; tricolorul ca memorie si mândrie; iar acum
- dupa 20 ani, tot ei, bietii, strivitii, rusificatii, chinuitii, obijduitii, desconsiderati si de ne-
români, dar, mai dureros: de fratii nostri, români s-au revoltat - au dat foc la puscarie si la casa
de nebuni.
Ce facusera românasii nostri în 1989? Paaai… “Revolutie”, ce sa faca, saracii. Rezultatul
revolutiei-la-români se constata azi, dupa 20 ani de “libertate”: neantul valah.
Iata, îmi vine în minte un singur exemplu de deosebire (ca de la cer la pamânt) între modul în
care vedeau “regatenii” rivolutia lor cacacioasa, în 1989 si in urmatorii ani - si modul cum au
tratat acelasi “subiect” : basarabenii: dupa 1989 au tratat memoria neamului nostru câtiva
jurnalisti oportun re-orientati, ca Hossu-Longin prin Memorialul Durerii (asa, cu “lipsuri”),
câtiva scriitori descoperitori ai jurnalismului brucaniot-ianosist (Adamesteanu, Palade si alte
harnice gospodine), ori poeti dati la întors : Blandiana, cea care, facînd ea si lucruri-bune -
dupa atâtea rele - a pus sechestru pe memorie (vorbesc de anume documente, ca cele despre
Escadrila Alba) si nu permite, ma-ntelegi, sa… profite altii de ce a adunat dânsa, ma rog
frumos. Numai ca în inima rivulutiei-de-la-89, în Bucurestiul: Spaima-Parisului (cum aveam
sa constatam, cu o luna mai târziu când ne-au venit la Paris revolutionarii lui peste, sa-si
povesteasca ispravile - ca Dinescu, Pippidi, S. Marculescu, Sorescu si alti viteji - tot nu fusese
mânat de o sete, as spune: metafizica, de adevar întru memorie: bucurestiotii îsi povesteau
suferintele lor cumplite provocate de salamul de soia, de frig, de frica (de cenzura! - la care
frantujii au fost extrem de compatisanti), dar, vai, înca nu ajunsesera pâna la pagina aceea -
esentiala - la care au ajuns deunazi elevii si studentii din Balti, cei care, manifestînd pe
strazile orasului, i-au acuzat pe parinti, pe bunici ca le-au ascuns adevarul despre ocupatia
sovietica, despre propriile suferinte: deportari, executii sumare, provocare de foamete în
1946-1947, încât oamenii nostri au murit ca mustele ori au ajuns sa se manânce între ei.
Nu, nu: “regatenii”, spre deosebire de amarâtii de basarabeni - nu i-au acuzat, în public, pe
parinti, ca au consimtit (nu toti, dar aceia au platit cu viata) la martirizare, au colaborat cu
dusmanul - iar în situatie de razboi aceasta se numeste: tradare - ca i-au învatat sa taca, sa nu
spuna adevarul, sa-si vaza de carte, sa-si faca o cariera, la o adica sa pârasca - ce conteaza o
mica nota informativa? - nu sa ajunga la Canal, Gherla, Pitesti, ca altii…

Miercuri 8 aprilie 2009

Se putea ca aceasta bucurie nebuna-nebuna-nebuna sa dureze la noi mai mult de 24 ore? Nu,
nu a venit apa si a luat-o - ca podul din cânticelul pentru copii, a venit America! Ea ne-a dat
peste mâni, peste picioare, peste gura.
Pentru a câta oara il citez pe bietul tata:
“Americanii sunt niste rusi cu mai multe stele pe drapel” - iar asta o spune un biet învatator
dintr-un catun din Basarabia care, nici în detinur la rusi, nici în Armata Rosie, bagat cu de-a
sila, nici în prizonierat, la români, în 1943, in lagarul de la Slobozia Ialomita nu intâlnise
picior de american - dar îi asteptase si el, ca tot biet-românul, sa vina, sa ne scape de rusi…

“Daca Revolutia romana a fost primul eveniment de acest fel difuzat in direct, la televizor,
evenimentele din Moldova s-au constituit in prima revolta propagata prin "Twitter", o retea de
socializare gratuita de pe internet. Cu ajutorul sau, tinerii au suplinit absenta comunicarii
oficiale. Intr-o interventie televizata, Voronin a acuzat ca manifestantii actioneaza dupa un
plan prestabilit si "vor varsare de sange"…

România libera, in dialogul cu Vlad Filat, presedintele Partidului Liberal Democrat (PLD),
întreaba:

“Cum va explicati ca rezolutia Senatului american, atat de critica la adresa autoritatilor de la

Chisinau, a venit numai pe data de 1 aprilie, cand campania electorala era, practic, incheiata?”
(subl. mea).

