Eseuri

PASIEN|A PURT+TORULUI DE OGLINZI

(}n loc de prefa\=)

}n structura sa, aceast= carte este, probabil, a unui continuum analogic ca parte component= a ceea ce Roland Barthes numea cosmogonie literar=, ]n subtextul s=u ]ntrunind procesul propriu-zis al scrisului dedublat mereu de cel al lecturii ca entropie (care indic= cantitatea de informa\ie raportat= la un element al mesajului transmis, precum spune defini\ia; ei bine, aici informa\ia e mai cur`nd sugerat=, dec`t indicat=), ]n imensele ]ntinderi textuale [i multitudinii ideatice ale acesteia. Pe parcursul a trei decenii, cronica acestei simbioze a fost documentat= ]n mii de fi[e cu note, impresii, considera\ii, detalii alese sau pur [i simplu expresive ce atestau, implicit, o anumit= obsesie ]ntru luxul estetic (artistic, ]n general) sau, poate, noble\ea ei delicat=, cuminte, ca semn al bunei cre[teri, dar [i elementarul vagabondaj de bibliotec= [i cartotec=. }nc= de student, pe c`nd ]ncepusem ]ncropirea unui fi[ier sau doar a unui fel de tabelae memor, de-a dreptul haotic ]n primara-i alc=tuin\=, la sumara lui cercetare, m= impresiona, m= captiva mobilitatea spiritului creator ]n pluralitatea specificit=\ilor sale umane, personalizate de mari creatori ]ntr-o fascinant= diversitate de posibilit=\i, varia\iuni [i op\iuni de afirmare ca viziune [i originalitate. Apoi, purcesei la o prim= tentativ= de sistematizare, inser`nd diverse fi[e afine ca informa\ie, pe criterii motiva\ionale, ideatice sau de... liber= asociere [i asocia\ionism, autonomiz`ndu-le ]n plicuri aparte, din care prinser= a mi se contura vag-explicit eventuale combina\ii de sintagme angrenate/integrate ]n sisteme tematice, de gen [i stilistice ce le-ar face [i mai compatibile (!) unele cu celelalte ]ntr-o r`vnit= unitate de subiect expresiv(=). Din con\inutul unuia dintre acele plicuri, pe care scrisesem ]nc= prin 1968, Pseudonime, se ]nfirip= un text (dac= i-a[ spune eseu, ar fi prea mult [i neadecvat). Spre surprinderea [i bucuria mea, acel text a [i fost publicat ]n revista Cultura din 12 3

aprilie 1969 (Enigma unor pseudonime), mai apoi fiind inclus [i ]n Cartea pentru to\i, o edi\ie gen almanah, alc=tuit= de Spiridon Vangheli. A[adar, acele fi[e c`teva zeci au fost dint`iele supuse triajului, detalierilor, pasien\ei de... compatibilitate combinatorie, str`mtorii dintre da [i nu, probelor de selec\ie [i simbioz= literaturologice. La ]nceputul anilor optzeci, apel`nd la fi[ierul ]n continu= extindere, deja jinduiam ]mplinirea c`t de c`t coerent= a unor texte ca spa\ii de asamblare ]n care informa\iile, fragmentele [i evenimentele ][i cedeaz= (impuse de autor, desigur!) libertatea, aplic`ndu-se unor construc\ii [i regii eseistice. {i, odat= ce \inteam eseul, ca [i cum vizam specificitatea creatoare/ inginereasc= de (oarecare) gen, ceea ce ]ns= nu era obligatoriu una a rigidelor aplica\ii sistemice de atent= execu\ie metodologic=. Pentru c= sim\isem necesitatea ca acelor eseuri []ncep`nd cu anul 1978, c`teva din ele publicate ]n hebdomadarul Literatura [i arta, primele fiind Blocnotes (19 mai) [i Manuscrisele (22 iunie), ulterior incluse ]n volumul Umbra ca martor, 1991] ce vizau, ]n principiu, interpersonalitatea circuitului scriitorliteratur=cititor/exeget s= le ofer o desf=[urare narativ=, de aproape nuvele. Oricum, chiar de \i-ai pus sau nu atare g`nd, eseul te verific=, totu[i, dac= ai ceea ce Constantin Noica numea sim\ epic, altfel spus har de a povesti idei. Dup= apari\ia volumului Umbra ca martor, am ]nceput s= rescriu textele despre spectacolul literaturii, ]nt`i de toate, consolid`ndu-le ca documentare, amplific`ndu-le [i coment`ndu-le chiar ]n procesul maeuticii (na[terii) lor asistate de tot alte [i alte mobiliz=ri eurisice. Cred c= deja, ]ntr-o anumit= m=sur=, reu[eam s= m= distan\ez, prin luciditate (moderat=...), de ceea ce ar fi vrut s= se pl=smuiasc= ]n ner=bdarea sau doar pasiunea revela\iei eseistice (v= asigur c= exist= [i a[a ceva), declan[atoare de idei, subiecte, imagini, chiar [i de... himere, uneori. Astfel c= textele despre istoria scrisului [i cea (dramatic=!) a manuscriselor sau despre doar c`te mai pu\in de un geniu pe deceniu ]n durata civiliza\iilor umane, despre primordiul celor ce aveau s= ajung= inegalabile personalit=\i de crea\ie sau despre rela\ia scriitorului cu puterea, despre inspira\ie [i metodele de crea\ie sau despre relu=ri, contamin=ri, pasti[e, despre onorariile care, de cele mai multe ori, au fost destul de... zg`rcite sau despre ultimele clipe din via\a nemuritorilor etc. , acele texte, deci, au cunoscut o variant= apropiat= celei prezente ]nc= ]n vara anului 1991. }ns= abia peste zece ani am revenit la ele, d`ndu-le o a doua form=, ]n care, ]ncep`nd cu anul 1999, au [i fost publicate ]n revista Sud-Est, 4

pentru ca, ]nainte de a le potrivi ]n ansamblul volumului {lefuitorul de lentile, s= mai fie supuse complet=rilor [i redact=rii minu\ioase. Adic=, independent de concreta persoan= a autorului, [i de aceast= dat= se confirm= general-valabilul principiu conform c=ruia un eseu se na[te at`t dintr-o inten\ie prealabil=, c`t [i din dezvoltarea [i ramificarea respectivei inten\ii ]n timpul ac\iunii de elaborare literar= propriu-zis=. Filiate din mii [i mii de fi[e/note, dintre care cam jum=tate au r=mas dincolo de aria subiectelor, unele texte se pot percepe ca osmoz= a ceea ce Barthes numea literatura [i aventura cu tent= u[or... detectivist= ]n care sunt relevate momentele cruciale ce au determinat voca\ia unei sau altei celebrit=\i, f=c`nd-o s= aleag= pentru totdeauna anume calea acestui/acelui destin, ca f=ptuire [i recompens=. Iar ca s= ajungi a con[tientiza dispozi\iile [i intui\iile formative de perspectiv= artistic=, de preocup=ri intrinseci ale unei voca\ii neordinare, nicidecum nu se poate f=r= a dubla problemele artei cu cele ale psihologiei spiritului creator de art= (literatur=, pictur=, muzic= etc.). Aceasta presupune [i capacitatea de a sesiza sau a deduce anumite mi[c=ri comune ]n cadrul proceselor creatoare ce li se ]nt`mpl= diferi\ilor autori lua\i aparte (nici nu se poate concepe altfel!), ]ns= care presupun [i elemente similare, drept ac\iune spiritual=, general-valabile sub aspect teoretico-gnoseologic. Deoarece, cu inerent= [i precump=nitoare subiectivitate [i relativitate, ]n depistarea [i obiectivarea (at`t c`t [i cum sunt ele posibile) fenomenologiei creatoare declan[ate ]n intimitatea artistului, ca individualitate, este posibil= totu[i integrarea sinestezic= a particularului ]n formele legit=\ilor [i ordinii universale (cel pu\in foarte vag), comune creatorilor de art=. Prin urmare, pornind de la conceptul de crea\ie ce nu e dec`t o nemai]nt`lnit= ]nt`mplare a sinelui auctorial, aceste bibliotexte se refer=, ]ntr-un mod anume, la concep\iile fundamentale din epistemologia, ontologia [i teoria cunoa[terii, filosofia valorilor, istoria culturii (preponderent, celei a literaturii); la problemele de metod= [i antropologie artistic=, dar, unde a fost cazul, [i la... mitologia tuturor acestora. Ceea ce ar reprezenta un fantastic laborator al con[tiin\ei (]ntr-un dimpreun=a-fi universal, L.B.) care produce adev=ruri despre noi ]n[ine (Evelyne Accad), iar pentru un autor luat aparte, cum e [i cazul subsemnatului, se include chiar ]n profesiunea de credin\= care con[tientizeaz=, elucideaz= [i consolideaz= ]ntemeierea [i cursul vie\ii sale. Iar fidelitatea fa\= de fundamentala profesie de credin\= a subsemnatului este m=rturisit=, 5

implicit, [i de genonatura ]ndr=znesc s= contaminez simbiotic doi termeni distinc\i ce ar defini formal-tipologic prezentul volum de eseuri: ]n mare parte, el cade sub inciden\a poeticii ]n accep\ia acestei no\iuni extinse asupra tuturor genurilor de art=, exact-general (!) ]n sensul pe care-l punea Valry ]n termenul de poein, ca proces care se ]ncheie printr-o oper= ac\iunea care face. Sau ]n spiritul ]n care, ]n prefa\a la Opera deschis=, Eco define[te poetic= drept un program operativ pe care artistul [i-l propune de fiecare dat=, proiectul de oper= care trebuie s= se realizeze a[a cum ]l ]n\elege artistul, ]n mod explicit sau implicit (...) E limpede deci c=, ]n accep\ia noastr=, no\iunea de poetic= ca proiect de formare sau structurare a operei acoper= [i primul sens amintit: cercetarea asupra proiectului ini\ial se perfec\ioneaz= printr-o analiz= a structurilor finale ale obiectului artistic, v=zute ca document al unei inten\ii operative, ca urme ale unei inten\ii. }n fine, ]nclin s= cred c=, [i ]n cazul {lefuitorului de lentile (care, la propriu [i la figurat, r=m`ne a fi, desigur, Benedict (Binecuv`ntatul!) Spinoza ]n persoan=, ]ns= care, implicit, poate deveni oricare dintre marii creatori) se confirm= adev=rul c= o astfel de selec\ie [i recoltare de imagini/acte/documente/]nt`mpl=ri/prezum\ii/teze [i antiteze din realitatea ([i irealitatea sau hiper(i)realitatea) spectacolului general al artelor, din biblioteci, din spa\iul mental [i spectrul sufletesc sau din mitul [i fantezia sui generis, de regul=, remodeleaz=, reproiecteaz= [i reedific=, prin ]mplinire. Anume aceasta s-ar numi crea\ie ([i nicidecum... recrea\ie, divertisment, pl=cut= petrecere de timp); ]n mod particularizant s-ar numi literatur= ]n lumea c=reia func\ioneaz= ca [i cum o imuabil= legitate ce ar avea tangen\= cu ]nclinarea spre transcendental (omul drept co-creator, ca m`n= dreapt=, calf= a Atoatecreatorului) a ceea ce, ]n filosofie, se refer= la con[tiin\=: adic=, specificul eu-lui altcuiva celuilat const= ]n imposibilitatea de a nu se confunda nicic`nd cu al meu (al t=u, al lui), nici s= devin= parte din natura sa; de a fi mereu deta[at de mine (tine, el) [i, totu[i, ]n raport inevitabil, afin cu mine-tine-el. Deoarece exist= o predistinat= mediere a con[tiin\elor ]nde ele. Astfel c= nici printre fenomenalii, genialii, inegalabilii p=m`nteni, care subscriu la ideea conform c=reia crearea lumii nu poate fi complet= at`ta timp c`t omul nu-[i ]ndepline[te obliga\iunea de (co)creator, nu predomin= egofilii, egocentri[tii ce ar considera c= se manifest= ca fapte ale spiritului doar pentru ei ]n[i[i. De regul=, [i iar=[i predeterminat, cei mai mul\i [i cei mai valoro[i creeaz= cu prezum\ia c= cel=lalt/ceilal\i s-ar 6

putea reg=si ]n credin\a, ideile, arta [i n=zuin\ele lor, ]nv=\`nd a-[i rostui destinul (ce include [i voca\ia) ]n func\ie de libertate [i gra\ie acesteia; ]n func\ie de Sf`nta Libertate, de un infinit de libertate, un spirit care acoper= p=m`ntul [i fr=m`nt= ]ntregul eter, precum ra\iona Kahil Gibran, afin filosofilor ce sus\in c= libertatea ar fi pre-dumnezeiasc=* [i c= anume ea a fost cea din care se n=scu, subsecvent, Creatorul. Iar dac= Libertatea l-a creat pe ]nsu[i Dumnezeu, care, la r`ndu-i, ne-a pl=smuit pe noi, oamenii, de ce oamenii nu ar crea ]n numele libert=\ii, precum ne l=s= exemplu Binecuv`ntatul (Benedict) Spinoza, cel care declin= invita\ia la cur\ile puterii, c=ut`ndu-[i imperturbabil de-ale sale: de [lefuitul lentilelor?...
14 februarie 2004

* Libertatea ca izvor de via\= care se z=misli pe sine, precum se spunea ]ntr-un imn cartaginez, de unde sub]n\eles-referen\ial= ar fi eleutherologia ce define[te o doctrin= a libert=\ii de la care porni totul.

AU SCRIS, SCRIEM, VOR SCRIE...

La ordinul lui Antonius, (lui Cicero) i-au fost t=iate capul [i m`inile cu care scrisese Filipicele... Capul [i m`inile lui Cicero, Antonius a poruncit s= fie puse la tribuna rostral=, ca un spectacol groaznic pentru romani. Plutarh, Vie\i paralele

Argila [i piatra au fost materialele primordiale pentru fixarea scrisului. Maleabilitatea humei [i t=ria mun\ilor, s-ar zice, pentru c= ]n subsolurile de la British Museum din Londra, ]n imensele spa\ii destinate scrisului, printre exponate se afl= [i mari buc=\i dreptunghilare de granit pe care sunt d=ltuite diverse mesaje. Scrisul purcede de la pictogramele din Mesopotamia (3 300 ].Hr.). Apoi egiptenii au fost cei care [i-au pus problema de a asocia ([i a face compatibile) sunetul cu anumite semne. Iar a[a-numita Carte a crea\iunii, alc=tuit= cu trei mii de ani ].Hr. de sumerieni, este considerat= dint`iul manuscris al omenirii, reprezent`nd scrierea silabic= cuneiform=, povestind despre zodiac, cifre [i cultivarea p=m`ntului. }n biblioteca regelui asirian Assurbanipal din Ninive s-au p=strat circa 24 mii de t=bli\e de argil= sistematizate cu grij= [i cuprinz`nd aproape 5 mii de texte. Incomplete, fragmentare, precum e ]ns=[i istoria omenirii. }ns= suveranul asirian e mai dinspre noi, din anii 669631 ].Hr., ]n realitate, prima bibliotec= regal= fiind precedat= de Piatra din Palermo, adic= de o scriere petroglific=, d=ltuit= ]n roc= dur= cam acum 4 200 de ani, [irul celor mai vechi documente ale omenirii continu`nd cu Popol-Vuh, epopeea popoarelor maya-quiche, Cartea lui Ehon, Avesta per[ilor, Vedele hindu[ilor, manuscrisele Egiptului, Feniciei, Tibetului, Etiopiei, Eda scandinavilor, t=bli\ele de la Glozel, Biblia, manuscrisele din Asia Mic=, petroglifele cel\ilor, inca[ilor, hiti\ilor, inscrip\iile din templele mexicane, manuscrisele maya, executate pe h`rtie din frunze de agave. Egiptenii ][i numeau piramidele minuni [i din motivul c= cele patru laturi ale fenomenalelor construc\ii fuseser= acoperite cu pl=ci de calcar str=lucitoare, pe care erau aplicate inscrip\ii hieroglifice, ast=zi deteriorate fatalmente, de necitit, dar care, dac= ar fi func\ionale, ar umple peste [ase mii de pagini tipografice. }n genere, hieroglifele 8

egiptene nu au putut fi descifrate p`n= ]n secolul XIX, aceast= ]ndelungat= am`nare pornind ]nc= de la comportamentul cam necivilizat al ]mp=ratului elen Teodosie, care, ]n sec. IV ].Hr., a ]nchis templele de pe malurile Nilului, ceea ce a f=cut s= se piard= p`n= [i ultima cheie decodificatoare a scrisului hieroglific. Chiar dac= popula\ia mai continua s= vorbeasc= ]n graiurile lul Osiris, zeul Binelui, Vegeta\iei [i Vie\ii Eterne, deja se scria cu litere grece[ti. Un tratat despre scrisul egiptenilor, compus de un indigen pre nume Harus (250 ].Hr.), d=dea explica\ia a doar 189 de hieroglife. (Harus ][i cam cru\a harul...) }n anul 1799, c=pitanul Boucharde descoper=, ]nt`mpl=tor, ]n portul Rosette (]n arab=: Rachid) din delta Nilului o stel= datat= cu anul 196 ].Hr., pe bazaltul negru al c=reia erau imprimate inscrip\ii ]n scriere demotic= [i hieroglific=. Precum s-a dovedit ulterior, la 1822, c`nd Champollion reu[i s= g=seasc= cheia general= a scrisului hieroglific, stela con\inea un decret al faraonului. La baza primelor texte ale umanit=\ii au fost puse principiile marilor taine divine. Papirusurile egiptene se numeau Sufletul lui Ra, Ra fiind considerat zeul soarelui. Majoritatea divinit=\ilor ce ocroteau fericele t=r`muri ale Nilului erau ]ntruchipate ]n mod simbolic [i ]n arta caligrafiei, fiecare av`nd hieroglifa sa. De aici ]ncolo, literele semnificau idei, ideile numere, iar numerele erau percepute ca semne absolute, perfecte. Odat= a[ternute pe rulourile de papirus sau pergament, textele sacre, destinate unui num=r foarte restr`ns de ini\ia\i, erau considerate fiin\e, viet=\i, bastonului pe care erau ]nf=[urate spun`ndu-i-se Arborele vie\ii. Anume ]n virtutea principiului fiin\=rii, vitalit=\ii, for\ele ostile, precum ar fi fost animalele de prad= ce inspirau spaim=, ap=reau reprezentate prin hieroglife mutilate, t=iate ]n buc=\i, amputate, pentru a le reduce la nefiin\= [i, deci, la neputin\a de a pricinui vreun r=u. }ns= for\ele obscure nu cedeaz= cu una cu dou= (...hieroglife), put`nd fi invocate de adep\ii lor: ]n experien\ele teurgice [i necromantice, pe pergamente ori p`nze neprih=nite, nescrise ]nc=, r=sar de la sine semne ciudate, ]ns`ngerate, numite scriituri diavole[ti. La vederea lor, cei slabi de ]nger se ]nt`mpl= s=-[i ias= din min\i. Cea mai impun=toare colec\ie de papirusuri magice a fost descoperit= ]n templul lui Memphis. Ini\ial, de ele se foloseau ]n exclusivitate faraonii [i numai ]n cazuri excep\ionale le puteau atinge [i prela\ii. Se sus\inea c= p`n= [i cerneala hieroglifelor posed= propriet=\i magice, formula unui atare lichid av`nd ]n compozi\ia sa [i [apte parfumuri emanate de [apte flori diferite. 9

Pornind de la multiplele semnifica\ii ale hieroglifelor egiptene, iudeii str=vechimilor au elaborat marea tain= a Cabalei. Precum sus\ine Sepher Jerirah, prin Moise [i Adam, tradi\ia cabalistic= ][i are sorgintea ]n faimoasa Carte a lui Thauth, care, men\iona Court de Gebelin, s-ar fi conservat p`n= ]n zilele noastre ]n jocul de c=r\i zis tarot. De altfel, piesele ce poart= acela[i nume, reprezent`nd ]ns= c=r\i de joc de format mare, sunt utilizate ]n chiroman\ie, ]n special pentru a prezice viitorul. Conform principiilor cabalistice, literele alfabetului ebraic con\in o energie creatoare subtil=, imposibil de a fi cunoscut= de fiece om. }n caz contrar, dac= cineva ar ajunge la ordinea suprem= a aranj=rii acestui alfabet (]n Cabala p`n= [i capitolele au o expunere voit imprecis=), el ar fi ]n stare s= creeze o lume nou=, reu[ind s= re]nvie mor\ii, s= se consacre diverselor miracole. Din acest motiv, cu adev=rat serios/periculos, logosul ideal, simbolizat printr-o ramur= de r=chit=, reprezint= taina cunoscut= doar lui Dumnezeu, precum ar fi fost acel text sacru pe care l-a elaborat ]nsu[i Isus Hristos pe Muntele M=slinilor, c`nd c=rturarii [i fariseii vroiau s= afle p=rerea Prea]naltului despre femeia care f=ptuie[te adulterul. {i ei spuneau lucrul acesta ca s=-L ispiteasc= [i s=-L poat= ]nvinui. Dar Isus S-a plecat [i scria cu degetul pe p=m`nt; Apoi S-a plecat iar=[i [i a scris pe p=m`nt. (Ioan, 8;6, 8.) Posibil s= fi scris pe p=m`nt [i indienii chiriguanos, care, p`n= la sosirea pe t=r`murile lor a c=lug=rilor franciscani, nu au cunoscut h`rtia [i, a[a cum nu aveau cuv`nt anume cu care s-o numeasc=, i-au zis Pielea Domnului. Revenind la miraculoasele litere ebraice, considerate cele mai indicate pentru ]ncorporarea g`ndurilor sugerate de Divinitate, s= invoc=m o alt= supozi\ie, de asemenea captivant=, care sus\ine c= ele au fost elaborate de astronomi, ce le-au trasat configura\iile conform celor ale constela\iilor. ({i chinezii sus\in c= hieroglifele lor sunt rodul unei inspira\ii celeste, inclusiv cea a expozi\iei a[trilor.) Prin stratific=rile-i conotative, alfabetul \ine de cele trei lumi: divin=, intelectual= [i natural=, din care reie[eau semnele de baz=: 1) Aleph reprezent`nd st=p`nirea de sine, austeritatea, abilitatea [i avari\ia; 2) Beth g`ndirea, [tiin\a, ambi\ia [i invidia; 3) Ghimel tandre\ea, necesitatea de a te bucura [i luxul; 4) Daleth ]n\elepciunea, for\a [i orgoliul; 5) He revela\ia mistic=, dorin\a de relaxare [i tr`nd=via; 6) Vav poftele sufletului, libertatea [i l=comia la m`ncare; 7) Zain dorin\a de a ]nvinge, triumful, realitatea [i m`nia; 8) Heht justi\ia, atrac\ia/repulsia, promiscuitatea [i amenin\area... ]n total ]nsum`ndu-se 22 de semne. 10

