• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
1Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor 
Îndreptar pentru aplicarea principiilor şi normelor cu privire la ecumenism
Editura
 Presa Bună 
Iaşi – 2001
Prefaţă1.
Căutarea unităţii creştinilor a fost unul din obiectivele principale ale Conciliului Vatican II. Îndrumarulecumenic, cerut insistent în timpul Conciliului şi publicat în două părţi, una în 1967 şi alta în 1970
1
, „s-adovedit a fi un mijloc preţios pentru orientarea, coordonarea şi dezvoltarea efortului ecumenic”
2
.
Motivele acestei revizuiri2.
Pe lângă publicarea Îndreptarului, în legătură cu ecumenismul au fost publicate şi numeroase alte documentede către autorităţile competente
3
.Promulgarea noului
Cod de drept canonic
pentru Biserica latină (1983) şi a
Codului de canoane ale Bisericilor orientale
(1990), au creat în domeniul ecumenismului o situaţie disciplinară, în parte nouă, pentru credincioşiiBisericii Catolice.De asemenea,
Catehismul Bisericii Catolice,
 publicat în anul 1992, a plasat dimensiunea ecumenică dreptînvăţătură de bază pentru toţi credincioşii Bisericii.
3.
În plus, după Conciliu, s-au intensificat raporturile frăţeşti cu Bisericile şi comunităţile bisericeşti care nusunt în deplicomuniune cu Biserica Catolică; au început şi s-au înmulţit dialogurile teologice. În discursulsău, cu ocazia unei adunări plenare a Secretariatului (1988), care se ocupa cu revizuirea Îndreptarului, SfântulPărinte evidenţia că „amploarea mişcării ecumenice, creşterea numărului documentelor de dialog, nevoiastringentă a unei mai mari participări a poporului lui Dumnezeu la această mişcare şi, în consecinţă, necesitateaunei informări doctrinale exacte în vederea unui angajament corect, toate acestea cer să li se dea, fără întârziereorientări aduse la zi”
4
. Revizuirea acestui Îndreptar a fost făcută tocmai în spiritul şi în lumina acestor evoluţii.
Destinatarii Îndreptarului4.
Îndreptarul are ca primi destinatari păstorii Bisericii Catolice, dar îi priveşte şi pe toţi credincioşii, chemaţi săse roage şi să acţioneze pentru unitatea creştinilor sub conducerea episcopilor lor. Aceştia, personal pentru
1
Secretariatul pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (SPUC),
 Îndrumar ecumenic, Ad totam Ecclesiam, AAS 
1967, 574-592;
 AAS 
1970, 705-724.
2
Discursul papei Ioan Paul al II-lea la adunarea generală a SPUC, 6 februarie 1988,
 AAS 
1988, 1203.
3
Printre ele amintim motu proprio
Matrimonia mixta, AAS 
1970, 257-263;
 Reflecţii şi sugestii privind dialogul ecumenic,
SPUC,
Serviciul de informare (SI)
12, 1970, pag. 3-11;
 Instrucţiunea privind admitereaaltor creştini la comuniunea euharistică în Biserica Catolică, AAS 
1972, 518-525;
 Nota privind anumiteinterpretări a „Instrucţiunii privind admiterea altor creştini la comuniunea euharistică în Biserica Catolică”, AAS 
1973, 616-619; documentul privind
Colaborarea ecumenică la nivel naţional şi la nivel local,
SPUC, SI,29, 1975, pag. 8-34; exortaţia apostolică
 Evangelii nuntiandi (EN)
din 1975; constituţia apostolică
Sapientiachristiana (SapC)
privind universităţile şi facultăţile bisericeşti (1979), exortaţia
Catechesi tradendae (CT)
din1979 şi
 Relatio finalis
a Sinodului extraordinar al episcopilor din 1985;
 Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis
a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, Roma 1985; Constituţia apostolică
 Ex corde Ecclesiae, AAS 
1990, 1475-1509.
4
 
 AAS 
1988, 1204.
 
dieceza proprie şi colegial pentru toată Biserica, sunt responsabili, sub autoritatea Sfântului Scaun de orientareaşi de iniţiativele în ceea ce priveşte ecumenismul
5
.
5.