Ce raspunde V.F. nu conteaza, se observa de la o posta ca pret de un sfert de ora se si visase-

vazuse “factor politic”, deci a încercat sa sa împace capra cu varza, turcul cu pistolul, focul cu
apa - si nu a raspuns la întrebare («Tu sa fii ala, Gicule, ce-ai fi zis? Ca americanii sunt
informati de ce se petrece la Chisinau de antena marelui “analist” telaviviot Vlad Socor (si
asta mi-a fost prieten, arza-l-ar tradarile!), de puii lui Avigdor - ministrul de externe al
Israelului»).
Disperati, umiliti, însângerati, basarabenii se întreaba în lacrimi:
«De ce nu scot o vorba Occidentalii?»
Dupa ce unii - ca germanii, ca italienii, ca francezii - le-au scos, zicem:
«Mai bine taceau, cum au tacut de la 23 august 1939, când nemtii si rusii au incheiat Pactul
Hitler-Stalin (cine foloseste: “Pactul Robentropp-Molotov” este, fie un bou, fie un falsificator
de adevar).
Sigur, nu ne-ar prinde rau o vorba buna de la Occidentali.
Dar de ce nu se aud vorbele-bune de la orientalii nostri consângeni - cu oarecare exceptii, dar
si acelea abia când casa Basarabiei arde? Sa miste românasii nostri, sa se “esprime”; vorba
basestilor de toate gradele? Ce,-es copil?, vorba lui Caragiale.
Dar în afara de basarabeni niciun “român” nu stie istorie, ba o ignora când adevarul ei
contravine intereselor lui, de ardelean, de banatean, de oltean, de dobrogean, de… Sa-l
amintesc pe marele Român Coposu, atunci când se rostise (în ultimele zile ale lui 1989) ca cel
care nu-i voia pe basarabeni si pe bucovineni în România lui de ardelean egoist si fara orizont
moral - dar nici politic, dupa cum s-a dovedit prin pretenia cu sogoru-sau, Magureanu ; sa mai
zic ceva de “basarabeanul” Constantinescu, cer-si zicea basarabean pentru ca se nascuse la
Tighina (dar si Nikolsky si Rautu si Tismaneanu erau basarabeni!); ce sa mai zic de vitelul
fara cap Razvan Ungureanu - de asta a fost pus de Basescu sef al serviciilor secrete! -,
intelectualul cu “light rumanian”, concurat doar de vaca Zoe, /de care nimeni n-are nevoie/, cu
“românofonii” ei de istoric, cica.
Nu sunt sigur ca nu rostesc un neadevar când zic - dar zic: în viata mea n-am auzit vorbe mai
proaste, ca cele rostite în zilele astea, de “conducatorii nostri, care de care mai securist,
oricum cununita o detine Boc, cel mai dobiBoc dintre toti ardelenii cunoscuti - si slava
domnului, majoritatea lor este alcatuita din trogloditi mioritici: Manolescu, Buzura, nu mai
rasariti decât legendarii Lancranjan, Dopu-Balan, Fratii Luca…- cel care s-a rostit ca el, nu se
amesteca în treburile tarilor… (aici nu mai sunt sigur; “terti” sau “terte”?, vitelul!). Constat cu
tristete: în primii ani dupa 1989, tineri scriitori ca Cistelecan, Moraru, Podoaba intinsesera,
peste Prut, daca nu un pod; atunci o punte culturala, însa de la Dictatul Comisiei Wiesel, nu
numai ca au tacut ca niste viteji, dar m-au… holocaustizat cu voiosie (cel mai virulent fiind
Cistelecan - senior).
In aceasta lume vaduva de normalitate, semnalez (de pe un Forum, probabil al României
libere sub titlul “Generatia Twitter” a urmatoarei bagari de seama:

