• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 
Bogdan Raţa - Cosmin Moldovan - Cristina Pecherle - Mihai Ciplea
GALERIA JECZACurator: Andrei JeczaPrezintă: Alexandra Titu30.06.2009 - 30.08.2009TimișoaraCalea Martitilor 51/45
 ABOUT BODIES / DESPRE CORP
expoziție de artă contemporană
an I, numarul 1, 30 iunie 2009
 
buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
2
buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 
3
De ce 1 mp de artă contemporană?1 mp de artă contemporană, pentru că, însumate, cele 8 pagini de text și imagine pe care lecitiţi au supraata de 1,0584 metri pătraţi.1 mp de artă contemporană, pentru că, aat în contact cu arta noilor generaţii, publicul simtenevoia unei justifcări, a unei explicaţii, a unei apropieri de această lume, aparent ermeticăsau extravagantă.1 mp de artă contemporană, pentru că încercăm / visăm / muncim să construim un contextmai larg al promovării artei contemporane. Conceptul la care lucrăm este legat de deschiderea, în viitorul apropiat, al unui nou spaţiu stabil de artă contemporană în Timișoara. În prezent,această viziune o traducem printr-o apariţie neregulată a maniestărilor noastre curatoriale. Acest, așa-zis, jurnal, acest metru pătrat de hârtie policromă, aceste opt pagini de inormaţieși cultură contemporană au un scop plurivalent: pornind de la uncţionalitatea sa obiectuală -paravan, umbrelă sau pernă-, până la o utilizare a sa dincolo de corpul său material, în scopeducativ sau inormaţional, fecare număr al acestui jurnal va presupune, atât pentru mine, câtși pentru Dumneavoastră, câștigarea câte unui NOU metru pătrat de artă și cultură, urmândca, probabil pe la numărul 50, să putem deschide, imaginar, prima « galerie » comună de artăcontemporană, sau, contribuind fecare dintre noi cu câte 50 de metri pătrati, să construim împreună un întreg muzeu.Nu doresc să-mi însușesc în mod egoist conţinutul jurnalului, concentrându-mă doar asupraactivităţii galeriei noastre de artă contemporană, Jecza Gallery, ci îmi doresc ca, împreună cuDumneavoastră și cu alte galerii din ţară, să promovăm și să mediatizăm arta contemporană,să o apropiem de public. Conceptul și regularitatea apariţiilor sunt legate de ritmul și demersulexpoziţional al galeriei noastre, care propune, cu fecare nou număr, o altă zonă, o altă temăde dezbatere culturală, ce au menirea să provoace, să șocheze, să intereseze.Viziunea urmărită de mine se integrează lumii artei internaţionale și își propune un demersde promovare, susţinere și mediatizare a artei contemporane românești dieritelor cercuriale societăţii. Sper să putem atrage și îmbia cumpărătorii de mașini, a căror motoare sestrică în timp și ale căror caroserii ruginesc și se demodează, să înceapă să cumpereartă contemporană. “Motorul” acesteia este astel angrenat, încât uncţionează perpetuuși “caroseriea” ei crește în valoare de-a lungul timpului, inclusiv în valoare fnanciară, iarcondiţia sa potenţează și împlinește un spaţiu ce iniţial putuse f auster, neînsueţit, ărăcaracter sau sterp. Această carte supradimensionată va prezenta atât expoziţiile galeriei noastre, dar va aduceși inormaţii interesante din alte zone ale ţării, interviuri, critică, declaratii de artist, portretede persoane - creatori, iniţiatori, curatori, colecţionari, precum și scurte incursiuni în lumeaistoriei artei și multe alte intervenţii legate de conceptul și demersul expoziţional al curatorilornoștri. Acest număr se concentrează în jurul conceptului de corp: corp ca sursă de inspiraţie sau casubiect al artei contemporane, corp ca sistem organic reprodus într-o manieră jucăușă saucorp ca meditaţie hiperrealistă asupra contemporaneităţii și globalizării mondiale. Expoziţiapornește de la un grup de patru artiști oarte tineri, a căror operă se coagulează în jurul acesteitematici. Expoziţia nu se consumă strict în spaţiul expoziţional provizoriu al