Dar este de asemenea de dorit ca Îndreptarul să fie util şi membrilor Bisericilor şi comunităţilor bisericeşticare nu sunt în deplină comuniune cu Biserica Catolică. Împreună cu catolicii, ei împărtăşesc grija pentrucalitatea angajării ecumenice. Le va fi de folos să cunoască direcţia în care responsabilii mişcării ecumenice dinBiserica Catolică intenţionează să promoveze acţiunea ecumenică precum şi criteriile aprobate oficial înBiserică. Aceasta le va permite să evalueze iniţiativele luate la toate nivelurile de catolici, astfel încât săcorespundă în mod adecvat la ele, şi să înţeleagă mai bine răspunsurile catolicilor la propriile lor iniţiative.Trebuie precizat că Îndreptarul nu intenţionează să trateze despre raporturile Bisericii Catolice cu sectele sau cunoile mişcări religioase
6
.
Scopul Îndreptarului6.
 Noua ediţie a Îndreptarului este menită să fie un instrument pus în slujba întregii Biserici şi mai ales a celor care sunt direct angajaţi într-o activitate ecumenică în Biserica Catolică. Îndreptarul intenţionează omotiveze, lumineze, călăuzească şi, în anumite cazuri speciale, dea şi directive obligatorii, conformcompetenţei proprii Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor 
7
.În lumina experienţeiBisericii după Conciliu, şi având în vedere situaţia ecumenică actuală, Îndreptarul cuprinde toate normele fixatedeja pentru aplicarea şi dezvoltarea hotărârilor Conciliului şi, dacă este necesar, le adaptează la realitateaactuală. El întăreşte structurile care au fost stabilite pentru susţinerea şi conducerea activităţii ecumenice lafiecare nivel al Bisericii. Respectând pe deplin competenţa autorităţilor la aceste niveluri, Îndreptarul dăorientări şi norme cu aplicare universală, pentru dirijarea participării catolice la acţiunea ecumenică. Aplicarealor va da consistenţă şi coerenţă modalităţilor diferite de practicare a ecumenismului, prin care Bisericile locale
8
 şi grupurile de Biserici locale răspund la diferitele situaţii locale. El va garanta că activitatea ecumenică dinBiserica Catolică este conformă unităţii credinţei şi disciplinei care îi uneşte pe catolici între ei.În timpurile noastre există, pe alocuri, o anumită tendinţă spre confuzie doctrinală. De aceea, este foarteimportant ca, în domeniul ecumenismului ca şi în celelalte, să se evite abuzurile care ar putea contribui sauconduce spre indiferentismul doctrinal. Nerespectarea indicaţiilor Bisericii în această privinţă, conduce spre
5
Cf.
CIC 
, can. 755;
CCEO
, can. 902 şi 904 &1. În acest Îndrumar, adjectivul „catolic” se referă lacredincioşii şi la Bisericile care sunt în deplină comuniune cu episcopul Romei.
6
Cf.
infra,
nr. 35 şi 36.
7
Constituţia apostolică
 Pastor bonus
(1988), afirmă:„Art. 135: Consiliul are funcţia de a se angaja în misiunea ecumenică de restabilire a unităţii între creştini, prininiţiative şi activităţi oportune.„Art. 136: &1. El se îngrijeşte de punerea în practică a decretelor Conciliului Vatican II privind ecumenismul.Se ocupă de interpretarea corectă a principiilor ecumenice şi se îngrijeşte de executarea lor. &2. El favorizeazăîntâlnirile catolice, naţionale sau internaţionale, apte să promoveze unitatea creştinilor, le pune în relaţie, lecoordonează şi supraveghează iniţiativele lor. &3. După ce în prealabil a prezentat problemele suveranului pontif, se ocupă de relaţiile cu fraţii din Bisericile şi comunităţile bisericeşti, care încă nu au comuniuneadeplină cu Biserica Catolică, şi mai ales promovează dialogul şi discuţiile pentru favorizarea unităţii cu aceasta,făcând apel la colaborarea cu experţii bine pregătiţi în doctrina teologică. El desemnează observatorii catolici pentru întâlnirile între creştini şi invită observatori ai altor Biserici şi comunităţi bisericeşti la întâlnirilecatolice, ori de câte ori i se va părea oportun.„Art. 137: &1. Întrucât subiectul abordat de acest dicaster atinge adesea, prin însăşi natura sa, probleme decredinţă, este necesar ca el să acţioneze în strânsă legătură cu Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, în specialatunci când este vorba despre emiterea de documente sau declaraţii publice. &2. Pentru tratarea problemelor demare importanţă care privesc Bisericile despărţite din Orient, trebuie mai întâi să consulte Congregaţia pentruBisericile Orientale”.
