Professional Documents
Culture Documents
1
Cuprins
• Introducere
• Definitii / sensuri ale amenajarii teritoriului
• Scurt istoric al evolutiei domeniului AT in Europa
• Carta amenajarii teritoriului
• Cele 8 reuniuni ale cemat ulterioare adoptarii Cartei AT
• AT in Romania - scurt istoric
• Amenajarea teritoriului national
• Amenajarea teritoriului la nivel UE
• Compararea strategiilor de amenajare a teritoriului romanesc cu cel al
celorlalte state membre UE
• Concluzii
2
Strategii de amenajare a teritoriului in UE
Introducere:
Istoria spatiilor umane este însotitã si marcatã de nelinisti, cãutãri si confruntãri, generate
de încercãrile grupurilor umane de a-si gãsi si constitui zone favorabile de locuit, de
creare a conditiile propice satisfacerii nevoilor, trebuintelor si intereselor, determinate atât
de necesitãtile de vietuire, de supravietuire ca entitate corporalã însufletitã, cât si de
împlinirea valorilor, motivatiilor, dorintelor si idealurilor, în calitate de fiintã rationalã,
deschisã spiritului universal.
3
a) dezvoltarea economica si sociala echilibrata a regiunilor si zonelor, cu respectarea
specificului acestora;
b) imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane;
c) gestionarea responsabila a resurselor naturale cu protectia mediului si a peisajului
cultural;
d) utilizarea rationala a teritoriului;
e) conservarea si dezvoltarea diversitatii culturale. >>
<< LEGEA 350/2001 PRIVIND AMENAJAREA TERITORIULUI SI URBANISMUL >>
4
•AT este o activitate bazata -
pe informatii statistice, pe rezultate ale unor investigatii
specializate si pe interpretarea si corelarea acestora de catre echipe pluri-disciptinare de
specialisti;
•activitatea de AT este o activitate interdisciplinara
•AT se ocupa de niveluri teritoriale superioare celor aferente politicii urbane
•instrumental principal al AT este PLANUL; planul este o expresie a unei strategii
globale de organizare /modelare a teritoriului si poate avea componente sectoriale si
regionale (planul de amenajare a bazinelor hidrografice, planul de amenajare a zonei
montane etc...}
• "planul" este de regula un mijloc grafic de reprezentare, care se bazeaza pe tehnici
si metode specifice precum si pe un ansamblu de semne conventionale legiferate sau nu,
care compun totusi un anumit limbaj cunoscut de specialisti, dar accesibil si
nespecialistilor
•in Romainia AT este inspirata de modelul francez, unde statul joaca un rol
important; AT se preocupa de distributia oamenilor si activitatilor in teritoriu,
combinand dezvoltarea economica cu habitatul, transporturile si comunicatiile
Sens comun acceptat la nivel UE: ansamblu de metode utilizate de sectorul public
pentru a asigura o organizare rationala a teritoriului, protectia mediului si atingerea
obiectivelor economice si sociale (in echilibru conform principiilor de dezvoltare
durabila).
5
Functiuni teritoriale (zone economice, centre de polarizare,
rol administrativ, nod functional)
Demografie regionala si mari miscari de populatie/
mobilitatea populatiei
Macro-economie, structuri regionale, sectoare de activitate
economica, localizarea activitatilor
Echipare majora a teritoriului, gospodarirea apelor,
Amenajarea teritoriului amenajari hidrotehnice
Magistrale, coridoare de transport
Centurile verzi din jurul marilor orase
Localizarea ariilor de dezvoltare rezidentiala
Reabilitarea marelui peisaj (a peisajelor culturale), protectia
mediului
Poluare, factori de mediu, exploatarea resurselor
Fenomene macro-geografice, riscuri naturale
Specificatii:
• AT poate fi inteleasa si la nivelul unei asezari, atunci cand scara este mica si nivelul de
abstractizare mare (in Romania, totusi se considera ca AT se ocupa de niveluri teritoriale
care cuprind cel putin 2 UATB - unitati administrativ - teritoriale de baza)
• A nu se uita totusi ca in conformitate cu prevederile legii 350 /2001, PUG-ul se
intocmeste pentru teritorii administrative; acestea pot avea uneori peste 100 sau 200 de
kmp; practic e vorba de o amenajare a unui teritoriu; de fapt la nivelul PUG-ului AT si U
se intalnesc!
