Dem. Vasile Zamfirescu - Filozofia Inconstientului

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

Această carte apare cu sprijinul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă şi al Ministerului Culturii din RomâniaDe acelaşi autor; * ''-■;:■;..CărţiEtică şi psihanaliză, Editura Ştiinţifică, 1973.Etică şi etologie. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.între logica inimii şi logica minţii, Cartea românească, 1985, Ed. a Ii-a, Editura TREI, 1997.în căutarea sinelui, Cartea românească, 1994. Premiul asociaţiei scriitorilor din Bucureşti pentru eseu. Nedreptatea ontică, Editura TREI, 1995.Traduceri din limba germană:Imm. Kant, Critica facultăţii de judecare, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Ed. a Ii-a, Editura TREI, 1995(în colaborare cu Alexandru Surdu).S. Freud, Scrieri despre literatură şi artă. Editura Univers, 1980, Ed. a Ii-a, Editura TREI, 1994.S. Freud, Dincolo de principiul plăcerii, Editura Jurnalul literar, 1992, Ed. a Ii-a, Editura TREI, 1996. (în colaborarecu George Purdea).C. G. Jung, în lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul literar, 1994. Iranaus Eibl-Eibesfeldt, Agresivitatea umană,Editura Trei, 1995.Ediţii:Camil Petrescu, Doctrina substanţei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988 (în colaborare cu Florica Ichim).VASILE DEM. ZAMFIRescuMembru asociat direct al Asociaţiei Psihanalitice Internaţionale (IPA)FILOSOFIAINCONŞTIENTULUIVolumul întâiBCU Cluj-Napoca4060 051 7742AEditura TREI, 1998ri: Marius CHIVU Of Silviu DRAGOMIR Vasile Dem. ZAMFIRESCUCoperta: Dan STANCIURedactor: Petre DAN826946©EDITURA TREI, 1998 ISBN 973-98375-6-5în memoria lui Constantin Noica, fără a cărui îndrumare nu aş fi scris această carte.Studenţilor Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti; Facultăţii de Psihologie, Universitatea Independentă TituMaiorescu; Facultăţii de Sociologie, Psihologie, Pedagogie, Universitatea Bucureşti, care, prin interesul pe care l-auarătat cursurilor de psihanaliză, prin întrebările şi criticile lor, au contribuit substanţial la cristalizarea Filosofieiinconştientului.Revistei „FAMILIA" din Oradea, care a susţinut elaborarea Filosofiei inconştientului prin publicarea integrală a primei forme şi prin acordarea premiului Ovidiu Cotruş în 1996.otica w , f.»)s gnu.-;!;»; ersornarn nî 'sî; un aist.tnu.bi hf - 'i /v".O Vf. '-<< STV ' *V>.8 Cuvânt înainte......................................................................... 9I. PRELIMINARII LA O FILOSOFIEA INCONŞTIENTULUI..................................................... 11I. Este posibilă o filosofie a inconştientului?........................... 132.1deea şi conceptul de inconştient în istoria filosofiei............ 23

