ocup
ă
un loc intermediar între scrierile Noului Testament
ş
i cele ale P
ă
rin
ilor Apostolici,iar tradi
ia bisericeasc
ă
a primelor secole l-a considerat adesea ca pe o scriere inspirat
ă
.
2
Acest document, care are aproximativ aceea
ş
i m
ă
rime ca cea a epistolei c
ă
treGalateni a Sfântului Apostol Pavel,
3
se compune din patru p
ă
r
i distincte. Didahia începecu un lung tratat catehetic
ş
i moral, referitor la cele dou
ă
c
ă
i, cea a vie
ii
ş
i cea a mor
ii(cap. 1-6), dup
ă
care urmeaz
ă
o parte liturgic
ă
, con
inând informa
ii privitoare la Botezul,postul, rug
ă
ciunea cotidian
ă
ş
i Euharistia Bisericii primare (cap.7-10), apoi o partedisciplinar
ă
, care ofer
ă
date despre organizarea comunit
ă
ilor cre
ş
tine (cap. 11-15)
ş
i oultim
ă
parte eshatologic
ă
(cap.16), formând concluzia scrierii în forma ei redac
ional
ă
,p
ă
strat
ă
pân
ă
ast
ă
zi.Din punct de vedere al genului literar, este evident faptul c
ă
Didahia este ocompila
ie, compus
ă
din câteva „tratate” distincte, reunite în mod simplu într-o lucraresub un singur titlu, f
ă
r
ă
a mai fi reelaborate, pentru a constitui un tot unitar.
4
Astfel,fiecare parte poate fi analizat
ă
ş
i tratat
ă
separat de întregul lucr
ă
rii.
5
Studiile
ş
i cercet
ă
rile f
ă
cute pe marginea textului acestei lucr
ă
ri s-au concentrat înmod special asupra a dou
ă
probleme: în primul rând asupra datei scrierii acestuidocument,
ş
i, în al doilea rând, asupra caracterului euharistic sau ne-euharistic alformularului euhologic con
inut in capitolele 9
ş
i 10.a. De
ş
i este general acceptat
ă
opinia referitoare la originea siriac
ă
a Didahiei,totu
ş
i p
ă
rerile referitoare la data scrierii ei sunt foarte diferite. Unii o plaseaz
ă
în secolulal doilea al erei cre
ş
tine,
6
al
ii au stabilit c
ă
a fost scris
ă
în secolul întâi,
7
ş
i unii chiar aupropus ipoteza scrierii acestei lucr
ă
ri înaintea redact
ă
rii Noului Testament, c
ă
ci ea arreflecta o teologie euharistic
ă
mai pu
in elaborat
ă
decât cea a Evangheliilor.
8
L'Enigme de la Didache
(=Publications de la Faculté des Lettres de l’Univerisité de Strasbourg 149), Paris,1970; Robert A. Kraft,
Barnabas and the Didache
(=The Apostolic Fathers; A New Translation andCommentary 3), New York, 1965; Theodor Klauser,
Doctrina duodecim apostolorum, Barnabae epistula
(=Florilegium Patristicum 1), Bonn, 1940; Umberto Mattioli,
La Didache, dottrina dei dodici apostoli,traduzione e note
, Roma, 1969; Arthur Vööbus,
Liturgical Traditions in theDidache
(=Proceedings of theEstonian Theological Society in Exile 16), Stockholm, 1968;
Klaus Wengst,
Didache (Apostellehre), Barnabasbrief, zweiter Klemansbrief, Schrift an Diognet: Eingeleitet,herausgegeben, übertragen und erläutert,
(=Schriften des Urchristentums 2) München 1984;
2
Willy Rordorf – André Tuilier,
op cit
, p.124.
3
Philip Schaff
,
The Oldest Church Manual, Called the Teaching of the Twelve Apostles
(2d ed.), NewYork, 1886, p.23.
4
Enrico Mazza,
L’anafora eucaristica. Studi sulle origini
. (=Bibliotheca “Ephemerides LiturgicaeSubsidia” 62), Roma, 1962, p.19; a se vedea si mai recenta traducere englez
ă
:
The Origins of the EuharisticPrayer
, (a Pueblo Book), Collegeville, Minnesota, 1995, p.13.
5
Willy Rordorf – André Tuilier,
op cit
, p.17-18.
6
Richard
Hugh Connolly,
Agape and Eucharist in the Didache
, Downside Review 55(1937) p.477-89
7
Alfred Adam, Erwägungen zur Herkunft der Didahe, Zeitschrift für Kirchengeschichte 68(1957) p.47; Jean-Paul Audet,
La Didache…
p.187-206; Willy Rordorf – André Tuilier,
op cit
,p.96.
8
Aceasta este pozi
ia lui Joan H. Walker, expus
ă
în:
A pre-Marcan Dating for the Didache: Further Thoughts of a Liturgist,
(=Studia Biblica 1978 III), Sheffield 1980, p.403-411. Enrico Mazza, în
Didache 9-10: elementi per una interpretatione eucharistica,
Ephemerides Liturgicae 92 (1978), p.393-419
ş
i în
Eucharistia di I Corinzi 10, 16-17 in raporto a Didache 9-10,
Ephemerides Liturgicae 100 (1986), p.193-223, postuleaz
ă
o dat
ă
extrem de timpurie, respectiv înaintea anului 50 d.H., a scrierii Didahiei, datorit
ă
hristologiei
ş
i pnevmatologiei simple, iudeo-cre
ş
tine pe care o con
ine acest document. La aceste opiniiobiecteaz
ă
Paul Bradshaw, în
op cit
, p.86, indicând c
ă
aceste concluzii nu pot fi acceptate, în condi
iile în
Leave a Comment