6
• Suportul unui PAT ( Planul de Amenajare Teritoriala ) este un plan topo in timp ce la
urbanism suportul este unul cadastral, care asigura identificarea limitelor de proprietati;
pentru PAT se mai utilizeaza si cadastrul agricol, unde sunt evidentiate categoriile de
folosinta a terenurilor agricole.
• Conform Legii 350/2001, planurile de AT au caracter director (orientativ, de
ghidare a politicilor de dezvoltare), in timp ce planurile de urbanism au caracter
reglementator si operational (pe baza acestora se elibereaza certificatul de
urbanism-CU si apoi autorizatia de constructie-AC).
7
1970 - Bonn - AT obiectiv politic fundamental
se stabilesc:
• principii
• teme majore
• obiective prioritare
1973 - La Grande Motte - se discuta obiectivele unei politici
europene de amenajare a teritoriului
1976 - Bari - despre urbanizare si amenajarea teritoriului
1978 - Viena - se decide elaborarea unei carte a amenajarii
teritoriului si se dezbate problematica spatiului rural
♦ 1980 - Londra – bilant si perspective a AT in Europa
Principiile majore:
Teme majore:
8
se trece de la hegemonia centrului industrial la descentralizare
se numesc sectoarele cheie ale dezvoltarii: fluxurile de investitii,
platformele industriale - poluare, structurile de schimb
(intermodale),fluxurile turistice
se proclama necesitatea reducerii disparitatilor sociale si in infrastructura
prelungirea axelor puternice catre tarile si regiunile adiacente (cooperarea
transfron taliera)
echilibru urban - rural (readaptare, revitalizare)
echilibru economie - ecologie (conservare, valorificare resurse)
teritoriului
CONTINUT:
o disciplina---stiintifica
9
o tehnica---administrativa
o politica---implica o abordare interdisciplinars
CONCEPT DIRECTOR
1. Dimensiunea europeana
2. Caracteristici
A. Democratica
B. Globala
C. Functionala
D. Prospectiva
OBIECTIVE MAJORE
" A m e n a j a re a t e r i t o r i u l u i t re b u i e s a i a i n c o n s i d e r a re existenta a
numerosi factori decizionali care influenteaza organizarea spatiului,
10
incertitudinea prognozelor, presiunile p i e t e i , c a r a c t e r i s t i c i l e s i s t e m e t o r
a d m i n i s t r a t i v e s i c o n d i t i i l e socio-economice si de mediu diverse. Cu toate
acestea, AT t re b u i e s a c o n c i l i e z e a c e s t e i n f l u e n t e i n c e l m a i
a r m o n i o s mod posibil. "
" O r i c e p o l i t i c a d e a m e n a j a re a t e r i t o r i u t u i , t re b u i e s a f i e
i n s o t i t a " d e o p o l i t i c a d e u t i l i z a re a t e re n u r i t o r, p r i n c a re s a i si
ating obiectivele care sunt de interes public."
Coordonare inter-sectoriala
nivel local
nivel regional
nivel national
nivel european
11
Se afirma rolul CEMAT ca factor de cooperare si initiativa in EUROPA
ARII OBIECTIV
∗ dezvoltarea turismulul
∗ politicile de amenajare a zonele maritime si costlere - R18 (85)
∗ dezvoltarea echilibrata a regiunilor - R1 (85)
Numeroase actiuni, documente si recomandari ale CEMAT au fost preluate de Adunarea
Parlamentara a CE (Comunitatii Europene), de Comitetul de Ministrii ai CE si de Adunarea
permanenta a Puterilor locale si regionale din Europa, care au adoptat rezolutii c u
p r i v i r e l a AT
Actiunile CEMAT au exercitat o influenta importanta asupra UE si demersurilor
organismelor acestela in domeniul AT, determinand promovarea unor documente
precum ESDP (European Security And Defence policy) in 1999 sau Agenda
12
Teritoriala in 2007.
