Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
84Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Religie si filosofie (extrase)

Religie si filosofie (extrase)

Ratings: (0)|Views: 2,171 |Likes:
Published by Simeona

Perioada antropologica; Filosofia medievala; Perioada cosmologica; Perioada etica - religioasa; Perioada sistematica; Filosofia moderna

Perioada antropologica; Filosofia medievala; Perioada cosmologica; Perioada etica - religioasa; Perioada sistematica; Filosofia moderna

More info:

Published by: Simeona on Jun 19, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/07/2013

pdf

text

original

 
Religie si filosofie
 
Xenofon
 
Despre viata acestui elev al lui Socrate nu avem date asa de sigure. Se presupune ca el ar fi traitintre 444 sau 430-354 i.Hr. El n-a ascultat pe Socrate decit un timp foarte scurt si toti istoriciifilozofiei sint de acord ca, fiind militar, n-a inteles spiritul filozofiei socratice. Diogene Laertius ildescrie ca fiind vanitos si ca avind talent literar. Printr-un prieten cu numele de Proxenos, ajunge lacurtea lui Cirus cel Tinar, in slujba caruia a intrat. Apoi, fire de aventurier, a luptat alaturi de spartaniimpotriva patriei sale, Atena. Drept recompensa, spartanii i-au daruit o mosie, pe care insa a pierdut-o atunci cind tebanii au invins pe spartani. Se pare ca a murit in Corint (355 i.Hr.).
 
Prin conceptia sa despre lume si viata, Xenofon se aseamana cu cinicii. Joel il si considera a fi cinic.Xenofon preamareste ca si cinicii viata la tara si in natura, agricultura, arta calaritului, otelireacorpului si stapinirea de sine. De asemenea el impartaseste cu cinicii dispretul fata de stiinta.
 
Spre deosebire de cinici insa Xenofon fixeaza ca ideal suprem al vietii multumirea de sine.Neintelegindu-l pe Socrate, el identifica binele cu utilul, iar generalul il gindeste numai sub formaindividualului. Pentru a intelege mai bine conceptia lui Xenofon, Kinkel il pune in comparatie cucinicii. Antistene se comporta negativ fata de lume si placerile acesteia si aceasta din pricina caacesta dorea sa contribuie la nasterea unei noi umanitati. Pentru Xenofon otelirea si stapinirea desine se afla in slujba individului, in slujba fericirii acestuia, care ia. locul lumii.
 
Xenofon mai afirma ca binele este ceea ce-i foloseste omului. Ce concluzie se poate trage dinaceasta conceptie in viata practica a omului ? Acesta trebuie sa caute ca prin toate mijloacele sa se
 
afirme, sa ajunga la putere si prin putere sa stapineasca. Cind citim lucrarile lui Xenofon, avemimpresia ca citim lucrarile scriitorilor moderni, care fixeaza ca scop al nazuintelor morale putereapolitica. Kinkel il si compara pe Xenofon cu Treitschke, desi cel dintii nu este asa de subtil ca cel de aldoilea. in opera sa Kiropedie si Niero Xenofon expune un proiect ideal valabil pentru domnitor siconducerea statului. El reprezinta ideea ca domnitorul este un stapin absolut al poporului. Ba mergechiar atit de departe incit afirma ca barbatul este stapinul absolut al femeii. De asemenea, Xenofon justifica, din acest punct de vedere, si sclavagismul.
 
In ceea ce priveste conceptia etica Xenofon reprezinta ideea, ca si Antistene, ca virtutea consta inexercitiu si obisnuinta si ca de aceea virtutea trebuie mereu si mereu din nou cucerita.
 
Dar conceptia lui Xenofon despre virtute este, in raport cu a unora dintre ginditorii despre care amvorbit, de un nivel minor. Caci daca virtutea este identica cu puterea si bunastarea individului, s-aterminat cu armonia sufleteasca in sine insasi si cu viata in comunitate. Etica lui Xenofon reprezintaaceeasi primejdie pentru comunitatea umana ca si aceea a sofistilor. Cit de departe se afla acesta demarele atenian, Socrate, care afirmase hotarit ca e mai bine de a suferi nedreptatea decit a o faptui.Xenofon, dimpotriva, a fost de parere ca este un bine a face rau vrajmasului.
 