Galeriei Jecza, împrumutat de Fundaţia Triade, ci ea urmărește un discurs ce are în vedere valorifcareași potenţarea artiștilor generaţiilor mai în vârstă din colecţia Casei Jecza, prin tematicaadoptată de artiștii contemporani (Cristian Sida, Adriana Lucaciu, Aurel Vlad, Peter Jecza,Gabriel Popa ș.a.) Acest discurs comparativ doresc să îl extind și pe mai departe, cu un setexpoziţional cuprinzând dialoguri expresive între artiștii contemporani și opere ale maeștrilorartei românesti. (Criza, Spaima, Nebunia, Erotismul etc) Prin aceste hibridizări expoziţionale,ambele tipuri de public, ambele zone de interes și de valorifcare sunt potenţate reciproc.Provocarea aceasta, de apropiere a unui artist precum Corneliu Baba de Roman Tolicisau Bogdan Raţa, prin temă sau maniera de expresie abordată, reintroduce în discursulcuratorial contemporan importanţa moștenirii și a evoluţiei artei românești. Acest set deasocieri și învestiri semantice între cele două epoci de expresie dierită au drept scop centralo omogenizare și înţelegere valorică a ambelor opere prezentate astel.Pentru viitor ne propunem editarea bilingvă a materialului și în varianta tipărită, acestprim număr regăsindu-se online în curând și în versiune engleză : www.jeczagallery.com/1mpdeartacontemporana; www.jeczagallery.com/1sqocontemporaryartNumărul viitor este planifcat pentru octombrie 2009 și se va reeri la tabăra de sculpturăcontemporană în materiale artifciale, Synthetic Art, sprijinită de POLYDIS România și deCentrul Cultural Francez, și de decernarea premiului de sculptură contemporană JECZA.
GALERIA JECZA
www.jeczagallery.com
 Andrei Jecza
1 mp de artă contemporană / buy art, be contemporary,-
 Andrei Jecza
Dincolo de uzura exploatării aproape neîntrerupte de-a lungul unei istorii și geograficulturale a cărei vastitate lasă loc unor soluţii infnite – inclusiv cele ale interdicţiei și absenţei–, semnul antropomor, fgura umană și chiar realitatea unei corporalităţi confgurate șisemantizate cultural își păstrează ascinaţia și chiar imperativul. Arta contemporană, cupendulările ei între esteticile nonreprezentării și abuzurile de reprezentare, cu predispoziţiasa reerenţială și delimitările sale aţă de conglomeratul tradiţiilor, care pare să includătoate variantele atitudinale, gravitează în jurul acestui semn inevitabil, latent în imaginaruluman, sumă a tuturor limitelor și deschiderilor, medierilor și declinurilor, seducţiilor șisuerinţelor, sinecdocă a lumii și garant al apartenenţei noastre la lume.Tinerii artiști selectaţi de Galeria Jecza pentru debutul unui amplu proiect curatorial auajuns, fecare, pe alt traseu la conruntarea cu potenţialul semnifcant al fgurii umane.Corp și chip (portret) se propun nu reprezentării imediate, mimesisului apologetic, ciinterpretării prin perspectiva uneia dintre învestirile precedenţelor culturale care le-auconerit prestigiu simbolic sau uncţionalitate plastică, iar modul de tratare desemneazăcâmpul de semnifcaţii prin care complexul semn își defnește sensul. Dar întreg grupul, întreaga expoziţie al cărei generic este „gândind despre corp”, semnalează un enomen (dealtel specifc artei actuale) – revirimentul produs în arealul rumuseţii, după iconoclasmulsever al abstracţionismului modernist și după delimitarea sarcastică a avangardei – opierdere a traseului valorizant al seducţiei senzuale perceptiv-descriptive, eroice, sauapoteotic ascetice. Frumuseţea, ideal presupunând controlul canonului matematic,rafnamentul observaţiei, interdicţia distorsiunii, a decăzut din interesul reprezentării,findcă semnul antropomor și splendoarea umană au devenit monedă compromisă,devalorizată.Revenirea în cadrul retoricilor artistice a acestui semn cu conţinuturi atât de nuanţatvariate, s-a produs odată cu noile realisme, prin programele conceptualiste sau prinpoeticile existenţialiste, și prin durele utilizări politice ale