• de ape.
13
CELE 10 PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU DEZVOLTAREA TERITORIALA
DURABILA A TERITORIULUI EUROPEAN (HANOVRA 2000)
14
• forurile de avizare si indrumare pentru sistematizare urbana si teritoriala (Consiliul Tehnic
Superior din 1919)
• primele organisme de specialitate in domeniu: Institutul Urbanistic al Uniunii Oraselor
(Cincinat Sfintescu, Florea Stanculescu)
primele publicatii: Monitorul UOR, revista "Urbanismul" dezvoltarea invatamantului
superior in domeniu dezvoltarea economica si industrializarea Scoala romaneasca de
sociologie: Dimitrie Gusti Congresele Internationale de Urbanism
o Urbano-therapeutica
o Planurile de sistematizare teritoriala regionala
o Planul superubanistic
o Sistematizarea satelor
"...iar daca urbanismul care a tratat intregul teritoriu al unui stat, in raport cu cladirile si
populatia tarei, pentru formarea si conformarea aglomeratiunilor din acel stat, atunci ia
numele de superurbanism (urbanism national, Reichsplannung, Raumordnung), insa scopul
urmarit este o avantajoasa repartitie, in anumite aglomeratiuni, a populatiei pe acel
teritoriu, pentru o productie maxima si un trai optim al populatiei..."
"Superurbanismul avand in vedere ca obiect studiul ;i pregatirea folosintei teritoriului in
raport cu distributia cu caracter permanent a populatiei unui stat, rezulta ca factorii de
studiat sunt:
a) teritoriul...
si b) populatia ..."
(Cincinat Sfintescu- autor al unei vaste opere teoretice se leagã denumirea de
sistematizare si notiunea de plan superurbanistic – echivalentul de azi al unui plan de
amenajare a teritoriului naþional. El a propus realizarea de planuri regionale pentru o
serie de zone cu potential deosebit de dezvoltare (printre care Valea Prahovei, Litoralul
Mãrii Negre). S-a preocupat, de asemenea de sistematizarea satelor, în conditiile efectelor
industrializãrii asupra spatiului rural.)
15
⇒ Legea 58 din 1974 - legea sistematizarii teritoriului si localitatilor rurale si
urbane
⇒ Legea 50 din 1991 - autorizarea executarii lucrarilor de constructii
(republicata in 2005)
si
⇒ Ordinul 91 din 1991
- definefte continutul documentatiilor de AT si U Legea 18 din 1991 (rep. Tn 1998) - privind
fondul funciar
- destinatia in proprietatea asupra terenurilor Legea 33 din 1994 - exproprierea pentru cauza
de militate publica Legea 215 din 2001 - administratia publica locala
- responsabilitati ale APL (Administratiei Publice Locale) in AT si U Legea 350 din 2001 -
legea AT si U (LATU)
Legea 289 din 2006 - modificare si completare LATU (Legea Administrarii teritoriului si
urbanismului)
- conceptul strategic de dezvoltare spatiala
16
pune ordine în locurile în care se desfãsura viata unor comunitãti cu mare densitate si au creat
un sistem elementar de asigurarea a serviciilor si utilitãtilor. Expansiunea colonialã romanã s-
a remarcat prin dispersia pe întregul teritoriu al imperiului a unor planuri standardizate de
orase (azi le-am spune tipizate). Urmele unuia din aceste exemple se regãsesc si în þara
noastrã la Turnu Severin.
