Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
0Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Psihologia Varstelor-Copilaria

Psihologia Varstelor-Copilaria

Ratings: (0)|Views: 86|Likes:
Published by Promotia2014
2.2
2.2

More info:

Published by: Promotia2014 on Sep 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

09/15/2013

pdf

text

original

 
C
OPILĂRIA
 
MIJLOCIE
 
SAU
 
DEBUTUL
 
FUNCŢIEI
 
SEMIOTICE
*
I
.
Funcţia semiotică; Caracteristici semnificativeII. Forme: a)
imitaţia amânată
, b)
 jocul simbolic
; c)
desenul 
; d)
limbajul 
; e)
imaginea mentală
III.Caracteristici ale procesualităţii cognitive (preoperaţionale/preşcolare): a)
 finalismul 
, b)
realismul 
; c)
animismul 
(
antropomorfismul)
; d)
artificialismul 
; e)
egocentrismul 
; f)
sincretismul 
I.
Definire. Caracteristici semnificative
 Definire
: funcţia semiotică (sau simbolică, de substituţie – gr. semeion = semn) este capacitatea de a putea substitui ceva, numit semnificat, prin intermediul unui substitut (semnificant).
obs
.: această nouă achiziţie deschide drum instalării treptate a proceselor mintale superioare, fiind, în termenii metaforei casei(vezi modelul piagetian al dezvoltării din semestrul I), un salt în rafinarea "materialului de construcţie". Are premise şi în lumeaanimală unde există, la multe specii, capacitatea de a opera cu
 substituienţi concreţi imediaţi
(vezi
A
1
).Pentru ontogeneza cognitivă,
 semnificaţia
psihologică a funcţiei semiotice este capitală. Aceasta deoarece prin ea se concretizează premisele:a) depăşirii nivelului
 perceptiv
al cunoaşterii, odată cu instalarea posibilităţii de
a evoca
(prin intermediul unui "material" adecvat – cuvânt, imagine mentală, desen etc.). b) depăşirii limitelor temporale ale
 prezentului
; se cristalizează posibilitatea psihicului infantil de a opera în
trecut 
şi în
viitor 
;cunoaşterea perceptivă fiind doar de tipul "
aici şi acum
".c) depăşirea
randamentului limitat 
, caracteristic cunoaşterii practice, nemijlocite, prin acţiune concretă (cronofagă, supuîncercării şi erorii şi derulării integrale – vezi Lauret, cuţitaşul şi reuşita sa, conturată abia după o săptămână de "acţiune" – 
exemplu discutat în analiza substadiilor senzorio-motorii
).d)
 saltului
de la
acţiune la gândire
; pentru a se realiza el reclamă şi un material adecvat (cuvânt, imagine mentală), propiceinteriorizării.e) lărgirii
experienţei individuale
, ca unică sursă de cunoaştere, prin transmiterea şi receptarea
experienţei culturale
a speciei.Această experienţă este păstrată şi redată graţie formelor semantice: cuvânt, imagine, alte semne şi simboluri specifice limbajelor ştiinţifice, tehnice, artistice.(
 Pentru o documentare suplimentară vezi referinţele marginale B
1
 , p.2
)II.
Formele funcţiei semiotice/simbolice
a)
 Imitaţia amânată
• Cum s-a văzut deja, imitaţia este unul dintre comportamentele timpurii ale copilului, şi, ca formă a învăţării, unul dintre mecanismele principale de dezvoltare.• Imitaţia amânată este una dintre formele particulare ale acestui comportament. Ea se instalează după vârsta de 16-18 luni şi secaracterizează prin reproducerea unui comportament în
absenţa modelului
. Distanţa între perceperea modelului şi imitarea sa (în fapt, oformă de evocare) începe prin a fi de la câteva ore, pentru a ajunge la zile.Ex. 1 – copilul
2 ani, "fumează" tacticos, în joacă, fără a avea un fumător în preajmă, pe baza unei observaţii anterioare.Ex. 2 (Piaget) – Lucia [1;2(18)], după ce a privit, pe stradă, cu interes, un spectacol
nou
– criza de nervi a unui copil mai mare -,după 1½ - 2 ore repetă, acasă, "drama": bate din picioare, dă din mâini, se trânteşte "ca şi cum" este supărată, doar că o face
râzând 
!• Imitaţia amânată poate fi considerată ca fază incipientă a procesului substituţiei, o
 pre
reprezentare
, deoarece o acţiune este evocatătot printr-o acţiune!
Atenţie
:
a nu se confunda
 
 formele
(II) cu
caracteristicile
 (III),
greşeală frecventăconstatată la examen ! !!A
1
: Piaget face următoareledistincţii:
Indicele
este un substitutreprezentativ primar, legat
nemijlocit 
de obiectulsemnificat. El poate juca, înlumea vie, rol desemnal. Legătura ţine de
 succesiunea
 
