Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
75Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Don Quijote 1

Don Quijote 1

Ratings: (0)|Views: 3,306|Likes:
Published by Angeeeldust

More info:

Published by: Angeeeldust on Jun 20, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/02/2014

pdf

text

original

 
miguel de cervantes saavedra~iscusitul hidalgo don quijote de lamancha
TRADUCERE DEION FR.UNZETT1 Şl EDGAR PAPUTRADUCEREA VERSURILOR Şl NOTE DEION FRUNZETTIPREFAŢĂ DEG. CĂUNESCUTABEL CRONOLOGIC DEEDGAR PAPU
'519244P
BIBLIOTECA JUDEJEANA - CLUJ —
BIBLIOTECA PENTRU TOT! 1987
u
CERVANTES
Cervantes face parte din
(
categoria creatorilor de figuri imense care, strivite de făpturile lor, mai vii decît viaţaînsăşi, n-au biografie sau au una ridicată pe ipoteze, aproape pierdută în mitologie, Cînd Ahil, Agamemnon, Nestor şi Ulise ocupă' scena imaginaţiei noastre, Homer rămîne un nume gol, bun pentru pedanţi. Eul luiShakespeare.-se asfixiază în aerul în.care răsuflă cu atîta putere Hamlet, Polonius, Othello, Regele Lear, Falstaff şi Malvolio. înţelegem ce vrea să zică „viziune shakespeariană", dar de ^biografia lui Shakespeare n-avemtrebuinţă, precum ne este indiferent a şti cine a cioplit pe Apolo din Belvedere. Marile creaţii sînt lipsite de stil personal ca şi natura însăşi, sau cu mult prea covîr-şitor sublime şi universale pentru ca viaţa autorului să le poată explica. Creaţiile cu adevărat geniale sînt paricide, Cervantes a iost aproape eliminat din istorie de donQuijote şi de Sancho Pânza. V Ceea ce ştim despre Miguel de Cervantes Saavedra este într-o Contradicţieizbitoare cu urieşenia eroilor săi. Ne-am aşteptat îţiregistrăm o existenţă grandioasă ca a lui Goethe sau alui J'ictor Hugo, şi descoperim u.militatea unui impiegat mărunt, a wtnui soi de încasator de percepţie. Tatăl şi bunicul lui Cervantes, feste adevărat, erau „hidalgos", cum s-ar zice „băieţi de f amili :", | bucurîndu-se ca atarede anume privilegii, cel mai însemnat fiind acela de a nu plăti dări. Un hidalgo avea, de asemenea, deşartămîngîiere de a putea pune un don înaintea numelui, ca don Quijote. încolo, era nu rareori un veritabil golan şiun famelic
X
l
de care scriitorii.au obiceiul a-şi bate joc. Don Quijote se mul-: ţumeşte la han cu batog, care în Spania e omîncare banală şi i cînd este mai înfometat visează scrumbie cu pîine ţărănească.! Juan de Cervantes, bunicul luiMiguel, obţinuse gradul de
„licen-': ciado" 
şi fusese un
„corregidor" 
remarcabil prin stricteţea cu carej aplicatortura delicvenţilor încăpuţi pe mîna sa. In schimb, Ho-f drigo, tatăl lui Cervantes, din lipsă de titluri suficiente,exercită j profesia de subchirurg, puţin onorată, înrudită cu a bărbierului, j încît, într-un
„entremes" 
teatral deCervantes, o soţie cere divorţ pe motiv, între altele, că bărbatul o păcălise zicînd că este medic ! şi nefiind decîtsubchirurg
„che haze ligaduras",
care' bandajează, j Rodrigo, om cu casă grea avînd şase copii, va duce existenţă j instabilă, în căutare de mai puţin rău. Odată, la Valladolid, fu
\
aruncat la închisoare pentru neplata chiriei. I seluară zălog lucrurile din casă ce se părură mai de preţ : o pereche de nădragi galbeni, o carte de chirurgie, unaasupra „celor patru boli" şi o; gramatică latină.în aceste împrejurări, instrucţia lui Miguel de Cervantes (care s-a. născut la Alcala de Henares — oraş cu tradiţieuniversitară, numit de erudiţi Complutum — fiind botezat în ziua de 9 octombrie 1547) a fost în mod fatalfragmentară. Biografii presupun că Cervantes a putut frecventa colegiul iezuiţilor din Sevilla. Creatorul lui donQuijote descria cu multă competenţă viaţa şcolă- i rească sevillană prin gura cîinelui Berganza. Negustorul bogat, modest la înfăţişare el însuşi, în slujba căruia intrase cîinele, făcea mare paradă cu educaţia copiilor săi. îitrimitea la şcoala iezuită (aşa precum burghezii noştri nu de mult îşi dădeau fetele la călugăriţe) însoţiţi de unguvernor şi de paji care le purtau ghiozdanele. Pe vremea de arşiţă mergeau în
„chaise ă porteurs",
 pe ploaie încaleaşca. Nu toţi şcolarii se bucurau, fireşte, de această soartă. Unii, săraci,
%
spre a putea să înveţe, intrau slugila' colegii mai bogaţi. Soarta intelectualului nu era strălucită pe , acea vreme şi literatul este ironizat pentrusărăcia lui ca şi nobilul scăpătat. Mizeria licenţiatului Cabra din
 Buscon
al lui Quevedo este fantastică. Şcolarii pe care îi ţine în gazdă sînt lihniţi de foame şi cei doi cai olandezi care stau cîteva zile în graj-dul său ies, după spusele unui servitor maliţios, aşa de uşori încît ot zbura prin aer. în 1568 Cervantes publică laMadrid, cu prilejul morţii reginei Isabela de Valois, nişte compoziţii în versuri latine, într-o culegere întocmită deun magistru de limba latină
de
la' şcoala comunală, Juan Lopez de Hoyos, care era, ni se spune, reprezentantulumanismului celui mai evoluat şi un admirator al lui Erasm. Lopez de Hoyos numeşte pe Miguel, care
a
veaatunci 21 de ani,
„scumpul si iubitul meu elev".
Unii presupun, analizînd scrierile lui Cervantes, că acesta ar fi putut îmbrăţişa un tirrip cariera armelor, reluîndu-şi apoi studiile. Esenţial pentru noi este că scriitorul a avut o
 
