Confidentialitatea/intimitatea online

Comunicarea sociala este implicit personala si, desi are loc intr-un context
digitalizat, totusi ofera acel sentiment al apartenentei. Pentru a intelege notiunea de
confidentialitate pe Net este important sa privim o retea cum ar fi Dodgeball care este
descrisa de catre cineva ca fiind “cea mai intima sa agresiva retea de care apartin. Sunt
conectat online prin telefonul mobil, asa ca atunci cand trimit un mesaj la 36343 [Dodge],
programul trimite un mesaj cu locatia mea tuturor celor din reteaua mea… Sa fii acceptat
in reteaua altcuiva este o modalitate foarte personala de a-i transmite ca vrei sa va distrati
impreuna”.
Insesi cuvintele “intim” si “agresiv” arata cat de ireconciliabile sunt aceste retele
cu ideea traditionala de confidentialitate. Este un tip de confidentialitate virtuala
voyeuristica la distanta, a unei generatii care se teme de implicare, asa cum afirma
aceeasi utilizatoare: “Prefer o lume invaluita in confidentialitate virtuala, cu toate ca este
electronica. Online, fiecare are o armura sociala impenetrabila. Caut mereu noi
comunitati pe Internet. Vreau sa apartin fiecareia pentru ca simt nevoia de a intra in
contact cu oameni la diferite nivele de intimidate sociala.” Tanara afirma despre prietenii
din vecinatatea sa” “Avem destule legaturi online pentru gradul nostrum de apropiere si
nu simtim nevoia san e imbunatatim relatia petrecand timp impreuna offline.” Aceasta
constiuie pentru ea adevarata experienta sociala. Este greu sa nu ne intrebam daca
intimitatea virtuala permite unei generatii sa evite intimitatea complet protejandu-i de
relatiile interpersonale care apar in lumea reala prin faptul ca nu pot sa se deconecteze.

Intimitatea redefinita

Atunci cand Facebook a adaugat optiunea “News Feed”, fiecare informatie

introdusa era transmisa automat tuturor celor din lista de prieteni. Asadar, o persoana care
posta prietenului sau prietenei informatia ca relatia lor s-a rupt, facea ca o multime de
alte personae sa afle stirea odata cu persoana in cauza. Protestul public care a utmat prin
introducerea News Feed indica faptul ca exhibitionismul si voyeurismul care se
subanteleg prin participarea la siturile de retele sociale au limite prost definite, dar totusi,
foarte reale, iar pretentiile la intimitate au supravietuit in defavoarea tendintei de a face
totul public.
Utilizatorii cred inca faptul ca ceea ce comunica ei ramane ‘privat’ intr-un
anumit sens. Si totusi, notiunea de ‘intimitate’ este in antiteza fundamental cu
rationamentul care sta in spatele Netului.
Atunci cand Tim Bernes-Lee a conceput primul World Wide Web, si-a imaginat
o retea globala pentru dezvoltarea descentralizata si organica a ideilor, tehnologiei si a
societatii; oameni din toata lumea putand sa isi exprime ideile in intimitatea unui mediu
virtual. Fluxul liber de informatie promoveaza in fond echitatea in intreprinderi, iar teoria
pietei libere are premiza in accesul neingradit si egal la informatii. Institutiile
democratice considera ca orice interferenta in fluxul liber de informatie duce la
nedreptate sociala. Interferenta in cadrul Netului poate avea un effect negative asupra
libertatii de exprimare libera, ingreunand cresterea productive a ideilor si a societatii. Pe
scurt, deschiderea culturii Net permite exprimarea libera pe care indivizii se simt
indreptatiti sa si-o exercite online.
Diluarea limitei public/privat

Natura poroasa a Netului a redefinit radical spatial in care indivizii sunt dispusi
sa divulge informatii de ordin personal. Zona de comfort a generatiei Net este mult mai
larga iar cercul de prieteni este mult mai larg definit. Distinctia intre public si privat este
si mai diluata de aceasta generatie ‘flamanda dupa atentie’. Generatia Net a crescut cu un
model voyeuristic, cel al reality TV, unde comportamnetul stupid in fata camerelor de
filmat este o rampa de lansare intr-o cariera.
Asa cum sugereaza si titlul My Space Nation, aceasta este o generatie a carei
identitate a fost creata online; a aveam mai multe pagini de acest gen reprezinta un ritual
de trecere modern. Tagging, echivalentul unui marker cu care se subliniaza trasaturile de
character, da forma si defineste identitatea online a utilizatorului si cercul sau de prieteni.
Fiecare utilizator enumera interesele sale folosind cuvinte cheie, pe baza carora alti
utilizatori cu interese similare pot intra in contact. Este, asadar, un mod simplu de a
produce un grup social online pe baza compatibilitatii cuvintelor cheie.