operaţiilor 
(ex.zgomotul împuşcăturii, careurmează apăsării pe trăgaci) şide contiguitatea spaţio-temporală (ex. fumul pentru asemnala focul, urmele pentru paşi). În absenţaobiectului/semnificatului,indicii nu apar.
Simbolul
– este un produs desubstituţie care mai păstreazălegături figurative cusemnificatul (ex. putere = leu, justiţie = balanţă).
Semnul
– construcţie socialăconvenţională, arbitrară caformă faţă de semnificat, (ex.grafemele faţă de foneme,cifrele faţă de numere,cuvintele).
B
1
: Pentru o analiză asemnificaţiei antropogeneticedar şi ontogentice a funcţiei
*
Referinţe generale: 1) J. Piaget, B. Inhelder,
 Psihologia copilului
, Bucureşti, E.D.P., f.a.; 2) J. Piaget,
 Reprezentarea lumii la copil 
, Ed. Cartier, 2005.
mai 2013
1
 
• Imitaţia amânată se manifestă ca o
reprezentare prin act 
(ceea ce este specific substadiului anterior, senzorio-motor), dar are canoutate faptul că se eliberează de exigenţele conduitelor senzorio-motorii propriu-zise (răspunsuri motorii
directe
la stimuli perceptivi), pentru a servi ca semnificant al unei acţiuni trecute, desprinse din contextul şi momentul ei.• Imitaţia amânată este, în accepţiunea piagetiană, forma simbolică primară care stă la baza tuturor conduitelor simbolice – joc, limbaj,desen, imagine mentală. b)
 Jocul simbolic
 
/ jocul "de-a …"/ (
B
2
)• În general, jocul este privit de J. Piaget ca fiind principala modalitate prin care copilul preşcolar asimilează realitatea. Este o asimilare prin
transformare şi transfigurare
a datelor reale la trebuinţele şi posibilităţile lui. (Ex. "trenul" copilului are asemănări cu maşinăriareală, dar şi multe alte „posibilităţi”: zboară, încarcă orice, nu are decât constrângerile impuse de copil).• Jocul simbolic are
 particularitatea
că se sprijină pe
 substituienţi evocatori
, cu rol declanşator (Ex. copilul nu se joacă "de-a trenul"fără un suport concret: scaunele din casă puse unele după altele, cutii înşirate etc.; beţele încălecate duc rapid la … "de-a călăreţii", faţade masă, sau perdeaua puse în cap la "de-a împăratul" / "de-a mireasa").• Ca
mecanism
, jocul simbolic se bazează pe
 schema simbolică
= reproducerea unor activităţi în afara contextului şi obiectivelor lor obişnuite (dormitul, spălatul, servitul mesei, plimbarea etc.), în alt cadru şi cu alte personaje (jucării de regulă).
 Funcţiile
jocului simbolice sunt duble: a)
cognitivă
(de explicare, mai corect de autoexplicare a realului) şi b)
afectivă
(dedetensionare, cathartică).a) copilul
transfigurează
cu mijloace proprii ceea ce îl interesează pentru a
explora
şi a înţelege realitatea prin "forţele" sale(apare, de regulă, o reconstrucţie concretă, imitativă).Ex.
1
– (Piaget) – copilul se mută de pe un picior pe altul, legănându-se continuu pentru că: "Este un clopot!"Ex.
2
– (Piaget) – copilul "zace" fiind, prin voinţa sa, "o raţă moartă!" (realitate nouă surprinsă de copil în vizita sa la bucătărie). b) simbolismul ludic prezent în jocul "de-a …", bazat totalmente pe acţiune, realizează ceea ce face de regulă monologul interior al adultului pus în situaţia de a-şi revedea şi analiza o conduită anterioară. Copilul nu "ruminează" – nici vizual, nici verbal – osituaţie care l-a tensionat. El o "joacă" pentru
a se elibera
.(Ex. – copilul, certat la masă că nu a mâncat tot, face în joc concesii păpuşii sau utilizează o metodă inteligentă pentru a oconvinge să mănânce, formule care îi salvează onoarea, "feştelită" de către adult).• În ontogeneză,
locul 
jocului simbolic este al treilea în seria dezvoltării cronologice, astfel:a)
 Jocul-exerciţiu (sau funcţional)
– este forma primară a jocului, singura prezentă la nivelul stadiului anterior (s-m). Nu presupune simbolism, ci doar 
repetarea acţiunii
datorită plăcerii pe care o provoacă. Are valoare adaptativă, de fixare anoilor achiziţii. (Nu dispare complet, se regăseşte şi la alte vârste, chiar la adult – atunci când scopul este chiar activitatea încauză"). b)
 Jocul de construcţie
 – cu obiecte manipulate din ce în ce mai complex - cuburi, lego - ≈ după 2 ani.c)
 Jocul simbolic
, considerat jocul în esenţa sa, are ca perioadă de apogeu intervalul 2-3 ani – 5-6 ani.d)
 Jocul cu reguli (social)
 – şotron, ascunselea, - după 6-7 ani.e)
 Jocul de creaţie
 – după 7-8 ani.Comparaţia cu imitaţia, oferă o măsură a importanţei jocului ca formă simbolică."Jocul transformă realul prin
asimilarea
, mai mult sau mai puţin pură, la trebuinţele eului, în timp ce imitaţia (atunci cândsemiotice se poate apela lalucrările lui P. Janet, direct,sau mediat de două lucrărimonografice prezente înliteratura psihologicăromânească:Stela Teodorescu,
 Psihologiaconduitei
, Bucureşti, Ed.Ştiinţifică, 1972.Stela Teodorescu,
 Psihoantropogeneză.Concepţia psihologică a lui P. Janet despre om
, Iaşi, Ed. A92,1997.
B
2
:
 Bibliografie orientativă
:• J. Chateau,
Copilul şi jocul 
,Bucureşti, E.D.P., 1967• D.B. Elkonin (elev al luiVîgotski),
 Psihologia jocului
,Bucureşti, E.D.P., 1980• N. Hayes, S. Orrell,
 Introducere în psihologie
,ediţia a IIIa, ALL, 2003, pp.432-438,• L. J. Cohen
,
 Reţete de jocuri
 ,
Bucureşti,
Editura TREI,2012.
mai 2013
2
 