şcolaritate întreruptă si o copilărie agitată şi este oricum interesant că copiii aventuroşi sînt printre eroii săi ceimai remarcabili. In general, învăţătura îndelungă şi-a făcut-o Cervantes la mereu serioasa „şcoală a vieţii".Da aci încolo, creatorul lui don Quijote începe o existenţă aventuroasă pe continent. Spania avea un imperiu,mulţi spanioli fără rost şi-l căutau în regimentele din Flandra sau din Italia, şi cei mai desperaţi treceau oceanul,spre continentul descoperit de Columb. Pe la sfîrşitul anului 1569 găsim pe Cervantes la Roma, în slujba de
„camerero",
ceva între servitor şi secretar, pe lingă Giulio Acquaviva care va fi în curînd cardinal. Acesta fusesetrimis de papă, în calitate de legat, la regele Filip al H-lea, spre a-i prezenta condoleanţe pentru moarteadegeneratului don Carlos, cel gratuit idealizat de Schiller. Legatul papal fusese rău primit şi se întorsese în Italia.Pe de altă parte, biografii au descoperit un document pe care îl pun ipotetic în legătură cu ple-. carea luiCervantes din Spania. Un anume Miguel de Zervantes fusese osîndit, în lipsă, la tăierea mîinii drepte şi la zeceani de exil fiindcă rănise cu spada, la Madrid, un „alguazil", într-un loc aparţinînd regelui. Era vorba deci de ocrimă de les-majestate. •Oricum ar fi, Cervantes a avut toată viaţa, ca şi urmărit •d! fatalitate, încurcături cu justiţia. Apoi se face soldat. Intră într-o campanie papală, după aceea se înrolează într-un regiment spaniol,îmbarcat pe un vas din escadra lui Marcantonio Colonna, naufragiază la gurile Cattarului. Fratele său Rodrigoera, de ase-
VI
VII
menea, soldat. Pentru ca amîndoi fraţii să îmbrăţişeze cariera armelor în această formă care e a unor mercenari, e de presupus c;l fiii subchirurgului nu găseau de mîncare în patria lor. Ger-vantes a făcut dese aluzii la cariera de soldat, din care biografii au încercat să scoată un
„curricitlum vitae".
însă o asemenea aventură este curentă în acea vreme, cu toate căviaţa lui Cervantes, aşa de reală, pare neverosimilă, copiată după un roman picaresc. Guzman de Alfarache, eroul romanuluicu acelaşi nume al lui Mateo Alemăn, colindă Italia, devine din soldat cerşetor. Marcos de pbregon al lui Vicente Espineleste un student care cunoaşte la Salamanca mizeriile vieţii şcolăreşti. Se angajează „alferez", -grad la care Cervantesnu va ajunge, cutreieră ca soldat Italia, e încarcerat fiindcă a luat parte la o încăierare. Mai înainte fusese prins de piraţi, dusla -Alger ca sclav, întors in Spania, face, fără vină, trei luni închisoare. Aceste istorii extravagante corespund în liniigenerale adevărului. Espinel fusese el însuşi student, soldat, capelan. .Intelectualul sărac e silit a trăi din expediente, atrece de la o meserie la alta, a migra şi a emigra, a participa la moduri de viaţă în care bravura şi frauda se împerechează şi unstudent devine cu uşurinţă un
..picară",
iar un viteaz alunecă în aventură. E adevărat că tot ce ştim despre Cervantes vorbeştedespre un om de onoare, incoruptibil hidalgo, dar totodată lumea pe care
e