Se recurgea [i la sinteze semantice, cum ar fi convocarea ]ntr-o singur= lexem= a ultimelor litere din diverse alfabete, cu excep\ia literei A, deschiz=toare a majorit=\ii sistemelor fonetice [i grafice [i care provine de la semnul ce reprezint= un cap de taur. Astfel, ]naintest=t=toarei litere A i s-a al=turat ultima din scrierea latin=, Omega ultima la greci [i Thau cea care ]ncheie alfabetul ebraic, ]mpreun= alc=tuind cuv`ntul AZOT, care, ]n concep\ia unora, ar ]ntruni, simbolic, cvartetul elementelor de baz= lumina, electricitatea, c=ldura [i magnetismul. Am folosit no\iunea cvartet, specific= artei muzicale, g`ndind-o [i ]n contextul dat, deoarece ]n explicarea acestei unit=\i de principiu ([i principii) se face referin\= [i la patru feluri de vibra\ii imponderabile. (Merg`nd ]n sensul analogiilor, de ce nu ne-am g`ndi la muzica sferelor sau la cea mai modern= teorie a ondula\iilor de alc=tuire a materiei?) Ne trimite cu g`ndul la armonie [i faptul c=, p`n= la anul 250 ].Hr., grecii foloseau o nota\ie muzical= bazat= pe literele alfabetului. (Venind vorba de antichitatea elen=, s= ne retragem cu ]nc= peste trei sute de ani, ]n secolul VI ].Hr., c`nd, se zice ast=zi cu destul temei, ]n atelierele amenajate la Atena pentru copierea diferitelor texte ]n scopuri de educa\ie [i comer\, s-a n=scut spiritul european, ce avea s= se consolideze [i s= se afirme pregnant odat= cu inven\ia lui Johannes Gutenberg (la locul potrivit... cronologice[te, vom vorbi de ea), urmat= de cea a lui Guglielmo Marconi, prin extinderea sa american= gener`nd o civiliza\ie care a dat pe Edison, pentru ca, ulterior, s= fac= pentru tehnica informa\iei [i a comunic=rii la fel de mult pe c`t a f=cut [i lumea culturii vestice tradi\ionale, precum scria C.T. Dragomir.) }n decodificarea sau, poate..., codificarea lexemei respective (AZOT) se presupune o genez= universal= comun=, ce ]ntrune[te specificitatea a trei lumi: lumea latin= (natural=), Omega cea greac= (spiritual=), Thau ebraic= (divin=). Precum men\ionasem, sacralitatea scrisului se filiaz= din atoatev=z=toarele, atoate[tiutoarele t=rii celeste. Zeul Thot, egiptean, [i, mai apoi, Hermes Trismegistos, elen, au incrustat hieroglife ]n stele, astfel tezauriz`nd principiile cunoa[terii supreme. Aceasta se ]nt`mplase p`n= la dint`iul potop, iar dup= a doua inunda\ie atotcuprinz=toare cele scrise ]n aurul de foc al a[trilor au fost transpuse din codul divin ]n limbajul comun. Odat= ce veni vorba de diluviu, e de presupus c= fabuloasa erupere de ploi era ]nso\it= de o mai necunoscut= p`n= atunci dezl=n\uire de fulgere [i tunete care, conform str=vechilor credin\e, 11

sugerate de fenomenologiile pelagice, reprezentau de asemenea o manifestare a ideilor divine. Existau chiar [i c=r\i sacre, intitulate Libri fulguralis sau Tonitruantes (fulgur = fulger, tonitrus = tunet). Oare, prin filier= latin=, Gromovnicele noastre nu au avut aceea[i menire? Unele dintre acestea, dimpreun= cu subiecte despre vie\ile sfin\ilor sau cu cele talmudice din literatura rom`n=, le-a cercetat cu migal=, ]ntre 1877 [i 1936, M. Gaster, care, ]ntrebat de provenien\a lor, r=spundea mucalit: De unde le-am scos? Din mansucripte scrise de rom`ni, peste care p=ianjenul uit=rii a \esut mreaja sa secular=, adunate cu mult= trud= [i cu multe jertfe, alese dintre h`rtii netrebnice [i maculaturi. Multe din aceste manuscripte au sc=pat astfel de o pierdere sigur=. Adesea am ridicat c`te o h`rtie de pe drum, un fragment dintr-un manuscript, a[tept`nd ca v`ntul norocului s=-mi aduc= ]nc= o foaie. {i astfel, lipind foaie de foaie [i carte de carte, am ajuns a reconstitui zidirea literar= ridicat= de m`ini rom`ne[ti [i s= a[tern ]naintea domniilor voastre un tablou multicolor, al c=rui fond e luminat de lumina ro[iatic= a focului de veci [i deasupra c=ruia se ]nal\= cu majestate slava dumnezeirii, conchidea savantul care a g=sit multe coresponden\e ale culturii noastre ]n spa\iile universale. Sugestiile marilor enigme divine sunt remarcate [i ]n scrisul scandinavilor: runa se traduce ca tain=. Dar s= nu uit=m c= alfabetul runic a ap=rut abia ]n secolul trei d.Hr., ]ns= originea sa nu e cunoscut= nici p`n= ast=zi. Savan\ii suedezi au lansat ipoteza c= ar fi fost elaborat de triburile germanice din bazinul Rinului [i Dun=rii, cu semne grafice preluate de la latini [i etrusci. Cel ce contempl= lespezile de piatr= ]n care au fost cioplite minunatele texte ale Edelor nordului, f=r= a cunoa[te mesajul lor, r=m`ne uimit de misterul aproape nelumesc emanat de acea caligrafie a d=l\ii zeie[ti. Pentru c= e cuv`nt=tor nu doar miezul intrinsec, abstract al literei, ci [i modul ]n care a fost ea configurat=. La chinezi, arta caligrafiei atest= peste dou= milenii de existen\=, av`nd ca imbold analogic natura ]n ]ntreaga-i diversitate. Precum spune unul dintre textele antice, caligrafia con\ine ramurile prunilor ]nflori\i, vi\a uscat=, corpul de leopard ]n zborul saltului, for\a nervoas= a calului, zvelte\ea lebedei [i a berzei. Exist= multiple stiluri de caligrafie. S= zicem, cel al cetinii de brad, al vrejului de vi\= sau al [erpilor ce se ]nfrunt=. Caligrafii studiaz= ]ndelung, r=bd=tor, armonia mi[c=rii animalelor. Astfel c= frumuse\ea hieroglifelor nu e static=, ci de o factur= dinamic=. Tr=s=turile se fixeaz= dintr-o 12

singur= mi[care. Cei ce trag liniile cu for\= au o scriere osoas=, ne]ndem`naticii una c=rnoas=. De regul=, caligrafii chinezi [i cei japonezi fac din hieroglifiere (!) o subdiviziune a artelor plastice. Prin el ]nsu[i, elementul grafic ce exprim= semnifica\ia unui text literar mai presupune [i o semnifica\ie artistic= particular=. Chinezii atribuie conceperea [i elaborarea scrisului legendarului ]mp=rat Fu-Tziti, care, se spune, avea protuberan\e craniene, ca indubitabile semne ale ]n\elepciunii. Nu pot [ti dac= momentul respectiv are leg=tur= cu atitudinea lui Li Chan-in (812858) care, printre alte obiceiuri demne de a fi dezaprobate, ]l practica [i pe cel de a caligrafia av`nd capul... descoperit, ceea ce, ]n concep\ia celor vechi, echivala sacrilegiul. Pus= ]n onorabil= rela\ie cu pictura [i poezia, arta caligrafic= cere o stare sufleteasc= special=, un fel de inspira\ie considerat= incompatibil= cu neglijen\a, inclusiv cu cea vestimentar=. Nerespectarea anumitor prescrip\ii [i tabieturi ducea la e[ec. (Schiller, pare-se, nu se apropia de masa de scris p`n= nu-[i punea c=ma[= scrobit=, frac... (]n caz contrar, avea... trac!), chiar dac= marele neam\ nu prea avea nimic ]n comun cu str=vechii chinezi...) La subcapitolul rolul capului ]n istoria scrisului nu se cade a se face abstrac\ie de cele povestite de Gellius ]n captivantele Nop\i atice, unde reproduce [i urm=torul caz: un grec pre nume Tristiaeus, pe c`nd era ]ntre per[i la curtea lui Darius, vroia s= scrie printr-un procedeu ascuns ni[te lucruri secrete unui oarecare Aristagoras, st=p`nitor al Miletului. El n=scoci acest cifru uimitor: unui sclav al s=u, care era de mult= vreme bolnav de ochi, i-a ras tot p=rul de pe cap, sub pretextul c= a[a ]l va vindeca, [i i-a scris pe cap scrisoarea pe care o voia. L-a \inut dup= aceea ]n cas= p`n= i-a crescut p=rul [i apoi l-a trimis la Aristagoras, instruindu-l: C`nd vei ajunge la el, s=-i spui c= i-am cerut s= te rad= pe cap, a[a cum \i-am f=cut eu... G`ndindu-se c= recomandarea nu era f=r= motiv, acela a f=cut ce i-a spus. Astfel scrisoarea a ajuns la destina\ie. E de men\ionat c= se scria nu doar pe pielea celor vii, ci [i pe cea a trecu\ilor din via\=, precum s-a ]nt`mplat cu Empimenides, poet cretan din Knosos: dup= ce s-a scurs ceva timp de la moartea sa, pielea i-a fost ]ncondeiat= cu litere, fapt= ce le p=ruse unora ad`nc simbolic=. De la chinezi [i per[i revenind ]n spa\ii europene, afl=m c=, ]n sec. XIII, arta scrisului atinge aici un nivel superior. Apare caligrafia cursiv=, se generalizeaz= minuscula gotic=, trestia e ]nlocuit= cu pana de g`sc=. 13

Numai c= performan\a cu pana de pas=re este ]ntruc`tva minimalizat= de presupunerea c= ]nc= Aristotel s-ar fi folosit de o peni\= din metal topit. Apoi, dat fiind c= pierderile, uit=rile, regretele prea au b`ntuit civiliza\iile umane, chestia cu pana de g`sc= nu predispune a se face apologia inventivit=\ilor medievale. {i totu[i, ce a fost mai ]nt`i... g`sca sau oul? {i chiar dac= un atare mod de a fi parafrazat= interoga\ia nu poate avea temei [tiin\ific, va trebui s= deliber=m [i despre ou. Fie c= vine vorba doar de minusculul ou al viermelui de m=tase. S= ne amintim de doi c=lug=ri care au furat din China ou= de viermi de m=tase, ca s= le aduc= ]n Bizan\. Ingenio[i, dar amenin\a\i cu moartea, ]n caz c= ar fi fost demasca\i, d`n[ii au t=inuit microscopicele nuclee germinative ]ntr-un baston scobit. }ns= nu exist= motive de bucurie: cei care s-au c=p=tuit de pe urma comercializ=rii m=t=sii nu au folosit acest material foarte c=utat dec`t ]n scopurile cele mai utilitariste ce \in de fastul vestimentar. Pe c`nd chinezii puneau m=tasea [i ]n serviciul memoriei atemporale, asigurat= prin arta scrisului. De unde [i ]ndrept=\itul regret al renumitului istoric Edward Gibbon: Nu privesc nep=s=tor avantajele luxului rafinat, totu[i m= g`ndesc cu durere c= dac= \ara importatoare de m=tase ar fi introdus arta tiparului, practicat= ]n China, comediile lui Menandru [i decdele (tran[e simetrice, de c`te zece c=r\i, L.B.) complete ale lui (Titus) Livius s-ar fi p=strat ]n edi\iile secolului al [aselea. O concep\ie mai ampl= asupra globului p=m`ntesc ar fi putut promova progresul [tiin\ei. Concomitent cu m=tasea, care, ca obiect de lux, era cedat= [i caligrafilor, pentru texte alese, chinezii foloseau deja h`rtia, pe care o inventaser= ]n secolul II, abandon`nd t=bli\ele de bambuc. Mai utilizau [i h`rtia preparat= din orez, care, posed`nd [i calit=\i nutritive, la o adic=, era bun= [i de hran=, dac= pe cineva ]l prindea la momentul (in)oportun ispita sau nevoin\a scrisului. Adic=, m= rog, putea s= dumice vreo bucat= de h`rtie pe care era caligrafiat cine [tie ce text clasic, scump al naibii; se [tie, foamea nu alege... Chinezii \ineau tehnologia fabric=rii h`rtiei ]n mare tain=, astfel c= acest mijloc de fixare a scrisului apare ]n Europa abia ]n secolul al X-lea. Iar slavii de nord chiar ]n secolele XIXV continuau s= scrie pe coaj= de mesteac=n, folosind ca ustensile cancel=re[ti a[a-numitele pisal] ni[te buc=\ele de os ori fier. }n fond, cam acesta a fost c`mpul scrisului (c`mpul alb, oile negre): t=bli\ele de argil= ale asirienilor, cele de bambus ale chinezilor, 14

papirusul egiptenilor, pietrele, assoanele (un fel de table de lemn pe care au fost scrise Legile lui Solon, prin secolele VIIIV ].Hr.), pergamentele latinilor, h`rtia, coaja de mesteac=n... (Am folosit no\iunea c`mp [i ca element asociativ ]ntre linga = semn, ]ns= av`nd r=d=cin= comun= cu langal], echival`nd, ]n mitologia hindus=, cu plugul. Prin urmare, semn plugc`mpscriitur=/ ar=tur=.) (De asemenea, renumita prin ce a uitat tabula rasa = tabl= [tears=). La o anumit= etap= a evolu\iei istorice, anticii scriau pe t=blii cerate. Poe\ii latini ][i elaborau ciornele anume pe atare plan[e, numite pugillaria sau codicilli, apoi, c`nd considerau c= au g=sit varianta optim=, o transcriau pe papirus sau pergament materiale relativ costisitoare. Pentru orgolioasa nes=buin\= de a strica materialul bun, Catul ]l ia la rost pe poetastrul Siffenius, care nu folose[te mai ]nt`i ciorna cerat=, ci utilizeaz= direct h`rtie scump=, suluri, foi de papirus, toate/... nou=, panglici ro[ii [i pergament luxos,/ tot liniat cu plumburi [i netezit frumos! Nu e de presupus c= celebrul Catul ar fi fost un invidios... Pe cear= se caligrafia cu stilul, un be\iga[ metalic, ascu\it la un cap=t, la cel=lalt plat, cu acesta put`ndu-se netezi ceara, spre anularea sau ]nlocuirea unui text. Oric`t de fragil= [i provizorie, ca durat=, ar fi ceara, civiliza\ia modern= avu totu[i norocul s= se ating= pe viu de materialul care a cunoscut c=ldura m`inilor modelatoare a unui mediteranean ce tr=ise acum mai bine de 2 200 de ani! }ntr-un morm`nt a fost g=sit= o plac= de filde[ pe care s-a p=strat stratul cerat, av`nd imprimate cele 26 de litere ale alfabetului etrusc. Paleografii au ]naintat trei ipoteze: 1) c= aveau de-a face cu un abecedar-model; 2) t=bli\a vrea s= spun= c= cel ]nmorm`ntat fusese str=duitor la carte, a[a cum st=p`nirea artei scrisului la acele vremuri era o calitate de mare onoare; 3) pornind de la ideea c= anticii atribuiau scrisului puteri magice, alfabetul a[ezat ]n racl= avea menirea s=-l elibereze pe r=posat de domina\ia timpului, fiindc= scrierea era legat= de durabilitate ca [i cum d=inuitoare ]n eternitate (sau, mai bine zis, ]n atemporalitate, ceea ce nu ar fi chiar una [i aceea[i cu vecia). Oricum, etruscii afla\i la confluen\ele spirituale eleno-romane [i al c=ror alfabet a derivat din cel grecesc, pentru ca, la r`ndu-i, s=-l genereze pe cel latin, ar fi subscris apoftegmele ap=rute ceva mai t`rziu: Verba volant, scripta manet (Cuv`ntul zboar=, scrisul r=m`ne) [i, mai justi\iar: Quod scripsi scripsi (Ce am scris scris r=m`ne), acesta fiind, de fapt, r=spunsul pe care l-a dat Pilat iudeilor. 15

De la t=bli\ele cerate vine [i sintagma tabula rasa, chiar dac= ea ap=ru propriu-zis abia ]n secolul XVII, pus= ]n circula\ie de filosoful englez John Locke, fondatorul [colii senzualist-empiriste, una din ideile de baz= ale c=reia sus\ine c= omul vine pe lume cu o minte tabula rasa, pe care, cu anii, se imprim= cuno[tin\ele [i experien\a de via\=. Ce no\iune perspicace! tabula rasa a f=cut nu doar carier= prezent= [i viitoare, ci [i una... retroactiv=! Retrospectiv e [i conceptul de incunabul=, cunabulum ]nsemn`nd leag=n, sensul integral fiind cel de: leag=n al c=r\ilor. Herodot ne spune c= ionienii numesc c=r\ile tos biblos, adic= piei rare. Din lipsa papirusului, pieile animalelor, prelucrate ]ntr-un mod special, deveneau bune pentru scris. {i mai explicit e N. Densu[ianu, deriv`nd no\iunea biblos, care peste secole avea s= ob\in= patina noble\ei bibliografice, din coria bubula (piele de vit=), etimologie pelagic= preschimbat= de greci ]n biblos, biblion, apoi Biblie = carte. A[a c= pielea de taur ([i cea de... bou, bine]n\eles) putea avea destina\ie intelectual= sau militar=, ]n egal= m=sur= folosindu-i autorului de tratate [i o[teanului ce-[i acoperea cu ea scutul. (Dar, referindu-se la ni[te metaforice exibi\ii ale modei (care cam totdeauna a fost mai mult sau mai pu\in excentric=), un personaj din ciudata nuvel= Poetul asasinat a lui Apollinaire spune c=: Unul din marii croitori are de g`nd s= lanseze taioarele din scoar\e de c=r\i vechi legate ]n piele de vi\el. E ]nc`nt=tor. Toate literatele vor dori s= le poarte, [i o s= po\i s= te apropii de ele [i s= le vorbe[ti la ureche sub cuv`nt c= vrei s= cite[ti titlurile. Ceva mai jos, chiar ]n acela[i pasaj din capitolul 13, se aminte[te ca s= re\inem un element de statistic=... etnic=... un june ata[at rom`n despre care se zice c= are mare succes la femei, care, cu accentul lui de dac (chiar a[a!), o ]ntreab= pe o anume ambasadoare, coafura c=reia se compunea din vreo treizeci de n=p`rci: Pentru cine-s [erpii =[tia care-\i [uier= pe cap? (Probabil, dna diplomat= avea nu numai reptile, ci [i p=s=rele la cap...) Se mai scria pe piele de pe[te, m=runtaie de [arpe, filde[, os, p`nz= de in [i, fire[te, pe pergament, acesta av`nd o denumire cam sofisticat= carta pecora, p`n= s-a ajuns la h`rtia obi[nuit= (carta bombagina). Se scria [i pe metal. Pavsaniu (sec. II) spune c= a g=sit pe pere\ii unui templu din Beo\ia table de plumb av`nd gravate pe ele versuri de Hesiod, autor ce tr=ise cu o mie de ani ]nainte. Se scria p`n= [i pe iasc=, un atare manuscript ce con\inea un mesaj diplomatic ([i nu prea!) fiind expediat ]n anul 101 spune legenda de regele dacilor, Decebal, ]mp=ratului roman Traian. 16

Cerneala ]ntrebuin\at= la scris era rezistent=, chiar de nu [i aromat=, precum cea oferit= faraonilor egipteni. Pliniu cel B=tr`n descrisese urm=toarea re\et=: cerneala neagr= se prepara din cenu[=, clei [i ap=, iar o anumit= doz= de o\et ]i oferea solu\iei rezisten\=. Pentru ca manuscriptele s= nu fie atacate de [oareci (banal= tem= de epigrame...), se utiliza [i esen\a de pelin. Cerneala ro[ie, numit= minium, era interzis= categoric muritorilor de r`nd, de ea folosindu-se doar suveranii. Ca, de altfel, [i de purpura regal= din care cei din tronuri ][i croiau mantiile. }ns= nu totdeauna era de dorit ca cerneala s= fie durabil=, dat fiind c= pergamentele-palimpsest cuno[teau, succesiv, diferite texte, stiluri [i caligrafii. Lu`nd ]n considera\ie scumpetea unui atare material, peste pergamentul folosit o dat= (de dou=, trei, patru... de multe ori) se trecea cu un tampon umed, ]nl=tur`ndu-se textul vechi. Cu p=rere de r=u, aceast= metod=, impus= din constr`ngeri materiale, a f=cut ca omenirea s= se priveze de numeroase opere importante. Nu este suficient de eficace nici interven\ia chimic=, drept rezultat al c=reia sub ultimul text se pot developa cele scrise anterior. Palimpsest fu poreclit [i tiranul Dionysos cel B=tr`n al Siracuzei, pe care Platon l-a asem=nat unui manuscris sp=lat, ce las= a i se ]ntrevedea natura vulgar=. Figurat vorbind, nu doar tiranii se dovedeau a fi f=r= cap, ci [i unele manuscrise, numite acefalice din motivul c= le lipsea ]nceputul. Se comiteau numeroase erori [i ]n cursivitatea textelor, iar pentru evitarea gre[elilor unii caligrafi ][i puneau signatura la finele fiec=rei pagini. O nou= inven\ie, parc= lesne de presupus, veni ceva mai t`rziu: sub r`ndul care ]ncheia o pagin= se scria cuv`ntul cu care ]ncepea urm=toarea. Utilizarea manevrarea manuscriselor era dificil= [i din lipsa semnelor de punctua\ie, ceea ce face ]n\eles elogiul adresat de Helliu lectorilor publici care puteau culege cu ochii [i reproduce cu glas tare textele pergamentelor, f=r= a se poticni. La mohor`tul capitol al confuziilor se ]nscriu [i gafele provenite ca urmare a lipsei dreptului de autor. Nu doar copi[tii, ci ]n[i[i autorii puteau introduce ]n texte h=lci barosane, extrase din lucr=rile altora, f=r= a indica sursele. Mai mult ca at`t: ei schimbau, parafrazau, emiteau aprecieri arbitrare, ]nc`t de cele mai multe ori se precipita ]n gol men\iunea Non varietur (S= nu se schimbe) ce ]nso\ea operele capitale. Iat= [i un motiv oarecum tragico-hazliu: dat fiind c= ]n Evul 17