Nu numai cã amenajarea teritoriului are o lungã istorie, dar putem spune cã într-o oarecare
mãsurã orice dezvoltare este planificatã. De ex. o locuinþã este gânditã (planificatã) si
construitã astfel ca sã maximizeze functia, aspectul estetic, lumina, dotarea si utilarea. La fel
se întâmplã si în cazul unui bloc de locuinte. Fãrã sã fortãm foarte tare comparatia, procesul
se repetã la scara orasului si la scara unor teritorii mai largi. Ceea ce diferã este scara
problemelor, multiplicitatea intereselor (actorilor) si a aspectelor care trebuie luate în
considerare.
Intr-o formulare sinteticã amenajarea teritoriului are grijã ca sã existe „terenul
potrivit” la „momentul potrivit” pentru „oamenii potriviti”.
În acelasi timp, A.T. faciliteazã coordonarea si cooperarea între diverse nivele de decizie si
egalizarea resurselor financiare.
17
autoritãtile regionale, cu autoritãtile locale si nationale, dar si între regiuni din state vecine;
· nivelul national: coordonarea diferitelor politici de A.T. si armonizarea obiectivelor
nationale si regionale;
· nivelul european: coordonarea politicilor de A.T. cu scopul de a fi atinse obiectivele de
importantã europeanã si pentru o dezvoltare generalã echilibratã.
Reteaua de localitati.
Din legea cu numarul 351 din 24 iulie 2001, a fost aprobat de Parlamentul Romaniei
planul de amenajare al teritoriului national si reteaua de localitati.
Reteaua nationala de localitati este compusa din localitati urbane si localitati rurale
urbanizate pe ramuri. Potrivit legii, ierarhizarea localitatilor pe ranguri este urmatoarea:
a. rangul 0: Capitala Romaniei – municipiul de importanta europeana;
b. rangul 1: municipii de imporntanta nationala cu influenta potentiala la nivel
european. Sunt 11 municipii de rang 1, galati-ul fiind pe locul 5 ca marime;
c. rangul 2: municipii de importanta interjudeteana, judeteana sau cu rol de
echilibru in reteaua de localitati. Exista 81 municipii in acest rang;
d. rangul 3: orasele; 172 ca numar;
e. rangul 4: sate, resedina de comuna;
f. rangul 5: sate componente ale comunelor sau sate incluse municipiilor si oraselor.
18
Trecererea localitatilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor
locale, dupa consultarea populatiei prin referendum, si a institutiilor implicate, in
conditiile legii cu respectarea principalilor indicatori cantitativ si calitativ minimali
prevazuti pentru localitatile urbanesi pentru localitatile rurale.
Principalii indicatori, elementele si nivelele de dotare prevazute de lege pentru
ierarhizarea localitatilor urbane si rurale, stau la baza criteriilor de stabilire a impozitelor
si taxelor.
In ceea ce priveste organizarea de noi comune, aceasta se face prin lege, la propunerea
consiliului local in urma consultarii prin referendum local a populatiei din unitatea
administrativa teritoriala de la care se preiau localitatile rurale in cauza pe baza
documentatiei prin care se atesta indeplinirea conditiilor minime de dotare.
Pentru dezvoltarea echilibrata a localitatilor urbane si rurale, Guvernul cu participarea
autoritatilor administrative publice locale, actioneaza pentru sprijinirea si revizuirea unor
comune in care s-au produs scaderi accentuate de populatie in ultimii ani. In vederea
dezvoltarii echilibrate a teritoriului din zona capitalei Romaniei si a municipiilor de
rangul 1, unitatile administrative teritoriale de baza sin aceste zone se pot asocia intr-un
parteneriat coluntar in scopul finantarii de zone metropolitane aferente spatiului urban.
Zonele metropolitane actioneaza ca entitati independente, fara personalitate juridica la
distante de pana la 30 km, si cuprind localitati urbane si rurale intre care s-au dezvoltat
relatii de cooperare pe multiple planuri.
Zonele metropolitane pot functiona pe un perimetru independent de limitele unitatilor
administrative teritoriale stabilite de comun acord de autoritatile administrative publice
locale.
In vederea optimizarii evolutiei marilor aglomerari urbane, se pot infiinta in cadrul
acestora, zone de dezvoltare cu acordul consiliilor locale si dupa consultarea populatiei.
