Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
45747189-Tartuffe

45747189-Tartuffe

Ratings: (0)|Views: 26|Likes:
Published by Andreea Diaconița
tartuffe
tartuffe

More info:

Categories:Book Excerpts
Published by: Andreea Diaconița on Sep 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/10/2013

pdf

text

original

 
TartuffeDupã Moliere
Orgon:
Scurt, ştiu eu cum stã lucrul, şi nu cad în capcanã!
Elmira:
Ciudatã slãbiciune, zãu, vorba-i de pomanã! Dar, uite: ce-ai mai zice, Tomonecredincios, de-aş face, adevãrul sã-l vezi, neîndoios?
Orgon:
Sã-l vãz?
Elmira:
Da.
Orgon:
Basme!
Elmira:
Basme?!... Ce-ai zice, la luminã, cu ochii dumitale, sã-i vezi întreaga vinã?
Orgon:
Gogoşi!
Elmira:
Ce om͙Rãspunde mãcar. Nu cer sã crezi; de-acum încolo-i vorba sã-ţi pun sub ochidovezi. Sã zicem, cã de-aş face sã poţi -pitit- fireşte, s-auzi, şi sã priveşti chiar, tot, tot, ceunelteşte ; Ei, ce-ai mai zice atuncea de-aşa cinstit amic?
Orgon:
Atunci eu aş zice cã͙ n-am sã zic nimic, cãci nu se poate.
Elmira:
Umbli prea mult în rãtãcire, destul de când mã bãnui de-o joasã clevetire; e timp sã-ţifac placere, şi-aici chiar, unde stai, sã-mi fii chezaş şi martor la tot ce nu-mi credeai.
Orgon:
Primesc: sã-ţi ţii cuvântul. Hai sã-mi arãţi şi mie cum poţi sã duci la capãt aceastãvoinicie.
Elmira
(
cãtre elementari):
Trimiteţi-mi-l încoace.(
cãtre Orgon)
Iatã masa! Treci sub ea frumos.
Orgon:
Cum? Ce?
Elmira:
Programul cere sã faci pe nevãzutul.
Orgon:
De ce sub masã tocmai?
Elmira:
Ah! Doamne! Nu-i minutul sã discutãm. Pricepe, e plan în orice pas. Hai intrã îţi zic;sã nu-ţi vãd -m-auzi?- nici vârf de nas. Sã nu crâcneşti, sã nu mişti, sã nu strãnuţi; ia seamã.
Orgon:
Zãu, mare-ngãduinţã din partea mea, se cheamã,dar vreau sã aflu noima acestei încercãri.
 
Elmira:
Nu cred, sã ai, la urmã, de ce sã-mi faci mustrãri. Mi-oi încerca o coardã, ce n-amatins-o-n viaţã: sã nu-ţi tresarã-n suflet, în nici un fel, vreo greaţã. Orice-aş vorbi, se cade sã-mi fie îngãduit, sã-ţi dau dovezi mi-e ţinta, precum mi-i poruncit. Doar vorbe dulci pot face încrederea sã-I nascã şi singur de pe suflet sã-şi rupã falsa mascã. Deci, m-oi preface slabã la joasele-i poftiri, lãsîndu-i îndrãznelii câmp larg, fãrã-ngrãdiri, cum însã sunt silitã l-aşa-ncercare crudã din vina dumitale -ca sã demasc pe-o Iudã- voi rupe jocu-ndatã ce -luminat-mi-o ceri, şi lucrurile-or merge doar pânã unde vrei. De dumneata atârnã sã-i stingi, cu ovorbã focul͙ Vine,sst! Stai bine; o şoaptã nu mai scoate.
I
ntrã Tartuffe͙
T
artuffe:
Am fost vestit cã doamna vrea sã-mi vorbeascã aici.
Elmira:
Da, de-un secret e vorba, şi nu din cele mici; dar mai înainte trageţi, vã rog, uşileastea şi cercetaţi în preajmã, sã n-avem iar nãpastea͙(elementarii merg sã cerceteze) De-oneplãcere-n felul acelei ce-a fost, aş vrea de rândul ãsta sã fim la adãpost͙Ce-i drept suntmâhnitã, cã-n spaima mea nebunã nu mi-a trãznit prin minte sã-i strig în ochi: minciunã!Legat la ochi mi-e soţul, şi pentru totdeauna; ba chiar, în ciuda tocmai a clevetirii seci, vrea,cât mai multã vreme, la mine sã-ţi petreci; şi mulţumitã bunei voinţi din parte-i, putem înpace, singuri, închişi, sã stãm acuma͙
T
artuffe:
Pricep cu greu schimbarea de ton şi de cuvinte. Pe altã strunã, doamnã, îmirãspundeai înainte.
Elmira:
Ah! De mã cerţi cu ciudã de întâiul meu rãspuns, în inima femeii puţin ai mai pãtruns!Şi prea ghiceşti puţine, din ce nu poate spune͙ întâi te aperi; însã, din felul cum o faci, tu laşisã se înţeleagã cã începi sã te împaci! Puteai pricepe atâta din stãruinţa aceea cã nu maieram soaţa, nici mama, ci femeia.
T
artuffe:
Ah, e desigur, doamnã, duios peste mãsurã s-ascult aceste vorbe dintr-o iubitãgurã; simt mierea lor prin simţuri prelung şi cald curgînd c-o dulce-nfiorare cum n-am simţitnicicând. Dar inima aceasta te roagã s-o-nvoieşti sã se îndoiascã încã puţin; şi, dacã-mi ierţi,cu suflet deschis sã mã explic, din bucuria clipei, eu n-o sã-mi cred nimic, pân͛ ce un pic dinaste comori ce mã-nfioarã, nu-mi vei fi dat zãlogul cã tot ce-ai spus nu zboarã, şi astfel, cãtrecrezul statornic sã mã îndrum, cã dulcea bunãtate ce-mi dãrui, nu e fum͙
Elmira
tuşeşte spre a da semn soţului):
Vezi omul încredinţîndu-ţi cele mai dulci arvuni, şilãcomeşti, ceri încã, vrei semne şi minuni! Zi, dumnealui, se-alintã, şi nu e fericit decât atuncicând preţul deplin i s-a plãtit?
T
artuffe:
Un dar ce nu-l prea meriţi, sã-l speri nu prea cutezi. O patimã setoasã, cu vorbe n-o-mbunezi; se-ndoieşte mintea prea mult noroc când vede şi a gusta îi pare mai bun decât acrede.
 
