Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
168Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Manualul şcolar şi formarea competenţelor în învăţământ

Manualul şcolar şi formarea competenţelor în învăţământ

Ratings: (0)|Views: 10,092 |Likes:
Published by Cătălin

More info:

Published by: Cătălin on Jun 22, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

 
Manualul şcolar şi formarea competenţelor în învăţământ 
Xavier Roegiers 
1. DIFERITE ACCEPŢII ALE TERMENULUI „COMPETENŢĂ”
La ora actuală este dificil de a elabora concepţia unui manual şcolar fără a reflecta în prealabil asupra rolului competenţelor în cadrul acestuia.Termenul „competenţă” oferă un teren favorabil pentru confuzii. El este utilizat cutrei sensuri diferite.
1.
Uneori desemnează un
savoir-faire 
disciplinar. Prin „competenţă disciplinară”avem în vedere:efectuarea în scris a unei operaţii de adunare;construirea unui unghi drept cu ajutorul echerului etc.Termenul englezesc cel mai adecvat pentru
savoir-faire 
este „skill”. El vizeazăcompetenţele dintr-o perspectivă „behavioristă” (comportamentală), în scopul extinderiiabordării prin prisma obiectivelor specifice sau obiectivelor operaţionale.
2.
Uneori este utilizat cu sens de
savoir-faire 
general (Rey, Romainville,...), carepresupune:argumentarea;structurarea propriilor gânduri;exprimarea orală şi scri;sintetizarea informaţiilor;transpunerea într-un alt limbaj;gerarea (administrarea) informaţiei;evaluarea;verificarea;managementul timpului;lucrul în echi;utarea informiei etc.Vom vorbi în special de „competenţe transversale”. Această abordare presupune„transferul competenţei” în măsura în care contextul este în afara competenţei.
3.
Adevărata abordare prin competenţe în învăţământ nu se situează nici de oparte, nici de alta. Pentru mine, nu este vorba det de tentativele partizanilorbehaviorismului (tradiţia anglo - saxonă), pe de o parte, şi a şcolii generaliste (tradiţialatină), pe de altă parte, de a recupera abordarea prin competenţe.În acest sens, competenţa este considerată drept o contextualizare a
achiziţiilor 
(cunoştinţe, priceperi şi deprinderi), acestea fiind utilizate într-un context anume
 
(Perrenoud, Le Boterf, De Ketele, Roegiers, ...), adică poţi fi capabil să conduci o maşinăprin oraş, să traduci anumite texte din franceză în spaniolă, să coordonezi studiile în cadrulunei discipline anume, la un nivel de învăţământ anume.Termenul englezesc de „competencie” a fost introdus pentru a se face o distincţie între această noţiune şi cea de „skills”. Din acest punct de vedere, contextul este o parteintegrantă a competenţei, definită de unii autori ca o reţea, în interiorul căreia putemnaviga de la un punct la altul. Din momentul ieşirii din reţea, putem vorbi de o altfel decompetenţă.Nu este vorba de a intra într-o dispută cu şcolile. Ceea ce aş dori să demonstrezeste faptul introducerea termenilor de „competenţă disciplinarăşi „competenţătransversală” mi se pare nu numai inutilă (căci nu este de fapt ceea ce a însemnat întotdeauna, pe de o parte, termenul „obiectiv operaţional” sau „obiectiv specific” şi, pe dealtă parte, „capacitate”, „abilitate”, „aptitudine”), dar şi că primele două accepţii pot induce în eroare când vorbim de competenţă.Aş dori să introduc această distincţie mai ales între cel de-al doilea sens şi altreilea, nu doar în scopuri teoretice, dar şi în scopuri operaţionale, didactice, adică pentrua face mai uşor de înţeles ceea ce reprezintă în realitate o competenţă („competencie”).
2. CAPACITĂŢILE
2.1 Ce este o capacitate?
Capacitatea este putinţa, aptitudinea de a face ceva. Este o activitate pe care oexersăm. A identifica, a compara, a memora, a analiza, a sintetiza, a clasifica, a ierarhiza, aabstractiza, a observa, ... sunt nişte capacităţi. Termenii „aptitudine” şi „abilitate” sunttermeni apropiaţi celui de capacitate.Definiţia pe care o dă M
EIRIEU
(1987; ediţia a cincea, 1990) este interesantă, pentrucă pune în evidenţă complementaritatea dintre capacitate şi conţinut:
”[...] activitate intelectuală stabilă şi reproductibilă în diverse domenii ale cunoaşterii; termen deseori utilizat ca sinonim pentru „savoir-faire”. Nici o capacitate nu există în stare pură şi orice capacitate nu se manifestă decât prin utilizarea conţinuturilor”. (p.181) 
O capacitate se manifestă doar atunci când se aplică la conţinuturi. Capacitatea dea clasifica nu presupune ceva mai mult? Putem clasifica creioane de dimensiuni şi culoridiferite, la fel cum am putea clasifica o totalitate de referinţe bibliografice. În acelaşitimp, capacitatea de a analiza poate fi exersată pe o infinitate de conţinuturi: o frază, olistă de bucate, un text literar, o problemă, un proiect etc.Să precizăm că un număr mare de capacităţi dezvoltate în învăţământ sunt celecognitive; nu ar trebui să uităm de capacităţile psihomotrice şi nici de cele socio - afective(G
ERARD
, 1998).Putem corela diferite capacităţi cu diverse forme de inteligenţă. G
ARDNER
(1984)identifică, de exemplu, 7 forme de inteligenţă:
 