Planurile de dezvoltare nationala regionala, inclusiv cele transfrontaliere si dezvoltare
pentru integrarea in spatiul european, precum si cele sectoriale se elaboreaza pe baza
planului de amenajare a teritoriului national.
Cadrul legal si institutional
Parlamentul României
- Dezbate si adoptã legile care constituie sectiunile specializate ale Planului de amenajare
a teritoriului national (PATN)
19
Guvernul României
- Coordoneazã activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism la nivel national.
- Stabileste, în raport cu Programul de guvernare, programe prioritare, linii directoare si
politici sectoriale.
- Avizeazã sectiunile specializate ale Planului de amenajare a teritoriului national (PATN).
- Adoptã Planul National de Dezvoltare.
Ministerul Dezvoltãrii Regionale si Locuintei MDRL – coordoneazã activitatea de
amenajare a teritoriului si de urbanism la nivel national si dezvoltarea regionalã. Exercitã
controlul statului privind aplicarea prevederilor cuprinse în documentatiile de amenajare
a teritoriului si de urbanism.
MDRL este organul specializat al Guvernului în domeniul amenajãrii teritoriului si
urbanismului, având în aceastã calitate urmãtoarele atributiuni:
. elaborarea Planului de amenajare a teritoriului national (PATN);
. elaborarea Programului Operational de Dezvoltare Regionalã POR, care fundamenteazã
planurile de dezvoltare regionalã;
. elaborarea programelor de cooperare teritorialã europeanã;
. elaborarea Regulamentului General de Urbanism RGU;
. avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a
teritoriului, de urbanism si de locuire;
. colaborarea cu ministerele, precum si cu celelalte organe ale administratiei publice
centrale pentru fundamentarea din punct de vedere al amenajãrii teritoriului si
urbanismului, a programelor strategice sectoriale;
. colaborarea cu agentiile pentru dezvoltarea regionalã, consiliile judetene si consiliile
locale, precum si urmãrirea modului în care se aplicã programele guvernamentale si
liniile directoare în domeniul amenajãrii teritoriului si urbanismului la nivel regional,
judetean si local;
. avizarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, potrivit
competentelor stabilite prin lege.
MDRL initiazã si finanteazã sectiunile specializate ale PATN în domenii de maxim
interes pentru dezvoltarea socio-economicã echilibratã si durabilã a teritoriului, precum si
studiile si cercetãrile necesare pentru fundamentarea metodologiilor si reglementãrilor
specifice din domeniul sãu.
Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele
documente europene din acest domeniu.
Acesta se concretizeazã prin studii, planuri, programe si proiecte care armonizeazã la
nivel teritorial politicile economice, sociale, ecologice si culturale în vederea asigurãrii
dezvoltãrii durabile în profil spatial a diferitelor zone ale tãrii.
20
a) Planul de amenajare a teritoriului national – PATN este suportul dezvoltãrii complexe
si durabile inclusiv al dezvoltãrii regionale a teritoriului si reprezintã contributia specificã a
tãrii noastre la dezvoltarea spatiului european si premiza înscrierii în dinamica dezvoltãrii
economico-sociale europene.
PATN are caracter director si reprezintã sinteza programelor strategice sectoriale pe
termen mediu si lung si determinã dimensiunile, sensul si prioritãtile dezvoltãrii în
cadrul teritoriului României, în acord cu ansamblul cerintelor europene .
PATN a fost conceput sub forma unor sectiuni specializate, care sunt aprobate prin lege de
cãtre Parlamentul României
Propunerile au la bazã analiza criticã a situatiei existente, cu evidentierea zonalã si punctualã
a disfunctionalitãtilor ce se manifestã în profil teritorial, prospectarea evolutiei traficului în
concordantã cu obiectivele generale de dezvoltare economico – socialã a tãrii.