Mediu (]ncep`nd cu sec. V) limba greac= nu mai avea, ca odinioar=, o r=sp`ndire larg=, la copierea manuscriselor latine pasajele compuse ]n elin= erau, pur [i simplu, omise (povestea cu puiul de cuc ce face ordine ]n cuib str=in!), de unde [i expresia: Graeca sunt, non leguntur (Sunt scrise ]n grece[te, nu se citesc). A[adar, arogan\a sfertodoc\ilor nu este ea chiar de ieri-alalt=ieri... Antichitatea a cunoscut puzderii de manuscrise false, atribuite autorilor celebri, dup= numele c=rora se ascundeau, ]n realitate, pigmei ambi\io[i, care doreau s=-[i scoat= cu orice pre\ marfa ]n lume, [i chiar s-o fac= popular=, ]ntrebat=. E drept c= unii clasici au avut mai mult noroc, opera lor p=str`ndu-se relativ nealterat=, precum cea a lui Vergiliu, a sf`ntului Lavrentie, a lui Titus Livius sau a lui Iosif Flavius. (Nobil ]ndemn l=sase Leroque: Nu care cumva s= ]ncerca\i pe acei care ]ntocmesc cataloagele manuscriselor. Ei sunt cei mai ferici\i dintre muritori... De ce nu ar fi, odat= ce au de-a face cu manuscrisele lui Vergiliu, Hora\iu, Dante, Eminescu?...) C`nd a prins a se aduna la un loc mai multe manuscrise biblos , au fost fondate primele biblioteci. Aulus Gellius ne transmite cea mai veche m=rturie despre atare ]ndeletnicire evghenicoas=, amintind de tiranul (preocup=rile protagonistului atenueaz= duritatea calificativului) Pizistratos, considerat primul care a pus la dispozi\ia atenienilor c=r\i pentru lectur=, iar locuitorii renumitei urbe au contribuit [i ei la sporirea fondurilor bibliotecii publice. }n anul 480 ].Hr., devast`nd [i incendiind Atena, Xerxe ia ca trofeu de r=zboi [i biblioteca. Peste dou= secole, unul dintre regii dinastiei Seleucide (un Seleucos) redob`nde[te de la per[i bog=\ia de c=r\i. Un nenoroc fatal i-a fost h=r=zit bibliotecii din Alexandria, fondat= din ordinul regelui Ptolomeu [i care asjunsese a tezauriza circa 700 mii de manuscrise. Ea este incendiat=, scrum [i pulbere aleg`ndu-se din ]n\elepciunea [i munca unui [ir de genera\ii. Etruscii ne-au l=sat peste 10 mii de texte, majoritatea fiind indescifrabil=. Cu titlu de carte s-a p=strat doar un singur manuscris, numit liber lenteus (carte pe p`nz= [de in]). Autorii antici ne relateaz= c= astfel de opere erau foarte multe, ]n special la Roma, ]ns= p`n= la noi a ajuns doar cea sus-amintit=, elaborat= pe c`\iva metri de p`nz= ce ]nf=[au o mumie egiptean=, ]mb=ls=mat= cam prin secolul I ].Hr. }ncep`nd cu veacul XV, Europa cunoa[te o adev=rat= v`n=toare a vechilor relicve l=sate de autorii antici. Unii poseda\i se ruinau, 18

v`nz`ndu-[i averile pentru a procura manuscripte. Evident, nu era [i cazul regelui Ludovic al XI-lea, care, lu`nd pentru vremelnic= folosin\= de la Universitatea din Paris o lucrare a scriitorului arab Rasi, l=s= amanet 100 de coroane-aur, iar cele 10 m=rci-argint, pe care le propusese pentru asigurarea unui manuscris de-al lui Avicenna (Ibn-Sina), se dovediser= a fi insuficiente. Afl`nd c= i s-a pierdut lada cu manuscrise, pe care o adusese de la Constantinopol, profesorul Guarino din Verona ]nc=run\e[te ]ntr-o singur= noapte... }n contextul scumpetei sau nepre\uirii inegalabilelor monumente scrise ale omenirii, beneficiem [i de anumite pilduiri instructive. Un adagiu chinezesc spune: O singur= hieroglif= cost= o sut= de galbeni, ajung`nd la noi ]nc= din epoca Tsin (secolul III ].Hr.), c`nd caligraful Bu-Vei a pl=smuit Letopise\ul lui Liui, pe care l-a afi[at la poarta ora[ului Sianian, ]nso\indu-l cu men\iunea c= celui care va putea corecta barem o singur= hieroglif= ]i va oferi o mie de galbeni. (Mostre ale str=vechii biblioarte chineze le v=zui [i eu, nenum=rate, ]n Muzeul caligrafiei aflat undeva la zece-cincisprezece kilometri dep=rtare de celebra m=n=stire Shaolin, atmosfera de acolo f=c`ndu-m= s=-mi amintesc de versurile lui Hlebnikov: Asemeni ghicitului ]n cafea [i caligrafie/ Priveam derutat [i curios/ Profunzimile h`rtiei, cu eventuala rectificare de rigoare spun`ndu-mi c=, probabil, ]n virtutea tradi\iilor na\ionale, chinezii ar ghici nu ]n za\ul de cafea, ci ]n cel de... ceai...) Iar dac= despre renumitul caligraf nipon Kobo (secolul IX) legenda spune c= pentru el era bun= orice pan=, remarc`ndu-i astfel deosebita m=iestrie, nu [tim dac= un asemenea elogiu i s-ar potrivi [i unui m`nuitor de condei (sau: cara-tu[ dou= cuvinte turce[ti ce ]nseamn= negru [i piatr=). P`n= a fi descoperit= ieftina piatr= neagr= grafitul , creioanele erau destul de costisitoare, acum patru secole mai reprezent`nd ]nc= tije de aur sau de argint ]mbr=cate ]n lemn de cedru sau chiparos. Erau ]n uz [i condeiele de plumb, iar la italieni din [ist negru. }n 1564, undeva ]n Anglia, o furtun= n=prasnic= smulse din p=m`nt un arbore uria[, ]n craterul l=sat de r=d=cini descoperindu-se grafitul pe care, ]naintea tuturor, l-au folosit p=storii de turme: cu negrea\a acestui mineral ei ][i marcau oile. Cur`nd vin [i negustorii, care extrag grafitul pentru a-[i numerota l=zile cu m=rfuri. Dar ]n secolul XVIII regele George al II-lea confisc= terenul de unde se extr=gea z=c=m`ntul, cei prin[i c= sustrag grafitul fiind amenin\a\i cu moartea prin sp`nzurare. }ns= chimia modern= anul= pre\ul regal [i inechitabil al minereului discordiei: cehul I. Garmut [i francezul N. Conte au nevoie de mai mult= 19

argil= [i de pu\in praf de argint, pentru a confec\iona creioane ustensile oric`nd la ]ndem`na oric=rui dintre noi, diversificate ]n circa 350 de tipuri, 70 de nuan\e coloristice [i 17 niveluri de soliditate a minei. Neobosi\ii, mereu curio[ii statisticieni au calculat c= un condei obi[nuit poate trasa o linie de 60 de kilometri lungime, ori ajunge pentru a scrie 50 de mii de cuvinte. Sau 61,5 propozi\ii, dac= fiecare din ele ar fi alc=tuit= din 814 cuvinte, precum una din frazele-maraton din romanul lui Marcel Proust Sodoma [i Gomora: ocup`nd 2,5 pagini tipografice, e considerat= cea mai lung= propozi\ie din c=r\ile sau revistele lumii (...de p`n= la dezl=n\uirea postmodernismului). La o adic=, nu ar fi cazul s= ne uimim nici de num=rul cuvintelor ce pot ie[i dintr-o min= de creion, nici de lungimea celei mai ]ntinse fraze, dac= ne g`ndim la unele romane mai mult dec`t durdulii, precum }nflorirea m=rului a(l) unui autor chinez din sec. XVIII, nara\iune ce num=r= 4 milioane 830 de mii de cuvinte, sau romanul ]n 27 de volume Oameni de bun= credin\= al lui Jules Romains, scris ]ntre 1932 [i 1946. Desigur, p`n= la cele 40 de volume ale romanului Tokuga-Waleyasu al japonezului Sohaky Iamacka mai e ni\el... de scris ([i de citit!). Apoi, multe alte lucruri/calcule curioase pot afla scriptohermeneu\ii, apel`nd la servis-ul computatorului, d`nd clic pe sigla statistica. Iat= [i alte date furnizate de scriptostatistica mig=loas= condeiceasc=: numai ]n Statele Unite ale Americii se produc(eau?) anual 2,5 miliarde de creioane [i, dac= s-ar g=si ni[te apuca\i care s= le pun= cap la cap, min= la min=, [irul lor ar ]nconjura de 11 ori globul p=m`ntesc... Probabil, s-a calculat [i lungimea liniei de cerneal= filiat= dintr-un toc rezervor cu piston ce din sine ]nsu[i se alimenteaz= (ce a precedat stiloul modern), inventatorul c=ruia nu a fost altcineva dec`t iluministul rom`n Petrache Poenaru, care l-a brevetat, ]n 1828, la Lyon. (Ast=zi, milioane de interesa\i utilizeaz= condeiul, creionul ordinatorului, de unde [i no\iunea: grafic= de computer.) Precum se [tie, dup= invazia creioanelor a urmat cea a pixurilor cu min= lichid=. Numai c= ]n cvasiunanima bucurie a civiliza\iei noastre, manifestat= fa\= de practicismul... p=stos, au r=sunat [i voci discordante, unele apar\in`nd chiar celebrit=\ilor, precum a fost cea a scriitorului american de expresie francez= Julien Green, care, nu mai departe de anul 1968 (ce mai r=zmeri\= studen\easc= ]n capitala Fran\ei!), regreta ]n dest=inuiri diaristice: Ieri, la Paris, cump=r=turi diverse. Am c=utat peni\e de o\el, cu care s=-mi scriu c=r\ile, dar asemenea peni\e nu se 20

mai g=sesc dec`t cu mare greutate, obiceiul de a le utiliza pierz`ndu-se destul de repede. Acum copiilor li se dau pixuri. Nici vorb= s= mai caligrafieze litere. Iat= un mic semn, printre at`tea altele, al decaden\ei universale. Exagera sau nu renumitul literat?... S-ar fi postat ]n fa\a ecranului de calculator?... Probabil, aceast= ma[in=rie fantastic= poate imita p`n= [i peni\a de o\el... Conservatoare [i precaut= cum e (desigur, nu totdeauna), omenirea nu s-a gr=bit s= se despart= nu numai de pana de g`sc= sau de peni\a de metal, ci ]n genere de scrisul de m`n=: ]n Anglia, patentul pentru ma[ina de dactilografiat a fost acordat ]nc= ]n anul 1714 (!), dar primul mecanism-dar de acest fel este v`ndut abia peste un secol [i jum=tate. }ns= nici p`n= ast=zi nu lipsesc notabilit=\ile literare care ][i manifest= suspiciunea fa\= de progresul asigurat de... ma[ina de scris! S= mai vorbim de ea acum, ]n plin= epoc= de computerizare?... Oricum, nu prea mult timp ]n urm=, Jorge Luis Borges, spre exemplu, avea nostalgia caligrafiei deosebit de ]ngrijite, art= pe care, zicea el, ma[inile noastre de scris ne deprind s-o uit=m, iar ]n cea de-a doua chestiune celebrul latinoamerican afirma c= tipografia i-a adus omenirii un mare necaz, multiplic`nd la nesf`r[it noiane de texte inutile. Poate c= Borges avea motive speciale s= reac\ioneze astfel, fie [i din considerentul c=, de la o vreme, nu s-a mai folosit de manuscrise, dactilograme sau [palturi tipografice: Sunt orb, [i sunt obligat s= manevrez ciorne mentale, se dest=inuia el ca un Homer al secolului dou=zeci. (Una din primele fi[e care, iat=, se include ([i ea) ]n acest eseu dateaz= de acum circa 35 de ani, transcris= din celebra, la acea vreme, carte a lui Umberto Eco Opera deschis=, fi[= ce se refer= la faptul c= deja industria design contope[te frumosul cu utilul, restituindu-ne o ma[in= umanizat=, pe m=sura omului, astfel c=: un tel, un cu\it, o ma[in= de scris... ][i exprim= posibilit=\ile de ]ntrebuin\are ]ntr-o serie de raporturi pl=cute, care ]ndeamn= m`na s= le ating=, s= le m`ng`ie, s= le foloseasc=. Ei bine, sunt sigur c= am optat pentru acest extras nu din considerentul c=, pe atunci, mi-a[ fi pus foarte acut [i lucid problema reific=rii, a pericolului ca omul s= fie dominat de c=tre lucrurile, robo\ii pe care ]i produce chiar el. Nu, motivul era cu totul altul: pur [i simplu, ]mi doream s= am [i eu o ma[in= de scris (!) personal=, pe care s-o ating, s-o m`ng`i, s-o folosesc la propria-mi discre\ie, f=r= a [ti c=, vreodat=, a[ putea-o tr=da ]n favoarea fascinantului computer [uite, c= nu are un nume... feminin...]) Dar oare 21

aceast= tr=dare mic= nu e prologul unei v`nz=ri [i mai mari, chiar definitive, pe care o prezice ba chiar pe care pariaz= (cu propria via\=!) dl Bill Gates, c=ruia lumea ]i datoreaz= enorm ]n ce prive[te revolu\ia din domeniul comunic=rii? Despre ce este vorba se va afla din amplul citat, acceptat, sper, de liberalismul intertextualit=\ii, citat f=r= de care, mi se pare, problema nu c= ar r=m`nea neclarificat=, ci ar pierde mult din emotivitatea [i revolta ce vibreaz= ]n extraordinar de dramatica esen\ializare din eseul Literatura [i via\a a lui Mario Vargas Llosa care, la pariul creatorului Microsoft, r=spunde cu, aproape, o anatem=, scriind: Bill Gates a afirmat ]n cadrul unei conferin\e de pres= c= nu va muri p`n= nu-[i va ]ndeplini marele s=u obiectiv. Care anume? Eliminarea h`rtiei, deci [i a c=r\ilor, m=rfuri care ]n opinia domniei sale sunt deja ]ngrozitor de anacronice. Domnul Gates a explicat c= ecranele calculatoarelor sunt capabile s= ]nlocuiasc= cu succes h`rtia, prelu`ndu-i acesteia rolurile ]ndeplinite p`n= acum, roluri care, pe l`ng= faptul c= sunt mai pu\in oneroase, ocup= [i mai pu\in loc [i sunt mai u[or de transportat. Informa\iile [i literatura prezentate pe ecrane [i ]nlocuind ziarele [i c=r\ile vor avea avantajul ecologic de a evita devastarea p=durilor, cataclism generat de industria h`rtiei. Fire[te c= oamenii vor continua s= citeasc=, a explicat el, dar pe ecrane, [i astfel va fi mai mult= clorofil= ]n mediul ]nconjur=tor. Eu nu eram de fa\= [tiu aceste detalii din pres= , dar dac= a[ fi fost, l-a[ fi huiduit pe domnul Bill Gates, fiindc= [i-a expus acolo, cu at`ta neobr=zare, dorin\a de a ne l=sa f=r= obiectul muncii, pe mine [i pe at`\ia colegi de-ai mei, condeieri livre[ti. Poate oare ecranul ]nlocui cartea ]n orice condi\ii, dup= cum afirm= creatorul Microsoft? Nu sunt at`t de sigur. O spun f=r= a t=g=dui c`tu[i de pu\in uria[a revolu\ie produs= ]n domeniul comunic=rilor [i al informaticii... Dar, de aici [i p`n= la a admite c= ecranul electronic poate suplini h`rtia pentru lecturile literare, e cale lung=. Pur [i simplu, nu pot s= accept c= lectura nefunc\ional= [i neprogramatic=, acea care nu necesit= o informa\ie sau o comunicare de utilitate imediat=, se poate integra ecranului unui calculator, p=str`nd farmecul [i bucuria cuv`ntului [i conferind aceea[i senza\ie de intimitate, aceea[i concentrare [i izolare spiritual= ca ]n cazul c=r\ii. Poate c= e o prejudecat=, rezult`nd din lipsa practicii, din deja ]ndelungata mea identificare, ]n experien\a literar=, cu c=r\ile de h`rtie, dar, de[i navighez cu mult= pl=cere pe Internet, c=ut`nd ve[ti din lumea ]ntreag=, nu mi-ar trece prin cap s= recurg la el ca s= citesc 22

poemele lui Gngora, un roman de Onetti sau un eseu de Octavio Paz, fiindc= [tiu sigur c= efectul acestei lecturi n-ar fi niciodat= acela[i. Am convingerea de nejustificat, c= odat= cu dispari\ia c=r\ii, literatura va primi o lovitur= serioas=, poate chiar mortal=. Numele nu va disp=rea, fire[te, dar va servi, probabil, pentru a desemna anumite texte la fel de diferite de ceea ce ]n\elegem azi prin literatur=, cum sunt programele de televiziune de scandal [i via\a monden=, cu personaje de jet-set sau Big Brother, fa\= de tragediile lui Sofocle [i ale lui Shakespeare. Dar, dup= aceast= alarmant= [i, ]n egal= m=sur=, incisiv= inser\ie, s= revenim la ceea ce Mario Vargas Llosa a numit farmecul [i bucuria cuv`ntului ce confer= senza\ie de intimitate, prezente chiar [i p`n= la concentrarea [i sih=stria spiritual= pe care o cere cartea, senza\ia fiind cu siguran\= acut resim\it= ]n timpul bibliomaeuticii, ca s= zic a[a; adic=, ]n procesul na[terii c=r\ii. Unii autori resimt dramatic diminuarea farmecului [i bucuriei respective, precum i se ]nt`mplase [i lui Mircea Eliade din momentul ]n care se v=zuse nevoit s= renun\e la manuscrise din motivul c= o necru\=toare artrit= ]l ]miedica deja s= scrie. Se g`ndea s=-[i povesteasc= textele magnetofonului, ]ns= avea spaim= de aceast= unealt=, astfel c=, atunci c`nd a fost s= dispar= din orizontul fiin\elor certe (I.P. Culianu), a luat cu sine [i nuvela pe care se g`ndea s= i-o dicteze/]ncredin\eze benzii de celuloid. (Apropo de magnetofon: spre sf`r[itul secolului XIX, cam prin 1888, Vasile Alecsandri presupune nu prea ]ndep=rtata zi ]n care se va construi un aparat de captare a vocii umane, adic= magnetofonul, reportofonul. Micul aparat va fi purtat ]n buzunar [i, ]nregistr`nd vocile prietenilor, ]i va scuti pe ace[tia de osteneala de a le transcrie pe h`rtie. Vede-se, la acea vreme, genul epistolar ]ncerca deja dint`iele semnalmente de oboseal=...) {i totu[i, cu mult p`n= la ]nc=p=\`narea lorzilor, p`n= la regretele lui Julien Green sau Jorge Luis Borges, se ]nt`mplase marea revolu\ie (tehnico-cultural=?...) care nu mai \inea cont nici de pan=, nici de scrisul de m`n=, [tiind c=, dup= expresia lui Arthur Clark, odat= cu inventarea presei de imprimat tipografice, cuv`ntul tip=rit a devenit, de fapt, nemuritor. Manuscrisele, sulurile, papirusurile sunt vulnerabile, put`nd fi u[or nimicite, ]n vreme ce de la Gutenberg ]ncoace doar foarte pu\ine opere de inestimabil= valoare au disp=rut ]n neant. {i c`nd te g`nde[ti c=, la timpul respectiv, geniala inven\ie fusese declarat= de unii ca barbar= falsificare a c=r\ii, anumi\i posesori de manuscrise nedorind s=-[i batjocureasc=, ziceau ei, bibliotecile cu lucr=ri ie[ite 23

de sub teascul tipografic... Ast=zi ]ns=, computerele ]ngusteaz= mereu aria de r=sp`ndire a scrisului de m`n=... Dar, s-o recunoa[tem, ordinatorul poate s= [i ocroteasc= manuscrisele din vechimea culturii lumii, imposibil de consultat din cauza fragilit=\ii lor, [i care sunt introduse ]n re\eaua Internet, puse astfel la dispozi\ia cercet=torilor sau doar amatorilor de turism scripto-cultural. De exemplu, Biblioteca Britanic= a inclus ]n circuit universal povestirile medievale despre regele Arthur, unele dintre care dateaz= din secolul IX, iar Muzeul Literaturii Rom`ne manuscrisele eminesciene. Arhetipurile c=r\ilor tip=rite se consider= a fi cele 12 t=bli\e de lemn, imprimate ]n Coreea anilor 704751. A urmat Sutra de diamant, tratat hindus, tradus ]n chinez= [i scos de sub teasc la 11 mai 868 de tipograful Ven Ci ]n form= de sul format din [ase foi de text [i mai reproduc`nd o gravur= cu imaginea lui Buddha. Se pune la ]ndoial= [i pionieratul lui Gutenberg ]n arta tipografic= european=, anumi\i cercet=tori sus\in`nd c= o tip=ritur= realizat= cu 20 de ani p`n= la Biblia imprimat= de renumitul neam\ ar fi ap=rut ]n ora[ul olandez Harlem, gra\ie unei metode tipografice inventate de un cet=\ean pre nume Kster. }ns= lui Gutenberg nicicum nu i se poate contesta o alt= inven\ie, [i anume: elaborarea aliajului numit gart, const`nd din cositor, plumb [i stibiu, din care [i p`n= ast=zi se toarn= formele tipografice. (Literele lui Gutenberg fuseser= declarate drept primele detalii standart din istoria tehnicii europene.) De la ]nt`ile tip=rituri xilografice (xilo = capac, grafo = scriu), numai ]n Europa Occidental= au ap=rut peste 14 milioane de titluri bibliografice, pe care o editur= englez= le-a enumerat ]n 650 de volume de c`te 700 de pagini fiecare. Majoritatea scriitorilor ]mp=rt=[esc opinia lui Jules Michlet c=: {paltul e g`ndul dvs. pus ]n lumin=. Iar printr-o aser\iune a lui Theophile Gautier ajungem sau, poate, revenim la un aspect deja anun\at al subiectului, liter=emo\iecaracter: Despre ceea ce am scris, spunea autorul francez, eu pot judeca numai dup= [palturi. }n corectura tipografic= timpul devine impersonal, pe c`nd ]n manuscris se mai simte prezen\a ta, a tot ce se leag= cu o mul\ime de fibre de fiin\a ta, nedesp=r\indu-se ]nc= de ea. Dar ne-am putea oare imagina manuscrisele umilin\ei nedisimulate ale cer[etorilor din China antic= ce st=teau de-a lungul trotuarelor, unii cu biografia scris= pe p`nz=, iar al\ii, care nu aveau barem un petic 24

de \es=tur=, caligrafiindu-[i curriculum vitae cu v=dit= emo\ie direct pe p=m`nt, folosind creta? Cu titlu de autotest psihologic, introspectiv, s= ]ncerc=m a fi c`t mai aten\i la propriul nostru scris de m`n=, la cel al rudelor, prietenilor, cunoscu\ilor, apreciindu-l mai mult sau mai pu\in conform unor prescrip\ii grafologice. }n baza acestora, s-a ajuns la concluzia c= persoanele care au un scris foarte ]nclinat posed= o mare sensibilitate. Literele ]n sui[ vorbesc de ardoare. Finalele scurte de economie. Scrierea rapid= despre o concep\ie prompt=. Scrierea clar= [i armonioas= atest= o inteligen\= limpede. Curbele denot= bl`nde\e. Litera n caligrafiat= ]n form= de u ar sugera c= autorul e un om binevoitor... O fil= f=r= margine [i alineate denot= avari\ia. O margine egal= de ambele p=r\i relev= ordine [i armonie. Un scris orizontal, rigid, drept, \eap=n, e m=rturia voin\ei [i inflexibilit=\ii. Scrisul orientat ]n pant= urc=toare, dar aspru, ar deconspira, cic=, vanitatea prosteasc=. Dac= urc= exagerat, el e ]nsemnul exalt=rii. Scrisul care coboar= adie a pesimism, a melancolie. Cobor`nd energic, el dezv=luie dezolare [i poate c= predispozi\ie spre Doamne fere[te! suicid. Scrierea sinuoas=, ]n serpentin=, e cea a suple\ei de spirit, a diploma\iei etc. S-a sus\inut (unii zic, chiar, s-a constatat...) c= nu doar ]n scrisul unui individ, ci [i ]n cel comun, al unui sau altui popor, este investit= o anumit= psihologie [i ireductibile tr=s=turi de caracter etnic. Nu e ]nt`mpl=toare, se crede, nici direc\ia scrisului, de la st`nga la dreapta sau viceversa. Izvoditorii scrisului ce apar\ineau rasei negroide [i celei semite (sud-vestul Asiei [i nordul Africii: arabii, sirienii, evreii etc.) priveau c=tre sud, spre locurile originii lor, ]ns= ][i ]ndreptau scrisul spre r=s=rit. Albii, ]n schimb, priveau spre nord, unde li se aflau t=r`murile genezei, ]n consecin\= orient`ndu-[i scrisul tot spre r=s=rit, ]ns= pe papirus sau pergament vectorii grafici ai unora [i celorlal\i au ie[it a\inti\i, de fapt, ]n direc\ii diferite. Precum ]n cultura Asiei Orientale, [i ]n Asia Mijlocie caligrafia este considerat= art= superioar=, ]n special ]n islamism, spa\iu ]n care-i aproape omniprezent= [i func\ional=, pentru cei ini\ia\i, prin simbolismul ei grafic [i cromatic. }n credin\a respectiv=, caligrafia pare a avea o semnifica\ie primordial=, deoarece ]n unele imagini metaforice din Coran Dumnezeu apare drept caligraf (!) (la cre[tini, scrie ceva pe p=m`nt) despre care se spune c= ar \ine ]ntre degete omul, m`nuindu-l precum dore[te, de unde se deduce, asociativ, c= Adam e utilizat 25