“Eufrosin: Revolutie, dar pentru ce? Marti, 07 Aprilie 2009 23:26 E clar ca Basarabia trebuie
sa scape de comunisti, dar nu e asta intreaga solutie si nici macar problema: Mai important e
ca odata ce guvernul Voronin cade, sa se dea atentie ca ceea ce s-a intamplat in Romania in
'89, sa nu se repete la Chisinau. Nu de o noua generatie de "lupi tineri", aliniati, antrenati si
sponsorizati de CIA, are Basarabia nevoie, ci de nationalisti adevarati, a caror independenta sa
fie de nechestionat. Doar astfel putem indeplini adevaratele teluri ale unei revolutii Romane,
atat de jalnic deturnata la Bucuresti: 1. Aducerea in fruntea tarii a unor oameni necumparati 2.
Unirea cu tara 3. Iesirea de sub cizma Americano-Rusa a tarii. E imperativ ca ei sa inte-leaga
ca nu UE-Nato-SUA ne vor fi salvarea, caci chiar ei tin Romania sclava, ci numai si numai un
set de patrioti adevarati, al caror unic interes sa fie cel al tarii. Cu acestea in minte, fratii nostri
trebuie sa dea prioritate ocuparii radioului si televiziunii, caci de acolo i se spune poporului ce
sa gandeasca. Imaginati-va cum ar fi fost Romania astazi, daca in loc de Iliescu si-al sau FSN,
adevaratii revolutionari ar fi detinut controlul televiziunii si implicit, al guvernului. Sa nu
repetam greselile trecutului”.

ïn acest timp fierbinte cu ce se ocupa conducatorii nostri? (întrebare repetata).

Sub titlul “Coalitia »322» se reface…”:

“S-au intetit atacurile liderului PSD, Mircea Geoana, la adresa presedintelui Traian Basescu si
a familiei acestuia. seful social-democratilor a anuntat chiar constituirea unei noi coalitii in
cazul inlaturarii de la presedintia tarii a lui Basescu. Acuzele lui Geoana i-au infuriat pe sefii
democrat-liberali si ameninta sa arunce in aer coalitia PDL-PSD. La doar o zi dupa ce a cerut
DNA sa se autosesizeze cu privire la terenul obtinut de Mircea Basescu si la apartamentul
cumparat de una dintre fiicele sefului statului, Ioana Basescu…”,

Nostima - daca nu ar fi tragica - legenda fotografiei prezentîndu-i pe Geoana, Basescu, Boc:

“Geoana si-ar dori (subl mea, P.G.) o alianta cu PNL daca ar câstiga alegerile prezidentiale”

Ei, da: securistii din tata-n fiu, ca sa nu se observe ca sunt inculti, neinstruiti, neamuri-proaste
îsi imagineaza ca este mai “trendy” sa folosesca “as dori” în loc de: “vreau” sau mai înde-
licat: “doresc…”
Acest “as dori” (care ne vine din romantele Ioanei Radu - însa nu am aflat cine este autorul
textului) se tine de mâna cu… “ca si” folosit de vulgarul românache când “ar dori” el sa sa se
exprime ca la televiziunea Voiculescu, fost, o luna, patron al prietenului meu, poetul Dorin
Tudoran - prin Dan Diaconescu (m-am înselat - da’ de unde!, doar i-am confundat), în loc - de
pilda: “Magureanu, ca securist notoriu”, el, nevrînd sa-l demaste pe Magureanu, sogorul
Coposului, o da prin aratura: “Magureanu, ca si organ…”, imaginîndu-si ca astfel a evitat o…
cacofonie.. ïl asigur; nu a evitat nici o cacofonie, în schimb a comis o securifonie.

Joi 9 aprilie 2009

Nimic imbucurator. Basarabia va fi - pentru a câta oara? - îngropata în tacerea ucigasa.

In Ziua de ieri George Damian (cu care am avut un conflict - aplanat, cred eu) scrie:

“(…)Uniunea Europeana s-a trezit brusc la granita estica cu o problema majora. Oficialii de la
Bruxelles sunt complet nepregatiti, in ciuda tuturor avertismentelor transmise de la Bucuresti.
Reprezentantul Uniunii Europene la Chisinau, Kal man Mizsei, nu a reusit mare lucru si nici
nu l-a interesat sa faca ceva. Populatia Republicii Moldova stie ca vrea in Uniunea Europeana
- insa in proportie de 20% se bazeaza pe sprijinul Rusiei pentru aderare! (subl. mea, P.G.)
Cam acesta ar fi rezultatul activitatii lui Kalman Mizsei in ceea ce priveste informarea
basarabenilor asupra Uniunii Europene. Este drept ca in jur de 40% dintre basarabeni spera ca
Romania ii va conduce spre Uniunea Europeana. Acest procent, alaturi de faptul ca ieri
protestatarii au arborat drapelele Romaniei si Uniunii Europene deasupra presedintiei lui
Voronin arata clar in ce directie isi doresc basarabenii sa mearga”.

Forumul la acest articol: làlàit, agramat, în care o gramada de imbecili isi prezinta “parerea
lor” urlînd, neascultînd ce spun altii, nici macar autorul articolului.
Din Forumul Ziua de azi, citez interventia semnata de Alex. Pandrea la articolul lui Cr.
Unteanu:

“2009-04-08 21:29:05 In ce stadiu se afla romanismul in Basarabia?