suerinţei. Formele de Body Art,flierele expresionismului (care a supus fgura unor distorsiuni / ragmentări / mutilări / intensifcări dramatice ale prezenţei), cele ale realismului magic (cu tensiunile unui sensce depășește limitele imaginii fdel reconstitutive), ale suprarealismului (cu tehnicile saleludice sau controlat antastice) reimpun acest semn, dar în intersecţia unor dezbaterideloc complezente, deseori destructurante, violente, indiscrete. Mai mult decât un toposprivilegiat al locuirii, el a devenit un obiect scandalos sau dramatic.Evident, flonul vitalist al erotismului ce compensează suerinţa (thanatoflia, în termeni jungieni) continuă să fe prezent în arta actuală, mai ales într-o perspectivă conceptualist-sexuală – așa cum o susţine, în arta românească un artist ca Gorzo –, dar nici acestdiscurs nu are ca fnalitate restaurarea autorităţii depline a semnului antropomor, ci maicurând este un eect târziu al unor dezinhibări ce pun în joc mecanicile libidoului, ărămistericul sacralităţii și ără tabuurile intimităţii, într-un traseu al obiectivării și utilizării.Membrii grupului – Cristian Sida, Cosmin Moldovan, Bogdan Raţă, Mihai Ciplea și CristinaPecherlea – pornesc de la alte legitimări ale fgurii, solidare fe suerinţei asumate – jertei,cu amprenta sa creștină ( Mihai Ciplea, Cristian Sida) –, fe inocenţei (Cristina Pecerlea), fese angajează în jocul ambiguităţilor morologice, prin care transpare ambiguitatea situăriiaţă de condiţia umanului disputat mereu între o înrădăcinare în sacralitatea angelică sau într-o animalitate antastă (Bogdan Raţă, Cosmin Moldovan).Legătura cu poeticile fguraţiei antropomore din deceniile precedente se ace prinintermediul portretelor pictorului Gabriel Popa, cunoscut mai mult prin practica unuiexpresionism abstract, vizând destul de ermetic o ancorare în sacralitatea operantă înspaţiul și istoria mitizate, și printr-o serie de exerciţii sculpturale de absorbţie a fgurii îndiscursul abstract, ale lui Peter Jecza, ambii aparţinând avangardei timișorene debutate în deceniul șapte.Relaţionarea dintre viziunile lor, care semnalează problematica extrem de complexă, depolemică, a artei românești a ultimelor decenii ale secolului XX, și artiștii oarte tineriapelaţi de curatorul/galeristul Andrei Jecza, o mediază lucrările sculptorului Aurel Vlad,artist al generaţiei ‘80, pentru care fgura umană, ca tipar privilegiat sau ca stereotipbrutal, s-a aat mereu în centrul preocupărilor plastice și narative. În contextul „reecţieidespre corp”, Cristian Sida continuă procesul de subordonare a gestualismului abstractpoeticii fgurii, din ce în ce mai decis semnifcante, la mare distanţă de program aţăde exerciţiile ludic-aleatorii de recunoaștere a unor sugestii ormale în masa materieicromatice cu care debutase.Foarte dierit ca soluţie plastică, Mihai Ciplea „montează” într-un spaţiu neutru obscur,
 About bodies / Despre corp
 Alexandra Titu
gesturi sau personaje decupate, de o intensitate luminoasă ce impune conotaţiile disputeidintre tenebre și lumină. Personajele – provocant ragmentare – ale lui Bogdan Raţa, feintens, expresionist retorice, fe de o neutralitate de manechine suprarealiste, suspectemorologic, se instaurează în metafzic, dar mai curând ca un pur joc cultural. Legat deo poetică a ragmentului, Cosmin Moldovan regăsește sensul (antastic) al întregului subsemnul hibridării morologice, și propune monștri compoziţi (ormal și material), cu statutde jucării monumentale. Într-o manieră ce citează desenul inantil, cu simpatie pentruuniversul citat, Cristina Pecherlea schimbă tonalitatea meditaţiei despre corp/chip spreo notă senină.Invitaţia de a medita din nou, asupra semnului antropomor deschide o posibilă dezbatere,cu multe puncte de ocalizare, și direcţii de angajare, și indică atelierele multor artiști aiactualităţii. Ca toate actele culturale asumate, expoziţia este o provocare. 