precum un qalam (condei). Iar unii ezotericieni consider= c= literele alfabetului ar alc=tui ]nsu[i corpul lui Dumnezeu. (S= ne mai amintim c= Brahma poart= o ghirland= din cincizeci de litere.) Dar [i corpul omului, de data aceasta ideea cobor`nd din Nord [i apar\in`ndu-i teozofului danez Sren Kierkegaard: }ntreaga via\= poate fi privit= ca un amplu discurs ]n care diferitele tipuri de oameni ar reprezenta diversele p=r\i de vorbire (am putea extinde aceasta [i la diferitele state [i la raporturile dintre ele). C`\i oameni n-ar fi atunci dec`t adjective, interjec\ii, conjunc\ii, adverbe! Ce pu\ini ar fi substantive, verbe active etc., [i ce mul\i aceia care n-ar fi dec`t virgule. De regul=, culturile au poezia [i filosofia lor particular= referitoare la caligrafie, aceasta, la r`ndul ei, fiind individualizat= prin diverse stiluri ca [i cum canonizate (ca paradigm=), fiecare cu tr=s=turile sale formale (ornamentale), estetice, plurisugestive. }n islam, pentru textele sacre e utilizat= una din cele mai vechi modalit=\i de scriere numit= kufic monumental=, hieratic=, angular=, sobr= sau concis= , menit= ]n special versetelor coranice. Sistemele caligrafice erau specifice diverselor activit=\i, inclusiv coresponden\ei... prin porumbei, ce \ine de scrierea miniatural= (s= nu oboseasc= p=s=rile!) gubar (praf), aplicat= [i ]n exemplarele minuscule ale Coranului. Iar pentru poezie, care, se [tie, are taina ei, presupun`nd apriori enigma, este indicat (]n Iran, cel pu\in) stilul shikasa (ciobit), c=ruia ]i este specific= leg=tura neobi[nuit= dintre litere, ceea ce face textul mai dificil de descifrat. }n timpurile premoderne, apar scrieri decorative, av`nd o caligrafie imaginativ= fulminant=, viz`nd ba o form= de moschee, ba o barc= sau o pas=re. Astfel, se citea nu numai sensul textului, ci ]nsu[i stilul scrierii. Spre exemplu, galbenul cernelii duce cu g`ndul la paloarea ]ndr=gostitului, iar, eventual, scrierea ]n oglind= sugereaz= aspira\ia spre unire a iubi\ilor. Preg=tirea unui manuscris islamic presupune(a) o mig=loas= munc= ]n echip= alc=tuit= din me[terii care preg=tesc h`rtia, lustruind-o, de regul=, cu praf de agat ce alc=tuie[te stratul de prepara\ie, dup= aceasta incluz`ndu-se caligraful propriu-zis, pictorul care deseneaz= frontispiciile, decora\ia vegetal=, cartu[ele ce ]nconjoar= textele. }n alte cazuri, din echip= face parte [i un miniaturist (pentru textele [tiin\ifice, istorice, literare) [i leg=torul, care, [i el, respect= cerin\ele artei sale. (Dac= veni vorba despre me[terii de h`rtie, unul celebru a fost Henry Frowdow de la Editura Oxford Press, considerat inventatorul sau fie doar reinventatorul sortimentului de h`rtie impregat= cu o substan\= 26

mineral= care ]i d= opacitate, vechime, cunoscut= ca h`rtie de India.) Dar, pentru a ne mai men\ine pu\in ]n aria ideatic= a islamului, s= amintim c=, ]n 1720, Dimitrie Cantemir (despre care Voltaire spunea c= ar ]ntruni ]n sine talentele grecilor antici), pe c`nd ]l ]nso\ea ]n Persia pe Petru I, a fondat o tipografie menit= tip=ririi diverselor documente ]n limbile turc=, persan= [i armean=. Dat fiind c= ]n Rusia, precum [i ]n \=rile musulmane prin care trecea expedi\ia imperialist= nu se g=seau litere arabe, Cantemir le-a fabricat el ]nsu[i, conform propriilor schi\e. }n acest mod, principele nostru a pus bazele tipografice printre t=tari, care ]n armata \arului rus erau circa 50 de mii. Nici configura\ia literelor ]n alfabete nu reprezint= un dat invariabil. De-a lungul timpurilor, caligrafia ][i schimb= caracterul. Herbert Read sus\inea c=, ]ntotdeauna, con[tiin\a individualit=\ii a fost subordonat= con[tiin\ei solidarit=\ii de grup sau de clas=. Acest lucru ar putea fi demonstrat ]n mod evident de istoria scrisului de m`n=. }ns=[i expresia scrisul de m`n= este o no\iune modern= ce vorbe[te despre scriptele grecilor sau ale romanilor, chiar [i de cele ale umanismului. P`n= ast=zi ne tot minun=m de uniformitatea scrisului p=rin\ilor sau bunicilor. }n veacul al XVIII-lea sau al XIX-lea, numai personalit=\ile cu totul excep\ionale [i excentrice ][i permiteau s= aib= un scris de m`n= foarte individual. Printre cei care au ]ntrunit deopotriv= caracteristici de excep\ie [i excentrice a fost [i Herman Melville, metamorfozele dinamice ale firii [i psihologiei sale reg=sindu-se chiar [i ]ntr-o succint=, energic= m=rturisire ce atest= o fireasc= doz= de exagerare pentru un om ales: F=r= s= vreau, caligrafia mea se transform= [i ]ncep s= folosesc litere mari, de afi[. Da\i-mi o pan= de condor! Da\i-mi craterul Vezuviului drept c=limar=! De unde [i concluzia c= manuscrisele scriitorilor sunt mai personale [i mai deosebite unele de altele dec`t c=r\ile lor. S-a constatat c= p`n= [i vibra\ia literei din r=va[ele lui Pu[kin se deosebea ]n cazul c`nd ]i scria unui coleg sau c`nd se adresa vreunui mo[ier. }n genere, autorul lui Evgheni Oneghin este st=p`n deplin pe scrisul s=u, model`ndu-l ]n func\ie de situa\ie [i necesit=\i. Chiar [i mostrele de autografe erau diverse, ]mp=r\ite ]n dou= categorii [i patru specii. Prima categorie era considerat= artistic=, de crea\ie, a doua monden=. Cea dint`i include dou= specii: de ciorn= [i pe curat. Secunda specia intim= [i cea oficial=. A. Efros remarca: Autografele de crea\ie pe curat sunt executate cu ni[te tr=s=turi zv`cnite, repezi, str=lucitoare, triumf=toare ]n ]n=l\=rile [i bru[tile lor c=deri, ]nzestrate cu o neclintit= prezen\= a ritmului. 27

Autografele ]n ciorn= sunt scrierea ]n halat, ]nc= descul\=, cu literele ciufulite, cu stenogramele larvare ale cuvintelor, mai cur`nd reprezent`nd semnele conven\ionale ale viitoarelor no\iuni, dec`t sensuri inteligibile... Naratorul din nuvela lui A.P. Cehov Scriitorul spune despre un personaj: Judec`nd dup= caligrafia sa dezinvolt=, cu ]nflorituri, el nu era str=in de civiliza\ia european=. Poate c= respectivul tindea s= ating= un anumit ideal caligrafic, definit de Herbert Read ca scris ]nzestrat cu frumuse\e, dar f=r= personalitate. Deoarece personalitatea nu ]ncearc= s= se manifeste dec`t rareori ]n isc=litur= sau ]n c`te un autograf. Cehov ]nsu[i aproape c= nu a l=sat ]n urma sa manuscrise. Cele existente totu[i le-au p=strat apropia\ii [i prietenii s=i. De altfel, acest detaliu vorbe[te [i el despre anumite tr=s=turi de caracter ale celebrului autor. Iuri T`nianov a fost pus ]n gard= anume de felul ]n care a ap=rut ]n ochii [i ]n\elegerea altora propria sa caligrafie, remarc`nd: Nu cred ]n psihografologie din clipa ]n care grafologul Morgen[tern, privind la scrisul meu, a spus c= ]n via\a-mi personal= sunt un tiran. Ei bine, declar= omul ce declar=, ]ns= nu e obligatoriu s= se tot \in= de exclama\ii erupte ]n clipe de n=duf, precum i se ]nt`mpl= aceluia[i I. T`nianov, care ][i men\inu un interes permanent fa\= de particularit=\ile scrisului altora. Iat= unele note pe care le preg=tise pentru un eventual studiu: Cuneiformele p=trate ale lui Ceaadaev, care-[i b=tea joc de epoca sa, filele manuscriselor lui asem=n=toare cu ni[te bule papale. Parc= i-ar sem=na, parc= nu i-ar sem=na autorului s=u scrisul lui Viazemski; p=trate, unele litere luate aparte, ]ns= butuc=noase, ca din topor, cu stre[ini de paie pr=v=lite ]n toate p=r\ile, ca ]ntr-un c=tun obi[nuit, ce e proprietatea vreunui cneaz. }ncep`nd cu Alexandru I, scrisul \arilor are alur= de cal-circar, dresat, ]n stare s= se mi[te doar ]n cerc. ...S`rm= fr`nt=, tremur=toare scrisul lui Tiutcev, amintind de col\uroasele linii gotice ale domurilor nem\e[ti... ...Gogol e un s`rguincios, sub a c=rui m`n= mai tr=ie[te ]nc= modelul consacrat de caligrafie. Apoi, ]n alt= parte: }ngrijitul, delicatul [i copil=rescul scris al lui Gogol... Lev Tolstoi ]nvedera prin excelen\= o atitudine conservatoare fa\= de munca scrisului, fie aceasta [i de rutin=. Neav`nd la inim= ciornele, el nu a[ternea ]n grab= prima sau a doua variant= a vreunei povestiri. Neacurate\ea unei atare metode, precum i se p=rea lui, l-ar fi deprimat, 28

l-ar fi ab=tut de la subiect, curm`ndu-i pofta de a mai scrie. Spunea c= se conduce mereu de sentimentul afectivit=\ii sau al urii fa\= de mi[carea scriiturii. Plictiseala e cel mai sigur semn al neartistismului. P`n= nu am [lefuit fraza precedent=, nu pot ]ncepe alta nou=. Antipodul lui Tolstoi ]l reprezenta, s-ar putea spune, Dostoievski, despre care N. Ciudakova remarca: Scriind capitolele din Adolescentul cu o imagina\ie [i rapiditate fulminante, (Dostoievski) l=sa ]n manuscris ]nsemne sugestive aluviunile g`ndirii sale puternice, imagini, scene schi\ate grabnic pe col\urile de file, pe c`mp, printre r`nduri... Iar B. Toma[evski depista ]n astfel de manuscrise [i un fel de ner=bdare psihologic= a [uvoiului de g`nduri haotice, de nest=vilit. Dostoievski ]nsu[i d=du dovad= de erudi\ie [i intui\ie psihografologice demne de aten\ia exper\ilor ]n domeniu. Iat= un pasaj din romanul Idiotul: Oho! exclam= generalul, la vederea micii probe caligrafice, prezentate de cneaz, p=i asta nu-i prob=, e o adev=rat= mostr=, un model! {i ]nc= din cele mai rare! Ia te uit=, Ganea, ce ditamai talent! Pe foaia cea groas= [i velin= cneazul ]ns=ilase cu vechi caractere medievale ruse[ti urm=toarea fraz=: Scrisu-s-a de c=tre smeritul egumen Pafnutie [i cu m`na sa isc=litu-s-au. Iar asta, porni a l=muri cneazul, cu extrem= ]ndem`nare [i pl=cere, asta e propria isc=litur= a egumenului Pafnutie. Splendid se mai isc=leau to\i ace[ti vechi egumeni [i mitropoli\i ai no[tri, [i cu ce ales gust, uneori cu c`t= s`rguin\=!... Apoi am mai scris [i cu alte caractere dincoace: =sta e acel caracter rondo-majuscular francez din secolul trecut, unele litere se scriu oarecum altfel; chiar caracterul folosit ]n pie\e [i de c=tre copi[tii aceia publici, imitat dup= propriile lor mostre... Am str=mutat caracterul francez ]n literele ruse[ti... (Iar) acesta e unul din caracterele pur ruse[ti, cel practicat ]n cancelarii, ]n cele militare mai ales, scrierea furierilor, cum s-ar zice. A[a se scrie o h`rtie oficial=, adresat= vreunei mari-m=rimi, cu caractere a[ijderea majusculare, ]ntr-acea preafrumoas= scris=, scris= cu aldine, ]n negrugras executate fiind literele, dar de un admirabil gust, totu[i. Un caligraf nu [i-ar fi permis parafele acestea ori ]ncerc=rile astea de parafe, mai bine zis, le vede\i colea, semicodi\ele astea, neduse p`n= la cap=t, dar, ]n ]ntregul ei, privit= scrisa, ia uita\i-v=, anume ]n ele ]i const= tot caracterul, z=u dac= nu ]n\eleg sufle\elul acesta de furier [i sold=\oi ce se v=de[te aicea: ce tare s-ar fi av`ntat el, parc=, [i ce mai d= din el talentul, cum s-ar zice, dar [i ce tare-i mai e prins ]n copci 29

gulerul vestonului, disciplina militar= p`n= [i ]n scrisul lui r=sfr`ng`ndu-se; o dr=g=l=[enie! ...Ei, iat= colea [i cea mai simpl=, obi[nuit=, dar [i de cea mai pur= spe\= totodat=, scris= englezeasc=: aici e culmea ce-o poate atinge gra\ia, mai sus n-are unde accede, totul e aicea numai farmec, ]n scrisul acesta m=runt ca m=rgelu[ele, sc=p=r=tor ca m=rg=ritarele, e un model finit; dincoace ]i pute\i vedea [i varia\ia, care iar fran\uzeasc= e; mi-am ]nsu[it-o de la un voiajor comercial francez: acelea[i caractere engleze[ti, doar c= linia neagr= e un picule\ mai neagr= [i mai groas= dec`t ]n cele engleze[ti, chiar dac= se ]ncalc= oarecum astfel propor\iile [i luminozitatea! V= invit a constata [i altceva ]nc=: ovalul e a[ijderi schimbat, e ni\elu[ mai rotund, [i iar mi-am permis aici o parafraz=, or, parafele sunt cel mai periculos lucru posibil, domnilor! Parafa cere un gust absolut irepro[abil; dar [i c`nd ]\i reu[e[te, c`nd izb`nde[ti a-i g=si propor\iile, cu nimic nu mai este comparat= atuncea o astfel de scris=, po\i s= te [i ]ndr=goste[ti de ea, z=u. Oho! p`n-la fine\uri ajungi mata, t=icu\ule, r`se generalul, care caligraf? E[ti pur [i simplu un artist! (Trad. de Al. Cosmescu.) Cred c= aceast= mostr= de psihografie ]ndrept=\e[te extinderea citatului. |in`nd cont de multiplele exemple [i m=rturisiri referitoare la autoflagelarea pe care [i-o aplic= mereu Dostoievski aproape ca pe o fatalitate a con[tiinciozit=\ii fa\= de munca literar=, e greu de spus c`te interven\ii de corectur= a suportat pagina despre frumuse\ea [i semnifica\iile implicite ale scrisului de m`n=. Cu toate c= elegan\a, cursivitatea [i naturale\ea expresiilor ar putea s= le trezeasc= unor cititori p=reri eronate despre o presupus= u[urin\= [i lips= de efort. La urma urmei, tradi\ia de a considera munca literar= ceva ce \ine mai mult de joc dec`t de efort con[tient, aplicat cu ]nd`rjire [i perseveren\=, ][i ia ]nceputurile din negura epocilor. }nc= ]n ad`nca antichitate, odat=, Sofocle se dest=inui c= trei poezii ]l cost= trei zile, la care un versificator oarecare se gr=bi a spune c= ]n acela[i r=spas el ar ferici lumea cu o sut= de poezii. A[a e, ]ns= ele ar exista numai trei zile, r=spunse Sofocle. Dar, culmea! o impertinen\= asem=n=toare se f=cu remarcat= cu aproape 400 de ani p`n= la Sofocle. }ncep`nd cu prima jum=tate a secolului VIII [i p`n= la mijlocul secolului VI ].Hr., destui veleitari ][i b=gaser= ]n cap ideea c= ar putea expune ]n versuri, dup= modelul epopeii homerice, ]ntregul conglomerat evenimen\ial legat de Troia, =[tia fiind a[a-numi\ii poe\i-ciclici Arctinos, Leshes, Stasinos, Aghios [i Eugammonios. 30

Cam peste dou= mii cinci sute de ani dup= antica disput= despre zilele [i muncile homeriene, hesiodice sau sofocliene, Goethe prime[te scrisoarea unui student, ]n care era rugat s= expun= planul p=r\ii a doua a poemului Faust, fiindc= sprin\arul ]nv=\=cel are de g`nd s= ]ncheie el ]nsu[i drama c=reia autorul prea ]i am`na finalul (o face abia cu cinci s=pt=m`ni ]nainte de moarte; dar, fire[te, cine poate presupune c`te alte interven\ii ar fi f=cut, dac= mai tr=ia...). (Mult mai ]nainte, un alt temerar se ]ncumetase s=-l continue pe Cervantes, prin manufacturistul s=u zel de pirat cre`nd partea secund= a romanului Don Quijote, f=r= s-o a[tepte pe cea fireasc=, pe care autorul a dus-o la bun sf`r[it ceva mai t`rziu. Iar ciudatul vede-se pictor Sarmuccia fericise cititorii italieni cu ni[te poeme lungi, ticluite ]n octave, care, pretindea m`nuitorul penelului, ]i fuseser= dictate ]n timpul unor [edin\e de... spiritism de ]nsu[i spiritul lui... Ariosto! Ba apare [i explica\ia cum c=, vede\i dumneavoastr=, forma prozodiilor-cacealma e oarecum st`ngace din motivul c=, dup= trei secole de la plecarea poetului, spiritul lui Ariosto se cam dezv=\ase s= mai compun= versuri perfecte!) Oare crede\i c= pe nou-anun\atul mesia al alchimismului poetic l-ar fi convins de contrariul Eckermann, care considera c= e mai u[or s= construie[ti Catedrala din Kln dec`t s= scrii Faust ]n spiritul lui Goethe? Olimpianul german, la Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trude[te f=r= preget (labor improbus) un deceniu ]ntreg, iar la Anii de pelerinaj ai aceluia[i personaj dou=zeci de ani. Trei redac\ii ale dramei Gtz von Berlchungen le elaboreaz= pe parcursul a unei jum=t=\i de secol. De asemenea adev=rat e c= Goethe ar fi creat ceva mai pu\in, dac= al=turi de el nu salahorea [i fidela calf=-secretar Eckermann, care ]i \inea ]n ordine perfect= mapele [i fi[ierul (ast=zi, are grij= de ele... ordinatorul! Dar f=r= a-l concura, cred, deplin pe Eckermann...), pun`ndu-i oric`nd [i neam`nat la dispozi\ie cele necesare, vreme de trei decenii not`nd tot ce a dictat maestrul (]n afar= de versuri). (}ns= ]n baza celebrului dicton Quod licet Iovi, non licet bovi = Ceea ce ]i este ]ng=duit lui Jupiter nu ]i este ]ng=duit [i unui bou s= ne amintim c= [i ]nsu[i Goethe a nutrit un timp ideea de a continua Iliada cu un poem epic, referindu-se deseori la acest proiect, ]n vederea realiz=rii lui l=s`nd numeroase note [i planuri, dar p`n= la urm= nu a scris dec`t 650 de versuri (deloc pu\in, de altfel!) ce ap=ruser= ca [i cum ]ntr-o cu totul alt= albie, dec`t cea ]n care se rev=rsaser= inten\iile [i iluziile auctoriale ini\iale. }ns= de acestea, ini\ialele, nu au 31

dorit s= fac= abstrac\ie [i unii exege\i, care, spune Croce, au luat ca termen de compara\ie tocmai a[a-zisa homericitate sau, mai general vorbind, grecitate [i, neafl`ndu-le ]n aceste versuri, au tras concluzia c= ele trebuie condamnate, ele [i ceea ce ar fi fost opera ]ntreag=, dac= ar fi fost continuat= ]n aceea[i tonalitate. Ca [i cum respectivii critici i-ar fi imputat lui Goethe c= el nu s-a \inut c`t mai aproape de unele eventuale, oarecum voalate, pasti[e homeriene, elene. Adic=, de ce, la o adic=, domnule poet, ]\i permi\i o atare abatere ]ntru originalitate, ]ndep=rt`ndu-te radical de abilii pasti[ori? Cam aceasta ar fi fost logica u[or pervers= a cli[eiza\ilor, zi[i, ]nde ei, exege\i, care nicidecum nu ajungeau la punctul de vedere corect, care este cel de a judeca opera ]n sine, d`nd cuv`ntul gustului spontan, lipsit de prejudec=\i [i reg=sind cu bucurie ]n acele versuri sufletul [i mintea, nu homeric=, nici clasic=, ci goethean=, precum men\iona Benedetto Croce.) }n genere, marii autori nu-[i consider= nicic`nd ]ncheiat= definitiv o lucrare sau alta, printre ei fiind [i stilistul de excep\ie, stilistul-model Gustave Flaubert, care deja ]n a treia edi\ie original= a romanului Salammb opereaz= 160 de modific=ri (variante) ]n nara\iune [i 45 ]n apendice. Peste cinci ani, ]n 1879, apare urm=toarea edi\ie ce comport= 470 (!) de variante, statisticienii constat`nd c= celebrul [i ne]mp=catul autor suprim= 75 de dar-uri, 75 de [i-uri, 40 deci, atunci, a[adar, 29 orice, oricare, 27 apoi, 20 totu[i, 19 ]n sf`r[it, 9 ]ntr-adev=r... Parafraz`ndu-l pe Mihai Eminescu, s-ar putea spune c=, ]n munca literar=, }nceputul [i sf`r[itul/ Sunt a filei dou= fe\e,/ Vede-n cap=t ]nceputul/ Cine [tie s=-l ]nve\e. Romanticul rus Aleksandr Grin se ]ntreba nedumerit despre o lucrare: Oare c`nd o s= termin de-a o tot ]ncepe? Am scris vreo patruzeci de ]nceputuri ale acestei istorii... Situa\ii similare apar nu numai la startul, ci [i la fini[ul operelor literare: pentru Adio, arme Hemengway avu 38 de finaluri! Reiese c=, luate ]n integralitatea lor, operele literare r=m`n implacabile ]n solicitarea a noi [i noi eforturi auctoriale. }n cazul aceluia[i Gustave Flaubert, manuscrisele Educa\iei sentimentale, ca volum, dep=[esc de patru ori varianta tip=rit=. Iar bruioanele romanului Doamna Bovary ]nsumeaz= 1788 de file, plus alte 490 ale manuscrisului definitiv. }ngrijitorii edi\iilor critice ale ilustrului narator men\ioneaz=: Filele sunt acoperite de ambele p=r\i de o scriere fin=: pe o parte este scris= prima versiune, a[a cum a \`[nit spontan, cu inerentele neglijen\e de form=; pe cealalt= parte, reluarea meticuloas= a fiec=rei fraze, a fiec=rui cuv`nt, versiune ]n care cuvintele 32

][i schimb= locul, dispar sub numeroase [ters=turi, sunt ]nlocuite de nenum=rate ori, p`n= c`nd, ]n sf`r[it, este g=sit cuv`ntul care contribuie cel mai bine la echilibrul muzical al frazei. De la o redactare la alta [i p`n= la corecturile f=cute pe textul tip=rit (exist= cinci edi\ii originale ale Doamnei...) apare evident= tendin\a de a suprima, de a simplifica. Flaubert nu consider= niciodat= c= a ajuns la o versiune definitiv= (Irina Mavrodin). Presupunem c= un caz similar l-ar oferi [i Emil Cioran, care, ]n ariile aceleia[i literaturi franceze, a suferit de perfec\ionism stilistic, fiind considerat unul dintre supremii mae[tri ]n domeniu. P=relnica u[urin\=, ca de la sine ]n\eleas=, [i ]nlesnirea ]ndem`natic= acordat= de muze scriitorului adev=rat, pe care [i le ]nchipuie (la un loc: u[urin\=, ]nlesnire, muze) scribul intrat impertinent ]n dialog cu Sofocle sau naivul alumn care l-a fericit pe Goethe cu propunerea-i involuntar hazlie, nici nu pot fi luate ]n considera\ie, c`nd cade grindina argumentelor ce nu au putut, totu[i, niciodat= consola extenuantele umbre ale celor eterni. }ntr-o lucrare ce s-a pierdut prin intemperii, Numele m=rturisitorului, se spune c= versurile lui Bo-Tzui-hi eman= lejeritate [i simpl= alunecare de penel, ]n realitate manuscriptele-i inser`nd arhipelaguri de [ters=turi, corecturi, ]nc`t, nu de pu\ine ori, ]nt`lne[ti poeme ]n care, din textul ini\ial, nu a supravie\uit barem o hieroglif=. Tot despre ]n[el=toarea impresie de u[urin\= [i lips= de efort ]n arta scrisului se vorbea ]n prefa\a la prima culegere de opere a lui Shakespeare (1623), Jhon Heming [i Henry Condell scriind: Mintea [i inima ]i lucrau ]n acela[i timp. {i ceea ce g`ndeau a[ternea pe h`rtie cu at`ta u[urin\=, ]nc`t aproape c= nu g=sim [ters=turi ]n manuscrisele sale. Peste aproape dou= decenii, la 1641, Ben Jonson, ]n Dezv=luiri asupra oamenilor [i lucrului lor, resuscit= aspectul polemic al acestor constat=ri: }mi amintesc c= actorii au men\ionat adesea ca f=c`ndu-i cinste lui Shakespeare faptul c= el nu a [ters niciodat= un vers, indiferent de ceea ce ar fi scris. Eu le-am r=spuns: Era mai bine dac= [tergea o mie, ceea ce ei au socotit drept o r=utate. }n continuare, Jonson vorbe[te de marea sa considera\ie pentru Shakespeare, ]ns= nu las= s= treac= pe l`ng= aten\ia cititorului locuri cu adev=rat slabe la marele dramaturg. }ns= ]n Istoria celebrit=\ilor Angliei de Thomas Fuller se subliniaz= c= nu a existat o alt= afirma\ie mai lipsit= de temei sau contrazis= de dovezi incontestabile c=, pentru Shakespeare, scrisul nu a \inut de lejeritate [i lips= de efort, astfel Nevestele vesele fiind rescris= ]n ]ntregime, aidoma dramelor istorice Henric al IV-lea [i 33