PATN Sectiunea I – Cãi de comunicatie
PATN Sectiunea II – Apa
PATN Sectiunea III – Zone protejate
PATN Sectiunea IV – Reteaua de localitãti
PATN Sectiunea V – Zone de risc
PATN Sectiunea VI – Turism
21
Elaborarea acestor planuri este o conditie pentru realizarea Planurilor Urbanistice
Generale ale unitãtilor administrativ teritoriale componente. 90% din judetele tãrii au
planurile de amenajare a teritoriului judetean avizate si aprobate conform legii.
22
• o abordare integrata in scopul imbunatatirii legturilor de transport si accesului la
cunoastere
• Model de dezvoltare policentric: o baza pentru o accesibilitate mai buna
• Utilizare eficienta si durabila a infrastructurii
• Difuzarea inovarii si cunoasterii
23
constitutia tãrilor respective.
Diferentele între tãri decurg din douã aspecte:
a) Mãsura în care constitutia defineste drepturile si responsabilitãtile individuale
si publice. In unele constitutii sunt definite drepturi speciale legate de dezvoltare,
proprietatea asupra terenului si drepturile de proprietate. Aceste drepturi la rândul
lor influenþeazã organizarea, prioritãtile si functionarea planificãrii spatiale.
b) Structura guvernamentalã stabilitã prin constitutie si alocarea competentelor în
raport cu amenajarea teritoriului. Structura administratiilor publice este evident un
factor major în punerea în aplicare a planificãrii, iar în unele tãri constitutia
protejeazã si autonomia nivelelor inferioare ale autoritãtilor de interventia
nivelului national.
Existã exemple numeroase în care constituþia stabileste drepturile fundamentale
cu implicatii asupra amenajarii teritoriale. De exemplu în Olanda si Spania,
constitutia prevede dreptul fiecãrui cetãtean la o locuintã decentã, ceea ce explicã
importanta pe care o dau ambele tãri alocãrii de locuinte. In Italia, de asemenea,
constitutia stipuleazã dreptul cetãtenilor la un loc de muncã si la locuintã. In
Germania principiul constitutional al conditiilor de trai egale pe tot cuprinsul tãrii
se reflectã în mod foarte concret în mecanismul de redistribuire a resurselor între
landuri (Finanzausgleich).
Constitutiile stipuleazã si alte drepturi care pot veni în contradictie cu obiectivele
si politicile de amenajarea teritoriala. De exemplu, în Finlanda si Portugalia
constitutia garanteazã efectiv dreptul proprietarilor de a construi pe propriul lor
teren; apar astfel cabane de-a lungul litoralului, ceea ce vine în conflict cu
obiectivele de protectie a mediului.
In materie de proceduri, constitutiile pot garanta dreptul solicitantilor sau a unor
terte pãrti sã facã obiectii sau sã atace în justitie deciziile de planificare. In sfârsit,
constitutiile stabilesc obligatiile autoritãtilor publice, ale proprietarilor de teren si
ale promotorilor în probleme de echipare si compensatii.
In unele tãri sunt putine prevederi specifice legate de planificarea spatialã. In
aceste cazuri, drepturile si obligatiile cetãtenilor, precum si organizarea
problemelor legate de amenajarea teritoriului sunt stipulate prin legi speciale.
(Este cazul Angliei, care nu are o constitutie scrisã, dar si al altor tãri în care
constitutiile nu acoperã problemele legate de amenajarea teritoriala).
Structura guvernamentalã
Unul din rolurile majore ale constitutiilor este acela de a stabili nivelele
administratiilor publice, si competentele acestora, inclusiv cele legate de
amenajarea teritoriala
2 Prin structura guvernamentalã se întelege structura autoritãtilor
24
administratiilor publice. Pe parcursul prezentei lucrari a fost pãstrat termenul de
“guvern” (mai scurt) utilizat în limbile anglo-saxone atât pentru nivelul central,
cât si pentru cel local.