nevoit a o frecventa e oarecum în margineasocietăţii, meseriile sînt dubioase, implicînd altercaţia şi gestiunea încurcată, primejdia de a fi oricînd oaspetele puşcăriei. Nu aceasta este viaţa cea mai nimerită pentru un creator,,In 1571 Cerv-antes se îmbarcă pe galera „La Marquesa" ce . avea să ia parte Ia expediţia navală împotriva turcilor, coman-dată de Juan de Austria în numele Sfintei Ligi, alcătuite din Statul papal, Republica veneţiană şi Spania. La 7 octombrie, Cer-vantes asistă la vestita bătălie de la Lepanto. De fapt combate, fiindcă deşi zguduit de febră ceruse, ca hidalgo ce era,favoarea de a fi scos din fundul calei şi chemat pe punte. Cu vreo doisprezece soldaţi coboară într-o felucă şi luptă cuîndîrjire, judecind după faptul că primeşte două gloanţe în piept şi unul în braţul sting. Acesta din urmă fu şi cel mai malign.Mina a fostY! I îsfârîmată şi Cervantes rămase cu porecla Ciungul de la Lepanto. Era foarte mîndru de rana sa şi cînd cineva îl luă peste picior, furîndu-i dealtfel şi ideea din
 Don Quijote
într-o continuare abuzivă, Cervantes, atins, răspunse că nu devenise ciung lacirciumă, ci în cea mai strălucită bătălie pe care veacurile o văzuse.
„Cicatricele,
zicea el,
 pe care soldatul le poartă pe obraz şi pe piept sînt stelele ce călăuzesc pe alţii spre cerul onoarei." 
Stătu cîteva luni într-un spital, la Messina, apoi îşi reluăactivitatea militară, în 1573, don Juan face o expediţie în Africa, ia Tunisul, însă în 1574 spaniolii pierd portul La Goleta.Cervantes, participant la aceste întreprinderi, este dezolat de înfrîngere. Pe urmă vegetează în garnizoanele din Sardinia,Sicilia şi Napoli pînă ce, plictisit, hotărăşte să se întoarcă în Spania, spre a obţine un brevet de căpitan. Luîndu-şi concediu, seîmbarcă pe galera „El Sol", prevăzut cu scrisori de recomandare. Fratele său Rodrigo îl însoţea. Atunci se întîmplă' unaccident care, azi, pare de domeniul romanului senzaţional. Trei bastimente turceşti le taie calea pe coasta' Franţei. Piraţicomandaţi de un albanez renegat îi despoaie de veşminte, îi ia prizonieri şi-i debarcă' la Alger. Cervantes devine sclav. Turciicrezură, găsindu-i scrisorile că este un personaj important, contau pe un preţ bun de răscumpărare. Acest soi de sclavi erauînchişi în băile antice, unde, dacă nu
-
erau supuşi fa corvezile cele mai grele, duceau, totuşi, o viaţă mizerabilă, apăsată deurît. Spre a se distra, Cervantes scrie versuri, în încercările sale de evadare, captivul se dovedi întreprinzător, leal. După ofugă neizbutită e pus să lucreze în lanţuri la fortificaţiile portului. Familia strînge bani ce ajung doar pentru răscumpărarea luiRodrigo. Cervantes costa mai
mu]},.
După o nouă evadare ratată, e păstrat cinci luni în lanţuri, în celula sa. Alte luni de fiarela mîini şi la picioare îi agonisise o evacî. eşuată din pricina unui dominican trădător, în fine, în 1580. d cinci ani decaptivitate, călugări din ordinul Trinitarilor, ded i operei de răscumpărare a sclavilor, îl scot din mîinile păgîr.; si-l readuc înSpania.Pînă acunr'viaţa lui Cervantes fusese aventuroasă şi dramatică, acum ea devine pitică. Şi cu toate astea, de acum încolo
reputaţia scriitorului creşte treptat, devenind europeană, după publicarea lui
 Don Quijote
şi a
 Nuvelelor exemplare,
în 1585 Cervantes tipări primele şase capitole dintr-o pastorală
 La Gala-tea,
 pentrucare luă de la editor ceva parale. Cu puţin înainte se însurase cu fata unui proprietar rural, dinEsquivias, lîngă LWadrid. Fata se numea sonor dona Cătălina de Palacios Salazar y Vozmedio, avea vreoşaptesprezece ani şi o zestre macră, compusă dintr-o sforicică de vie, din fel de f el-de ustensile casnice uzate,apoi saltele, perne, icoane şi un crucifix şi pe deasupra patruzeci şi cinci de găini. Cu nevasta rurală,Cervantes trăi nu tocmai bine, avea dealtfel o fată nelegitimă făcută cu o actriţă Ana-de Rojas. Ciungul de
 
