Feticu Nicolae - Ciprian, Ştiinţe penale, An I, Semestrul I, Grupa Sibiu, Sesiunea - februarie 2009
2.4. Interesul manifestat de martor faţă de problematica probaţiunii ……………………....................332.5. Buna credinţă în evaluarea martorului ........................................................................................... 33
Bibliografie ....................................................................................................................................
36
SECŢIUNEA
I
ASPECTE GENERALE PRIVIND PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂA MĂRTURIEI ŞI MARTORULUI
§1. Consideraţii introductive
Psihologia juridică oferă un ajutor substanţial tuturor categoriilor de specialişti care participă laînfăptuirea justiţiei şi ale cărei hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflaţi sub incidenţalegii, prin înţelegerea mecanismelor psihice ale persoanei implicate în drama judiciară indiferent destatutul său (autor, victimă, martor) şi sprijinirea specialiştilor în exersarea autocontrolului pentru evitarea propriilor limite psihologice ce ţin de caracterul, atitudinile şi aptitudinile sale şi oferă stategiile şimijloacele concrete prin care aceste limite pot şi trebuie a fi depăşite.Psihologia, în general, ajută la înţelegerea omului, prin sublinierea faptului că în viaţa psihică,aplicarea legilor cauzalităţii mecanice este o eroare, comportamentul uman, atât cel conformist, cât şi celdeviant, nu poate fi înţeles decât în termini probabilistici.Pentru a înţelege omul în mod aprofundat trebuie să luptăm hotărât împotriva concepţieiraţionalităţii totale a acţiunilor umane. Ficţiunea lipsită de substanţă a unui om care cunoaşte perfectîntreaga textură normativă socială (deci normele morale şi cela legale în ansamblul lor), care este în toateîmprejurările perfect sensibil şi spontan, adaptabil la orice fluctuaţie a acestora şi care în acelaşi timp ar acţiona mereu raţional în conformitate cu aceste norme, fără putinţă de tăgadă că este un rod al imaginaţieisau poate un ideal către care trebuie să tindem, dar care de-a lungul istoriei şi până azi doar prin excepţiedevine o realitate. Având deci de judecat omul, noi trebuie să-l privim ca fiind o făptură, care, obişnuit,acţionează raţional, de multe ori automat, şi nu o dată însă şi iraţional, societatea în evoluţia ei tinzând totmai eficient cu ajutorul ştiinţei să reducă din ce în ce mai mult eclipsele de iraţionalitate care se manifestăla fiecare dintre noi.A înţelege omul înseamnă a recunoaşte inegalitatea înzestrării native a indivizilor, adică sărecunoaştem că de la punctul de pornire nu suntem cu toţii la fel de educabili şi nu învăţăm cu toţii la fel.Această recunoaştere, însă, departe de a ne duce la o dezarmare în faţa unei fatalităţi ineluctabile, trebuiesă ne ducă doar la diversificarea, nuanţarea şi individualizarea cantitativă şi calitativă a acţiunilor educaţionale şi reeducaţionale.
3
Leave a Comment
Multumesc!!!