3. Inconştientul în psihanaliză ................................................. 373.1. Factualitatea teorieifreudiene ................................. 373.2. Conţinuturile inconştientului şi structura psihicului. Natură şi cultură în psihanaliză..............484. Filosofie şi psihanaliză. Tur de orizont contemporan.......... 564.1. Psihanaliza — obiect al teoriei şi filosofiei ştiinţei.. 584.2. Evidenţierea şi fructificarea implicaţiilor filosoficeale psihanalizei ......................................................... 614.3. Psihanaliza filosofiei ................................................ 58II. IMPURITATEA SPIRITULUI: PSIHANALIZACA HERMENEUTICA ...................................................... 731. Hermeneutică şi filosofie..................................................... 752. Hermeneutica psihanalitică şi relaţia spirit-suflet ............... 783. Principiile hermeneuticii psihanalitice................................. 884. Spiritul inconştient şi problema psihologismului................. 915. Actul ratat şi cogito-ul cartezian. Problema subiectului....... 948 VASILE DEM. ZAMFIRESCU6. Interpretarea visului — paradigmă a hermeneuticii psihanalitice. Dorinţa..........................................................1067. Hermeneutica simptomului nevrotic. Dorinţa şi legea........1207.1. Complexul Oedip în isterie..................................... 1247.2. Sensul fobiei micului Hans.................................... î 257.3. Nevroza ca negativ al perversiunii.........................<£2§/7.4. Complexul Oedip în nevroza obsesională.............. 1307.5. Nevroza şi condiţia umană.....................................1368. De la psihologia inconştientului la estetică: Witz-ul...........1378.1. Plăcerea estetică..................................................... 1449. Estetica psihanalitică: complexul Oedip în literatură..........1479.1. Straniul şi complexul Oedip...................................1499.2. Hampletşi Oedip ................................................... 1549.3. De la Fraţii Karamazov la Totem şi tabu................^y9.4. Paradigma literară a psihanalizei: Oedip rege.....1"599.5. Romanul, gen oedipian?.........................................16310 De la psihanaliza religiei la religia psihanalitică.Freud şi Jung......................................................................16710.1. Nevroză, artă, religie.............................................. 17810.2. Religie şi dorinţă....................................................18210.3. Elemente religioase în psihanaliză.........................18611. Impuritatea moralei: resentiment şi morală....................... 18811.1. Fenomenologia şi psihologia resentimentului........19011.2. Sociologia resentimentului...................................... 19511.3. Valorizarea produselor culturaleale resentimentului.....................................................20512. Psihanaliza spiritului ştiinţific...........................................20712.1. Inconştientul personal şi ştiinţele naturii...............20912.2. Inconştientul colectiv şi ştiinţele naturii.................22012.3. Calea spre obiectivitate şi ştiinţele omului.............23113. Hermeneutica psihanalitică — propedeuticăla spiritul liber...................................................................23914. Bibliografie..............................................................................O!i ;-».inţSa-Ideea de inconştient, devenită idee directoare a secolului al XX-lea datorită psihanalizei, nu putea, în timp ce revo-luţiona celelalte discipline ale omului, lăsa indiferentă filo-sofia. în cultura occidentală există numeroase lucrări dedi-cate multiplei relaţii filosofie-psihanaliză, unele dintre ele sinteze atotcuprinzătoare, cum este cartea De l'interpreta-tion. Essai sur Freud de Paul Ricoeur. Şi alte nume mari ale filosofiei au reflectat asupra psihanalizei, pronunţându-se