la Lepanto confecţiona multe piese de teatru pe care le credea excepţionale. I se plăteau cu bucata şi numaidacă aveau succes, după cîte constatăm dintr-un contract dealtfel ulterior acestor ani. O parte din piese arămas, altele s-au pierdut. Autorul era vesel că nu fusese fluierat şi nici bombardat cu castraveţi şi alte proiectilede acest fel. Lope de Vega începea să ai-bă un succes nemaipomenit şi piesele lui Cervantes nu găseau impresar,într-o vreme avea vreo şase comedii şi şase intermezzuri şi cineva îl întrebă de ce nu le reprezintă :
„Pentru că actorii,
mărturisi Cervantes,
nu mă caută şi nici eu nu umblu după ei".
Dona Cătălina fu lăsată la găinile saledin Esquivias, Cervantes merse la Madrid unde trăiau mumă-sa şi surorile lui. Apoi îşi găsi o meserie. Ca unautor care scrisese o carte de fineţe, cum e
 La Galatea,
să accepte slujba pe care o dibui Cervantes, trebuie admitem că indiferenţa era mare în Spania pentru soarta poeţilor. Cervantes deveni comisar, maidegrabă agent, al proviziilor pentru flotă. Meseria este migrantă, centrul operaţiilor fiind Sevilla. Comisarulavea îndatorirea să
1
strîngă, mai exact să smulgă de la populaţie, ajutat de un alguazil, tantitatea de provizii hotărîtă pentru fiecare, contra unui preţ arbitrar. Nimic mai trist pentru un om decît să facă de nevoie omeserie fundamental neonestă şi antipatică opiniei publice. Slujba era nimerită pentru un bandit, lipsit de inimă.Oricîtă rectitudine ar. fi pus Cervantes în operaţiile sale — şi într-asta nu încape nici o îndoială — ca să strîngătrebuia să înăbuşe orice reacţieumanitară, asculte surd plînsetele şi blestemele, consimtă la arestarea de către alguazil acontravenienţilor. Călare pe catîr, Cewantes trecea din sat în sat şi extorca în numele regelui pa locuitori.Voluptatea de a căpătui pe poeţi cu funcţii paradoxale se pare a fi fost în natura societăţii vechi. AlexandruMacedonskâ fu numit, în 1877, controlor şi agent de urmărire al Ministerului de Finanţe la districtul Putna.Poetul îşi exprimă indignarea public, dar în 1879 primea funcţia de inspector financiar. El care, plin de spiritsacru, se visa la Meca, era pus să calculeze venitul spirtului. Cervantes avu multe necazuri cu comisariatul lui.De pildă, de două ori fu excomunicat fiindcă avu îndrăzneala să rechiziţioneze bunuri aparţinînd bisericii.Vînzînd fără autorizaţie grîu din depozitul comisariatului, e arestat, osîndit la plata contravalorii. E slobozit pecauţiune şi repus în funcţie. Mai tîrziu capătă, contra unei garanţii, un post asemănător, constînd în obligaţia dea strînge impozitele restante în provincia Granada. Totul sfîrşeşte la puşcărie, deoarece Cervantes depusese baniila un negustor din Sevilla, care dădu faliment. Pe urmă lucrurile se . descurcară, fondul fu salvat şiCervantes rămase cu o experienţă tristă dar şi solidă, viaţa la închisoare, pe care o fructifică în nuvele. Şl altădată este închis la Sevilla din cauză că rămăsese descoperit cu o anume sumă. S-a constatat că marele,grandiosul. Cervantes, constrîns de sărăcie, făcea afaceri pe picior, cum spre exemplu următoarea : patronul uneicorăbii cu un echipaj de cinci-şase mateloţi este pe cale de a ridica ancora şi nu are provizia necesară de pesmeţi.Cervantes cumpără pe datorie, cu preţ inferior, două chintale de pesmeţi şi le revinde cu bani peşin căpitanului.Cine a făcut mai face şi nu pot să-mi închipui că Cervantes putea scoate impozitele de la cetăţeni fărăingeniozitate şi chiar brutalitate. Adesea întîlnim la oamenii de geniu trăsături crepusculare ce ni se par reprobabile şi cu care mediocrii încearcă să scoboare pînă şi valoarea operei. Insă marii creatori rezolvăumbrele din ei, transpunîndu-le în lumea obiectivă a eroilor, în orice mare cţeator zac larvar două umanităţi : una bună şi alta rea. Altfel, autorul ar dormita izolat ca un înger în ingenuitatea lui şi nu ar trăi adînc contradicţiilevieţii.
 