 
   B  o  g   d  a  n   R  a   ţ  a ,   R  u  g   ă  c   i  u  n  e ,   2   0   0   9
Bogdan Raţa, Fear (detaliu), 2009Cristina Pecherle, Povești de oraș, 2009Cristi Sida, Satyricon (detaliu), 2009Mihai Ciplea, Fără titlu / Autoportret, 2008Cosmin Moldovan, Respir adânc și cred , știu, afrm „Totul este în trecere”, 2009
Galeria Jecza s-a născut din dorinţa de a promova, în mod mai specifc, sculpturacontemporană.Iniţial aceasta s-a ăcut doar prin intermediul Fundaţiei Triade, ce sprijină și promoveazăarta românească contemporană de mai bine de nouă ani. Trecerea de la FundaţiaTriade, un tip de instituţie nonproft, la galeria de artă, este justifcată de dorinţa de aorma și consolida o piaţă de artă românească deschisă spre arta contemporană și,mai ales, spre sculptură.Galeria a debutat în anul acesta, prin prezenţa unuia dintre artiștii galeriei la licitaţiade artă românească de la Paris.Dorinţa noastră este de a readuce interesul colecţionarilor privaţi pentru sculptură,de a crea un public predilect sculpturii, de a încuraja colecţionarii să se apropiede sculptură la el ca de pictură.Programul nostru vizează o serie de expoziţii tematice, ce se reeră la percepţiasculpturii din prisma mai multor artiști, de vârste și concepţii esteticedierite.Gama noastră de artiști include creatori prezenţi în expoziţii internaţionale,bienale și concursuri internaţionale de artă contemporană. Tineriiartiști pe care îi reprezentăm dezvoltă un potenţial creativ oarte bun,alăturându-se ără nicio problemă grupului de artiști deja consacraţi.Din pricina condiţiilor impuse de regimul anterior, nici artiștii generaţiilortrecute nu au ajuns să se afrme direct proporţional cu capacitatea lorexpresivă și vasta lor experienţă artistică; de aceea intenţionăm săridicăm gradul de cunoaștere al acestora pe piaţa de artă.Galeria Jecza dorește realizarea unei punţi/platorme internaţionale, maiales pentru sculptori, dar și pentru artiștii video, pentru pictori sau grafcieni.Preocuparea pe care o avem în expoziţiile noastre, alături de aceea clasic-modernă,prezentă deja prin creaţia lui Peter Jecza, se îndreaptă și spre neofgurativismul sauhiperrealismul contemporan, sau spre arta abstractă și conceptuală.Doresc să dedic acest număr drept omagiu sculptorului și tatălui meu Peter Jecza acărui viziune și moștenire o perpetuez pe această cale. Precum și amiliei, iubitei, șiapropiaţilor care mă susţin în această direcţie.