Henric al V-lea; povestea lui Hamlet a fost amplificat= aproape de dou= ori fa\= de forma ini\ial= etc. Adic=, se respecta preceptul altui celebru concet=\ean de peste timpuri al b=tr`nului Will, poetul Alexander Pope, care considera c= Dec`t arta de a [terge un r`nd/ Mai mare alta nu a fost nicic`nd. (Epistol= c=tre August, 1737.) Dar c`t= dreptate (t=b=cit= de regrete) (c=ci se t=b=ceau [i pieile pergamentelor, nu?) avu Lichtenberg, spun`nd c= ]n manuscrisele autorilor celebri el ar fi studiat cu egal interes ceea ce a fost jertfit sub [ters=turile exigen\ei, ca [i ceea ce a r=mas ]n ultima variant=. Parc= nu ne-ar interesa ce a fost omis ]n manuscrisele clasicilor literaturii noastre? Despre travaliul lui Ion Creang= (ce p=rea ca [i cum un povesta[ natural, dar!...) la Amintirile din copil=rie Ioan Slavici remarca: Citindu-le, ai crede c= sunt scrise cu mare u[urin\=. Defel! N-am v=zut ]n via\a mea manuscris mai necite\. Nici un cuv`nt nu mai r=m=sese, ]n ticluirea frazelor, unde fusese scris la ]nceput. }ncerca acela[i cuv`nt ]n dou= sau trei, ba [i mai multe locuri, p`n= i se p=rea lui c= i-a g=sit locul cel mai potrivit. Or, cu titlu de comentariu implicit, la o atare str=danie nicic`nd finalizat=, s-ar potrivi concluzia unui alt mare francez, J.-J. Rousseau: Manuscrisele mele, [terse, m`zg=lite, amestecate, indescifrabile atest= c`t efort m-au costat. De aici mi se trage [i faptul c= ]mi reu[esc mai bine lucr=rile care cer munc= dec`t cele care ar trebui f=cute cu o anumit= lejeritate. Un vecin (cu \ara) al lui Bo Tzui-hi, poetul hindus Rabindranaht Tagore, r=m`ne artist-creator chiar [i ]n efectuarea oarecum nepl=cutei munci de asanare a manuscriselor, c=ut`nd comunic=ri vizuale plastice ]ntre petele de cerneal= ale [ters=turilor, pentru a contura ramifica\ii de plante care, cu vrejurile lor ]nfrunzite, acoper= ornamental o parte din cuvintele variantei ini\iale. Sugestia poetic= e completat= de cea a unui peisaj neprev=zut ([i imprevizibil), alc=tuit dintr-o exotic= ieder= pe c`t de decorativ=, pe at`t de... practic=/func\ional= ]n destina\ia ei. {i ]nc= un detaliu unic, ni\el ciudat: Tagore ][i scria r`ndurile poemelor nu deasupra liniilor trasate pe file, ci sub ele. Cine ar putea explica, din punct de apreciere psihografic, o atare abatere de la regula general=? }n redactarea manuscriselor vastelor sale romane, Anatole France nu ]nvedereaz= aptitudini de artist plastic: ]n locul unde fusese cuv`ntul ce nu-i convenea, pagina e, pur [i simplu, scobit= sau t=iat= cu foarfecele... Cu toate c=, trebuie s-o recunoa[tem, ]n urma unor atare moduri de interven\ii chirurgicale, ]ns=[i pagina sugera ni[te forme de figuri destul de bizare. 34

Zadarnic, cred, am luat ]ntre ghilimele sintagma interven\ii chirurgicale, g`ndindu-m= la ceea ce spunea cineva c= de at`ta via\= investit= ]n ea, fiece pagin= a lui Balzac, dac= ar fi rupt= ]n buc=\i, ar \ipa sf`[ietor! }n cazul Comediei umane, raportarea la medicin= tot la... manuscrise ne re]ntoarce. Balzac, unul din inegalabilii truditori ai lumii, cel care, se ]nt`mpla, ]n zilele de [oc creator, nu dormea dec`t 23 ore din ciclul diurn, poate fi considerat, implicit-asociativ, unul dintre profesorii leib-medicului lui Napoleon Lorreill , care, dup= o lupt= cr`ncen=, timp de 24 de ore, efectu= 159 de opera\ii. Iertat= fie-ne continuarea oarecum deplasat= a subiectului, ]ns=, invoc`nd numele neobositului chirurg, iar=[i la manuscrise revenim: ]n lipsa materialelor de pansament, Lorreill bandaja cu... manuscrise din arhivele Smolenskului. Posibil, acest act e de ]n\eles. }ns= un altul, tot de Napoleon [i oastea sa legat, pare de-a dreptul reprobabil, [i anume cel cu manuscrisele lui Giordano Bruno, transferate din ordinul generalului-]mp=rat la Paris, unde miile de documente z=ceau abandonate ]ntr-o pivni\= oarecare, pentru ca ]ntr-o zi s= fie v`ndute cu kilogramul unei fabrici de h`rtie. Astfel, filosoful renascentist ca [i cum a fost urcat pe rug a doua oar=, de data aceasta, scrum f=c`ndu-i-se nu trupul, ci spiritul... (O analogie metaforic= m= duce cu g`ndul la urm=toarele versuri ale lui V. Hlebnikov: Arunc= zarul cuv`ntului-zeu/ Acolo, ]n h=u de g=vane se-nte\e[te pojarul/ {i dintre negrele gene dispare ]n veci/ G`nditorul John Stuart Mill/ S=rind prin geam ]n m`ini cu o carte/ Carbonizat=.) Sold=\oii napoleonieni aveau pe con[tiin\= [i alte crime similare: la Vene\ia, ei au incendiat vasul Bucintore, de pe care dogele urbei-stat arunc= ]n valuri un inel, astfel, consider`nd el, logodindu-se cu marea, ]n timp ce pe corabie ardeau multe din manuscrisele operelor nepublicate ale compozitorului Claudio Monteverdi... (Dar aten\ie! atacurile asupra scrisului (c=r\ilor), marile [i cinicele biblioautodafeuri ce [i-au jucat ]nsp=im`nt=toarele fl=c=ri ale rugurilor pe cuprinsurile istoriei umane, par a se filia de unde crede\i? de la momentul ]n care Moise a spart Tablele Legii (Ie[irea 24, 12-18), consider`ndu-se c= astfel a fost comis anume primul act de violen\= asupra scrisului; prima fapt= deconstructivist= din logografia universal=, premerg=toare precum g=sesc unii de cuviin\= s= tensioneze gravitatea celor ]nt`mplate atunci, ]n timpuri biblice , deci, fapt= anihilatoare ce a premers dint`iului act de interpretare textologic=.) Reveniri, corect=ri, [ters=turi, recidive, elimin=ri, r=zg`ndiri, ad=ugiri, reculegeri, suprim=ri, reformul=ri, reg=siri, recuceriri, ]nl=tur=ri, dezb=r=ri, 35

excluderi, re]ntoarceri, anul=ri, rec=deri, r=sfr`ngeri, pierderi, recuper=ri, dezmeticiri, reg=siri, retu[uri... ampl=, chiar dac= par\ial redus= aici, sinonimie/antonimie/antinomie a nelini[tii caracteristice con[tiin\elor de o responsabilitate artistic= sui generis, cercetarea manuscriselor c=rora \ine ]n egal= m=sur= de interesul hermeneutic, filologic, dar [i psihologic. Sub aspect psihologic pare a recepta manuscrisele eminesciene ce urmeaz= ]nc= a fi descifrate, [i M. C=rt=rescu, v=z`ndu-le/definindu-le ca pe un proces, o b`jb`ire ]n toate direc\iile, o p`sl= aleatorie de reminiscen\e, teme [i subiecte, dar mai ales de fragmente ]nc`lcite unele-n altele, o hart= cerebral= a celui care scrie, astfel c= pu\ine documente dau mai acut seam= de procesele labirintice, orbec=itoare, dibuitoare ale crea\iei dec`t caietele lui Eminescu. Asemeni lui Socrate care, poate [i datorit= faptului c= a fost fiul moa[ei Fenareta, a introdus ]n uz no\iunea de maeutic= (arta de-a ajuta spiritul s= nasc=), [i Vergiliu ][i compunea versurile ]n conformitate cu legile procre=rii, dup= obiceiul [i felul ur[ilor. Precum ne explic= Aulus Gellius, ]n concep\ia ilustrului poet latin aceast= analogie av`ndu-[i urm=toarea explica\ie: Dup= cum ursoaica na[te puiul f=r= form= [i chip [i ling`nd masa inform= pe care a n=scut-o ]i d= dup= aceea figur= [i ]nf=\i[are de pui de urs, la fel [i crea\iile spiritului s=u erau la ]nceput cu o form= ne[lefuit= [i imperfect=, iar dup= aceea, corect`ndu-le [i model`ndu-le, le d=dea tr=s=turi [i ]nf=\i[are. Exemplele de p`n= aici [i ]nc= multe altele \in de componentele misteriosului laborator de crea\ie al scriitorului. {i, din c`t ajunge a fi cunoscut= o atare fenomenologie, ]n\elegem c= nu e deloc u[oar= mo[irea socratic= sau cea vergilian=. De r`nd cu al\ii, dar poate ]ntr-un grad extrem, ]nvecinat disper=rii, a confirmat-o acel monstru sacru, cunoscut sub numele de Honore de Balzac, care, la un moment dat, se ambi\ioneaz= ca ]n decurs de opt ani s= lase balt=, zice el, de o sut= de ori romanul |=ranii [i exact cu o singur= dat= mai mult [i definitiv s=-l reia, pentru a-l duce, totu[i, la chinuitor, dar Ave Deus! bun sf`r[it. Tot din suprem= exigen\= Kafka ]i scria editorului: V= voi fi mai recunosc=tor dac=-mi ve\i re]ntoarce manuscisul, dec`t dac= mi-l ve\i publica. Considera c= mai are ceva de f=cut/ref=cut la el... T=m`ia fumeg`nd= a credincio[ilor ]ntru verb era unica prezen\= simbolic= a acestei substan\e r=[inoase, c`t ar mai fi putut ea s= r=m`n= dup= transformarea celulozei ]n h`rtie. }ntrebat fiind de unde ia subiectele, bog=\ia limbajului, plasticitatea stilului, Gogol r=spunse: 36

Din fum, mai preciz`nd: Scriu [i ard ceea ce am scris. {i scriu din nou. {i ard din nou. Dar o astfel de jertf= se deosebe[te oarecum de adev=ratul cult al scrisului, manifestat de vechii chinezi ace[tia nu aruncau nici un petic de h`rtie de care s-ar fi atins pensula [i tu[ul, culeg`ndu-l de oriunde s-ar fi aflat [i aduc`ndu-l cu grij= ]n templu. (Apropo de nepre\uitele buc=\ele de h`rtie: un caz mai special, chiar oarecum ciudat, ]l dezv=luia Gabriel Liiceanu, nevoit a se angaja ]ntr-o polemic= cam nepl=cut=: Prima mea experien\= legat= de Mircea Handoc= urc= spre anii 80, c`nd l-am ]nt`lnit la P=ltini[, unde ad=stase c`teva zile ]n preajma cabanei lui Noica. Trecea seara prin camera acestuia [i, dup= cum mi-a povestit Noica ]nsu[i, ]i cerea voie, la sf`r[itul ]ntrevederii, s=-i lase lui con\inutul co[ului de h`rtii, ]ntruc`t, dup= cum bine se [tie, oamenii mari se poart= iresponsabil cu crochiurile muncii lor [i arunc= uneori [i ceea ce ar trebui de fapt s= p=streze. S=-i permit= Noica lui, lui Handoca, s= p=streze pentru posteritate ceea ce geniul distrat risc= la tot pasul s= condamne la o moarte nedreapt=. Noica a rezistat, din fericire, asediilor venite din partea acestui personaj cu o cert= voca\ie de pubelar cultural, dar a cedat ]ntr-o bun= zi la insisten\ele reorientate ale lui Handoca [i l-a l=sat s= copieze c`teva pagini din carnetele publicate mai t`rziu, ]n 1991, sub titlul Jurnal de idei, spre a fi ]ncredin\ate unei reviste culturale. Noica nu a avut precau\ia s= revad= rezultatele muncii de transcriptor ale improvizatului s=u editor. C`nd cei c`\iva, care am ]ngrijit mai t`rziu acest ultim Jurnal al lui Noica, am confruntat cu originalul paginile transcrise [i publicate (ilegal) de Handoca, am descoperit stupefia\i c`teva zeci de lec\iuni eronate pe fiecare pagin=. Eram ]n fa\a unui text cu sensurile complet mutilate.) Tot ]n numele scrisului, ]ns= nedivinizat, ci umanizat la cel mai ]nalt grad, Dickens ][i permitea cruda afirma\ie paradoxal= c=: Trecutul trebuie ucis!, pentru ca, dup= ce o roste[te, s= aprind= un mare rug din scrisorile [i manuscrisele sale. }n mormanul de cenu[=, cei doi copii ai scriitorului pun... ceap= la copt. }n scurta sa via\= de 44 de ani, bardul german Ewald Christian von Kleist se ]ncumet= s=-[i dea de dou= ori fl=c=rilor manuscrisele. Arthur Rimbaud recurge o singur= dat= la atare procedeu autoinchizi\ional: ]n ajunul ]mplinirii v`rstei de 19 ani, ][i arde manuscrisele, ]ncheindu-[i definitiv cariera literar=. Ba se mai g`nde[te [i la paginile pe care le are r=sp`ndite aiurea, scriindu-i ]nv=\=torului [i amicului s=u Paul Demeny: S= dai foc (doresc neap=rat acest lucru [i cred c=-mi vei respecta dorin\a ca pe 37

cea a unui mort), s= dai foc tuturor versurilor pe care am fost destul de neghiob s= \i le ofer cu prilejul [ederii mele la Douai... Spre norocul cititorilor de peste timpuri, Demeny nu respect= conjurarea poetului, salv`nd c`teva lucr=ri. De altfel, o similar= ignorare (benefic=!) a dorin\ei autorului a f=cut carier= ]n istoria literaturii, ]ncep`nd cu antichitatea, cu Vergiliu, care, dup= Gellius, c`nd biruit de boal= a v=zut c= i se apropie moartea, a rugat foarte st=ruitor pe prietenii s=i cei mai buni s=-i ard= Eneida, pe care n-o lustruise ]ndeajuns. {i dac= ast=zi avem excep\ionalul poem, faptul li-l dator=m poetului Varius [i lui Plotinus Tucca, care s-au ]ncumetat de a-[i asuma p=catul s= nu respecte dorin\a testamentar= a lui Vergiliu. }ns=... scriu [i ard... [i scriu din nou, zicea Gogol. Numai c= de c`te ori, Doamne?!.. Prin inciner=ri [i relu=ri, cele 37 de pagini ale Bulevardului Nevski prozatorul le mig=le[te pe durata a trei ani! Nu mai pu\in hr=p=rea\= s-a dovedit a fi [i nuvela Nasul. }ntr-adev=r, avea ce avea Nikolai Vasilievici cu focul, c=ruia ]i ]ncredin\= at`t primul s=u manuscris, Hantz Biuhelgarden, 1829, c`t [i pe cel din urm= partea secund= a Sufletelor moarte, aceasta ]n dou= r`nduri, dat fiind c= avea dou= variante. Astfel, Nikolai Vasilievici era un sigur ([i necru\=tor cu sine) ]ngrijitor al columbarului literaturii. Dostoievski, cel aflat mereu ]n contratimp cu ner=bdarea [i tirania editorilor, dar [i constr`ns de condi\iile materiale, se decide s= arunce ]n fl=c=ri prima redac\ie a Poseda\ilor (15 coli de autor, adic= peste 300 de pagini). Al\i scriitori, chiar dac= se g`ndeau la solu\ia cu focul, p`n= la urm= se menajau, l=s`nd motiva\ii de genul celei a lui Alfred de Vigni, care, la 43 de ani, nota ]n Jurnal: Dac= nu am timp s=-mi ard h`rtiile pe care le p=strez prin nu [tiu ce fel de mil= ridicol= [i ca s=-mi bat joc de mine ]nsumi recitindu-le, inventarul meu va fi lucrul cel mai ciudat din lume pentru prietenii mei, atunci c`nd vor vedea cantitatea de c=r\i ]ncepute [i scrise. {i Balzac efectua opera\ii multiple pe manuscrisele sale, supun`ndu-[i personajele unor interven\ii literar...-chirurgicale: }n=l\area [i c=derea lui Cesar Birotteau cunoa[te 17 rescrieri, Pilretta 13 corecturi, David Sachora 16, cam tot at`tea cele 40 de coli de tipar ale Iluziilor pierdute. S= ne imagin=m doar c`te alte mii de pagini au fost p`n= la cele 11 mii, c`te le ]nsumeaz= opera balzacian= integral=. Dup= m=rturiile contemporanilor, c=rora le-a fost dat s= vad= manuscrisele [i [palturile lui Onore de Balzac, ]n ele disp=rea cursivitatea frazelor, r`nduiala cuvintelor r=m`n`nd de-a dreptul codificat=, tainic=. 38

Numai ]nsu[i autorul [i, cu multe eforturi extenuante de aten\ie, culeg=torii [i tipografii mai reu[eau s= se descurce prin h=\i[urile at`tor sublinieri, [ters=turi, paranteze, semne [i indica\ii de tot felul ]nghesuite pe buc=\ele de h`rtie prinse cu bolduri sau ]ncleiate pe marginile filelor de baz=... Nenum=ratele interven\ii de corectur= duceau la disperare culeg=torii, care-i strigau lui Balzac ]n fa\=: Monstrule! Uciga[ule! Iar monstrul trudea c`te 1618 ore pe zi, pl`ng`ndu-se mereu c= nu-i ajunge timp pentru a-[i realiza proiectele. A tr=it doar 51 de ani, l=s`ndu-ne circa o sut= de volume... (S= amintim c= [i unii autori rom`ni munceau pe potriva celor mari: astfel, ]ntr-un articol din ziarul Na\iunea (1923), Tudor Arghezi m=rturisea: sunt singurul scriitor rom`n cu peste dou=zeci de volume, nu tocmai proaste, ]n manuscris.) Nici chiar meticulosul secretar al societ=\ii franceze, precum se autointitulase Balzac, nu [tia c`\i supu[i are ]n imperiul celor 97 de romane [i nuvele. }n prefa\a la Iluzii pierdute spunea c= imensa Comedie uman= va fi populat= de peste o mie de personaje, ]n realitate num=rul lor trec`nd de dou= mii. Adic=, s-ar cere un adev=rat... recens=m`nt hermeneutic, ]n care s= se angajeze mul\i scriptostatisticieni... Au supravie\uit protagoni[tii Divinei comedii a lui Dante [i ai Comediei umane a lui Balzac, pe care autorii [i le-ar fi putut intitula cu egal= motiva\ie dram= sau tragedie. }ns= au decedat de moarte nefireasc= infinit mai multe personaje ale istoriei, culturii [i literaturii universale. {i dac= Edmon Rostand ][i imagina ]n biblioteca sa un raft ce ar con\ine vidul c=r\ilor anun\ate de autori, ]ns= niciodat= scrise, d`nsul ar fi avut nevoie de imense spa\ii pentru a ad=posti ]n mod similar [i c=r\ile care au fost scrise, dar care nu s-au p=strat. Arhivarii au ajuns la concluzia c= incunabulele (c=r\ile de p`n= ]n sec. XV) ne-au parvenit doar ]n propor\ie de un titlu din... 250!! }n limba greac= nu a rezistat vicisitudinilor nici o lucrare din proza anterioar= lui Herodot. Foarte mul\i autori ne-au r=mas cunoscu\i doar ca nume, nu [i dup= vreo lucrare a lor. Se spune c= ]n decursul sec. V. ].Hr., pentru teatrele ateniene fuseser= scrise circa o mie de piese, dintre care p`n= la noi au ajuns doar 31. Ca valoare, latinii ]l egalau pe Vergiliu cu poetul Varus, c=ruia ]ns= timpul nu i-a cru\at barem un r`nd, dou=. (Ei bine, ]ntr-un mai general regret al lumii dup= comorile pierdute ale scrisului, evident distonant sun= opinia lui Emil Cioran, care, pornind, probabil, de la conceptul conservator conform c=ruia ce e bun nu e niciodat= prea mult, exclam= antitetic: Ce dezam=gire c= ]n\eleptul de care am 39

cea mai mare nevoie, Epicur, a scris mai bine de trei sute de tratate! {i ce u[urare c= s-au pierdut! Ei, un u[or huliganism bibliografic, ce alta...) Avuser= mereu ghinion personajele ad=postite ]n biblioteca ora[ului Alexandria: dup= dint`ia incendiere ]n anul 641, din porunca turbat= a ignorantului calif (in-calif-icabil!) Omar , ea este dat= focului [i a doua oar=, dar ]ntr-un mod [i mai barbar: luni ]n [ir, manuscrisele le serviser= ]mpl=to[a\ilor sold=\oi medievali la ]nc=lzirea b=ilor... (Exact la sf`r[itul secolului XX, se ]mplineau 12 ani de la punerea pietrei de temelie a unei noi biblioteci la Alexandria, de care s-a tot vorbit-turuit ]n presa egiptean=, dar r=mas= ]nc= neterminat=, mereu am`nat= ca inaugurare. Din start, institu\ia este menit= s= ad=posteasc= 400 de mii de c=r\i [i 8 milioane de documente publica\ii, manuscrise, microfilme. }ns=, ]n spiritul celebrelor tradi\ii de tristisim= amintire [i a mai modernelor ingerin\e, materialelor bibliografice li se aplic= o cenzur= islamic= (iar dac= e islamic=, evident c= nu poate fi... bl`nd=). Se discut= controversat [i despre oportunitatea megalomanului proiect care ]nghite p`n= [i fondurile menite ]ntre\inerii unor loca[uri de cultur= existente, ]n vreme ce multe obiecte de patrimoniu sunt comercializate [i pleac= peste hotare. Foarte dramatic= e [i soarta Manuscriselor din Tombuc, numite [i din Mali, ce constituie 118 mii de documente vechi care de\in cheia anumitor enigme din istoria [i mo[tenirea cultural= a Africii, comb=t`nd opinia c= acest continent ar fi avut doar o tradi\ie oral=. Unele din manuscrisele din Tombuco sunt scrise ]n arab= [i au peste 800 de ani, con\in`nd tratate de astronomie, matematic=, medicin=, chimie, elaborate de savan\ii Evului Mediu african. Ele sunt p=strate ]n condi\ii improprii la Centrul Ahmed Baba, degrad`nd din cauza prafului, diferen\elor de temperatur=. Deja au ajuns s= nu mai poat= fi m`nuite nici pentru microfilmare [i deci necesit= o restaurare neam`nat=. Asta ]n condi\iile ]n care, ]n unele \=ri africane, se consider= c= anumite scrieri au virtu\i terapeurice... [Contra amneziei, cu siguran\= da...]) C=lug=rii irlandezi au aprins rugul din peste 10 mii de manuscripte runice din scoar\= de mesteac=n, ce con\ineau date referitoare la tradi\iile [i analele cel\ilor. Manuscrisele lui Omar Khayyam se scufund= odat= cu Titanicul ]n apele nordului. Cu ceva mai pu\in de dou= sute de ani ]n urm=, Marea Caspic= ]nghi\ise manuscrisul Istoriei mahomedanilor a(l) lui Dimitrie Cantemir. Cu alte dou= milenii p`n= la Cantemir, 40