25
obligatorii (zone urbane, zone turistice etc.), sunt revizuite la 4 ani, impreuna cu
planuri sectoriale si financiare – baza pentru planurile de actiune, fundamenteaza
politicile municipale;
PLANURI LOCALE: reglementeaza utilizari de terenuri, regimul constructiilor si
caracteristici arhitecturale; obligatorii pentru anumite categorii de proiecte
(consultarea publicului este obligatory)
26
planificare si implementare, statul având importante puteri în
implementare; este o practicã curentã în multe state membre ca sectorul
public sã aibã un rol important în procesul de implementare, îndeosebi
în cazul unor proiecte mari, complexe de dezvoltare urbanã; în schimb,
în Grecia, Spania si într-o oarecare mãsurã în Anglia, implicarea
sectorului public în implementarea dezvoltãrii este mult mai redusã,
planificarea fãcutã de sectorul public având în principal rolul de a
promova si reglementa actiunile investitorilor privati.
• Cadrul legislativ include legislatia care reglementeazã planificarea
spatialã, mãsura în care planurile si politicile au putere de lege si
existenta unor drepturi constitutionale sau altele legate de teren si
proprietate; multe dintre statele membre au inclus într-o singurã lege
sau un numãr redus de acte normative cea mai mare parte a legislatiei
referitoare la planificarea spatialã; acestea includ si problemele de
mediu si altele si indicã importanta pe care amenajarea teritoriala o are
în activitatea guvernelor respective; Grecia, Italia si Portugalia au un
sistem legislativ mai fragmentat, ceea ce le face mai putin
comprehensive; în majoritatea statelor membre, instrumentele de
planificare, îndeosebi la nivel de detaliu, au fortã de lege.
(Cadrul legislativ pentru planificare spatialã (amenajare teritoriala) în tãrile Uniunii
Europene este foarte complex, mare parte constituind-o legislatia la nivel national si
regional. Modul de organizare a cadrului legislativ are implicatii importante pentru
analiza si întelegerea functionãrii planificãrii spatiale, cu referire în special la numãrul si
complexitatea legilor si la nivelul de administratie care initiazã legile. Desi fiecare stat
membru are cadrul sãu legislativ specific, pot fi identificate douã mari categorii.In prima
categorie sunt cuprinse statele membre care au o lege fundamentalã, cea care constituie
baza pentru reglementarea constructiilor si pentru elaborarea instrumentelor de
planificare. La aceasta se adaugã, de regulã, un numãr mic de alte legi, cu referire
specificã la probleme precum monumente istorice, renovare urbanã si evaluarea mediului.
Poate exista si legislatie suplimentarã pentru probleme cum ar fi competentele
autoritãtilor locale si subdiviziunile proprietãtilor (parcelarea). Instrumentele de
planificare propriu-zise pot deveni pãrti ale legislaþiei. Aceste legi sunt, desigur,
modificate în timp si completate cu legislatie secundarã prin regulamente si ordine.Tãrile
din nordul Europei aplicã acest tip de legislatie, care desi este complexã, oferã oreferintã
centralã de bazã în legea principalã.)
27
1984 Codul valon al amenajarii teritoriului, urbanismului si
patrimoniului (ultima editie 1994), Valonia
Danemarca 1992 Legea planificarii (amenajarii)
1986 Codul federal de constructii, modificat in 1990 prin Tratatul de
Germania
Reunificare si in 1993 printr-un supliment
1983 L. 1337 Legea pentru extinderea legii pentru planurile urbane si
Grecia dezvoltarea urbana; l. 1577-1985 Regulament general de constructii;
legislatie extreme de complexa cu multe legi separate si regulamente.