De asemenea si in ceea ce priveste religia, Xenofon reprezinta un politeism mitic. El dispretuiesteratiunea si stiinta si crede in oracole superstitii si intr-o pseudo-religie de un nivel inferior.
 
N.B.
Socrate si religia
 
Socrate si religia
 
In istoria filozofiei Socrate este considerat a fi rationalist. Dar acest lucru nu este adevarat decit inparte, daca tinem seama de ceea ce am spus despre etica si politica socratica. Ca Socrate nu esteun rationalist se poate vedea din conceptia acestuia despre religie. Caci pentru acesta etica estestrins inrudita cu religia. Socrate a fost o natura profund religioasa, caracteristica ce ildeosebeste si in aceasta privinta de sofisti, care, dupa cum am amintit, erau imbibati de scepticism.Pentru Socrate Zeii statului atenian erau niste puteri vii, a caror importanta pentru viata poporului eln-a pus-o la indoiala. El a crezut chiar si in preziceri si oracole, pe care le considera, ca dealtfel sicontemporanii sai, a fi indicatii divine, carora el le da ascultare cu inima plina de piosenie. Dar cutoate acestea, Socrate ramine mereu filozoful care cauta neincetat dupa temeiuri rationale si inchestiunile religioase. Oracolele si prezicerile au o insemnatate numai in chestiunile ce depasescputerea de intelegere a omului. Dimpotriva, ceea ce mintea omeneasca poata sa inteleaga nu intrain domeniul acestei mantiei. Cu aceasta filozoful reduce importanta prezicerilor si a oracolelor laminimum.
 
Socrate are insa credinta nestramutata ca Divinul, Logosul se reveleaza in sufletul si constiintamorala a omului. Am vazut, in alt loc, ca Socrate vorbeste despre o voce divina, care se reveleaza insufletul omului. Este aceasta vocea Divinului, care-l opreste pe om sa faca astfel de fapte care-iprimejduiesc sufletul. Iar in Apologia am aratat ca Socrate isi sprijina apararea sa impotriva aceloracare-1 acuzau de asebie, pe faptul ca el crede in demoni si ca demonii sint fapturi ale Divinitatii si ca,deci, cine crede in demoni crede si in zei. Dar in acelasi timp Socrate vorbeste si despre o singuraDivinitate, ceea ce inseamna ca el a depasit totusi politeismul antropomorf al concetatenilor sai, pecare el nu-l mai accepta din motive morale. Totusi filozoful nu se atinge de formele mai inalte alereligiozitatii poporului. Se poate spune insa cu siguranta ca la Socrate este vorba de convingereanestramutata ca in lume domneste o Ratiune mai inalta si ca ratiunea omeneasca este o parte din
 
aceasta Ratiune universala, care este temelia ordinei morale a lumii si a existentei adevarate aomului. Socrate reprezinta asadar conceptia ca procesul lumii si al vietii omenesti are in ultimaanaliza un adinc sens moral. "Mie, zice Socrate, nu-mi pot face rau nici Meletos si nici Anytos. Ei nusint in stare sa faca aceasta. Caci eu nu pot sa cred ca se afla in sensul unei ordini morale universale,ca omul mai bun sa sufere din partea celui mai rau". "Omului bun nu i se intimpla nici un rau nici inviata si nici dupa moarte si persoana sa n-o uita zeii". Ideile acestea tradeaza convingerea ca totulceea ce se intimpla in lume este dirijat de o putere divina si aceasta putere Socrate o identifica cuBinele, Adevarul si Frumosul in sine. Numai asa se poate intelege ca inteleptul crede in bunatateaoriginara a naturii omenesti, cel putin in sensul ca toti oamenii au menirea sa reveleze natura sifiinta lor originara divina. De aceea si repetata lui afirmatie ca scopul suprem al tuturor fapteloromului trebuie sa fie realizarea binelui. Este sigur ca aici e vorba despre o idee monoteista, carepoate fi redusa la panteismul eleatilor cit si la Divinitatea transcendenta a lui Platon. Divinitateadespre care vorbeste Socrate si care guverneaza lumea este numai o expresie a filozofului dupa careexistenta in sine este adevarata, morala si frumoasa. Divinitatea aceasta este identica la Socrate cu"Providenta" ,- o Providenta care nu este independenta de vointa omului, dar nici nu inlaturalibertatea de vointa a acestuia. Vointa numai nu poate sa ajunga pina la aceasta Providenta. Dinacest motiv Socrate admite si semne ale acestei Providente, care nu pot fi insa intelese siinterpretate decit de un spirit profund moral. Felul in care el priveste aceste semne, lasa sa seinteleaga ca omul trebuie sa se hotarasca in toate imprejurarile vietii, ca un spirit liber, si dincredinta ca numai ceea ce este moral are valoare vesnica.
 
