Supraveghetor”
fiind însărcinat să răspândească printre
„ucenici”
învăţătura iniţiatică,cuvintele lui leagă masoneria de Egipt.
Alţi francmasoni au căutat originile organizaţiei lor însocietăţile secrete din Eleusis, unde se practica o religie de mistere, din ale cărei ritualuri auextras elemente ce le găsim astăzi în practicile rituale masonice moderne. Christian Jacq afirmă în legătură cu aceasta:
„Fără nici o îndoială, masoneria a primit o parte din mesajul de la Eleusis. Este dificil să se precizeze importanţa acestei filiaţii, dat fiind aspectul fragmentar al documentării".
Însă mitul fundamental al originii Francmasoneriei este „Legenda lui Hiram”. Hiram-Abil pare a fi fost un personaj istoric, fiind pomenit în Vechiul Testament la 3 Regi cap.7,versetele 13-45.
„Era fiul unei văduve din seminţia lui Neftali. Tatăl lui, un tiran, era arămar, era şi Hiram plin de pricepere, cu meşteşug şi cu ştiinţa de a face orice lucru din aramă". „Se spune căregele Tyrului i-a trimis pe acest renumit meseriaş Hiram, în calitate de Mare Arhitect, la Curtea Regelui Solomon, cu scopul de a conduce înălţarea Templului dedicat lui Dumnezeu de cătreregele iudeilor. Hiram avea în subordinea 30.000 de lucrători veniţi din toate părţile pământului, fiecare vorbind limba sa proprie. Aceşti lucrători au fost împărţiţi după cât de multă meserie ştiauîn următoarele categorii: „Ucenic", „Calfă" şi „Maestru". Evident. „Maestrul Maeştrilor", „Marele Arhitect" al Templului lui Solomon era Hiram. În zilele de plată, ucenicii se grupau în spatele coloanei; (Jakin) a Templului, calfele lângăcoloana „B", iar maeştrii în camera din mijloc. Trei calfe vroiau să obţină gradul de maestru, deşi nu deţineau cunoştinţele necesare. Ştiind că Hiram avea obiceiul de a vizita la prânz lucrărileefectuate, cei trei l-u aşteptat la câte o poartă a Templului cerându-i deconspirarea parolei de Maestru. Refuzaţi, l-au lovit şi omorât pe Hiram cu uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite apoi simboluri în Francmasonerie. Trupul celui ucis a fost înhumat într-o movilă solitară de pământ din Libanul de azi, iar pe mormânt i s-a pus o tijă de Acacea, arbore sacru la Egipteni, ce simbolizează: inocenţa, reînnoirea şi metamorfoza. Principala căutare iniţiatică a masonilor vizează găsirea „cuvântului pierdut" adică a parolei de meşter pe care Hiram refuzase s-o divulge. Acest cuvânt s-ar fi pierdut o dată cu dispoziţia „Marelui maestru al Templului „ astfel mitul susţine că trei „meşterii" au plecat în căutarea lui Hiram şi i-au descoperit mormântul, datorită ramurii de acacea. Ei conveniseră ca prima vorbărostită la aflarea cadavrului să devină noua parolă de meşteri. Aceasta a fost exclamaţia: „machemach" (carnea cade de pe oase).
Acest mit fundamental este realizat pe baza unor tradiţii foarte obscure. Chiar masonii„moderni”, în marea lor majoritate au considerat această mitologie drept ridicolă ce încearcă a întemeia istoria societăţii masonice pe simbolul ei. Daniel Beresniak investit cu funcţiiimportante în cadrul ordinului masonic afirmă:
„Francmasonul care cunoaşte bine simbolisticaidentifică partea mitologică a oricărui discurs".
Un alt autor ce s-a ocupat de istoriaFrancmasoneriei, Luc Nefontaine, afirma în legătură cu originile mitice ale acestei societăţi:
„Asemenea eşafodaje genealogice nu rezistă însă mult timp unei cercetări istorice, chiar sumare. Se observă uşor că originile francmasoneriei nu se pierd în negura timpului, ci pot fi situate într-oanumită epocă şi într-un spaţiu determinant. Francmasoneria modernă, aşa cum o cunoaştemastăzi, îşi are originea în epoca medievală, mai precis în secolul al XIV-lea şi pare hazardat săurcăm mai departe în timp."
b. Francmasoneria operativă
În general, istoria Francmasoneriei se împarte în trei mari perioade succesive. Perioadaoperativă, perioada de tranziţie şi perioada speculativă. Iniţial Francmasoneria însemna oasociaţie a constructorilor liberi, scutiţi de majoritatea dărilor feudale. Aceştia erau edificatoride catedrale şi alte clădiri monumentale.Aceste asociaţii şi-au făcut apariţia încă în secolul al XI-lea în ţările Occidentale, fiindurmaşe ale străvechilor „colegii romane”, având o organizare destul de riguroasă, ce avea în
5
Ibidem
, p. 33-34.
6
Ibidem
, p. 53.
7
Radu Comănescu, Emilian M. Dobrescu,
Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate
, vol. 1,Bucureşti, Ed. Valahia, 1991, p. 53.2
Leave a Comment