 
buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,–
4
buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– buy art, be contemporary,– 
5
Monștrii lui Bogdan Rața
Emil Moldovan
Toate dimineţile încep la el, fecare bucăţică din mine te caută pe tine.Mă întind și cuprind aerul în mine, așa m-am născut.Nu înţeleg, de ce ?De ce nu plutesc alături de el, cu el. Am observat un ulg care plutea cu el,Eu de ce nu… ?Când am ieșit, cu o privire te admiram pe tine, cu alta mă uitam în mine.Toate astea se întâmplau într-una din zilele în care m-am agăţat de un fr și am ieșit la lumină.Mi-e dor de dimineţile cu tine. Ador mirosul nostru împreunăSă stăm întinși, pierduţi, eu pentru tine, tu pentru mine.Să încerc să sorb o lacrimă din tineIar tu să stai nepăsătoare pentru o clipă.S-a oprit timpul !Eram întinși pe spate, ceva a trecut prin noi,ne-am unduit precum un val și încă un val și încă un val...Ne răscolește un sentiment ciudat. Am zburat, sper să nu f ost pre târziu.Unii zboară, alţii încearcă…Respir adânc și cred , știu, afrm „Totul este în trecere”.Nimic nou, nimic vechi, dar toate și totul necunoscut nouă.- Cine ești tu să-mi spui, ce, cum și de ce?Nu am nevoie de tine, nu mai încerca, lasă-mă să încerc singur, să mă tăvălesc.Oare ce sunt astea?DaSunt gândurile mele împrăștiate, risipite, trimise în lume să-și împlinească destinul.Toate dimineţile se sârșesc… la apus. Andrei Jecza și Iuliu Theer obţin, în acestflm despre androginitate, eecte vizualeputernice cu oarte puţine mijloace.Minimalismul se dovedește a f, pentrucei doi artiști, o opţiune de bun augur,căci ideea de dublu, de masculin-eminin,de… doi în unu, este ilustrată simplu, darefcient. Câteva suprapuneri și gesturi,lumini bine plasate, puţină ironie, petede culoare pulsatile și o coloană sonorăbine aleasă – acestea sunt, în mare,ingredientele flmului. Dar dozajul lor e unsecret aat doar în posesia lui Andrei și alui Iuliu…
Last Seconds O An Androgynous
Robert Şerban
 Atelier în tranziţie (www.atelierintranzitie.blogspot.com), unul dintre spaţiile importante dela noi care „lucrează” cu concepte și tehnici noi vizuale propuse de tineri artiști, a găzduitde „Noaptea Albă a Galeriilor 3” din București, un proiect de grup Alb-Negru. Artiști încriză, avându-l drept organizator pe artistul vizual Francisc Chiuaru. Cu acest prilej ni s-aoerit eșantionul de gândiri și de imagini ale unor proiecte ce oeră un altel de punct devedere asupra raporturile unor tineri artiști cu mitologia, adevărurile, luminile și umbreleRevoluţiei din 1989.Mihai Zgondoiu cu instalaţia Libertate și-a anunţat, astel, proiectul 20.rEVOLUTIE!?, ceare o miză estetică și de conștiinţă, mărind cu lupa toate șabloanele vizuale ale Revoluţiedin 1989. Zgondoiu propune în 20. rEVOLUTIE!? un proiect de reconstituire a principalelorșabloane vizuale ale Revoluţiei române din 1989. Memoria zidurilor acelor zile de sârșita epocii Ceaușescu a ost acoperită după 20 de ani de tranziţie de păcură, vopsea șiindierenţă. Un proiect care propune, astel, constituirea primului Memorial Grafti alRevoluţiei române. „Libertate”, „Jos Comunismul”, „Victorie”, Deșteaptă-te române”,„Jos Dictatorul” trebuie să acă parte din memoria noastră vie!Sculptorul Bogdan Raţă, cu două lucrări expuse, între care o torsiune teribilă a unei tălpice devine pistol sau semn de avertizare, a demarat, la rându-i, prin SHOTGUN, propriulsău proiect de recuperare a unei relaţii din ce în ce mai în surdină cu principiile morale alecelor care au murit pentru Libertate.
