Idei pentru
Afaceri
N r . 1 , a p r i l i e , 2 0 0 8
Există o întrebare ce ne ră-mântă pe toţi - de ce Moldovaeste săracă? Nu negăm aptulcă economia este în dezvol-tare, totuşi ceva nu merge.Spre deosebire de alte state,la noi totul se dezvoltă preaîncet. Sigur că ţapul ispăşitordevin imediat reprezentanţiiGuvernului – doar trebuiesă existe un vinovat. În modcert, nu va un cetăţean derând, ce poate ace el? Se parecă multe.
Prin însăşi natura or, oameniornu e pace săşi asume vina pentru acţiunie or. Ei şiau creat chiardoctrine întregi pentru a evita acestucru. De exempu, conceptu despre soartă. O doctrină şi o justicare oarte comodă. Dacă un bărbat, a40 de ani, se aege cu o ciroză hepatică, cine este vinovat? Soarta! Faptu că a consumat acoo în exces,nu mai contează atât de mut. Dacădivorţează după zece ani de căsnicie,cine este vinovat? Soarta! Aşa a ostsă e. Faptu că nu a acordat destuăatenţie şi cădură suetească soţieinu e chiar atât de important.Şi în cazu situaţiei economice aţării este aceaşi ucru, doar că aicieste oarte uşor să găseşti vinovatu– Guvernu.Nu doresc să justic autorităţie,au şi ee partea or de vină în acestproces. Însă se creează o nedumerire, apar un şir de întrebări: De ce un supermarket ce deser veşte câteva zeci de mii de persoane,generează sute de miioane de ei abuget, iar toate magazinee dintrunraion, cu o popuaţie de peste o sutăde mii de oameni, generează doarcâteva miioane de ei sau poate şimai puţin. De ce în cipa în care este opritde un poiţist, în saonu unui vehicu de rută, cu 33 de pasageri (cândsunt doar 14 ocuri), sunt transmiseimediat biete pe ascuns. Şi ce maidureros este că toţi, în mod activ,susţin şoeru în săvârşirea acesteievaziuni scae. Uitând că ură dinbanii pentru pensiie părinţior.Privindui, nu poţi să nu e remarci mândria din ochi. Aşa îi trebuiepoiţistuui! Unii chiar se audă căpot ura nestingheriţi statu, continuând, să meargă pe străzi distruse,iar copiii or să e prost instruiţi încontinuare de proesori care nu pot motivaţi cu un saariu de o mie deei.De ce de ecare dată în magazinee din satu nata, atunci când cerbonu sca, mi se spune că aparatueste stricat, ori mi se spune să vinpeste o zi, două. Şi toate astea în decurs de doi ani.Şi în ne, de ce în Japonia, cu reigia or ciudată pentru noi, urmaşiiui Hristos, băncie după război dădeau credite uriaşe în baza unui simpu cuvânt de onoare, iar a noi doarcu 50% din vaoarea gajuui. De ceun modovean nu începe o aaceredacă nu are 100 – 200% prot, iar unneamţ este ericit cu 15 a sută?Sigur că ne putem justica armând, că statu nu merită, că peşteede a cap se strică sau cu armaţiaunei vânzătoare: “eu ur câte 200– 300 de ei pe zi, iar acoo sus eiură miioane.” Poate..., însă ecaresat are 5 – 10 magazine, înmuţinda peste 1600 sate, cât are ţara noastră, şi a 365 zie... Apoi în sate maisunt şi proprietari de microbuze,care cred că nu vor îmbogăţi statucu 100 de ei.Constatarea este dureroasă. Peângă caităţie deosebite ce e maniestăm zinic: bunătatea, ospitaitatea, cinstea este pe utimu oc.Furând miiarde de a stat, urăm deapt de a noi înşine, de a copiii şipărinţii noştri...Ziee acestea, în drum spre magazin, miam permis să visez. Seace că modovenii au devenit cinstiţi – toţi iau bonurie scae pentruorice produs cumpărat. Centree deaprovizionare încep să sune a întreprinderie ţării, care pot urniza sauproduce mară doar în baza de acturi, a rându or, ee caută să mărească producţia oerind noi ocuride muncă. De peste tot vin zeci demiiarde de ei. În sârşit, guvernanţii emit o ege pentru dubarea saariior, iar mama se întoarce ericităde a şcoaă, căci munca ei de zeci deani este preţuită.Visu e rumos, dar trebuie sămă trezesc. Am ajuns a magazin.Primesc maioneza cerută. Are deja4 uni de când ia expirat termenude vaabiitate. Vânzătoarea mă con vinge că dacă este păstrată a temperatura de +3 grade, termenu de vaabiitate este de 6 uni (centreede aprovizionare ar din visu meu,dotate cu utiaj modern). Cu bonusca – povestea de 2 ani, însă dedata aceasta vânzătoarea coboarăochii în jos. E un progres.Mă întorc îngândurat spre casă,ocoind gropie de pe şosea, pentrurepararea cărora ar de ajuns doarcâteva mii de ei din impozite.A câta oară, din cumpărături, asaariu mamei mee nu a ajuns niciun eu. Îndemnat de conştiinţă pununu în portmoneu ei, în ocu vânzătoarei. În ocu statuui.
P. S.
Autorităţile din România şi dinalte ţări au înţeles că nu se pot baza pecinstea unor cetăţeni şi la ieşirea dintaxi sau din magazin, eşti aşteptat deun inspector care, într-un mod oartepoliticos, îţi cere bonul scal. Dacănu-l ai, hai înapoi după el.Moldovenii sunt oameni oartereceptivi la observaţii. Amendează-lcu 20 – 30 de lei pentru că nu a lautbonul şi apoi vai de vânzător! (...). Amputea olosi această calitate a conaţio-nalilor noştri.
EDITORIAL
de Caburgan Veceslav
DE CE MOLDOVA E SĂRACĂ?
Leave a Comment