avusese mai mult noroc marele poet portughez Luis Vaz de Cames, care se salv= de pe corabia naufragiat= ]mpreun= cu manuscrisul poemului Los Lusiadas (Lusiadele), oper= de referin\= ]n istoria literaturii \=rii sale. Gra\ie fericitelor ]nt`mpl=ri, lumea avu uneori [ansa recuper=rilor inestimabile. Spre exemplu, ]n 1890, ]n Egipt, arheologii au dat peste ni[te ]nveli[uri (fe[i) pentru mumii, care se dovedir= a fi ]ncleiate din mai multe straturi de papirusuri. Dup= o munc= mig=loas=, speciali[tii au desprins unele de altele fragmentele de manuscris [i, c=ut`ndu-le posibila ordine ce ar reface imaginea lor ini\ial=, spre marea-le bucurie [i uimire, au re]ntregit c`te o parte din tragedia lui Euripide Ion [i Fedon a lui Platon, precum [i unele cr`mpeie din Iliada lui Homer ce con\ineau versuri necunoscute la acel moment. Mostrele erau fixate ]ntr-o obi[nuit= scriere alfabetic= ar fi de precizat, pentru c=, p`n= la Homer, protagoni[tii epopeilor sale, aheienii, foloseau o scriere silabic=, atestat= de t=bli\ele de argil= descoperite la Cnossos ]n Creta, la Micene ]n Argolida [i la Pylos ]n Mesenia, adic= aten\ie! ]n capitalele lui Idomeneu, Agamemnon [i Nistor, eroii homerieni. Descifrarea inscrip\iilor o reu[i, ]n 1953, englezul Michael Ventris, care dup= elucidarea celor circa 80 de semne deveni, fulger=tor, deloc mai pu\in celebru dec`t Champollion, ambii promov`nd popoare din preistorie ]n istorie, francezul pe egipteni, britanicul pe grecii primari, numi\i aneieni. Chiar dac= t=bli\ele de argil= nu reprezint= dec`t ni[te inventare, referin\e contabilice[ti, descifrarea lor este de nepre\uit pentru istoria limbii grece[ti care ][i localiz= deja izvoarele [i modalit=\ile de expresie cu 400 de ani mai ]nainte dec`t presupusa datare a pl=smuirii Iliadei [i Odiseei (a. 800 ].Hr.). S-a aflat, a[adar, c=, pe la 1 200 ].Hr., personajele lui Homer vorbeau o greac= arhaic=. Dar, ]n chip obstinattradi\ional ([i ]ndrept=\it totu[i...), chiar [i recuper=rile trezesc g`nduri amare, precum ]n cazul lui Konstantinos P. Kavafis, care scria: {i-apoi, c`te n-or fi lipsind din manuscrise!/ C`t de ades prad= infamilor viermi/ O fi devenit iambul subtil [i ironic!, poemul fiindu-i inspirat de descoperirea, ]n 1890, a papirusului ce con\inea opera celebrului mimograf grec Herondas (sec. III ].Hr.). Nu [tiu dac= ]n r`ndul recuper=rilor de importan\= net=g=duit= poate fi inclus= [i cea ce st= pe seama ([i con[tiin\a?) poetului italian Dante-Gabriel Rossetti (18281882), ]ns= cititorul sper s= se conving= c= ]nt`mplarea se preteaz= aprecierilor pu\in spus contradictorii... 41

Vorba e c= ]ndureratul artist a pus ]n sicriul so\iei un manuscris cu versuri, dar, dup= [apte ani de la decesul fiin\ei dragi, se decide a-i deschide morm`ntul [i co[ciugul, recuper`ndu-[i retro-viitoarea carte. Ce-i drept, l-a rugat s= fac= acest lucru pe un amic, care ]i mai aduse lui Dante-Gabriel [i o [uvi\= de p=r auriu, alt motiv pentru neconsolat= amintire de la iubita sa plecat= at`t de jun= din via\a [i poesia p=m`ntean=. Poetul [i pictorul dezinfecteaz= cu minu\iozitate filele cu versuri (!), restabile[te cuvintele asasinate de umezeala [i ]ntunericul \=r`nei, apoi cu acest mesaj preluat, poate, chiar din poarta raiului porne[te spre editur=, peste un timp public`ndu-[i cartea. Judece cititorii, fiecare ]n felul s=u, despre cele relatate aici. }n ce-l prive[te pe Julien Green, el era de p=rerea c= manuscrisul trebuia s= r=m`n= ]n sicriu... Dac= e s= apreciem din alt unghi de vedere, elementarist, s= fi avut la ]ndem`n= o simpl= copie a versurilor (sau o memorie bun=!), Rossetti nu ajungea ]ntr-o delicat= situa\ie echivoc=, sufletul s=u r=m`n`nd ]n consens cu morala cre[tin=, propov=duit= de Biblie de altfel, oper= care, spun exege\ii, a ajuns la noi abia ]n cea de-a 1 200a sau chiar a 1 800-a copie. E fabulos gradul de aproximare cu cele 600 de copii intermediare, ]ns= deloc ]n stare s= minimalizeze titanica osteneal= investit= de simplii trudnici ai penei de scris ]ntru perpetua d=inuire a verbului profetic; incomensurabila str=danie a Marelui Truditor al tuturor genera\iilor care, la putere de nepreten\ios simbol, s-a identificat cu Scrisul de M`n= al Omenirii. Pe fa\a lucr=rii de manuscript, stropul de cerneal= s-a ]ngem=nat cu roua amurgurilor sau pre]nzoririlor ]n care, peste taine de inim= [i g`nd, m=rturisite ]n Logos, st= aplecat p=m`nteanul zeu al caligrafiei, scutur`ndu-[i ciorchinii de sudoare a(i) frun\ii, [i lacrima, [i chiar stropul de s`nge, c`nd ]n muritorul s=u trup se ad`nci pumnalul ignorantului. Dar, ]nfrunt`nd urgisirile, p`n= la urm=, a r=mas litera, cuv`ntul, g`ndul caligrafiat, drept dovad= c= St=p`nitorul cerurilor [i p=m`ntului nu a regretat nicic`nd c= i-a dat omului binecuv`ntatul har al crea\iei [i neuit=rii.
13 august 1991 3 februarie 2001

42

CA O METAFOR+ EDENIC+, DEBUTUL?...

E de presupus cu anumit= certitudine c= viitorul scriitor apare, de cele mai multe ori, ]n chipul adolescentului care-[i con[tientizeaz= mai pregnant ca al\ii puterea de a sim\i, a imagina [i dorin\a de a formula, esen\ializ`nd. E, aici, o mobilizare ca de la sine, ca din senin, entuziast= [i pregnant=, a formelor artistice s= le spun astfel de inteligen\= [i curiozitate, dar, mai ales, o deosebit= animare [i febrilitate a intui\iei. Dar la fel de adev=rat e c= dint`ile efluvii de elan [i ]ntraripare sufleteasc= pe care debutantul le tr=ie[te, ]ntr-o stare de semicon[tiin\=, sunt, treptat, potolite de ceea ce Arghezi numea criza tuturor tinere\ilor, trezite la r=scrucea ]ndoielilor, c`nd entuziasmul de ieri ]ntru scris ast=zi deja e supus tot mai drastic ]ncerc=rilor de nesiguran\= [i descurajat de zadarnica, ineficienta, parc=, str=danie de a surprinde [i cuprinde ]n cuvinte cele mai intime [i subtile articula\ii ale spiritului. Astfel c= literatura ]i apare neofitului drept ceva ferecat de un secret mereu am`nat, neclarificat p`n= la cap=t ]n efortul de-a ajunge la temeiurile explicite ale crea\iei prin cuv`nt, la ABC-ul de pl=smuire artistic=, iar de aici la originalitate, personalizare [i... personalitate. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de o stare special= a spiritului, sim\irii, intui\iei de aspirant la arta cuv`ntului, obsedat de nevoia de altceva; ar fi vorba de misterioasa stare de primordiu, stare de debutant inefabil= ca o metafor= edenic= a primului scriitor n=scut ]n paradisul cuvintelor care atunci, la ]nceputul ]nceputurilor, cu mult timp p`n= la Homer, tr=ia ceea ce contemporanul nostru Federico Fellini numea un moment misterios, o iluzie perpetu= (]n dev=lm=[ie) cu speran\a c= odat= [i odat= promisiunea marii revela\ii va fi ]nf=ptuit=, ap=r`nd un mesaj cu litere de foc. Chiar dac= pentru mul\i debutan\i din demultele [i recentele oarec`nduri dint`ia tres=rire literar= (primus movens) r=m`ne inexplicabil=, nelocalizat=, nefixat= ]n timp, mereu [i pentru to\i chema\ii ea se arat= cu adev=rat misterioas= ]n declan[area-i. 43

Irezistibil (a fost, este [i va fi! inutil= grandilocven\=...) acel primordial imbold al voca\iei sau acea prim= provocare a ei, manifestat(e) [i printr-o curiozitate (ca [i cum... ma[inal=!) [i ner=bdare mereu deschise spre Evenimentul posibil(!). F=r= a avea, deocamdat=, nici busol=, nici orizont, preadolescentul care ]ncepe s= fie vizitat de strigoiul inspira\iei (vorba aceluia[i Tudor Arghezi) jinduie[te Scrisul ca Eveniment, ]ns= necru\=tor b`ntuit [i de multitudinea incertitudinilor, f=r= a [ti (cine ar putea [ti?) dac= el, neofitul, va fi c`ndva ]n stare s=(-[i) dea probe de valoare. Exact ca [i cei din vechile timpuri, pe c`nd ]nc= delicatul mo[-neao[ al poe\ilor rom`ni Ien=chi\= V=c=rescu ]ntreba/ implora Muza cu:
{i ce voiesc cum poci s-ar=t? Am glas? Muz=, gr=ie[te, Zi ce se cuvine sau f=-m= a-n\elege Cum s= ar=t mai p=-n\eles ]n grai curgere bun= Cugete frumoase, cu poetice faceri.

Indiferent dac= vor ajunge sau ba la proba consacr=rii, cert e c=, la o anumit= v`rst=, mul\i oameni simt c= ]n intimitatea lor r`vne[te a se pl=smui o literatur= a instinctivit=\ii, manifest`ndu-se discret ca ingenu= [i nepreten\ioas= ]nfiripare a sibilinicei bucurii de povestitor sau poet, aflat doar la condi\ia autoconfiden\ei, a mesajelor [i emo\iilor neexteriorizate, deoarece anume aceasta ar fi nescrisa lege a scrisului, una [i de net=g=duit: taina insuflat= de muze fream=t= ]n firea multora, ]ns= pu\ini ]i pot da form=, spre a o face transmisibil=, relevat= [i altora. Desigur, din ace[ti mul\i/pu\ini aspiran\i nici pe departe nu vor ajunge to\i scriitori pentru care, ]n primul r`nd [i mai presus de toate, literatura s= devin= un modus vivendi. {i totu[i, destui adolescen\i, postadolescen\i sau tineri sadea se dedau febrilei contempl=ri de sine ]n speran\a limpezirii necesit=\ii [i model=rii formei de luare ]n st=p`nire pe cale logic= (dac= e posibil!) a propriei fiin\e, pentru o mai eficient= dedica\ie scopului suprem ce ar fi s= fie, eventual, z=mislirea, scrierea literaturii. Vine vorba adic= de un prim eveniment sau o prim= etapa din ceea ce am numi autopropedeutica debutului, ca [coal= primar= a, posibil, scriitorului de peste ani. De obicei, se porne[te de la multe, de la foarte multe ]ntreb=ri, una dintre acestea fiind arbitrar opt`nd [i aceasta: oare s= fi avut dreptate anticul care afirmase c= Oratores fuit, poetae nascitur (Oratorii

44

se fac, poe\ii se nasc)? Neofitul g=se[te ori ba r=spunsul, poate c= ]ncurajator, p`n= la urm=, hot=r`tor, ]n afabula\ia destinului s=u sau, dezolant [i traumatizant, inject`ndu-i sufletului omenesc, pentru ]ntreaga via\=, angoasa handicapului ce se preschimb=, cu [i f=r= ocazie, ]n cinism manifest fa\= de m`zg=litorii de h`rtie. }n virtutea faptului c= dialectica tinere\ii ]n genere e asem=n=toare ]n cazul tuturor oamenilor, dar se singularizeaz= c`nd e orientat= ]n albia crea\iei, r=spunsurile sacramentale difer=, ]n esen\= sau doar nuan\e. Particularit=\ile se manifest= osebit, duplicitar sau dihotomic, put`nd lua o turnur= imprevizibil= chiar ]n cazul unuia [i aceluia[i debutant. Louis Aragon ne-a l=sat urm=toarea ipotez=: Un poet de 21 de ani ]nc= nu are biografie. Ra\iunile lui de a scrie ]n 1966 sau 1967 nu sunt direct determinate de r=zboaiele acelor ani, de gaullism sau de beatnici. D`nsul poart= totu[i pe umeri ]ntreaga poezie a trecutului. {i e primejdios, pentru c= poate l=sa s= cad= aceast= ]nc=rc=tur= p`ndit= de capcane, sau dintr-o dat= s= dea cu privirea [i auzul na[tere unei ]nfloriri impetuoase ]mpotriva c=reia pilula ]nc= nu a fost inventata. Spusa despre cople[itoarea ]nflorire instantanee l-ar prinde prin excelen\= pe un Arthur Rimbaud, ]ns= m=nu[a nu se pliaz= c`nd Aragon se refer= la eventualitatea ca un june poet s= aib= deja o biografie. Dar crea\ia propriu-zis= ce-ar fi s= fie, ]n esen\a ei, nu o biografie? (Nici pe departe, ]n sensul de a c=uta ]n opera artistului un jurnal direct sau implicit existen\ei sale ]n plan intim [i social.) Paradoxal cump=nind, n-am gre[i sus\in`nd c= e biografie p`n= [i faptul de-a nu avea o... biografie. Numai c= curricullum vitae al lui Rimbaud, ca ipostaz= exotic=, rarisim ]nt`lnit= ]n istoria literaturii, ar atesta c= junele poet ca [i cum n-ar fi cunoscut o etap=, de debutant, inerent [ov=ielnic=, b`ntuit= de aparen\=: d`nsul trece peste noviciat, lans`ndu-se fulminant ca poet de excep\ie. Dar s= ]ncerc=m o foarte scurt=, parc=, abatere din spa\iile galilor ]n cele ale niponilor, spre a ne aminti de o dens-stratificat= zic=toare ce spune: La zece ani minune, la dou=zeci geniu, dup= treizeci om ca to\i oamenii. E greu s= g=se[ti o alt= biografie a celebrit=\ilor, dec`t cea a lui Rimbaud, ce ar ilustra acest adagiu [i, la r`ndu-i, se las= perfect ilustrat= de el. S= ne reamintim: geniul lui Rimbaud ajunge la fulminanta-i str=lucire ]ntre 1870 [i 1873, pornind cu expedierea primelor versuri lui Theodore de Banville, c=ruia ]i scria: Am [aptesprezece ani (]n realitate, avea 15 [i jum=tate, fiind n=scut ]n 1854, L.B.) v`rsta speran\elor [i a himerelor, cum se spune, [i iat= m-am apucat, copil 45

atins de degetul Muzei... s=-mi rostesc cuvintele, n=d=jduirile, senza\iile, toate aceste st=ri de poet... Iar ]n 1873, dup= ruptura cu Verlaine, la 19 ani, ][i arde manuscrisele. Era (f=r= un an!) v`rsta pe care apoftegma nipon= o nume[te a geniului. De aici ]ncolo, p`n= ]n 1891, anul mor\ii, Arthur Rimbaud e un cet=\ean oarecare ce se ]ndeletnice[te cu traficul de arme. (De domeniul minunii ar \ine [i precocitatea pu[tiului pre nume Thomas Hobbes. Viitorul mare filosof, continuatorul lui Francis Bacon, la 8 ani traducea ]n versuri latine Medeea elenului Euripide! }nainte de moarte, de asemenea ]n prozodie latin=, ][i scrie biografia [i-l traduce pe Homer. Adev=rat este ]ns= c= Hobbes nu avea 1920 de ani, ci, colea, u[or peste 90...) Dar s= mai revenim, extra-paranteze, la fascinantul Arthur Rimbaud, a c=rui deplin=! carier= literar= n-a durat dec`t 45 ani, ]ns=, ]n pofida v`rstei incredibil de prim=v=ratice, autorul Ilumin=rilor (v= aminti\i ce scria acolo? Am v=zut destule... Am st=p`nit destul...) anticipeaz= vizionar tendin\ele esen\iale ale viitorului, ]nc`t adolescentul care a fost ajunge ]n r`ndul... str=bunilor ermetismului, ]n special, [i ai poemului modern, ]n general. Apoi, un alt detaliu rarisim pentru o biografie atipic= ar \ine de taina tainelor cum de-a reu[it Rimbaud s=-[i reprime categoric [i pentru totdeauna orice tenta\ii literare, care, ]n cazul s=u, p=reau cu adev=rat ]nn=scute, [i doar la v`rsta de 19 ani s= se declare pensionar al Olimpului, dup= care nu numai c= nu a creat poezie, ci a exclus-o p`n= la definitiv= uitare din fiece m=rturii, ajung`nd la arderea tuturor manuscriselor pe care le avea asupra sa. Din fericire, vreo 20 de poeme, grupajul Ilumin=ri [i ultima sa lucrare, Un sezon ]n infern, r=m=seser= la Paul Verlaine, f=r= mijlocirea c=ruia, deloc exclus, literatura universal= nici n-ar fi aflat c= existase ([i) un mare poet, zis Arthur Rimbaud. Astfel, peste ani, nu p=ru s= aib= dreptate Kafka, afirm`nd c= mul\i au supravie\uit c`ntecului sirenelor lui Homer, dar nimeni n-a supravie\uit t=cerii lor. Arthur Rimbaud a sfidat regula, fiind nu doar teribilul exponent al aproape misticei precocit=\i [i realiz=ri creatoare, ci [i un demitizant al etaloanelor existen\ial-artistice pre-destinate. }n ce m= prive[te, consider c= o parte din textele sale atest= doar impulsiunile [i inten\iile amatorului de geniu. Dar cine ar ]ndr=zni s= sus\in= c= aceasta e pu\in? Fie doar la o vag= stare de sugestivitate, a schi\a calea spre consacrarea unor noi formule poetice pe plan universal e ceva ce \ine de personalitate. Iar o personalitate, fie ea [i abia intrat= ]n postadolescen\=, este exclus s= nu aib= biografie. 46

Curios c= dac= e s= ne mai re\inem asupra acestei cu adev=rat fascinante deveniri scriitorice[ti neasemuite cei 15 ani la care Rimbaud ]ncerca s=-[i dest=inuiasc= ]nt`ile impulsuri poetice (Nu [tiu ce am... ceva care urc= ]n mine, [i doar peste c`teva r`nduri (]n amintita scrisoare c=tre Banville): Nebuneasc= ambi\ie!) fuseser= decreta\i/ jalona\i ]nc= ]n secolul XV de Navoi, care constata: Timpul prim=v=raticii prospe\imi a ]nfloririi vie\ii e de la cincisprezece la patruzeci de ani, c`nd natura de filomel= a odraslei omene[ti e lesne ]nc`ntat= de orice roz=, iar flutura[ul sufletului s=u e ]n stare s= se lase ademenit de orice fl=c=ruie minunat= vreme! Anume ]n acest r=stimp se ]nt`mpl= o mul\ime de fenomene uimitoare, astfel c= apare [i necesitatea de a descrie frumuse\ea cuiva, duio[ia [i afec\iunea. De obicei, aceasta se observ= ]n poeme, pe care tinerii le scriu [i le citesc. A[adar, ]ntre 15 [i 40 de ani... }ns= Rimbaud moare la 37 de ani, de o tumoare canceroas= la genunchi... {i, precum se [tie, de la 18 19 ani nemaiscriind poezie, literatur=... C`nd se stinge (la Marsilia, ]n 1891) Rimbaud, Lev Tolstoi scria }nvierea [i Cadavrul viu. S-ar ]ntrez=ri aici vreo anumit= leg=tur=? Da, una asociativ=. La v`rsta de 19 ani, c`nd genialul poet francez abandona definitiv literele, viitorul genial prozator, alias contele de Iasnaia Poleana, ][i planificase ca, ]n urm=torii doi ani, s= ]nve\e [ase limbi, s= studieze dreptul, s= se ini\ieze ]n medicina practic=, s= fac= istorie, geografie, statistic=, matematic=, pictur=, s= scrie o diserta\ie, s= se ini\ieze temeinic ]n [tiin\ele agricole (era mo[ier, nu?). Ce mai! Un atare program nu \ine dec`t de inocenta megalomanie a naivei june\i, fiind insuflat de entuziasm ori, cum spunea Rimbaud, de o Nebuneasc= ambi\ie! [i de necunoa[terea capacit=\ilor reale de care dispune nu c= un om de r`nd, ci chiar un geniu. O via\= ]ntreag= abia de-ar ajunge pentru realizarea unui atare proiect, pe c`nd doi ani, iubite Lev Nikolaevici... Dar, ca s= mai nuan\=m totu[i ]n tentativele de a determina v`rsta optim= de afirmare a unui talent veritabil, pe care Navoi o vedea ]ntre 15 [i 40 de ani, e de constatat c= p=rerile se ]mpart. Charles Du Bos reducea considerabil r=stimpul, determin`ndu-l fie numai [i pentru poe\i, p`n= la 25 de ani. Iar Schiller ar mai fi sc=zut [i din acest sfert de veac, dac= ne g`ndim c= unul dintre protagoni[tii operei sale, Don Carlos, se pl`nge c=: Iat=-m= la dou=zeci de ani, ]ns= n-am f=cut nimic pentru nemurire. Oricum, cam p`n= la 2025 de ani se formeaz=, se maturizeaz= ca autori de excep\ie Cantemir (c`nd ]ncheie Divanul 47

are 24 de ani), Byron, Eminescu, Baudelaire, Lermontov, Poe, Ibsen, d`n[ii fiind, precum ar spune Eliade, tineri cu multe trepte deasupra camarazilor de meserie. Din alt punct de apreciere, ]n\elegerea de care a beneficiat adolescentul Arthur Rimbaud din partea lui Theodore de Banville [i, mai ales, a lui Paul Demeny, precum [i efervescen\a cu care postadolescentul Lev Tolstoi ][i schi\eaz= un amplu scenariu (o ]ntreag= dramaturgie!) de ini\iere [tiin\ific= [i cultural= se propune ca de la sine drept abordarea unei teme coaxiale ce ar viza rela\iile dintre un posibil magistru (]ndrum=tor) [i ucenic sfielnic care se interogheaz=, nesigur [i aproape dezolat, asupra propriilor posibilit=\i. Subiect vechi de c`nd literatura ]n lume, ce mai... Un prim exemplu atestat prin m=rturii vine ]nc= de la Ovidiu, tat=l c=ruia ]ncerca ]n fel [i chip s=-l ]ndep=rteze de scrierea versurilor, pentru a-l convinge s= abandoneze o atare ]ndeletnicire deocheat= nu ]ntotdeauna limit`ndu-se doar la for\a cuv`ntului, ci mai utiliz`nd [i palma, centura... Astfel c=, atunci c`nd anticul cople[ era pedepsit pentru comiterea poeziei, f=g=duia ]n... poezie s= nu mai ticluiasc=... poezie! De unde reiese c=, peste secole, avusese dreptate Du Bos, concluzion`nd: Educa\ia, care nu poate da nici talent, nici ]nclina\ii copiilor care nu le au, nu poate nici s=-i lipseasc= de acest talent, nici s=-i despoaie de aceste ]nclina\ii pe copiii ce au venit cu ele pe lume. Asupra reflec\iilor despre tinere\ea scriitorilor ale acestui autor francez e cazul s= mai ]ng=duim, fie [i din motivul contradic\iilor pe care le con\in. S= zicem, acum dou= secole [i ceva, Du Bos sus\inea urm=toarele: C`t despre poe\i, principiile artei lor sunt at`t de lesne de priceput [i de urmat, ]nc`t nici m=car nu au nevoie de un dasc=l care s= le arate cum s= ]nve\e. Cine s-a n=scut cu talent poate ]nv=\a singur ]n dou= luni toate regulile poeziei franceze... De aceea nu se pune nici un pre\ pe norocul ce l-au avut unii de a-i ]ndruma ]n poezie pe ni[te elevi a c=ror faim= a r=sunat de-a lungul veacurilor. Nu se pomene[te niciodat= despre dasc=lul ]n poezie al lui Vergiliu, nici despre cel al lui Hora\iu. Nu [tim cine sunt cei care i-au ]nv=\at pe Molire [i Corneille. Numai c= senten\iosul autor, ne]n\eles, la prima vedere, se cam contrazice, ]n alt= parte spun`ndu-[i: A[ vrea s= existe documente din care s= afl=m ]ntocmai c`t de mult s-a ]nfl=c=rat Vergiliu [i c`t de mult [i-a ]mbog=\it imagina\ia c`nd a citit Iliada pentru prima oar=, ]nfl=c=rarea nefiind dec`t un alt fel de a numi 48