1.
Inteligenţa lingvistică (poeţi etc.)
2.
Inteligenţa logică, matematică, ştiinţifică
3.
Inteligenţa vizuală, spaţială (arhitecţi, pictori etc.)
4.
Inteligenţa muzicală
5.
Inteligenţa corporală, fizică, kinestezică (dansatori, sportivi, mimi etc.)
6.
Inteligenţa interpersonală
7.
Inteligenţa intrapersonală.Aceste tipuri de inteligenţă sunt legate atât de anumite predispoziţii „naturale”,cât şi de
achiziţii 
(cunoştinţe, priceperi, abilităţi) care sunt funcţii de stimulare a mediului.Dacă am putea arunca o privire critiasupra modului în care G
ARDNER
a marcat acestetipuri de inteligenţă, preferându-le pe acestea, interesul major al contribuţiei sale constă în faptul că atestă apariţia unor forme multiple de inteligenţă, care nu sunt altceva decâttipuri de capacităţi (cognitive, psihomotrice, socio - afective) descoperite de fiecare înmod diferit şi la etape diferite.O capacitate poate fi întotdeauna dezvoltată într-un mod sau altul, mai puţin încazul unui handicap fizic, al unei incapacităţi senzoriale ireversibile. Cel mai bun mijlocpentru dezvoltarea unei capacităţi este învăţarea exersării acesteia pe variate conţinuturişi la discipline diverse.Pentru a dezvolta, de exemplu, capacitatea de sinteză, cu tot ceea ce ar putea aveaca rigoare şi intuiţie, nimic nu se compară cu modul în care elevul este atras de cursuri atâtde diferite ca cele de franceză, istorie, matematică sau ştiinţe. A forma o capacitate pe osingură categorie de conţinuturi nu poate conduce decât spre
savoir-faire 
limitate, îngusteşi mai ales netransferabile.
2.2 Caracteristicile unei capacităţi
Care sunt caracteristicile principale ale unei capacităţi?
1.
Transversalitatea 
Marea majoritate a capacităţilor sunt transversale. Ele sunt susceptibile de a fimobilizate într-un ansamblu de discipline, la niveluri diferite.
2.
Evolutivitatea 
O capacitate poate fi dezvoltată pe parcursul întregii vieţi. Un copil de câteva luniare deja dezvoltacapacitatea de observare, dar, cu anii, aceasta ştigă în modprogresiv în precizie, rapiditate, ajungând să cuprindă o parte din intuiţie, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul unui etnolog.Această evoluţie poate fi reprezentată pe o axă a timpului
(vezi figura nr.1).

Activity (168)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
pasa2911 liked this
Lavinia Raluca liked this
Panait Stefan liked this
Sara Vizitiu liked this
Oana Mariam liked this
Dobos Ovidiu liked this
documentars liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->