8
Dacă nu există altă indicaţie contrară, expresia „Biserică locală” este folosită în acest Îndrumar pentru adesemna o dieceză, o eparhie sau o circumscripţie bisericească echivalentă.
 
împiedicarea progresului căutării autentice a deplinei unităţi între creştini. Revine ordinariului locului,conferinţelor episcopale sau sinoadelor Bisericilor orientale catolice să procedeze în aşa fel încât principiile şinormele conţinute în Îndreptarul ecumenic să fie aplicate cu fidelitate şi să vegheze cu grijă pastorală la evitareatuturor devierilor posibile.
Planul Îndreptarului7.
Îndreptarul începe printr-o expunere privind angajamentul ecumenic al Bisericii Catolice (capitolul I).Urmează o enumerare a mijloacelor folosite de Biserica Catolică în vederea punerii în aplicare a acestuiangajament. Ea o face prin organizarea (capitolul II) şi formarea membrilor săi (capitolul III). Tuturor celor caresunt organizaţi şi formaţi în felul acesta le sunt destinate dispoziţiile capitolelor IV şi V privind activitateaecumenică.I.
Căutarea unităţii creştinilor 
Angajamentul ecumenic al Bisericii Catolice, întemeiat pe principiile doctrinale enunţate de Conciliul VaticanII.II.
Organizarea slujirii unităţii creştinilor în Biserica Catolică 
Persoanele şi structurile destinate promovării ecumenismului la toate nivelurile, precum şi normele care lereglementează activitatea.III.
 Instruirea în ecumenism în Biserica Catolică 
Categoriile de persoane care trebuie instruite; scopul, cadrul şi metodele instruirii în aspectele sale doctrinale şi practice.IV.
Comuniune de viaţă şi de activitate spirituală între cei botezaţi
Comuniunea care există cu ceilalţi creştini pe baza legăturii sacramentale a Botezului, precum şi normele pentru participarea comună la rugăciune şi alte activităţi spirituale, inclusiv la bunurile sacramentale, în cazuri anume.V.
Colaborarea ecumenică, dialogul şi mărturia în comun
Principiile, diferitele forme şi normele colaborării între creştini în vederea dialogului şi a mărturiei în comun înlume.
8.
În felul acesta, într-o epocă marcată de o secularizare crescândă, care-i cheamă pe creştini la o acţiunecomună în speranţa împărăţiei lui Dumnezeu, normele care reglementează relaţiile dintre catolici şi ceilalţicreştini, precum şi diferitele forme de colaborare pe care le practică, sunt stabilite în aşa fel încât promovareaunităţii dorite de Cristos să poată fi continuată în mod echilibrat şi coerent, în linia şi conform principiilor stabilite de Conciliul Vatican II.
ICăutarea unităţii creştinilor9.
Mişcarea ecumenică vrea să fie un răspuns la darul harului lui Dumnezeu, chemându-i pe toţi creştinii lacredinţa în misterul Bisericii, conform planului lui Dumnezeu care vrea să conducă omenirea la mântuire şi launitatea în Cristos prin Duhul Sfânt. Această mişcare îi cheamă pe creştini la speranţa că se va realiza pe deplinrugăciunea lui Isus „ca toţi să fie una”
9
. Îi cheamă la acea dragoste care este porunca nouă a lui Cristos şi darul prin care Duhul Sfânt îi uneşte pe toţi credincioşii. Conciliul Vatican II a cerut explicit catolicilor să-i cuprindăîn iubirea lor pe toţi creştinii printr-o dragoste care tinde cu ardoare să depăşească, în adevăr, ceea ce-idivizează, şi care se angajează activ să o facă; ei trebuie să acţioneze în speranţă şi rugăciune pentru promovarea unităţii creştinilor; credinţa lor în misterul Bisericii îi stimulează şi-i luminează într-o aşa manierăîncât activitatea lor ecumenică să poată fi inspirată şi călăuzită de o adevărată înţelegere a Bisericii, care înCristos este „sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neamomenesc”
.
9
 
 In
17,21; cf.
 Ef 
4,4.
10
Constituţia dogmatică despre Biserică
 Lumen gentium (LG)
, nr. 1.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...