autoinstruirea, dar [i supravegherea implicit= din partea orbului Homer a t=bliilor de cear= pe care ][i caligrafia dint`ile versuri Vergiliu, prin care, precoce, ][i ob\inea, cum s-ar spune, investitura ]n tagma neamului irascibil al marilor b=rba\i cel al poe\ilor. Era aici (acolo, ]n antichitate!) momentul ]n care se putea u[or transforma dictonul Et homo factus est! ]n Et scriptoris factus est!, Vergiliu trec`nd deja din ipostaza-i de persoan= ]n cea de personalitate. Bine]n\eles, [i ]n cazul autorului Eneidei fusese valabil acel se construire soi-mme francez sau selfmade-man englez relativ recente, pentru c= noi, cei din toate timpurile, suntem nu numai opera naturii noastre, ]n starea ei ereditar=, ci [i crea\ia voin\ei de a [ti ce, c`t [i cum a fost p`n= la noi, lucruri aflate prin cercetarea chintesen\elor intens [i dens gr=itoare ale c=r\ilor de c=petenie ale civiliza\iilor umane, printre ele fiind, obligatoriu, dic\ionarele [i enciclopediile, irezistibilul vagabondaj de bibliotec=. Poate c= nedeplin con[tient de aceasta, unii tineri sunt nietzscheni ]n ideea c= omul, ]n devenire, se poate modela ]n baza voin\ei sale (de-a acumula experien\e, de-a studia, de-a medita etc.), c= nu e un dat predestinat al destinului acesta se poate forma, orienta, ]ntr-o impetuoas= afirmare ]n pofida impedimentelor [i greut=\ilor inerente. Dar, ]n mare, viitorii mari arti[ti au beneficiat de sus\inerea, de ajutorul, direct sau implicit, al vreunui dasc=l ]n meseriile artelor, ]n cazul nostru ]n cea a literaturii. }n privin\a unui atare ]ndrum=tor pe care ar vrea s=-l urmeze, de la care ar avea de ]nv=\at [i pe care un debutant ar intui c= i-ar fi anume el, unicul, Th. de Banville spunea: }nchide\i-i pe to\i ceilal\i [i citi\i-l doar pe acesta. Citi\i-l f=r= ]ncetare, f=r= z=bav=, f=r= odihn=, a[a cum un luteran cite[te Biblia sau cum un englez cultivat recite[te pe Shakespeare [i, crede\i-m=, aceast= frecventare obstinat= a unui maestru v= va folosi mai mult dec`t toate ]nv=\=mintele posibile. Eu unul nu exclud [i un atare ata[ament de monolector, ]ns= sunt absolut convins c= [i o diversitate c`t mai mare de frecventare a c`t mai multor mae[tri din diverse epoci ]l poate ajuta pe neofit s= se g=seasc= pe sine, s=-[i reveleze fa\etele originalit=\ii, s=-[i pun= ]n lumin= tr=s=turile personalizatoare ale talentului. Pentru c=, m= g`ndesc, chiar [i englezul, dac= e cultivat, nu-l cite[te doar pe Shakespeare, iar luteranii, drept urma[i ai lui Martin Luther, nu puteau s= citeasc= doar Biblia, f=r= a fi atra[i de alte c=r\i, ]n special de cele de filosofie, [tiin\= at`t de caracteristic= germanilor. Iar dac= t`n=rul are norocul s= fie dotat, in nuce, cu perspectiva de a ajunge un celebru poet, s= nu ezite a citi oric`t de 49

mult, din teama de a nu fi marcat prea de tot de vreun posibil, unic sau... plural maestru, pentru ca ulterior s= fie acuzat de epigonism. Deoarece un atare pericol exist= [i se sub]n\elege [i din considera\iile lui Paul Souchon despre Valry, pe care ]l consider= giuvaiergiul prin\ilor [i a c=rui poezie aten\ie, tinere! va r=m`ne ca un frumos pericol atr=g=tor [i adesea fatal. Iar dup= opinia lui Havelock Ellis: Marele poet poate s= ]nve\e s= scrie numai de la el ]nsu[i, a[a cum un copil ]nva\= s= mearg=. Legile logicii [i ale g`ndirii nu sunt diferite de cele ale mi[c=rii fizice. Exist= ezit=ri, r=t=ciri, mai ]nainte ca cel ce ]nva\= s= dob`ndeasc= o perfect= st=p`nire a acelui ritm divin ]n care el ][i afirm= supremul privilegiu uman. Dar procesul acestei ]nv=\=ri const= ]n ultim= analiz=, ]n propria lui structur= [i func\iune, nu ]n exemplul altora; c=ci stilul care se ]ntemeiaz= pe un model este tocmai negarea stilului. }n acela[i context, vine [i ideea c= t`n=rul nu poate fi ]ndrumat ]nainte de a-[i fi ales singur calea sa (ori, cum spunea cineva, c`nd discipolul e preg=tit, magistrul ]l a[teapt= la u[=). Din aceste [i alte posibile modalit=\i de dezv=luire [i afirmare a neofi\ilor, ]ntr-un sens mai larg opin`nd, se poate trage concluzia de etap= c=, ]n rela\iile cu magistrul, oricare discipol se poate manifesta ]ntr-o amplitudine foarte mare, de la aten\ia [i respectul fa\= de norme, p`n= la cea mai desf=t=toare libertate ]n edificarea de sine [i de art=. (Adev=rat fiind ]ns= [i faptul c= nu totdeauna linia talentului [i norocului magistrului se prelunge[te ]n palma discipolului...) Probabil [i din cauza unor personalit=\i pe care le-ar fi dorit de confidente [i ]ndrum=toare, t`n=rul Geo Bogza ajunge la constatarea c= scrisul ar ]nsemna [i ambi\ia de a culege prin cerneal= fructul nenum=ratelor am=r=ciuni. La ce altceva s-ar g`ndi cel care, la 1718 ani, prime[te un atare r=spuns: Domnule Bogza, ]n via\a mea n-am citit o asemenea prostie. M-ai f=cut sa tr=iesc o noapte pierdut=? Anume a[a ][i ]ncepea scrisoarea Ion Vinea referindu-se la primele texte literare ale lui Geo Bogza. Dar, f=c`nd parte din r`ndul debutan\ilor care ][i ascund nelini[tea [i nesiguran\a lipsei de experien\= dup= gesturi teribiliste, autorul de peste ani al Paznicului de far m=rturise[te ]n Jurnal: Nu m-am demoralizat [i i-am r=spuns pe loc: Ai s= vezi c= la anul eu am s= fiu directorul Contemporanului. La o adic=, implicitconfratern, Bogza urma exemplul junelui Apollinaire, care nu avea de g`nd s= a[tepte a fi remarcat de oarecare exege\i cu autoritate, el ]nsu[i redact`ndu-[i un buletin de subscriere pentru cartea de debut, 50

scriind (]n deplin anonimat, ca [i cum...): Poemele sobre care compun Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu, de Guillaume Apollinaire, constituie una din operele poetice cele mai variate, seduc=toare [i perfecte ale noii genera\ii lirice. Culegerea, foarte modern= ca sim\ire, se leag= str`ns prin inspira\ia ei de lucr=rile celei mai ]nalte culturi umaniste (...) Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu va putea fi considerat= una dintre cele mai frumoase [i pre\ioase c=r\i ale epocii noastre. Iat=-a[a: Jos modestia, sus fantezia! Numai c= generoasele autoelogieri nu-i prea ajut=: din cele 120 de exemplare ale c=r\ii s-au v`ndut doar 50, ceea ce ]l f=cu pe acela[i anonim dezinteresat s= constate ]n Mercure de France c= publicul acord= importan\= unor fapte culturale insignifiante, ]ns= d= uit=rii faptul c= un mare poet ]nc= necunoscut a publicat ]n acela[i an prima lui lucrare. {i totu[i este trist pe lume... O confirm= [i celebrul Gustave Flaubert, care, oric`t de ]nalt era apreciat, considera c= ar fi fost loc pentru mai bine, exclam`nd cu am=r=ciune: Ce artist a[ fi fost acum, dac= la 17 ani a[ fi fost iubit! ({i parc= tot ]n raza iubirii/neiubirii r=sun= [i regretele lui Andr Gide; posibil, raza... excesului de a fi iubit: O, ce grozav mentor a[ fi fost azi pentru cel care am fost ]n tinere\e! Ce bine a[ [ti s-o scot la cap=t! Dac= m-a[ fi ascultat (vreau s= spun: eu, cel de ieri, ascult`ndu-l pe cel de azi), a[ fi f=cut de patru ori ocolul lumii... [i nu m-a[ fi c=s=torit. Pentru c=, oricum, am r=mas foarte ]ndr=gostit de ceea ce m-a stingherit cel mai mult [i nu pot jura c= ]ns=[i stinghereala aceasta n-a scos din fiin\a mea tot ce-i mai bun.) Dar, dincolo de orice regrete, conteaz= totu[i proverbialii 17 ani... }n cele mai frecvente cazuri, v`rsta probelor literare primare la care [i un Onor de Balzac, un Jules Verne, un mile Zola [i at`\i al\ii au auzit, direct sau pe ocolite, sfaturile unor pedagogi, amici sau editori c= ar fi bine s= se lase de scris, deoarece, chipurile, viitorul nu le h=r=ze[te nici o [ans=. }n via\a sa, Verne a scris circa 115 c=r\i, ]ns= cu primul volum a umblat pe la 15 edituri, de fiecare dat= auzind descurajatoarele concluzii: sl=bu\, nimic nou, ]nc= nu e literatur=, mai vezi dumneata.... Pe la v`rsta de 2025 de ani, c`nd Balzac sau Zola erau ]nfrunta\i la fiece pas, nerecunoscu\i, al\i viitori mari scriitori se maturizaser= deja, av`nd la activ opere importante. Numai c= existen\a c=r\ilor de valoare nu ]nseamn= automat c=, la timpul respectiv, autorii le erau [i aprecia\i la justa valoare. Spre exemplu, chiar av`nd ]ncheiat poemul 51

Prometeu desc=tu[at, cu c`teva luni ]nainte de tragica-i moarte, Schelley se dest=inuia, dezolat, unui prieten: C`t despre mine, nu scriu nimic [i, probabil, nici n-o s= mai scriu. M= jigne[te faptul c= numele meu e trecut printre cei care nu au nici un nume. Dac= nu sunt ]n stare s= fiu mai mult dec`t at`t, mai bine s= nu fiu nimic. Nu mi-a fost niciodat= imbold neputincioasa sete de glorie; dac= e s= r=m`n scriitor, trebuie s= simt o dorin\= ]n acest sens. A[a se face c= ]n timp ce destui condeieri, net inferiori lui Shelley, erau convin[i c= vor ajunge la public, ]i vor trezi acestuia interesul (]n func\ie de o anumit= preg=tire [i gust, nu?), c= opurile lor la mod= sunt a[teptate, unii cu adev=rat ]nzestra\i cu har neordinar nu aveau elementara siguran\= ]n ziua de m`ine, fiind teroriza\i de ]ndoieli [i dezam=giri bici care zbur=t=ce[te muzele. Peste 45 ani dup= amara m=rturisire a lui Shelley, un concet=\ean de-al s=u, Oscar Wilde, debut`nd cu o plachet= de versuri care ast=zi nu mai intereseaz= dec`t pe bibliografi, ajunge fulger=tor unul dintre idolii Angliei [i Americii. Exageratele elogii de atunci constituiau, vede-se, un avans pentru aprecierea romanului ce avea s= vin=, Portretul lui Dorian Grey. Anume ]n baza unor exemple similare (inclusiv, cel cu plagiatul debutantului Stendhal) Benedetto Croce tr=gea concluzia: Trebuie avut ]n vedere c= [i pentru poet, ca [i pentru geniul critic [i [tiin\ific sau pentru omul superior din punct de vedere moral, indiciul a ceea ce va fi el nu trebuie dedus din primele manifest=ri, care pot fi ]n[el=toare, a[a cum sunt cele ale a[a-ziselor talente promi\=toare, sau amabilit=\ile facile [i bun=voin\a celor care nu au ]nfruntat ]ncerc=rile vie\ii [i care, ]mpiedic`ndu-se apoi de ele, renun\= de ]ndat= la virtu\ile lor superficiale [i le ]nlocuiesc cu cele contrare, cu egoismul [i grosol=nia. Unicul criteriu al valorii talentelor este capacitatea lor de dezvoltare [i progres; drept care gre[eli [i vini ini\iale, opere de art= s=r=c=cioase [i ur`te pot fi treptele unei ascensiuni, [i invers, se ]nt`mpl= adesea c= primele probe l=udabile [i l=udate s= nu mai fie urmate de altele, sau ca poetul s= se poticneasc= definitiv ]ntr-o manier=; ba se ]nt`mpl= ca evolu\ia ulterioar= s= fie o involu\ie ]nspre ur`t [i josnic, prostie sau [arlatanie. De la neobi[nuitele destine ale junilor mon[tri sacri s= revenim la a[a-zisa fenomenologie tipic= a ]nceputurilor scriitorice[ti, c=z`nd de acord c=, ]n genere, ]n atare context(e) no\iunea de tipic, obi[nuit e oarecum improprie, din lipsa uneia mai adecvate, fiind acceptat= doar cu anumite amendamente. (Victor {klovski sus\inea c=: Pruncii se nasc la fel, poe\ii ]ns= apar ]n moduri diferite.) Cine ar putea descrie cu 52

destul= certitudine starea de declan[are a acelui impuls primar, ca prevestire a enigmaticei ]nt`mpl=ri pl=smuitoare prin verb ]n curs de a se petrece: purcederea spre neclara, ]nc=, ]n toate ale ei, ]ndeletnicire literar=? P`n= la aflarea rosturilor artistice autentice mai e cale, nelini[te, ]ndoial=, decep\ii, revela\ii, bucurii, dar, ]nainte de toate, str=danie, voin\= de a munci [i descoperi. Unii ][i iau de model personalit=\ile de excep\ie [i dibuiesc ]n ]ncr`ncenat=, ambi\ioas= solitudine, [i g=sesc, [i a[tern pe h`rtie lucruri demne de aten\ie. Al\ii, nesiguri pe norocul de a fi ale[ii muzelor, dar... ne-singuri, au [ansa de a fi ]nt`mpina\i de bun=voin\a vreunui maestru predispus s= ajute neofi\ii ]n dep=[irea barierelor de ]nceput (dup= care urmeaz= marile bariere dintotdeauna!). Condeierii dintr-o a treia categorie, porni\i [i ei amonte spre izvoarele olimpiene, ani ]ndelungi r=m`nea-vor nefixa\i ]n albia proprie, ]n timp ce pentru unii vin [i primele izb`nzi, care dau contur distinct tinerei personalit=\i scriitorice[ti. }n urma unei fire[ti afirm=ri, de obicei, apare efectul tonic al ]ncrederii ]n propriile for\e [i munca la litere devine ca [i cum intrinsec=, inerent= existen\ei intelectual-artistice, ce nu degradeaz= ]ntr-o profesiune de snobism filodox (philos = iubitor (de), doxa = opinie). Al\ii ajung cu adev=rat apuca\i ]n ale scrisului [i prind a-l ]n\elege precoce pe Flaubert, ba chiar devin... enoria[ii acestui celebru stilist, care afirmase c= ajunsese un om-condei: Simt prin el (condei), din cauza lui, prin raport cu el [i mult mai mult ]mpreun= cu el. Nu ]ncape ]ndoial= c= exist= [i din cei pe care primele izb`nzi ]i deruteaz=, auto...-molipsindu-i cu boala de sine, care, dac= progreseaz=, uneori face cu neputin\= ca suferindul s= g=seasc= for\ele [i luciditatea necesare pentru a-[i descoji orgoliul de crusta egoismului, pentru a da cursivitate [i naturale\e harului, spre a-l pune ]n serviciul unui scop superior. Un Franz Kafka, spre exemplu, reu[i, la timp, s=-[i potoleasc= excesele amorului propriu, m=rturisind c= presim\i adev=rata sa intrare ]n literatur= abia dup= ce izbuti s=-l ]nlocuiasc= pe Eu cu El. Dac= unii tineri sau trecu\i de v`rsta june\ii purced a scrie doar c`nd nu mai pot rezista magnetismului f=r= de gre[ al maximei ispite (M. {ora), apar destui filistini ce ac\ioneaz=, azi, tastatura ordinatorului doar pentru a-[i satisface o ambi\ie declan[at= de automatismul reflexului pseudointelectual (p=i, [tiu [i eu carte, de ce n-a[ face literatur=?). Pe =[tia nici pe departe nu-i intereseaz= c=, ]n arta scrisului, dificultatea [i necesitatea obligatorie const= ]n dep=[irea nivelului exterior [i aspectului 53

mecanicist ale ac\iunii, pentru a realiza organicitatea fenomenului ca atare. Chit c= d`n[ii nutresc [i discreta speran\= c=, p`n= la urm=, insisten\a [i... impertinen\a ar putea s= for\eze delicatul sipet al muzelor. Astfel, prin anii dou=zeci ai secolului trecut, la Petersburg, se vorbea c= ]n lume a ap=rut deja Muza Tehne. Panteonul divinit=\ilor se completa, Tehne fiind considerat= Muza profesiei (meseriei) ridicate, ca prin miracol, la nivel de art=. Anume sub obl=duirea neofitei protectoare doreau s= ajung= ordinarii diletan\i. Precum aminte[te Victor {klovski, ap=ruser= in[i alde {engheli, care ticluiau [i lansau opuri de felul celui intitulat Cum s= scrii articole, versuri [i povestiri. Respectivul specimen nu era un novator ]n domeniu. Cu dou= secole p`n= la el, la Paris, ap=ruse un oarecare Richurs ce se autodeclar= directorul Academiei oratorilor, oferindu-se a-l deprinde pe orice cutez=tor arta cuv`ntului. Iat= c`teva din sfaturile impostorului: }n cazul oratorilor, plagiatul este arta ]ntrebuin\at= foarte abil: ea const= ]n schimbarea p=r\ilor componente ale operei tale sau ale uneia str=ine ]n a[a mod, ]nc`t ]nsu[i autorul ei nu va mai reu[i s-o recunoasc=; ]ncep`nd cu un singur cuv`nt, totul trebuie codificat. }n continuare, maestrul Richurs d=dea indica\ii concrete, exemplific`nd prin teste supuse mutil=rilor necru\=toare. Fi\i siguri, calfele care aveau a deprinde meseria de la {engheli sau precursorul s=u francez nu s-ar fi l=sat nici ]n ruptul capului de... art=, obsedate de naiva [i vana iluzie c=, prin insisten\=, ambi\ie [i ni\ic= viclenie, ar putea da grafomanie de... valoare. Tehne cu ei, pigmeii! }nainte de orice [i exclusiv, pe un t`n=r ]l intereseaz= personalit=\ile. Anume acestea nu s-au dezis de perpetua stare de debutant, pe care au sim\it-o chiar [i dup= ce aveau deja scrise Iluzii pierdute sau Demonii. Era ]n firea lor dureros experimentat= a recunoa[te c= arta literar= e una din pu\inele care face profesatorul ([i profesorul!) ei s= se simt= via\a ]ntreag= un simplu elev. Obosit, ori poate leh=metit de a sus\ine permanent examene, c`te un ucenic genial mai-mai s= renun\e la frecventarea [colii. Sau regret= c= nu are ]ncotro trebuie s= se ]mpace cu destinul h=r=zit. Chiar [i c`nd se bucura din plin de gloria pe care i-o adusese literatura, Byron considera c= ]ngereasca sa voca\ie ar fi fost alta, scriindu-i amicului s=u Thomas Moore: Nu m= refer la literatur=, pentru c= ea nu ]nseamn= nimic; [i s-ar putea s= par= ciudat ceea ce afirm, dar nu cred c= ea este voca\ia mea. Vei vedea ]ns= c= voi face altceva, dac= permit timpurile [i ]mprejur=rile, care, aidoma cosmogoniei, facerii lumii, va pune la ]ncercare mintea 54

filosofilor! P`n= a se ]ndrept=\i, la 70 de ani, drept un b=tr`n oarecare ce se ocup= [i el de fleacuri, scriind romane, Lev Tolstoi, ]n tinere\e, ]i m=rturisi lui Botkin c= f=cuse foarte bine c= nu l-a ascultat pe Turgheniev, care ]l sf=tuia s= se dedice... literaturii. Renumitul medic g=si de cuviin\= s=-l pun= la curent [i pe Turgheniev cu dest=inuirea lui Tolstoi, care cur`nd se pomeni supus urm=toarelor admonest=ri venite din partea cunoscutului deja prozator: Scrie\i c= sunte\i foarte mul\umit c= nu a\i ascultat de sfatul meu [i nu v-a\i dedicat ]n special literaturii... Numai c= eu, biet om plin de p=cate, ]mi tot fr=m`nt mintea ]ntreb`ndu-m= cine sunte\i, dac= nu un literat: ofi\er? mo[ier? filosof? fondator al unei noi doctrine religioase? func\ionar? V= rog mult s= m= scoate\i din ]ncurc=tur=, preciz`nd care din presupunerile mele e cea adev=rat=. Tolstoi i-ar fi putut replica distinsului confident c=, vezi mata, Ivan Sergheevici, noi te consider=m pe drept cuv`nt cel mai profesionist scriitor rus, ]\i cunoa[tem, din auzite, schimburile de idei pe care le ai cu domnul Flaubert, c`nd v= ]nt`lni\i ]n cenaclurile pariziene, idei referitoare nemijlocit la m=iestria litera\ilor, ]ns=, ierta\i-mi constatarea, chiar dumneata ai scris o nuvel=, intitulat= Ajunge, ]n care dai ]n vileag absurditatea de a continua munca scrisului. Greu de presupus ce-ar fi r=spuns Turgheniev... Noi dispunem doar de p=rerea unui alt [colit la Paris, remarcabilul scriitor [i filosof Emil Cioran, care m=rturisea: }i scriam deun=zi unui prieten c=, de[i nu mai cred ]n scris, n-a[ vrea s= renun\ la el, c= munca e o iluzie care poate fi ap=rat= [i c=, dup= ce am m`zg=lit o pagin= sau numai o fraz=, am ]ntotdeauna chef s= fluier. S=-i recunoa[tem maestrului ceea ce i se cuvine unui maestru: domnia sa poate s= [i fluiere. Iar pentru ]nv=\=celul dedat cu toat= seriozitatea ini\ierii ]n arta literar=, p`n= [i un inexplicabil fluierat al magistrului ob\ine valen\e tainice, misterioase. De ce, adic=, ]i venea lui Cioran s= fluiere, ]ns= nici ]n ruptul capului nu se l=sa de scrisul ]n care, zicea, de mult nu mai credea? Se vede c= cei ce tr=iesc la Paris au anumite reac\ii similare... Paul Valry a fost un propov=duitor al z=d=rniciei crea\iei artistice, ironiz`nd [i zeflemisind pe al\ii [i pe sine; cam fluiera [i el... Discordan\a dintre afirma\ie [i fapt= ]l pune ]n ]ncurc=tur= pe acel care vrea s= ]n\eleag= acceptarea crea\iei ca autoflagelare, \in`nd cont c=, pentru un poem, Valry consum= ani lungi de munc=, necesar= numeroaselor reveniri ]ntru perfec\iune, fapt definit de T.S. Eliot ca eroism disperat care este un triumf al caracterului. 55

