Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
82Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
LICENTA

LICENTA

Ratings: (0)|Views: 4,914 |Likes:
Published by jardel78

More info:

Published by: jardel78 on Jun 21, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/11/2013

pdf

text

original

 
 
Argument
De ce Caragiale? Mi-am ales ca temă de licenţă Caragiale pe baza unei amintiri, înliceu dirigintele mereu ne zicea:
„Aveţi o minte extraordinară, sublimă care vă lipseşte cudesăvârşire“
. Îmi plăcea foarte mult expresia. Mai târziu am aflat că aceasta este o expresieluată de la Caragiale şi prelucrată. Era vorba de fapt despre industria română. Caragialespunea în
O scrisoare pierdută
că:
„Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipseştecu desăvârşire“.
Dar de ce comedia? Mi-am pus deseori această întrebare. Am ales comedia pe baza unei confesiuni de a lui Ion Luca Caragiale:
„Niciodată gândirea n-are alt vrăjmaş maicumplit decât vorba, cînd această nu-i vorbă supusă şi credincioasă, nimic nu arde pe ticăloşimai mult ca râsul“.
Citind acest lucru am realizat câtă nevoie avem noi oamenii de râs, decomedie, de veselie.Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român al tuturor timpurilor. El esteunul din marii clasici ai literaturii noastre, dar şi un realist ce surprinde secvenţe din viaţaoamenilor obişnuiţi, cu defecte, calităţi şi slăbiciuni, pe care le satirizează, le critică într-unmod comic.Geniul comic al acestui dramaturg român este profund original şi rezultatele lui ţin deo combinare inimitabia tuturor mijloacelor. G. Călinescu situeaproblema în sferaindemonstrabilului:
„Umorul lui Caragiale e inefabil, ca şi lirismul eminescian“
, constând în
„caragialism“
, adică într-o manieră proprie de a vorbi.Pornind de la realităţi româneşti, creând scene şi tipuri originale, Caragiale
 
s-a ridicatla o valoare universală prin puterea de generalizare şi de sinteză, prin satira necruţătoare aviciilor, prin aspiraţia spre o umanitate superioară, prin încrederea în posibilităţile omului de ase perfecţiona. Arta lui dramatică şi nuvelistică poate servi ca model tuturor timpurilor.Am încercat să fac o lucrare cât mai originală o dovadă ar fi chiar titlul
 D’alecarnavalului într-o scrisoare pierdută
.Lucrarea de faţă cuprinde patru capitole.În primul dintre acestea am încercat să-l încadrez pe Caragiale în categoria marilor clasici. Acesta face parte chiar din tripticul de aur al literaturii române, meritul fiindu-i enorm.Caragiale a fost un personaj foarte controversat la vremea sa, foarte aspru criticat
1
 
 pentru modul în care el şi-a conceput opera. A fost deseori asaltat de ideea perenităţii opereisale, idee justificată prin faptul că opera lui s-a raportat foarte mult la epoca în care a trăit şide aici şi credinţa că o dată cu dispariţia epocii va disparea şi creaţia sa. Timpul a demonstratînsă, contrariul, precum şi naivitatea consideraţiei că o societate se poate schimba radical îndoar câteva decenii.Caragiale este considerat şi cel mai de seamă reprezentant al realismului în literaturaromână, cel mai mare dramaturg român. Prin Caragiale comedia românească se apropie de ceamodernă, vorbim aici de o reînnoire a tehnicii dramatice.Capitolul al doilea vizează structura specifică comediilor sale. Ca teme ale comediilor acesta surprinde nişte adevăruri general umane, universal valabile. Personajele sunt proiecţiiale oameniilor din prezent.În opera lui
 