Revoluţii în tranziţie
Dan Mircea Cipariu
Să ne bucurăm de această clipă ne vom aminti de ea o veșnicie
 
Cosmin Moldovan
Cosmin Moldovan, Mă întind și cuprind aerul în mine, așa m-am născut, 2009Cosmin Moldovan, Să încerc să sorb o lacrimă din tine (detaliu), 2009Bogdan Raţa, Strigăt (detaliu), 2009Bogdan Raţa, Ecce Hommo, 2009Bogdan Raţa, Sel To The Wall, 2008Bogdan Raţa, Punk, Curly, Sel, 2007
Voi începe cu o mărturisire. Nu știu dacă ultimele lucrări pe care le ace BogdanRaţă îmi plac mai mult decât primele, cele mai pronunţat minimaliste, cele cucare l-am cunoscut, parcă mai în tradiţia școlii constructiviste din Timișoara, în care fgurativul, umanul, ca antropomorfsm, își ace simţită prezenţa numaica adiere, ca urmă. Spun asta și pentru că împărtășesc cu Bogdan, cu acelBogdan, aceeași ascinaţie pentru amprentă (în cazul meu arheologică). Îmi amintesc aceste prime lucrări ale lui ca de urmele pe zăpadă ale uneidimineţi geroase (o grupare artistică germană poartă chiar acest nume) cares-au risipit și ele de mult, de antropometriile lui Yves Klein, de Suportul luiJoseph Beuys pentru persoane cu corpul ragil din secolul XX (1971) și deatâtea alte urme în care trupul uman este doar sugestie sau prezenţă ... latimpul trecut. Cuvintele lui Kay Haymer sunt extrem de sugestive în acestsens: astel de lucrări „atestă prezenţa spirituală a corpurilor a căror prezenţăfzică a devenit superuă”(1). Ultimele lucrări ale lui Bogdan explorează însădirect corpul uman, dând curs tocmai acestei superuenţe. Corpul uman,care la început era pentru el doar o aluzie, iluzionând privitorul, acum devineprezenţă eectivă și suport pentru antezie. Dacă a renunţat la negativ înavoarea pozitivului, la concavitate pentru convexitate, la amprentă pentruprezenţă, a ăcut-o datorită unei opţiuni personale, ără îndoială, dar cred căinuenţele venite din exterior au ost la el de marcante pentru el. În primulrând școala bucureșteană, unde a urmat doi ani de master, a avut un aportsemnifcativ în acest sens. Apoi tendinţa generală a artei din ultimii ani, la careBogdan Raţă nu este insensibil. Nu știu, deci, în care dintre aceste tendinţese aă el cu adevărat, dar știu că între cele două ormulări există o cauzalitatede structură. Îl simţi în ambele situaţii la el de determinat. De altel, percepdemersul lui ca pe un transer de la timpul trecut la cel prezent, un pas care ţinenu numai de maturitatea autorului, ci și de excursul fresc al cercetării lui, carese traduce, indierent de obiectul acestei cercetări, mai adesea ca înaintare.Nevoia disperată de a materializa iluzia, de a încorpora trecutul, adică de are-prezenta, cu sensul de a-ace-din-nou-prezent, îmi pare că îl stăpânește înultima perioadă pe Bogdan Raţă în mod programatic, ca soluţie de afrmareși de dezinhibare personală, până la urmă. Iar acest enomen culminează prinopţiunea pentru multiplicarea unor părţi din antropomorfsmul asupra căruia își concentrează atenţia (a urechilor, a degetelor). Cu alte cuvinte, corpuluman nu numai că devine prezent, dar prezenţa lui este menită să intrige, sădescumpănească, să ne scoată din registrul lucrurilor frești și să ne trezeascăla o altă realitate, tocmai prin această interpretare și redimensionare propusă.Din acest motiv, lumea închipuită de Bogdan Raţă ace adeseori recurs lao tematică extremă: moartea, suerinţa, recluziunea, religia. Mâna-picior(2008), de pildă, expusă deja la Paris și New York, hibrid dar și metonimie acorpului, sinecdocă a acestuia