constituie un scop în sine) este o
acomodare
, mai mult sau mai puţin pură, la modelele exterioare …"J. Piaget,
 Psihologia copilului
, Bucureşti, E.D.P., f.a., p. 50c)
 Desenul infantil 
• În viziunea epistemologiei genetice, desenul infantil se plasează la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Arecaractere comune cu fiecare. Cu jocul simbolic împărtăşeşte:
 plăcerea funcţională
(a desena, la această vârstă, nu-i o durere sau o problemă!) El, copilul, "crie" (scrie), şi o face pestetot, fără reticenţe: "crie" pe perete, pe mobilă, pe foaie, pe pernă!!
autotelismul 
(gr. auto+telos = scop) – finalitate în însuşi procesul în cauză (copilul nu desenează pentru a se instrui, sau a se perfecţiona, sau …, ci pentru că … desenează),iar cu imaginea mintală are în comun:• efortul de
imitare
al realului• raportul de
reciprocitate
(este când produs al imaginii mintale, când punct de pornire)• Desenul infantil are o dublă caracteristică (un paradox, în aparenţă) este
realist 
(ca intenţie; pleacă de la realitatea imediată pe care oia drept model) şi
idealist 
totodată (ca realizare; copilul desenează
ce ştie
despre realitatea model şi nu ceea ce vede, chiar în contactdirect, cu modelul).Această distincţie importantă, valabilă şi astăzi în teoria psihologică a desenului, aparţine lui G. Luquet,
 Le dessin enfantin
,Alcan, 1927 (cartea se găseşte, în original, la B.C.U.)• Analiza desenului infantil se poate face după diferite criterii, cele mai productive dovedindu-se
 forma de realizare
(gradul de realism prezent) şi
conţinutul 
:• După realismul incorporat, se disting următoarele etape:1.
e. realismul fortuit, faza mâzgâlelii
(2, 2½ ani) – o producţie hibridă de linii, a cărei semnificaţie se naşte în cursuldesenării. Acelaşi desen, înseamnă, peste puţin timp, altceva. Explicaţia "autorului" este obligatorie, forma aduce prea rar cu modelul (Ex.
D
2
: copil de ≈2½ declară că a desenat: "o coadă fără pisică"!).2.
e. realismului neizbutit 
(≈3 ani) – există tentativa de a se apropia de model, dar fără capacitatea cognitivă,
nu doar motorie
, de a realiza sinteza. Ca atare desenul juxtapune "datele modelului", nu le coordonează; important pentrucopil este ca elementele desenului
 să fie
prezente, fără a ţine câtuşi de puţin cont unde şi cum. Amestecul rezultatnu-l deranjează. O producţie tipică a perioadei este cea a omuleţului cefalopod (
D
3
)
.3.
realismul intelectual 
(4-7/8 ani) – există atributele conceptuale ale modelului, dar stângaci reprezentate.– caracteristică este lipsa de perspectivă ceea ce are drept consecinţă grafică
desenul "poveste" 
(
D
4
). Amaterialitatea reprezentării conduce la
desenul transparent, sau roentgen
/ röntgen (
D
5
).4.
realismul vizual 
(8-9 ani
) – începe să se apropie şi ca formă de model prin reprezentarea a ceea ce este posibil deredat dintr-un singur punct de vedere (dispare transparenţa, se respectă cronologia poveştii). Apar proporţiile şi perspectiva.• Şi sub aspectul conţinutului celor desenate există o legitate care transcede influenţele culturale. Ordinea celor reprezentatede copii în desenele lor este: a) om şi animal; b) casa şi mijloacele de locomoţie; c) copaci, flori, obiecte.• Date fiind aceste determinisme duble (formă, conţinut), desenul infantil este una dintre probele
 predilecte
în psihodiagnosticulinfantil. Dintre testele clasice menţionăm: • Testul arborelui, • Testul casei, • Testul omuleţului, • Testul familiei, • Testul HTP (House,
D
2
: ____________ D
3
:
Omuleţul cefalopod ”degete” ”nasturi”
mai 2013
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->