Portofoliul
Portofoliul
este un instrument de evaluare complex, integrator,reprezentând o alternativă viabilă la testele standardizate. Portofoliul includerezultate relevante obţinute prin alte tehnici de evaluare (proiectul, eseul,autoevaluarea etc). Aceste rezultate vizează probele orale, scrise şi practice,observarea sistematică a comportamentelor şcolare, proiectul, autoevaluarea, precumşi sarcini specifice fiecărei discipline.Scopul principal al portofoliului este de a pune în relief totul de ce eşticapabil:
Filosofia didactică a acestei forme de evaluare constă în deplasarea accentului de la „ce nu ştie şi ce nu poate face elevul” spre „ce ştie şi ce poate elevul” la tema şi la disciplina respectivă, în integrarea evaluării calitative şi cantitative,şi, totodată, reorientarea de la evaluare spre autoevaluare.
Portofoliul este „cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul de la untrimestru la altul, de la un an şcolar la altul sau chiar de la un ciclu de învăţământ laaltul.Obiectivele unui portofoliu sunt: motivarea elevului prin aprecierearezultatelor sale şi prezentarea experienţelor dobândite, precum şi urmărireadinamicii procesului de instruire.Portofoliul permite:
elevilor
să planifice învăţarea, să scoată în reliefpreocupările pentru disciplina respectivă,
profesorilor
să înţeleagă mai binenecesităţile elevului, iar în funcţie de acestea să-şi planifice mai eficient activităţile,iar
părinţilor
să obţină o imagine amplă asupra demersului didactic.
Caracteristici:
a)
Structura sau elementele
componente ale portofoliului sunt, în mareparte,
definite de către profesor, grupă de profesori sau comisie metodică.
Elevul este liber să pună în propriul portofoliu materialele pe care le considerănecesare şi care îl reprezintă cel mai bine.
b)
Elementele constitutive ale portofoliului trebuie evaluate separat decătre profesor la momentul oportun. Dacă se doreşte o apreciere globală aportofoliului, profesorul va stabili
criterii
clare de evaluare, care vor fi comunicateelevilor înainte ca aceştia să înceapă proiectarea portofoliului.
c)
Oferă profesorului posibilitatea de a emite o judecată de valoare bazatăpe un ansamblu de rezultate, oglindind evoluţia elevului.
d)
Este un instrument de evaluare foarte
flexibil
şi poate
fi proiectat decătre fiecare profesor, în funcţie de situaţia şi contextul utilizării.
e)
Oferă o imagine completă a
progresului
înregistrat de către elev înunitatea de timp vizată, prin raportarea la
criterii
formulate în momentul proiectării.
f)
Investighează majoritatea
„produselor”
elevilor, care deseori rămânneimplicate în actul evaluativ, reprezentând o
stimulare
pentru desfăşurarea uneigame de activităţi la disciplina respectivă.
g)
Preia unele sarcini ale
evaluării continuue,
eliminând tensiunile impuse demetodele tradiţionale de verificare/evaluare.
h)
Sintetizează activitatea elevului pe o perioadă mai mare de timp, poateservi şi ca
evaluare sumativă
sau chiar ca
parte a unei examinări.
Avantajul este căastfel se obţin date asupra evoluţiei, a progreselor realizate de elev şi informaţiiimportante despre preocupările sale.
i)
Stimulează creativitatea, ingeniozitatea şi implicarea personală a elevului în activitatea de învăţare, oferă profesorului date despre personalitatea elevului,individualizându-l în cadrul grupului.
