Adrian Husar - Istoria antica universalaOrientul antic
INTRODUCERE
Toate marile civilizaţii ale lumii orientale(mesopotamiană, egipteană, indiană) au avut nevoie pentru a senaşte, a se dezvolta şi a evolua de condiţii geografice, climaticeşi umane deosebit de favorabile. Astfel de condiţii favorabile aufăcut posibilă depăşirea stadiului de vânătoare şi cules, pentru aintra în economia de producţie, la început în special în regiuneaSemilunei Roditoare care încadra întinsele câmpii ale OrientuluiApropiat. Şi, de îndată ce noile metode de producţie careuşurau subzistenţa şi progresul omului se ameliorau şi sesitematizau, asistăm la înflorirea marilor civilizaţii orientale încâmpiile şi în văile marilor fluvii (Eufrat, Tigru, Nil, Indus) alecăror ape erau exploatate prin sisteme de canalizare.Era necesar, pentru ca această organizare să reuşească,de
centralizarea puterii
, ceea ce a dus, în cele din urmă laagregarea unor
societăţi prestaţionare
(sau
tributare
). Primeleconcetrări de putere –ilustrate de cele dintâi construcţiimonumentale- sunt templele şi palatele, ale căror depozite şiateliere vădesc exercitarea unui control asupra proceselor deproducţie; aceste nuclee palaţiale aveau şi o funcţieredistributivă. Aceste structuri socio-politice vor modela marilecivilizaţii orientale.
Urbanizarea
a fost rezultatul acestei specializăriprogresive a activităţilor productive şi, invers, acestea eraustimulate de extinderea fenomenului urban. Această precocitatea urbanismului oriental şi rapida lui dezvoltare ulterioară vorrămâne trăsături distinctive ale Vechiului Orient faţă de Europatribală.
5
Elementul fundamental care conferă unitate marilorcivilizaţii orientale nu este de natură culturală, ci de naturăstructurală. Civilizaţiile orientale, cu pluralitatea lor de forme şide arii specifice, erau pretutindeni,
civilizaţii palaţiale
–adicăansambluri ierarhizate în jurul unui centru dinastic care joacărolul de element structurant, organizator, al universului social,politic şi religios.Caracteristicile civilizaţiilor care s-au dezvoltat în acestmod depindeau de condiţiile locale, de natură geografică,geologică şi climatică, ca şi de cele create de oameni, de diferitegrupuri etnice şi de amestecul dintre rase. Fiecare dintre marilecivilizaţii orientale – născute în Mesopotamia, în Egipt şi învalea Indusului – a avut o fizionomie distinctă, în pofidaschimburilor de influenţe şi a intervenţiilor străine. Dar chiar şiistoria evoluţiei lor constituie o dovadă a dependenţei lor defactorii locali şi de mediul îmediat înconjurător.
*
Destinul Vechiului Orient n-a fost, din nenorocire, decâto lungă succesiune de războaie de cucerire, de regate şi imperii întemeiate şi apoi nimice prin forţă. Cât priveşte resorturileacestor conflicte sunt de avut în vedere motive de ordineconomic, tendinţele imperialiste ale suveranilor, precum şiridicarea popoarelor exploatate care încercau să se emancipeze.Progresele economice au fost consecinţa
urbanizării
şi a
centralizării puterii
. Dar dezvoltarea modurilor de producţie,favorizată de suverani şi de cler, servea, în definitiv, doaracestora. Exigenţele excesive ale palatului şi ale templului, ca şi împărţirea populaţiei în categorii sociale, au generat un sistemsever de exploatare, adesea inuman. Unicul mod de guvernarea fost
despotismul
, care se sprijinea pe cler şi pe puterea militară.Suveranul, ocrotit de divinitate, pretindea o supunere absolută,pe care nu a putut-o tempera nici un fel de evoluţie politică.Geneza marilor imperii a dezvoltat şi a diversificat o birocraţiecare constituia maşinăria esenţială a Statului. Exploatareacategoriilor nevoiaşe de către o minoritate de privilegiaţi care, în vechile oraşe-state mesopotamiene ori în Egipt, a putut
6
favoriza apariţia şi înflorirea civilizaţiilor orientale, deveneaunul din factorii principali ai paraliziei care lovea în mileniul Ia. Chr. universul respectiv. Exploatarea nu mai asigura de faptdecât supravieţuirea unui sistem palaţial care începea să sesclerozeze. În aceste circumstanţe viaţa populaţiilor VechiuluiOrient pare marcată de nesiguranţă şi de frică.La rândul ei,
viaţa religioasă
degajă un aer de obsedantănelinişte. Dacă suveranul este atotputernic pe pământ,divinitatea este, şi ea, exigentă şi redutabilă. Panteoanele erau,fireşte, diferite, potrivit popoarelor respective, şi au suferitanumite modificări datorită conjuncturilor politice. Darexigenţele zeilor au rămas tot timpul aceleaşi. Omul Orientuluiantic trebuia să aibă cea mai mare grijă ca să nu încalce regulilecultului. Marea problemă rămânea tălmăcirea semnelor pe carezeii le trimiteau pe pământ în mod constant. De aici importanţacu totul excepţională a manticii în lumea orientală. Avem de-aface cu o disciplină de o surprinzătoare complexitate care sebaza pe secole întregi de observaţie şi prescria reguli deinterpretare a semnelor prevestitoare. Totuşi, în aceastăatmosferă apăsătoare, odată cu doctrina israelită şi cu ceazoroastriană, se iveşte o etică individuală. Monoteismulevreiesc se va izola în mijlocul credinţelor adânc înrădăcinate înVechiul Orient.
Arta
este multiformă şi nu poate fi redusă la simpledefiniţii. Religioasă, monarhică, dinastică, scopul esenţial alartei va fi preamărirea persoanei suveranului şi celebrareaatotputerniciei zeului. Arta se va fixa în canoane şi formule carenu vor varia câtuşi de puţin cu timpul.În istoria civilizaţiei rolul geniului sumerian şi a celuiegiptean se vădeşte capital. În desfăşurarea unei istorii de lungădurată, structurile economice şi sociale nu suferă modificări,individul neafirmându-se niciodată faţă de grupul social a căruipondere era covârşitoare. Greciei, moştenitoarea Orientului,avea să-i revină misiunea de a depăşi aporturile care i-au fostaduse şi, procalmând primatul raţiunii şi al drepturilorindividuale, să pună bazele Umanismului.
7
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Adrian Husar - Orientul Antic (Ist. Antica Univers)
Istoria antica universala
13.8K
Reads
83
Readcasts
65
Embed Views
Recommended
Istorie_medie_universala
1181 Reads
More From This User
Notes
Load more