Natura hibrida a culturii Net

Unul din motivele pentru care indivizii doresc de buna voie sa posteze
informatii personale pe Net, este insasi cultura Net. Generatia Net este implicate in
exercitiu liber in adevaratul sens. Ceea ce creeaza un risc de siguranta este prezumtia de
intimidate care insoteste acest exercitiu. Membrii retelelor sociale considera ca retelele
lor sunt lumi virtuale private unde se aplica regulile si etica Netului. Desi aceste retele pot
merge in parallel cu lumea offline, ele pastreaza inca ceva din aspectele fantastice si
virtuale de joc de rol ale lumii virtuale. Utilizatorilor le e greu sa inteleaga uneori ca ceea
ce spun si fac online poate avea ramificatii profunde offline. Uneori politia a depistat
tineri care se laudau cu faptele lor ilegale, postand fotografii pe saituri precum MySpace,
uitand in acelasi timp ca o lume intreaga ii priveste. La inscrierea la facultate sau la
gasirea unui loc de munca, se pare ca o treime din angajatori ii monitorizeaza pe
candidate folosind motoare de cautare precum Google, in timp ce 11.5 % spun ca se upita
pe situri de retele sociale.

Riscuri legate de siguranta si confidentialitate

La fel cum legislatia jurizdictiei cu greu a putut defini natura spatiului lumii
virtuale, la fel legislatia protejarii datelor personale nu a gasit un limbaj pentru a stabili
cand vorbitorul digital are o asteptare legitima la confidentialitate. Cum se pot
conceptualize o exprimare digitala in cadrul unei retele sociale? Asa cum se intampla in
general in mediul virtual, diseminarea potential lipsita de limite a informatiei aproape
instantaneu, modifica natura fundamentala a vorbirii.

Riscuri interne: Vorbirea pe Net si diseminarea larga

Intr-o discutie amicala la un bar, o persoana poate judeca pana unde pot ajunge
comentariile pe care le face: daca merg mai departe de cei partu pereti. Nu exista o
inregistrare permanenta a parerilor, care pot fi chiar negate la un moment dat. In plus,
nimeni nu monitorizeaza remarcile cuiva in mod sistematic pentru a ‘aduna’ informatii
sociale, sau pentru a incerca sa ‘monetizeze’ cercul de prieteni.
In situatia in care cineva sta in fata calculatorului din dormitorul sau, acea persoana nu se
simte de loc ca fiind intr-un bar vineri seara si ca se afla intr-o situatie semi-publica.
Toate dovezile fizice arata ca poate sa isi lase garda jos, ca poate sa stea cum doreste in
fata calculatorului, deoarece singura dovada tangibila a unei audiente este monitorul.
Defapt, daca ar fi sa facem o comparative a lumii reale si a postarilor pe MySpace este ca
si cum, de fiecare data cand postam ceva am merge cu un megafon intr-o piata publica si
am vorbi acolo. Nu aceasta este imaginea noastra mentala despre chat-ul virtual si aici se
creaza expunerea la risc. De vina nu este doar natura poroasa a siturilor de retele sociale,
ci si lipsa unui simt realist despre cat de publica sau permanenta este inregistrarea
spuselor noastre. Acest simt artificial al anonimatului pe care il confera comunicarea prin
Net face ca oamenii sa renunte la inhibitii si sa se simta protejati impotriva consecintelor
spuselor lor.
Utilizatorii comunica, in plus, folosind ironia intr-un mediu care nu
inregistreaza ironie (decat daca se folosesc icoane smiley). Acea valenta a limbajului care
permite tonului sa controleze sensul se pierde. Limitarea contextului unei afirmatii poate
distorsiona radical sensul ei, si nimic nu poate manipula un context mai mult decat
eliminarea oricaror nuante din afirmatie. Este un nou univers al limbajului in care
contextual trebuie interpolat cu putine dovezi, dincolo de cuvintele scrise. Cel care citeste
trebuie sa interpreteze, iar daca cel care citeste este un agent de angajari, rezultatul poate
fi dezastruos.

Riscuri externe de securitate: utilizarea neautorizata a unei terte parti

Desi la inceput MySpace a fost conceput ca o retea sociala sigura si auto-

definita, a devenit un fel de blog al unei realitati non-consensuale. Datorita faptului ca
MySpace a devenit o baza de date cu informatii personale, iar utilizatorii isi vor da seama
de riscurile la care se expun. Riscurile de securitate nu apar doar datorita remarcilor
dubioase ale unei generatii care foloseste retelele sociale pe post de char rooma sau o a
doua viata, ci si prin implicarea unor corporatii care vor sa obtina profituri. E de retinut
faptul ca urmele digitale pe care le lasam sipe care le consideram efemere, sunt defapt
eterne.