Basarabia joaca iar un rol important pentru nationaliemul romanesc.Rana dictatului Molotov-
Ribentrop va esista atata timp cat Basarabia nu va reveni la patria mama, atata timp cat
basarabenii nu vor fi convinsi ca Romania este patria lor, asa cum au inteles cu 90 ani in urma
Transilvania.
Ce se mai stie de nationalismul romanesc in Basarabia
Exista nationalism românesc în Basarabia? Desigur. Si înca foarte mult. De ce? Fiindca exista
si mai mult rasism rusesc amestecat si cu internationalism comunist. Si înca si mai mult
mesianism ortodox rusesc. Vladimir Voronin spunea zilele acestea ca nu va admite rusofobie
in R.M.. Si foarte bine va face... Dar românofobie (Voronin însusi a denumit, si de multe ori,
tricolorul "steag fascist", poporul român "popor de tigani", iar România "stat imperialist")?
Dar rasism? Dar apartheid? Dar mesianism?
Cum se manifesta nationalismul românesc din Basarabia? Prin cultura. Cum se manifesta
rasismul rusesc (mai ales cel comunist) în Basarabia? Prin ura. Cum se manifesta apartheidul
în Basarabia? Prin umilirea economica, sanitara, educationala a bastinasilor de etnie româna,
care locuiesc majoritar în zona rurala.
El se mai manifesta, dupa 27 august 1991, si prin faptul ca nenumarate fundatii rusesti
deschid locuri de munca bine platite numai pentru rusofoni ("rabota dlea ruskoiazâcinih"), dar
mai ales prin intoxicarea informationala.
La Chisinau se editeaza zilnic principalele ziare rusesti de la Moscova cu pagini locale, apar si
o multime de ziare si reviste locale rusesti, iar posturile de radio "Russkoie radio", "Radio
Sanson", "Avto radio", "Hit FM", "Retro FM", "Serebreannii dojdi", "Radio na semi holmah"
si multe altele nu au nici un fel de concurenta în Basarabia din cauza frecventelor bune, a
dotarii tehnice exceptionale si a salariilor mari pe care le primesc jurnalistii.
Chiar sa vrei sa scapi de televiziunile ruse, multe cu studiouri chisinaune (în care îsi monteza
reportajele si jurnalistii de la Bucuresti), nu poti. Sunt bine dotate, au reporteri, analisti,
realizatori si formatori de opinie profesionali, transmit fluxuri foarte bune de stiri, inclusiv
reportaje on-line din cele mai instabile puncte ale Pamântului. Si, desigur, multe filme, dar nu
titrate, ci dublate. Omul, animal media, ce sa faca? Consuma ce e mai bun si mai pe degeaba.
Consuma, asadar, si multa românofobie ruseasca, injectata direct în subconstient.
Dar cum se manifesta mesianismul ortodox rusesc? Raspunsul îl gasim într-un citat dintr-un
articol aparut zilele astea la Chisinau în media promoscovita : "...sub o forma de confederatie
libera a tarilor ortodoxe (din care ar face parte si o Românie reîntregita!) în frunte cu tarul
Rusiei...". Paranteza cu "România întregita", la care trebuie sa adaugam sintagmele "teritoriul
Moldovei" si "mitropolitul României", folosite recent de Alexei al II-lea într-un interviu,
antifiletismul (adica lupta contra bisericilor ortodoxe etnice), cât si insistenta cu care este
mediatizat termenul "Moldova" de catre polit-tehnologii rusi, arata ca scenariul "confederatiei
libere de tari ortodoxe în frunte cu tarul Rusiei", desi e vechi, e pus anume acum pe rol. Nu
trebuie sa ne mire, asadar, insistenta cu care ideologii lui Vladimir Voronin (Mark Tcaciuc,
Victor Stepaniuc, Oleg Reidman) propaga idea Moldovei Mari, a Moldovei Istorice care nu
apartine României, a "dependentei totale a economiei moldovenesti de piata rusa" (nu doar de
cea energetica) si a dominatiei înfumurate, ignorante, violente a moldovenismului prorusesc
asupra românismului proocidental.
Daca tinem cont de faptul ca actualmente în Basarabia, cu 3,5 milioane de vorbitori de limba
româna, nu se vinde nici un ziar românesc, nici o revista (macar culturala) româneasca, ca nu
exista nici un magazin de carte românesc (iar cea ruseasca ajunge pentru 10 milioane de