Viziunea filozofica socratica este sintetizata oarecum intr-un loc din dialogul platonic "Alcibiade",unde sufletul omului este considerat a fi esenta omului. Sufletul isi are fiinta sa in virtutea ce sefundamenteaza pe cunoasterea de sine. Socrate nu voia altceva decit sa se cunoasca pe sine si sadeprinda si pe altii sa faca acest lucru, asadar sa filozofeze, caci pentru acest intelept nu exista decito singura viata traita cu sens : este viata in filozofie. Fara filozofie, asadar fara cunoastereaadevarului, ce este imanent ratiunii umane, nimeni nu poate deveni nici bun si nici fericit. Dreptateasi cunoasterea de sine sint inceputul si sfirsitul gindirii si al actiunilor omului moral.
 
Ca o concluzie putem spune ca pentru Socrate religia mitica si antropomorfica a poporului grec numai are valabilitate, el este monoteist. Acesta si este motivul pentru care unii dintre Parintii Bisericiiil numesc pe Socrate crestin, iar zugravii bisericilor noastre il zugravesc pe zidurile externe alelacasurilor sfinte, ca unul care s-a ridicat cu gindirea lui pina la marginile crestinismului.
N.B.
Socrate intemeietorul eticii
 
Socrate intemeietorul eticii
 
Arta dialecticii socratice nu era un joc cu cuvintele si cu intrebarile pe care el le punea acelora cucare discuta. Dialectica socratica urmarea un scop, catre care duceau toate cararile : solutionareaunor probleme fundamentale ale moralitatii. Dialectica socratica este numai o pregatire inspre eticasa. Nazuinta care-l misca pe Socrate este ca sa salveze comunitatea morala a poporului sau, asa degreu amenintata de subiectivismul si relativismul etic al sofistilor. De aceea el credea ca nu poateface acest lucru mai bine, decit incercind sa fundamenteze etica pe temeiuri stiintifice, asadar saintemeieze o etica independenta de traditia mitica si de religia antropomorfica a poporului grec. Cacisi in aceasta privinta Socrate era incalzit de credinta mare ca exista o etica absoluta, sau, cu altecuvinte, ca exista un Bine absolut si un rau si ca de aceea existenta omeneasca se afla aruncataintre aceste doua posibilitati : de a dura in adevar, ori de a dispare in haosul raului. Daca omulasculta de glasul ratiunii, el isi fundamenteaza existenta pe temeiurile binelui, iar daca ignora acesiglas, el se naruieste sub puterile haosului. In felul acesta Socrate devine intemeietorul unei eticiautonome, care este fundamentata pe ratiune Ideii sofiste, exprimata de un poet tragic, "ca ce esteraul daca ce] care l-a faptuit nu i se pare ca a facut rau", Socrate ii opune credinta ca natura morala

Activity (84)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
alexcojocaru72 liked this
imparattraian liked this
Tic1 liked this
Lucretzia Arhip liked this
Catalin Burdusa liked this
Firescu Raluca liked this
Georgy Geo liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->