Elmira:
O, Doamne, ce iubire de adevãrat despot! Şi câtã tulburare în sufletul meu tot! Cefrumos te-ndoaie sub oarba lui dorinţã. Zi, nu mai e scãpare, când pui picioru-n prag? Stãbine, într-atâta sã ne ieşim din fire? Pe urma slãbiciunii ce-ţi poartã cineva sã te grãbeşti atrage folos, e drept aşa?
T
artuffe:
Dar de te simţi ca mine, înfiorãrii pradã, de ce sã întârzii dulcea şi ultima dovadã?
Elmira:
Dar cum vrei sã mã-nduplec la ceea ce voieşti, fãrã sã supãr cerul de care totvorbeşti?
T
artuffe:
De-i cerul doar, ce-ţi ţine dorinţa-n frâu, stãpânã͙de mãrunţişuri de-astea, te rog,sã nu te-mpiedici. Ştiu arta, ce mustrarea de cuget ne-o ridicã, se mai fac cu cerul şi unele-nvoieli, dupã nevoi. E-o-ntreagã ştiinţã, prin curãţarea ţintei ce-n suflet urmãreşti. În tainaasta, doamnã, te-om adânci la vreme; acum te lasã numai condusã, nu te teme, rãspunde totşi rãul îl iau asupra mea͙tuşeşti cam tare doamnã.
Elmira:
E-un guturai cam tare͙cam încãpãţânat͙
 
T
artuffe:
E-o stare neplãcutã͙
Elmira:
͙Mai mult decât pot spune!
T
artuffe:
Deci, despre remuşcare: de-oparte o poţi pune. Când de secret eşti sigur, poţicugetul sã-mpaci, cãci rãul nu-i în sine, ci-n vâlva care-o faci; e de-nfierat doar faptul ce vre-un scandal asmute, şi nu-i pãcãtuire, pãcatul pe tãcute.
Elmira:
Da, vãd cã e nevoie în fine, sã mã plec; sã-nchid orbeşte ochii şi orişice sã-ţi trec; şicã, mai jos de preţul acesta, nu pot cere sã-mi cread-un îndãrãtnic, intrat la o pãrere.Supãrãtor cã lucrul se împinge pân-aici͙ nu-i voia mea hotarul oprit a-l depãşi: dar pentru cãsilitã cu-aşa-ncãpãţânare şi vorba, vãd, nu prinde şi tot nãlucã pare, sã fac dar lumii-n voie,lupta-i de prisos. Cu-nvoirea asta de-aduc cuiva jignire, de bunã seamã vina nu poate fi amea͙Cu atât mai rãu de cine m-aruncã-n rãtãcire.
pe acest text Tartuffe îi face sex oral Elmirei,care acum îl opreşte).
Mai dã, te rog, o raitã prin gang -ştii,de-o pãrere- şi vezi de numi-e soţul, cumva, în apropiere.
T
artuffe:
De el de ţi-e -pãcat e sã stric mãcar un pas. Zãu, între noi: e omul fãcut sã-l duci denas; se simte-n cer când ştie cã-ţi dau pe lângã rochii, şi l-am adus în stare, sã nu-şi maicreazã ochii.
Elmira:
Ei, n-are-a face ʹpaza e bunã: fã un drum, te rog, şi cerceteazã în preajmã, ce şi cum.
 
Tartuffe
pleacã
împreunã cu elementarii)
Orgon
ieşind de sub masã,Elmira rãm
â
ne în poziţia în care a lãsat-o Tartuffe):
Ce ticãlos!Cum poate pãmântul sã-l mai poarte! Mãrturisesc, pierd capul, mã simt lovit de moarte.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->