pozitiv sau negativ asupra ei: Marcuse, cu celebra carte a anilor '60, Eros şi civilizaţie, Hobermas, Horkheimer,Fromm, cu toţii reprezentanţi ai Şcolii de la Frankfurt, a cărei fîloso-fie socială critică nu e de conceput în afarainfluenţelor psihanalizei, Wittgenstein, Popper.Cultura română, în care se încadrează încercarea pe care o propun cititorului român prin paginile următoare, oferă oimagine opusă: indiferent de cauze, fapt este că un singur gânditor, e adevărat, de primă importanţă, şi anume LucianBlaga, a încorporat sistemului său filosofic idei de sorginte psihanalitică. E de presupus că, în condiţii normale, în-ceputul realizat de Blaga şi-ar fi găsit continuarea şi amplificarea în perioada postbelică.în absenţa unei tradiţii autohtone şi la distanţă de tradiţia occidentală, Filosofici inconştientului îşi caută drumul pro- priu, fără să neglijeze vreuna din sursele accesibile. Nu este vorba nici de un comentariu filosofic la opera lui Freud,în maniera lui Ricoeur, nici de o preluare a unor elemente ale doctrinei psihanalitice în construcţii filosofice maicuprinză-10VASILE DEM. ZAMFIRESCUtoare, aşa cum procedează Blaga în filosofia culturii sau Marcuse şi Fromm în filosofia socială. Titlul indică o triplăintenţie: constructivă, sistematică şi sintetică.Aşa cum filosofia tradiţională s-a străduit să spună totul despre spirit din perspectiva conştientului, filosofia incon-ştientului abordează spiritul din perspectiva zonelor subliminale, mai superficiale sau mai profunde (inconştient per-sonal, inconştient colectiv), revelate de psihanaliză. Ideea de inconştient este fundamentul pe care se clădeşte oviziune complementară despre spirit. în măsura în care reconsideră domeniile spiritului dintr-o perspectivă unică,demersul regăseşte vocaţia sistematică a filosofiei, fără a urmări realizarea ei integrală. în sfârşit, caracterul sinteticderivă din efortul de a utiliza filosofic toate contribuţiile psihanalizei, indiferent de şcoala care le-a produs(freudiană, jungiană, kleiniană, lacaniană).întrucât elaborarea s-a dovedit mai dificilă şi mai lentă decât în estimările iniţiale, iar primele două capitole „Pre-liminarii la o filosofie a inconştientului" şi „Impuritatea spiritului: psihanaliza ca hermeneutică" pot alcătui un întregde sine stătător, comunic cititorilor prin publicare mai întâi primul volum al Filosofiei inconştientului, urmând cavolumul al doilea, structurat de capitolele „Antropologia psihanalitică", „Spiritul inconştient" şi „Epistemologia psihanalizei", să fie tipărit într-un viitor cât mai apropiat. Sper sa pot fructifica în beneficiul ediţiei definitive acestdecalaj, recon-siderînd prima parte din perspectiva celei de a doua şi a eventualelor comentarii şi sugestii criticeînregistrate între timp.1 ianuarie 1998I. PRELIMINARII LA O FILOSOFIE A INCONŞTIENTULUIr" \;\şî c-;:-ţv1. Este posibilă o filosofie a inconştientului?Deşi în istoria filosofiei există o carte intitulată semnificativ Philosophie des Unbewuflten (1869), scrisă de Eduardvon Hartmann, carte suficient cunoscută şi discutată în epocă, reluarea aceleiaşi teme spre sfârşitul secolului XX, lamai bine de o sută de ani de la încercarea similară anterioară, are nevoie de legitimare teoretică. Atât motive conjunc-turale, superficiale, cât şi motive profunde, esenţiale o fac necesară.Mai întâi, în cultura română, dominată de ideologia comunistă timp de aproape o jumătate de secol, ideea de in-conştient a fost eliminată de câmpul reflexiei oficiale în numele unui pretins raţionalism. Atât încercările filosoficededicate acestei teme, foarte numeroase în Occident, cât şi orientările psihologice abisale derivate de freudismuliniţial au rămas în afara conştiinţei filosofice în condiţiile interzicerii lor exprese.Literatura occidentală dedicată problemei, literatură care continuă să fie accesibilă fragmentar şi oarecum aleatoriucercetătorului român, nu conţine o lucrare totalizatoare de tipul celei scrise de Eduard von Hartmann. Cercetărileoccidentale, care stau, chiar în domeniul filosofiei, sub semnul specializării, se concentrează de obicei asupra unuisingur autor, fie el Freud, Jung sau Lacan, nepropunându-şi o sinteză a implicaţiilor filosofice ale orientărilor psihanalitice.14VASILE DEM. ZAMFIRESCUîn al treilea rând, în raport cu reperul (sau modelul) menţionat iniţial, lucrarea de faţă nu operează doar cu mijloacefilosofice. Ea îşi propune să prelucreze, din perspectiva filo-sofiei, cunoştinţe provenind din domenii care serevendică de la ştiinţă. Dacă pretenţia emisă de Freud şi unii episte-mologi contemporani că psihanaliza aparţineştiinţelor naturii s-ar dovedi îndreptăţită, ceea ce urmează să examinăm în capitolul „Epistemologia psihanalizei",atunci s-ar pune întrebarea în ce mod psihanaliza ca ramură a ştiinţei poate alimenta o filosofie.Oricum ar fi, problema esenţială, în funcţie de care răspunsul la celelalte întrebări contează sau nu, este însăşi posi-

of 00

Leave a Comment