1992 Texto Refundido de la Ley somber el Regimen de Suelo y la
Spania Ordenacion Urbana si mai multe legi ale guvernelor regionale si
comunelor autonome
1995 Legea de orientare pentru dezvoltarea si amenajarea teritoriului;
Franta
Codul urbanismului
1963 Legea guvernelor locale (planificare si dezvoltare), modificata
Irlanda prin Legile de Planificare ulterioare si prin Regulamentul guvernelor
locale din 1994
1942 Legea nr. 1150, 1967 Legea nr. 765, 1977 Legea nr. 10, Legi
Italia
regionale
1937 Legea privind amenajarea oraselor si a aglomeratiilor
importante;
Luxemburg 1974 Legea privind amenajarea generala a teritoriului;
1982 Legea mediului;
1993 Legea parcurilor naturale
1965 Legea pentru planificarea spatiala, cu modificari substantiale in
Olanda
1985 si 1994
Austria Legile pentru planificarea spatiala a landurilor
Multe legi diferite pe sectoare de activitate, care definesc anumite parti
Portugalia ale sistemului, frecvent modificate prin decrete; principala Lege pentru
planificare spatiale este Decretul-Lege nr. 794/76 “Lei dos Solas”
1958 Legea pentru constructii; ultimele revizuiri: 1990, 1992, 1994 si
Finlanda
1996
Suedia 1987 Legea pentru amenajare si constructii
Marea 1990 Town and country Planning Act (1972 in Scotia), modificata in
Britanie 2007
28
teritoriale; în acest context, se pune în evidentã rolul pe care l-a avut
amenajarea teritoriala în atingerea rezultatelor efective ale dezvoltãrii.
Concluzii:
Analiza gamei atât de largi de probleme economice, sociale si de mediu în mod integrat si
echilibrat se poate realiza prin elaborarea comunã a unui cadru de amenajare teritoriala cu
implicarea tuturor factorilor relevanti si adecvati si cu sprijinul societãtii civile. Un astfel
de cadru trebuie elaborat în conditiile unei perspective pe termen mediu si lung deoarece
abordarea eficientã a acestor probleme strategice necesitã un interval lung de timp.
Sunt necesare: echilibrarea reînnoirii urbane cu expansiunea urbanã, integrarea
folosintei terenului, transporturilor si infrastructurii, sustinerea vitalitãtii si
29
viabilitãtii centrelor orãsenesti si municipale, asigurarea competitivitãtii economice
prin oferirea unor posibilitãti de dezvoltare, promovarea includerii sociale,
evaluarea impactului dezvoltãrii asupra mediului si protejarea resurselor valoroase.
În pofida unei evidente nevoi, o politică urbană UE pe deplin dezvoltata este puţin
probabil să se realizeze în următorul deceniu. Cel mult vom vedea problemele urbane sa
apara in ordinea de zi a agendei politicilor europene. Acest articol discută despre
recentele evoluţii în "Europa urbana" din Uniunea Europeană (UE), cu referire la
dezbaterile unei recente iniţiative urbane lansată de către Comisia Europeană (CE). CE a
publicat două comunicari urbane, unul în mai 1997, “Spre o Urban Ordinea de zi în
Uniunea Europeană”, şi un al doilea, în octombrie 1998, “Dezvoltarea urbană durabilă în
Uniunea Europeană”: Un cadru de acţiune, urmată de o UE "European Urban Forum " la
Viena, în noiembrie 1998, sub prezentarea Presedentiei Austriece. Luate împreună aceste
evoluţii notabile reprezintă un prim pas în elaborarea unei politici europene urbane. Cu
toate acestea crearea unui cadru complet dezvoltat de politici urbane Europene se află
undeva mai departe in timp.
Astfel că nu ar trebui să ne aştepteptam la dezvoltarea rapidă a unei politici urbane în
UE.
Europa se află în prezent în ceea ce se poate numi o “etapă de învăţare”.
Bibliografie
30
2. Cardas, M. 1984 - Mic lexicon ilustrat al notiunitor de
sistematizare, ed. Tehnica, Bucuresti .
3. Candea, M et. all 2006 - Organizarea, amenajarea si
dezvoltarea durabila a spatiului geografic, ed.
Universitara Bucuresti.
4. Enache, C., Ianasi, L., Pascariu, G. 2003 - Dezvoltarea
resurselor umane 'in domeniile constructii, urbanism si
amenajarea teritoriului Modulul 1: Urbanism si
amenajarea teritoriului, 5 vol Conspress, Bucuresti
(bibl. UAUIM-III 3873).
31