 j
X
Cervăntes continuă multă vreme umila lui slujbă, deoarece lucrările literare nu erau rentabile. Intr-un adaos la o
Călătorie la Parnas,
inspirată de II
vlaggio di Parnaso
de perugianul Cesare Caporali, Apolo Delficul trimite luiCervăntes un mesaj din care extragem următoarele :„...dacă
vreun poet zice că. e sărac,' să jie crezut 
îndată
 pe cu-vînt, iară jurămînt şi iară alte dovezi. Item, dacă un poet vine în casa unui prieten ori cunoscut la vremea primului şi, invitat la masă, se jură că a mîncat, să nu iie crezut în nici un chip, ci să i se dea să mănînce cu
forja,.."Asta era starea poeţilor în vremea lui Cervăntes. Gîndul de a emigra în America răsări salvator în mintea perceptoruluiilustru. Unde anume, îi era indiferent. Plecau atunci în Indiile noi desperaţii, revoltaţii, ucigaşii, cartoforii, femeile pierdute, refractarii, într-un cuvînt, ai continentului vechi. Acolo îşi făcu averea
„gelosul din Estremadura" 
din nuvelalui Cervăntes, din care scoatem aceste informaţii. Pe o cerere a scriitorului, cineva, poate regele, puse o rezoluţie,dealtfel evazivă, din care reiese că părea ruşinos să se acorde unui poet o favoare aşa de tristă : „să
caute să i se iacă vreun rost pe aici, por acâ..." 
Printr-un capriciu, Filip al III-lea îşi mută curtea la Valladolid. Curtenii, miniştri, func-ţionari se porniră cu bagajele şi se aciuară care cum putură, într-un oraş impropriu a adăposti atîta lume. Ce'rvantesveni şi el aci, pe la sfîrşitul anului 1604, cu două surori, o nepoată şi cu fata lui şi se aşeză într-o clădire nouă dintr-uncartier cam deocheat. La parter era o locantă, casa era frecventată, se zice, de tineri nobili, iubitori'de petreceri, într-onoapte, Cervăntes e sculat din somn de strigătele cuiva care cerea ajutor, alergă în stradă şi găseşte un gentilom scăldatîn sînge. Rănitul, dus în casă, îngrijit, declară că s-a bătut în duel legal. Moare. Poliţia vine, ia pe toţi locatarii pe sus,inclusiv Cervăntes, îi duce la arest, îi interoghează. O dona Isabel de Ayala, cincantenară, suspectă de opere rufianeşti,face o depoziţie răutăcioasă, pretinde că în casa numitului Miguel de Cervăntes se adună tot soiul de indivizineonorabili, că fata lui trăieşte în concubinaj cu un portughez. Cervăntes e pus în libertate, negăsindu-i-se nici o vină.XIIPentru omul Cervăntes, urîtă întîmplare, dar cine a citit opera scriitorului şi a cunoscut atîtea tipuri vii de seductori,de false mătuşi şi de spadasini înţelege cum uneori din viaţa urîtă iese opera frumoasă. Nici în căsătorie, acela care acîntat femeia suavă din Toboso n-a fost fericit. Dona Cătălina de Palacios y Vozmedio îşi face testamentul în favoarea

Activity (75)

You've already reviewed this. Edit your review.
matzacomunista liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Miha Gligor liked this
Raluca Andreea liked this
harveyroty liked this
harveyroty liked this
Raluca Andreea liked this
Flowerin Flow liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->