sugerând elemente simbolice ale Cosmosului, luna şi cerul, se îmbină în modarmonios cu elementele terestre reprezentate de lac, lebede şi castel.*Îmbinarea armonioasă a motivelor romantice telurice - lacul, umbra, stânca,“vechea zidire”, castelul- cu motivele romantice cosmice: luna, umbrele;10. Prima strofă ilustrează imaginea feerică a castelului care se răsfrânge în lac,forma arhaică a verbului “se oglindă” accentuând plăsmuirea de basm conturată în incipit. Imaginarul poetic profilează un peisaj încântător, în care iarba înaltă depe malul lacului, pe care o “treieră” cerbii (personificare), pare o prelungirefascinantă a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea“vechea zidire” amplifică ancestralitatea naturii în armonie desăvârşită cu omul,prin comparaţia metaforică “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”.Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprimă acţiunea fără a oraporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglindă”, “treieră”,“scânteie” - permanentizează starea emoţională a eului liric, contemplareaextatică a naturii eterne.Subiectul al II-lea (20 de puncte)Text argumentativ: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.”(Octavian Goga, “Precursorii”)Consider că această idee filozofică enunţată de Octavian Goga exprimă adevărulartistic ce se ascunde în fiecare creaţie lirică de mare valoare.Este evident faptul că o poezie, dincolo de frumuseţea exterioară reprezentatăprin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, eufonia versurilor,transmite subtil diverse concepţii, sentimente, idei, stări, viziuni ale poetului.Rolul creaţiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie să emoţioneze, săimpresioneze pe cel ce le citeşte, având o încărcătură emoţională, spirituală. Dealtfel, Titu Maiorescu afirma că poezia trebuie să îndeplinească două “condiţiuni”,una materială şi alta ideală, având rolul să “deştepte” imagini sensibile în fanteziacititorului. În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens alcuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prinprofunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel,aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual,abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind săimpresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese.Creaţia lirică de mare valoare intelectuală capătă importanţă prin mesajului înălţător, frumos şi pur, el însuşi ca idee sau sentiment, astfel că adevărata artăeste transmiterea unor gânduri de mare profunzime într-o formă personală decătre fiecare poet în parte. În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pecare o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire îngândurile sale.(Luiza Anghel)****************