și abreviere, se inspiră din gesturile creștine în mod explicit. Replică sau pararază la Mâna Arhanghelului Mihail (2001)semnată de Sorin Dumitrescu (2), nu trebuie privită ca persiare a aceleia, cica metaoră plastică integratoare, începutul și sârșitul (Ecce homo) cuprinse într-o ormulă ecumenică. Iar ecumenismul acesta este sugerat și extins șiprin ușoara asemănare cu acele mudras budhiste. Altel spus, lucrarea nutrebuie privită obligatoriu ca denigrare, ea încorporând și o componentăafrmativă, dar exprimată într-un idiom personal, așa cum regăsim la MaurizioCattelan (La Nona Ora, 1999), de pildă, sau la Damian Hirst (Virgin Mary,2005), doi dintre marii răstălmăcitori ai icoanelor lumii. De altel, orizontul dereerinţă culturală, și mai ales de implicită justifcare canonică, ca să olosesco ormulă a lui Anthony Julius din Transgresiuni. Oensele artei (3), care seimpune de această dată, oeră un bun subiect de cercetare celui care cautăsă interpreteze ultimele lucrări ale lui Bogdan Raţa. Stând în prezenţa lui,dialogând cu el, înţelegi imediat care sunt temele care îl preocupă în moddeosebit și mai ales autorii aţă de care simte o afnitate specială. Cultivândcu asiduitate dimensiunea alterităţii, personajele sale sunt uneori hermarodiţi,alteori capetele închipuite de el au urechile multiplicate, degete în creștetsau mâinile poartă, pur și simplu, șase degete. Dar justifcarea canonică sedeclanșează de fecare dată (4). Mănușile șamanilor siberieni au când șase,când șapte degete. Marc Chagal își ace un Autoportret cu șapte degete la începutul secolului trecut (1913-1914). René Magritte, binecunoscut autor alunei lucrări intitulată chiar Viitorul sculpturii (1932), și aţă de care Bogdan Raţănu este, cu siguranţă, indierent, atunci când pictează portretele sculpturilorsale, are și el un autoportret intitulat Vrăjitorul cu patru mâini (1951). Asupraacestor aspecte voi reveni însă mai pe larg cu altă ocazie. Până atunci,reamintesc aptul că, uneori, chiar și lucrurile frești pot să pară monstruoase,depinde care este contextul în care acestea sunt situate. Eleantul puteasă fe un monstru pentru cineva precum Carol cel Mare, de pildă, care numai văzuse un astel de animal, scrie Jorge Luis Borges, subliniind și aptulcă acest cuvânt nu se olosea la început cu sensul peiorativ de astăzi, eldesemnând „ceva demn de a f arătat”(5). Pentru antropomorfsmul antezistal lui Bogdan Raţă, explicaţia aceluiași cuvânt, ăcută de Gabriel Liiceanu,pare și mai potrivită. „Monstrum, scrie acesta, însemnă ceea ce iese din orma în limitele căreia un lucru devine recognoscibil. În latină, conotaţia lui nu estenegativă, ci neutră și ea se poate obţine prin simpla ieșire din scară (...)”(6).Q. e. d.
Note1 Kay Heymer, Présence/Presence, în Crossart. From van Gogh to Beuys,Duisburg, 2005, p. 522 Alexandra Titu, Experimentul în arta românească după 1960, Ed. Meridiane,București, 2003, p. 187 (fg. 48)3 Anthony Julius, Transgresiuni. Oensele artei, Ed. Vellant, București, p. 42 și urm4 Ibidem, p. 42: „Justifcarea canonică propune continuitatea operei de artă atacate cuo tradiţie dată” sau „justifcarea caută deci să diminueze șocul publicului prinplasarea acestor lucrări în contextul altor opere de artă (cândva) șocante”5 Jorge Luis Borges, Frumuseţea ca senzaţie fzică, Ed. Paideia, București, 1998, p. 1196 Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă, Ed. Humanitas, București, 2002, p. 36
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...