Unii angajatori sau reprezentanti ai unor scoli apeleaza la verificarea candidatilor pe Web.
Utilizatorii paginilor MySpace, de exemplu isi posteaza mai mult sau mai serios
interesele printer care se gasesc comentarii provocatoare despre alcool, droguri
recreative, intamplari de natura sexuala, pe care cred ca le lanseaza intr-un mediu privat.
Multi angajatori isi dau seama ca acceseaza informatii pe care in mod normal nu ar avea
dreptul sa le solicite, ei justificaaceasta practica prin natura publica a acestor situri.
Pentru a inrautati situatia, exista conglomerate de marketing care cumpara situri
cum ar fi MySpace, pentru a face bani de pe urma oportunitatilor generate de retelele
sociale. In Statele Unite News Corp, compania mama a Fox network a cumparat
MySpace, ceea ce a provocat ingrijorare, deoarece atorita abordarii voyeuristice si
senzationale pe care o practica Fox, situl a fost asaltat de acuzatii avand la baza pradatori
sexuali care au luat legatura cu minori. In plus, in 2006 AT&T a instituit o noua politica
referitoare la viata privata prin care se stipula faptul ca nu clientii, ci compania au
drepturi asupra datelor personale ale clientilor, asadar Fox putea sa revendice drepturi de
proprietate asupra continutului MySpace si sa foloseasca informatiile personale cum
dorea, sau sa vanda drepturile catre altii.
Conglomeratele mari incep sa aprecieze valoarea retelelor sociale ca si mediu
de publicitate. Gusturile si tendintele unei intregi geneeratii pot fi micromonitorizate si
manipulate. News Corp ar dori sa transforme MySpace intr-un portal full-service, care sa
concureze, ca un motor de cautare independent, cu Yahoo si Google.

Pradatori socili

Retelele sociale au fost deja exploatate de pradatori sexuali, urmaritori,

molestatori de copii si pornografi pentru a intra in contact cu minori. Activitatile online
pot avea rezultate neprevazute si periculoase offline, dar sugereaza si faptul ca in lumea
virtuala chiar si reactiile de bun simt cele mai banale nu sunt exercitate la fel ca si in
lumea reala, deoarece utilizatorii se simt intr-un mediu protejat. In alte cazuri, utilizatorii
au primit amenintari cu moartea de la alti membrii MySpace.

Raspunsul operatorilor de site

Toate aceste amenintari i-au facut pe operatorii siturilor sa mareasca restrictiile

de acces, printer care se numara limitarea accesului pe pagini de catre membri doar la
persoanele cunoscute sau care sunt inregistrate in retea. De asemenea utilizatorii pot sa isi
desemneze profilele drept private permitand accesul doar ‘prietenilor’.
Mai multe grupuri de Net au construit o baza de date centrala pentru a
identifica imaginile pornografice cu copii trimise prin email. Departamentul de justitie
din SUA a cerut curierilor de pe internet sa pastreze corespondenta utilizatorilor timp de
doi ani. Companiile s-au opus spunand ca ar putea compromite confidentialitatea
utilizatorilor. Pe de alta parte a existat scandalul ‘camerelor secrete’ de la AT&T unde
personalul guvernamental se pare ca ar fi obtinut acces la milioane de mesaje email si la
alte tipuri de traffic prin Internet. Exista temerea ca NSA ar putea constui astfel profile
complexe ale indivizilor pe baza datelor colectate in mod anonim.
Retelele pot de asemenea sa ofere autoritatilor sa depisteze comportamente
criminale prin profilele de peronalitate, asa cum s-a intamplat atunci cand a fost prins un
criminal in serie care isi posta fanteziile criminale pe net.
Este usor sa uitam puterea tehnologiei care se afla la indemana noastra si
persistenta datelor pe care ni le permite sa le manipulam in toate formele. Subestimam
intinderea acestei puteri, potentialul ei de a da gres in contexte schimbatoare si pierderea
controlului pe care o suferim atunci cand cuvintele si imaginile noastre intra in deriva.

Solutii de bun simt

Nu se poate face mare lucru din punct de vedere tehnic pentru a schimba natura
poroasa a mediului digita si nici nu exista motivatii sufficient de puternice pentru a crea
procedee de verificare a datelor si informatiilor postate, deoarece ambele ar putea raci
etosul ‘orice e permis’ al siturilor de retele sociale. Acest etos este fundatia siturilor de
retele sociale si reprezinta un potential foarte lucrative pentru retelele de marketing.
Asadar, in lipsa unor acuzatii foarte grave impotriva acestor situri, operatorii nu vor
intreprinde actiuni substantiale pentru a scadea expunerea la pericole a informatiilor
personale. Ramane ca utilizatorii sa exercite bun simt si limitate, fie revizuind ce au pstat,
fie verificand periodic ce se poate gasi online despre ei. Astfel pot sa controleze intr-o
oarecare masura ceea ce vede o a treia parte.
Riscul cel mai des intalnit in modelarea vietii noastre sociale si a comunicarii
personale in era digitala, este acela ca nu mai exista o pretentie de intimitate in sfera care
era candva miezul vietii personale asa cum si-o concepea fiecare. Solutia cea mai buna,
pentru a nu ajunge in situatii cum ar fi neangajarea pe baza unor informatii luate de pe un
profil facut in mod exhibitionist, este ca unele informatii este mai bines a nu fie divulgate
publicului. Altfel, o intreaga generatie MySpace ar putea sa is idea seama prea tarziu ca
persoana virtuala pe care au creat-o in eforturi adolescentine de a explora identitatea, a
prins viata permanent in numeroasele arhive ale lumii digitale.