oameni) sau de CD românesc, cum se apara saracul român din Basarabia contra acestei invazii
naucitoare de gazeta, carte, revista, radio, televiziune, CD rusesc ? Se apara si el cum poate.
Se apara singur. Se apara cu firea lui româneasca. Se apara cu traditia lui româneasca, cu hora,
cu doina, cu arhitectura "casniciei lui sedentare" (A. Russo), cu Stefan cel Mare, cu Eminescu
si cu "Tatal nostru". Se apara cu limba lui cea româna. Ce îi mai ramâne sa faca ?
Taranii români vorbesc la Piata Centrala din Chisinau cu "domnule", "doamna", în timp ce
rusii (si ucrainenii, evreii, gagauzii, bulgarii, adica rusofonii) folosesc în adresare termenii
ridicoli, umilitori ai epocii sovietice "mujcina", "jenscina",
"devusca".
Românul spune: "Nu Va suparati, doamna, cât costa ceapa?". Rusul "Po ciom luk?"
Dar cel mai important criteriu al "nationalismului românesc" din Basarabia este faptul ca
absolut toti românii vorbesc perfect limba rusa, iar rusii, practic toti, desi traiesc în Basarabia
de zeci de ani, nu vor sa învete nici macar "buna ziua". Si ei, rusii, marea majoritate veniti în
Basarabia dupa 1945 pe roluri de comisari, ofiteri NKVD si functionari de toate nivelele,
reprezinta doar 6 la suta în structura demografica a Basarabiei, primesc cele mai mari pensii si
au dreptul la cea mai solida protectie sociala.
Si mai interesant este faptul ca si rusii de la Moscova (în special politrucii din massmedia,
chiar si cei democrati) din 1989 încoace nu au mai vorbit de bine românii din Basarabia.
Numai de rau. Daca e sa ne luam dupa massmedia rusa, apoi românii sunt cel mai înapoiat
popor de pe Pamânt. Tonul discursului oficial si neoficial rusesc este atât de urât, încât presa
de la Chisinau s-a întrebat de nenumarate ori: "De ce urasc rusii atât de tare poporul român?"
Recent, pâna si un site prorusesc din Basarabia a pus (cu bataie lunga) întrebarea cu privire la
"românofobia ruseasca". Ar fi bine sa-si puna aceasta întrebare si generalii din politica
româneasca.
Pe 21 martie 2006 massmedia rusa (www.kreml.org) a lansat un nou proiect pentru Basarabia
- "Novaia Moldova". Acest proiect scoate completamente Basarabia din contextul ei european
si românesc, asa de parca ar fi vorba de o enclava rusa din sud-estul Europei, orienteaza
devenirea Republicii Moldova spre îndepartarea de UE si NATO (România nici nu este
pomenita) si spre dependenta totala a Basarabiei de piata energetica rusa si ofertele de pe piata
muncii din Rusia.
Este un necrutator proiect rasist, îndreptat contra etniei majoritare din R.M. (de 80%),
împotriva pacii si stabilitatii europene. Fiindca, cum am aratat si în alta parte, zona de contact
a Europei cu "pusta rusa" si Orientul înca multa vreme va destabiliza situatia social-politica în
Europa daca nu se va stabiliza hotarul ei de sud-est, care acum trece tocmai prin Basarabia cea
româneasca.
Acest hotar (practic o jumatate din distanta dintre Marea Baltica si cea Neagra) are doar o
singura sansa pentru a fi bine întarit: reunificarea neconditionata a Basarabiei cu România în
baza votului Sfatului Tarii din 27 martie 1918, a Tratatului de la Paris din 28 octombrie, 1920
si a votului Senatului SUA din 28 iunie 1991. O fi, asadar, nationalist poporul român din
Basarabia, dar atâta timp cât anume acest popor sta pe linia întâi a hotarului civilizatiei
europene, nationalismul lui este, de facto, manifestare culturala europeana, bun simt
european, reduta întarita europeana. Iar daca Europa nu vede acest lucru, în ce se transforma
Basarabia? În lacrima de sânge a României.

Nota: Azi este Vineri 10 aprilie. Presedintele nostru (al vostru!) pe nume Basescu va lua
cuvântul despre Basarabia începînd de saptamâna viitoare.
De ce nu de la anul, ca nu dau Tatarii!; ca n-au intrat zilele-n sac..
Cacaciosii! Fricosii! Lasii! Fratii nostri sângereaza de o eternitate sub ciomagul rusesc, insa
Basestii români (!) nu au timp de…rostit câteva cuvinte - românest