Conţinutul portofoliului:
Conţinutul portofoliului depinde şi de obiectivele concrete ale disciplineirespective. Dacă, de exemplu, la matematică obiectivele formulate constau îndezvoltarea gândirii şi a capacităţilor aplicative matematice, în formarea abilităţilorde rezolvare a problemelor, în portofoliu pot fi incluse următoarele „produse” aleactivităţii instructiv - cognitive: lucrări ale elevului efectuate în clasă şi acasă;proiecte matematice aplicative (individuale şi de grup); rezolvări ale problemelorcomplicate, creative la tema respectivă (la alegere), rezolvări de probleme din manual,efectuate de sine stătător suplimentar şi la programa de studii, eseu matematic lasubiecte cu grad sporit de dificultate, materiale ilustrative la temă, modele, articoledecupate din reviste şi cărţi, lucru asupra greşelilor comise, probleme alcătuite deelev la tema vizată; originale, fotografii, sau schiţe ale modelelor matematice şi alefigurilor confecţionate de elev sau de o grupă de elevi la tema dată; copii ale textelorşi ale file-urilor din site-urile Internetului, ale programelor de computer; lucrărigrafice; descrierea experimentului şi a lucrărilor de laborator (realizate individualsau în grupe mici); variante de lucrări, efectuate în perechi sau în procesul instruiriireciproce; casete audio, video, cu mesajul elevului la o lecţie (conferinţă şcolară,seminar etc), chestionare de autoevaluare cu descrierea aspectelor neclare la temarespectivă şi scoaterea în evidenţă a cauzelor ce au generat insuccesul; lucrări ladiscipline înrudite şi situaţii practice în care elevul a utilizat cunoştiinţele şicapacităţile sale la obiect; lista de obiective pe care elevul ar dori să le realizezedupă însuşirea temei, nivelul real atins; copiile lucrărilor elevilor, realizate în cadrulcercului de matematică, la concursuri şi olimpiade de diferit nivel în consens cu temastudiată, copii ale notiţelor electronice, propuse spre atenţia colegilor, a profesorului,diplome de merit, menţiuni la disciplina respectivă.Parte componentă a portofoliului sunt şi notiţele profesorului, ale colegilor, şiale părinţilor, ele conţinând descrierea observărilor profesorului în timpul orelor;descrierea interviurilor, a discuţiilor cu elevii; fişe de control ale profesorului cusuccinte comentarii (frecvenţa, participarea în activităţile clasei, nivelul şi calitatearealizării probelor de sine stătătoare şi de control); copii ale notiţelor profesoruluicătre părinţi sau alţi profesori, lista notelor şi comentariilor profesorului dupăprobele elevilor; caracteristica matematică, ce include rezultatele calitative şicantitative; referinţe ale altor profesori, ale administraţiei şcolii, ale colegilor declasă, ale părinţilor, ale organizaţiilor obşteşti etc. despre elev.
Pentru fiecare document se va scrie data realizării lui. Pentru a putea observadinamica procesului de instruire, la momentul perfectării portofoliului trebuie inclusetrei elemente obligatorii: o scrisoare a destinatarului cu descrierea scopului propus;conţinutul (sau cuprinsul) portofoliului cu nominalizarea elementelor principale;autoanaliza şi proiecte de viitor.Cele enumerate vor permite cititorilor (profesorilor, colegilor, părinţilor,reprezentanţilor administraţiei etc. ) să-l utilizeze eficient. La exterior, un portofoliupoate arăta ca mapă, cartotecă, cutie mică, etc. comoditatea în utilizare fiind unicacerinţă ce se cere respectată.
Din experienţa acumulată în acest domeniu rezultă că cele mai practicabile sunt două tipuri de portofoliu pentru fiecare elev: de lucru şi de evaluare.
Evaluarea portofoliului:
Pentru a evalua un portofoliu, este necesar, în primul rând, să se stabileascăminimumul şi maximumul obligatoriu al elementelor incluse pentru evaluare. În aldoilea rând, apare problema acordării punctajului pentru diferite componente aleportofoliului: unele valorează mai mult, altele mai puţin. În al treilea rând, aparecontradicţia între tendinţa dintre orientarea calitativ - cantitativă a portofoliului şicerinţele administraţiei „de a interpreta totul prin prismă cantitativă”.O variantă posibilă în rezolvarea acestei probleme o constituie experienţaprofesorilor de matematică din statul Vermont (SUA). Conţinutul portofoliului serecomandă a fi divizat în următoarele categorii:
-
obligatorii
: probe scrise de sine stătătoare şi de control (finale şi continui);
-
de cercetare
: realizarea unor proiecte complicate (individuale şi în grupurimici), cercetarea unor aspecte complicate, rezolvarea problemelor nonstandard cugrad sporit de performanţă;
-
situative:
aplicarea conţinutului studiat în situaţii practice, pentrurezolvarea problemelor aplicative, realizarea lucrărilor grafice şi de laborator;
-
descriptive
: scrierea referatelor şi a eseurilor;
-
externe
: avizele profesorilor, ale colegilor de clasă, ale părinţilor, fişe decontrol ale profesorului.Pentru fiecare categorie, în continuare, se face distribuţia mediei generale.Repartiţia aproximativă poate fi următoarea:
-
categoria obligatorie – 40 %;
-
categoria de cercetare – 30 %;
-
situativă –
15 %;
-
descriptivă – 10 %;
-
externă –
5 %Distribuţia procentajului poate varia de la caz la caz. Varianta de mai sus fiindorientativă.
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