Caragiale deosebim mai multe tipuri de comic pe care de asemenea, le-amanalizat în cadrul celui de-al treilea capitol al lucrării.Esenţa comicului fiind contrastul dintre aparenţă şi esenţă. Acest comic este dat de personaje. H. Taine spunea despre personajele lui Balzac că fac concurenţă stării civile, dar noi putem spune că la fel fac şi personajele lui Caragiale. Putem zice că personajele sunt maivii decât oamenii vii.Dintre toate personajele celor două comedii îmi place Cetăţeanul Turmentat, pentru căacesta este cel mai sincer dintre toate celelalte, un ins cinstit. Cetăţeanul este conştient denonvaloarea candidaţilor. La el nu vorbim de o turmentare la mod propriu ci de ameţeala datăde discursurile electorale.Capitolul al patrulea se ocupă de revizuirea comicului caragialian. Primele contribuţiicritice, mai importante sunt în esenţă riposte şi pledoarii, pornind de la critici precum TituMaiorescu, Constantin Dobrogeanu Gherea, Eugen Lovinescu, Garabet Ibrăileanu, PaulZarifopol, Pompiliu Constantinescu, George Călinescu, Tudor Vianu, Şerban Cioculescu.Pe de o parte, i se recunoaşte meritul de a fi creatorul unei opere de mare fineţe, iar pede altă parte, unii dintre criticii amintiţi îi reamintesc păcatul de a fi creat o operă care nu varezista în timp dar care se bucură de succesul vremii în care trăieşte.
 
Capitolul I
2
 
 
Caragiale în contextul marilor clasici
Caragiale este reprezentantul teatrului în perioada marilor clasici, alcătuind ceea ce senumeşte tripticul de aur al literaturii române: genialul poet, unicul şi originalul povestitor şidramaturgul de excepţie.Pentru scriitorii paşoptişti, natura de poeţi cetăţeni făcea aderenţa la valorile şi spiritulnaţional incontestabile, de vreme ce mai toţi scriau versuri patriotice, erau implicaţi înevenimentele politice şi istorice şi mulţi au plătit pentru această implicare, fiind nevoiţi să seexileze, şi unii chiar să moară pe pământ străin. Cu totul alta să fie situaţia scriitorilor dincercul junimist, care înţelegeau desparapele etnicului de ale esteticului, în ciuda puternicei implicări politice a grupării. Conteporanii n-au contenit a se mira de ce Eminescu,Caragiale sau Creangă n-au cântat glorioasele victorii ale armatei române din Războiul deIndependenţă şi alte evenimente cel puţin la fel de glorioase. Acuzaţii de antiromânism s-auformulat de pe poziţii diferite despre mai toţi reprezentanţii grupării maioresciene germofile,dar în cazul cel mai spectaculos e cel al lui I. L. Caragiale, care se întâmplase să fie chiar alogen prin origine.Deşi Caragiale s-a străduit să nu cadă în capcanele retorice patrioade ale momentului,i-au scăpat totuşi câteva cuvinte:
„Cînd a fi să dau vreo povaţă unui tânăr român, iată pecare i-aş da-o: – Tinere să-ţi fie patria scumpă şi sfântă ca şi mama ta! S-o iubeşti şi s-orespectezi din adâncul sufletului tău! De dragoste şi de respectul tău pentru ea să facivreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfărâmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecteze ca pe o mamă cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi o exaltă ca pe o bătrână cochetă, nebună bună de tocat! Atât despre patrie - şi spre că-n tot ce-am scris nu se va găsi despre frumoasa şi generoasamamă vreo altă tiradă“
1
.
Îndemnul poate trece drept un program, căci asemenea tânărului virtual îndemnat la un patriotism critic, constructiv, Caragiale a iubit şi a urât şi a lovit necruţător, alimentând toateipostazele posibile de interpretare a atitudinii sale. Unii au putut argumenta patriotismul săuautentic, alţii sentimentele
antiromâneşti
. Mai norocos decât Slavici, Caragiale n-a făcutniciodată închisoare pentru convingeile sale, dar propuneri au existat în presa vremii şi cine
1
Textul integral se găseşte în Opere, IV, pag. 36.
3

Activity (82)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Maria Cernat liked this
Maria Cernat liked this
Stancu Aurel liked this
Alexandra Sacui liked this
Dinulescu Marius liked this
Dinulescu Marius liked this
Stancu Aurel liked this
Oti Lia liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->