La interoga\ia despre eterna ucenicie s= continui, s= abandonez? pentru scriitorul sadea [i cel abia intrat, [ov=ielnic, ]n c`mpul literelor r=spunsul n-ar fi unul [i acela[i. Primul, obligatoriu, decide el ]nsu[i. {i foarte pu\ini, ba chiar unit=\i, ca ]n cazul at`t de rar ]nt`lnit al lui Rimbaud, capituleaz= ]n fa\a cuv`ntului. Ei sunt contamina\i [i de nevindecat. (Ehrenburg: Au fost zile ]n care eram at`t de mult sup=rat pe mine ]nsumi, ]nc`t ]mi venea s= renun\ la scris, ]ns= iar [i iar m= a[ezam ]n fa\a filei albe, d`ndu-mi seama c= e deja t`rziu s= ghicesc dac= am sau nu aptitudini literare.) Unii dintre tineri ]ns=, c`nd ]ntreab= de mae[tri dac= e cazul s= insiste sau s= renun\e, de ce n-ar trage concluziile necesare din, s= zicem, un r=spuns dat de Andr Gide: Cum? V= pute\i ab\ine de a nu scrie [i mai ezita\i? In crescendo profesionist, r=spunsul este supus unor modific=ri sau nuan\=ri, precum ]n cazul c`nd Lev Tolstoi ]l sf=tuia pe debutantul Leonid Andreev c=, dac= scriitorul [i-a pus ]n g`nd s= scrie o carte, pe care ]ns= ar putea s= n-o scrie, trebuie s= renun\e la ea. Dar dac= nu renun\= totu[i, [i o scrie? U[oara retu[are a r=spunsului ar consta ]n faptul c=, p`n= la urm=, actul de con[tiin\= al autorilor nu \ine at`t de elaborarea unui manuscris, c`t de decizia de a-l edita sau nu. Deoarece nu doar prin afirm=ri, ci [i prin renun\=ri voca\ia artistic= ajunge profesia [i valoarea unei anumite persoane. Scrisul ca profesie?... Aici lucrurile se cam ]ncurc= ni\el, sacramentalul anticelor dep=rt=ri ar fi contaminat de necesitatea me[te[ug=reasc= a contemporanilor no[tri. Asta, pe de o parte. Pe de alt= parte, nu to\i marii creatori au detestat no\iunea de profesie din motivul c= nu o ]nv=luiau ]n prea mult= venera\ie ritualic=. Din contra, Thophile Gautier, spre pild=, ]i spunea lui Riemer, profesorul fiului s=u: Orice, numai nu profesiune. Mi-e sil=. Vreau, tot ce pot, s= fac ]n joac=, ce-mi trece prin cap, c`nd am poft=. A[a m-am jucat, incon[tient, c`nd am fost t`n=r, a[a vreau s= continuu acum, con[tient, c`t mai am de tr=it. Util utilitate, asta-i treaba voastr=... Instrument nu m= fac, [i profesiunea e un instrument, sau, dac= vre\i, exprimat mai distins, un organ. S= nu insist=m nici noi asupra controversatului termen profesie, r=m`n`nd la cvasineutra opinie c= preocuparea scriitorului ar consta ]n manifestarea unor posibilit=\i, aptitudini [i atitudini con[tient alese ale individului respectiv [i asumate de el drept o liber= dispunere de sine ]n numele unui destin adecvat [i plenar. }n cazul artistului, via\afic\iunea-destinul ar sintetiza timpul care, din punct de apreciere filosofic, 56

are disponibilit=\ile psihice ereditare ale omului ca specie, arta propriuzis= fiind frumosul specializat sau rezultat al unor c=ut=ri specializate... ca optim= organizare a datului sensibil [i intelectual (Al. T=nase). Din contextul acestei aser\iuni ne intereseaz= ]n special ceea ce se refer= la disponibilit=\ile psihice ereditare [i datul sensibil. Cu alte cuvinte, este de neevitat revenirea la acel poetae nascitur. La ]ntrebarea dac= ][i aminte[te de un anume moment ]n care a decis s= se dedice literaturii, Hemingway r=spundea prompt: Totdeauna am vrut s= devin scriitor. Eugen Ionescu: Totul a venit de la sine. Probabil c= m-am n=scut scriitor, pentru c= am ]nceput s= scriu de la nou= ani. Mama lui Jorge Louis Borges ][i scutea fiul de anumite eforturi autoelucidatorii (poate c= u[or jenante, pentru c= chestiunea cu ]nceputurile e destul de delicat=), spun`nd c= d`nsa a [tiut foarte devreme c= bebelu[ul ei drag se va face scriitor: La [ase ani scrisese o povestire, R`ul fatal, de vreo patru sau cinci pagini. C`nd era mic de tot, avea un limbaj ]ngrozitor. Oare ]n\elegea prost? St`lcea complet o seam= de cuvinte. Demitiz=rile genealogiei literare ca dat congenital au o panoplie factologic= impresionant=. S= lu=m, spre exemplu, cazul lui Samuel Richardson: n=scut ]n 1689, de profesie tipograf, care devine librar, p`n= la 50 de ani nici prin g`nd s=-i treac= de-a ajunge scriitor, ]ns=, ispitit de moda timpului, ce f=cuse foarte populare epistolarele ni[te colec\ii ale modelelor de r=va[e, afective ori uzuale, ze\arul albionez ][i zice s= ]ncerce [i el a-[i imagina expeditori [i adresan\i, din respectiva ]ndeletnicire ocazional= aleg`ndu-se cu romanul Pamela sau Virtutea r=spl=tit=, prin care neofitul, ucenicul, debutantul ce era se pomene[te recunoscut ca ]ntemeietor al romanului european de moravuri. Printre extrem de numero[ii autori care, mai apoi, au recunoscut influen\a ne]nn=scutului scriitor-tipograf-librar num=r`ndu-se J.-J. Rousseau [i Diderot. Un alt ne]nn=scut pentru scris, care ]ns=, aidoma lui Richardson, a n=scut ]n literatur= ceva nou, a fost James Fenimore Cooper: ambi\iosul [i, ]n egal= m=sur=, mali\iosul t`n=r de 30 de ani se leag= prin pariu c= el, dac= ar vrea, ticluie[te c=r\i deloc inferioare celor semnate de anumi\i autori populari. {i... a vrut! }n consecin\=, nu [tim dac= a mai ridicat c`[tigul de la prinsoare, ]ns= enciclopediile ]l declar= creatorul (n=sc=torul) romanului preriei. Altfel spus, necooperantul Cooper ]n cuprinsurile literaturii s-a dovedit a fi nu ultimul, ci primul mohican. 57

Referindu-ne la harul ]nn=scut (numai at`t, c= n-o fi [i vreunul... ereditar!) [i la cel dob`ndit (secundul p=r`nd a fi ]n concordan\= cu doctrina socratic= a mo[irii (maeuticii) spiritului conform c=reia autorul/ creatorul trebuie s= fie atent la ideile [i sentimentele ce ][i cer ie[ire-n lume, ajut`ndu-le s= se nasc=), nici pe departe nu elucid=m complet problema. Ea are ]nc= destule filoane enigmatice [i tentativa de a le descoperi presupune o insistent= revenire interogativ=. Net=g=duit ]ns= r=m`ne c=, at`t fericitul care s-a n=scut scriitor, c`t [i cel autoedificat au nevoie de obligatoria ]nsu[ire/]nv=\are a profesiei. No\iunea demiurg care, cu timpul, ob\inu sensul de principiu creator sau, ca ]n teologia cre[tin= medieval=, suprapun`ndu-se ideii monoteiste de crea\ie primordial= a lumii, la originea sa greac= ]l desemna pe simplul meseria[. A[adar, nu este posibil s= despar\i artisticul de meserie; este imposibil s= alungi artistul din meseria[ sau viceversa. (S= ne reamintim c= ]n renumita balad= despre Ctitorul Manole se spune c= cel ce jinduie[te a edifica frumuse\i monastice trebuie sa aib= me[terie.) Pledoaria pentru unitatea inerent= a ceea ce le poate crea unora impresia de dedublare ]n entit=\i autonome o atest=m [i ]n urm=toarea medita\ie judicioas= a lui Alberto Moravia: Munca fiind expresia specific= a omului, literatura este [i ea o munc=, dezinteresat=, onest=... Pentru c= arti[tii au avut o con[tiin\= de buni meseria[i, au sim\it m`ndria muncii. La o adic=, fiorul m`ndriei ]l poate ]ncerca [i cel ce ]n\elege (f=r= a avea ambi\ia s= fac= literatur=) c= scrisul ca atare este [i o aplicare tehnic= a ]ndem`n=rii, abilit=\ii ([i) cultivate; c= e o ac\iune fizic= prin care se fixeaz= cuno[tin\ele [i experien\ele. Nici chiar poetului ]nn=scut nu i se relev= de la sine munca scrisului: precum to\i ceilal\i, d`nsul trebuie s= ]nsu[easc= prin str=danie acest element obligatoriu al viitoarei meserii, partea ei tehnic=. Dup= Henri Birault, la ]nceputurile circula\iei sale termenul tehnic= se aplica at`t artei, c`t [i tehnicii. Tehnicianul, omul tehnicii este concomitent artizan [i artist... }n unitatea enigmatic= a acestei ambiguit=\i, tehnica se refer= at`t la arte [i meserii, c`t [i la artele frumoase. (Dac= v= aminti\i de Muza Tehne, veneratorii ei nu \ineau cont anume de unicitatea enigmatic= a acestei ambiguit=\i, simplific`nd cu cinism problema, accept`nd doar abilit=\ile [i mijloacele mecanice prin ]nsu[irea c=rora oricine ar putea ticlui poeme, romane etc.) Rar scriitor care n-ar recunoa[te c= profesia sa presupune un travaliu intelectual incontinuu ]ntru ]nsu[irea anumitor procedee tehnice f=r= de care este imposibil un act de crea\ie superior. Printre procedeele, 58

mobilurile necesare bunei ]nsu[iri a meseriei, t`n=rul W. Somerset Maugham [i-l considera absolut necesar pe cel de-a copia zi de zi, ritualic, ]n cel mai solemn mod, c`te o pagin= din Jonathan Swift. S-ar putea crede c= f=cea o opera\ie exclusiv mecanic=. }ns= doar s-ar p=rea... Dincolo de laconica m=rturie a autorului, se poate ]n\elege c=, transcriind din Swift, Maugham ][i angaja [i supraveghea Eul artistic ]n devenire; ][i surprindea premisele declan[=rii propriilor idei [i sentimente ]n stare de eventual material artistic, ]nv=\a ]ndem`narea, tehnica, regia nara\iunii, dac= vre\i, ceea ce nu e totuna cu ticul sau tabietul ma[inal sau automatismul. Taina crea\iei const= ]n fuziunea indicibil= a intuitivului cu claritatea ideilor ce urmeaz= a fi convertite ]n oper=, rezultat atins prin travaliu con[tient, la care se referea [i Federico Garcia Lorca, plas`nd ]n balan\= enigmaticul [i practicul: Dac= este adev=rat c= sunt poet prin gra\ia lui Dumnezeu sau a Diavolului, este tot at`t de adev=rat c= sunt gra\ie tehnicii [i efortului. Greu de crezut c= ar exista vreun t`n=r autor c=ruia s= nu-i fie interesant= poezia sau proza anume ]n nemijlocitul proces de pl=smuire a lor, autor care s= nu se arate intrigat de procesualitatea develop=rii sensului artistic. Este irezistibil= tenta\ia de a cump=ni clarv=z=tor forjeriile esen\ializ=rilor literare, la ]nceputul izbucnirii lor informe, dezordonate, cvasihaotice chiar, apoi efort (tehnic, ordonator), logic= profesional= (pe c`t o posed=), autorul reu[ind s= dirijeze procesul izvodirii artistice. Discern=m`ntul, ca [i ma[inal, s-ar crede, e totu[i select ]n aprecierea intensit=\ii [i calit=\ii semnifica\iilor. Evident, rari scriitori care s= poat= surprinde distinct, apoi s= transpun= adecvat evenimentele intimit=\ii sau ]mprejur=rile exterioare ce le-au declan[at cutare sau cutare subiect. Or, dac= o [i fac, ]n urma compar=rii [i select=rii unor astfel de m=rturii, este imposibil s= se deduc= vreo lege artis. Particularitatea, subiectivismul, individualul r=m`n de nedep=[it [i ne]nglobate ]n generalitate. }n caz contrar, ar disp=rea ceea ce se nume[te, ]n lipsa unei sintagme mai adecvate, misterul artei. }ns= relativa unitate de opinii a creatorilor se cantoneaz= ]n asumarea [i autoimpunerea unei discipline spirituale [i de munc= f=r= compromis, precum men\iona [i Tudor Arghezi: Crezul meu de c=petenie este exigen\a aspr= pe care mi-o aplic mie ]nsumi cu cruzime [i, vreau s= fiu iertat, mi-a[ permite s= o cer tuturor colegilor de literatur= care adeseori, [i mai des dec`t trebuie, prefer= lucrul u[or. Deci, dac= e s= ne referim la un inventar oric`t de circumstan\ial [i sumar al datelor 59

problemei disciplin= munc=, ne e la ]ndem`n= s= depist=m [i alte reac\ii instructive/instinctive ale mae[trilor, pe c`t de aforistic formulate, pe at`t de subtile ca mod de ra\ionare. Dup= laconicul adagiu al lui Albert Camus ]nc=p=\`narea ]n munc=. Ea dep=[e[te momentele de sl=biciune, s= ne mai re\inem ]n acelea[i generoase arii ale literaturii franceze care, secole la r`nd, este implicat= ]ntr-o universalitate activ=, deleg`nd ]n arta lumii tot noi [i noi nume celebre, cum e [i cel al lui Paul Valry, penetrant cercet=tor al fenomenologiei scrisului, care, parc= ]n prelungirea ideii cona\ionalului s=u, autorului Str=inului, declara: ...nu acord nici un fel de valoare lucrului care nu-mi cere nimic, nici un efort. U[urin\a lui mi se pare totdeauna suspect= [i chiar nepl=cut=. C`nd nimic nu m= opre[te, am mai cur`nd senza\ia c= nu fac nimic... adev=ratul folos, adev=rata utilitate pe care o putem a[tepta de pe urma unei anumite munci trebuie s= consiste ]ntr-o cunoa[tere de sine sporit= [i ]ntr-o ]nsu[ire a mijloacelor eu-lui, iar aceasta trebuie s= fie rezultatul luptei ]mpotriva piedicilor. Cititorii informa\i ar putea indica [i alte exemple ce s-ar potrivi acestui context, oarecum asem=n=toare celor reproduse deja, ]ns= ]n care apare distinct= o nou= not= sau nuan\=, de la caz la caz, un mod propriu de a formula sau reformula ideea ce s-a mai spus, dar, parc=, totu[i, nu s-a spus deplin, ca ]ntr-un vechi poem mexican, ce-l are de protagonist pe un adev=rat artist care afl= suprema delectare ]n munc= [i vorbe[te cu propria sa inima ce nu e moart=, nici m`ncat= de furnici. Imaginea cu furnicile, dac= nu o lu=m doar ]n litera ei, ne d=m seama c= valoreaz= mai mult subtextual ]n tratarea fenomenologiei procesului de crea\ie, la nivelul lui de intimitate [i individualitate, parabola deschis= [i mesajul ei oarecum cifrat fiind inevitabile, potolind o prea mare r`vn= hermeneutic= ]n decretarea principiilor teoretice, legit=\ilor [i prescrip\iilor bune pentru to\i. Este cu neputin\= s= se g=seasc= de-a gata sau s= se organizeze universul general-scriitoricesc ]ntr-un sistem concentric, ]n care s= fie direc\ionate cele mai caracteristice tr=s=turi ale respectivei preocup=ri ajunse profesie. {i, e de men\ionat, chiar profesie-unicat. Oricare maestru, oricare geniu, atunci c`nd m=rturise[te cum [i-a f=cut, introspectiv, macroscopia evenimentelor din intimitatea sa, cum [i c`t a reu[it s=-[i urm=reasc= fluxul con[tiin\ei, aflate ]n proces de elaborare artistic=, [i ce a re\inut din toate astea, nu crede c= ar putea ajunge la un numitor comun cu al\i confra\i. Orice artist veritabil ]n m=rturiile depuse nu concordeaz= subiecte concrete, 60

ci doar propune vectorii dinamici ai unei suite de mi[c=ri emo\ionale drept mod personal-subiectiv de aprofundare ]n intimit=\ile misterioase ale interiorului cosmic al firii. Putem ]ncerca a presupune din ce ra\iune porni entuziast-categorica declara\ie a fra\ilor Goncourt Noi cu drag= inim= am ]ncheia cu Dumnezeu un acord, ca el s= ne lase doar creierul care creeaz=, ochii care v=d [i m`na care \ine pana de scris, toate celelalte sentimentele [i pieritorul nostru trup s= [i le ia sie, iar noi pe lumea asta ne-am delecta cu studierea caracterelor omene[ti [i dragostea de art= , ]ns= nicidecum n-am putea sus\ine c= ea, ca principiu, este ]mp=rt=[it= [i de al\i confra\i. }n orice caz, categoric sau nu prea, fiecare pretinde altceva. Un Paul Valry se arat= realist, cer`ndu-i or`ndei doar condi\iile pe care le ofer= literatura spiritului: o stare propice pentru scris, lini[tea, prospe\imea, calmul ]n g`ndire [i, dup= cum este nevoie, spa\iul, timpul, mi[carea. Un robinet pe care s=-l pot deschide [i ]nchide, dup= plac, [i din el s= curg= oameni, mun\i, p=duri, femeia, marea [i instrumentele de lucru. Fiecare ]n felul s=u ][i asum= [i explic= intuitiv (totdeauna cu o... fabuloas= aproxima\ie) con[tiin\a [i procesualitatea actului creator, tainicele sale imbolduri suflete[ti. Anume din acest considerent frecventele recursuri la paradigmele scriitorilor cu mare autoritate pe plan planetar le fac nu pentru a extrage printr-o [i dintr-o contabilizare savant= teze cu alur= pedant-metodologic=. Toate astea nu sunt dec`t opinii r=mase la stadiul virtualit=\ii, nu al certitudinilor. Astfel c= z`mbesc la g`ndul posibilit=\ii de a exista anumi\i statisticieni ce ar ]ncerca s= determine coeficientul de adev=r al intimit=\ii transpus ]n m=rturisirile de sau extra-laborator ale scriitorilor. P`n= la urm=, at`t teoreticienii c`t [i statisticienii ajung a ]mp=rt=[i p=rerile mai speciale, conform c=rora problemele creativit=\ii umane trebuie tratate ]ntr-o manier= plin= de lux meticulos, elitar, [i nu pentru oricine. Pe c`nd paginile prezente, f=r= a c=dea nici ]n extrema celor ce \in de crema literar=, nici ]n cea a elementari[tilor care ]n loc de ]n\eleapta demitizare a Olimpului nu sunt ]n stare dec`t de vulgarizarea lui, vor a se men\ine ]n sfera subiectiv-emotivului, ce l-ar interesa at`t pe debutantul ]n ale scrisului, dar f=r= a-i servi de prelegeri docte sau, mai mult, de panaceu ]n ]nsu[irea profesiunii, c`t [i pe cititorul de r`nd, disponibil de a se supune testelor cultural-informa\ionale, ca mod de ]ndeletnicire meticuloas=, pasionant=, ce ofer= o pl=cere aproape... filatelic=, similar= celei ]ncercate de subsemnat ]n procesul cercet=rii fi[ierului, unul din compartimentele c=ruia era intitulat cu cel mai banal 61

substantiv: Experien\a. Fire[te, se presupunea experien\a necesar= t`n=rului scriitor, pornit a urca versantele profesionale. }n timp ce era supus unei opera\ii chirurgicale, Turgheniev ][i fr=m`nta mintea s= g=seasc= cele mai potrivite expresii ce ar reda adecvat senza\iile produse de trecerea bisturiului prin \esuturile corpului s=u. Cam aceea[i pledoarie pentru experien\a nemijlocit= o afl=m ]n r=spunsul lui Hemingway la ]ntrebarea despre preg=tirea spiritual= a condeierului ]ncep=tor: Hai s= zicem c= s-ar duce s= se sp`nzure, pentru c=-i este cu neputin\= s= scrie. Ar trebui salvat f=r= mil= [i tot restul vie\ii s= i se pun= ]n seam= s= se sileasc= s= scrie c`t de bine poate. Cel pu\in, cu povestea asta, cum a vrut s= se sp`nzure, poate ]ncropi un ]nceput. }n ambele cazuri am avea de-a face cu articularea sugestiei artistice cu cea a existen\ei autorului care a f=cut s= curg= mult= cerneal= [i, acum, s= se consume mult= energie electric= [i toner necesare computerelor, concomitent ]ns= [i destule pixuri [i mii de metri de benzi pentru ma[inile de scris, aceast= ultim= constatare f=c`nd-o [i pentru a aminti cazul lui George Amado, care recuno[tea c= unicul lucru pe care [tie s=-l fac= de n=dejde e s= scrie, so\ia sa concretiz`nd c= distinsul so\ nu-[i poate schimba singur barem banda ma[inii de dactilografiat. S= nu se considere c= ]nsu[i procesul de crea\ie influen\eaz= (modeleaz=), ca practic= sesizabil=, firea autorului. Ernesto Sabato m=rturisea: Mi-a fost extraordinar de greu s=-mi termin c=r\ile, m-a m`ncat o suferin\= continu=, nu doar ]n sens spiritual, ci [i fizic... Scrisul ]mi produce dureri de stomac [i o proast= digestie; ]mi ]nghe\au m`inile [i picioarele, aveam insomnii [i m= durea ficatul. Unei alte categorii de arti[ti, excitarea fiziologic= e necesar= pentru a declan[a [i stimula procesul de crea\ie ca atare. Schiller avea ciudatul obicei de a pune mere putrede ]n sertarul mesei de scris, sus\in`nd c= mirosul lor influen\eaz= pozitiv randamentul penei. Pentru a-[i spori pofta de munc=, pictorul Maurice Utrillo arunca r`nd pe r`nd creioane de la fereastra cu z=brele a ]nchisorii ]n care domicilia provizoriu, ascult`nd cu ]ncordare sunetele pe care le produceau la c=derea lor pe caldar`m. {i dac= Maupassant considera c= cel mai important pentru un artist ar fi v=zul, reiese c= pentru Schiller sim\ul de c=petenie era... mirosul, iar pentru Utrillo auzul. Dar s= al=tur=m mirosului [i gustul. Dup= Jules Michelet, odat= cu intruziunea cafelei ]n istoria Fran\ei, a ]nceput o nou= epoc=. {i nu numai ]n istorie, ci [i ]n 62

literatur=. De unde [i concluzia criticului danez Georg Brendes c= ]n stilul lui Voltaire se simte aroma cafelei. Din acela[i unghi de apreciere, ce ar mai fi de spus despre stilul lui Balzac, acest titan al scrisului fiind [i un Tantalos mereu ]nsetat de amarul lichid tuciuriu? Atot[tiutorii statisticieni afirm= c=, ]n via\a sa, izvoditorul Comediei umane ar fi consumat circa 15 mii de ce[ti cu cafea. Cu p=rere de r=u, o fi[= deteriorat=, ce se referea la Eminescu, nu a p=strat [i numele protagoni[tilor angaja\i ]ntr-o polemic= despre efectul alcoolului ]n procesul de crea\ie, sau doar ]n via\a creatorilor. Pare-se, extrasul l-am f=cut din revista Luceaf=rul de acum trei decenii. Iat= c`teva secven\e din acel text: }n dispozi\ia sufleteasc=, ce se nume[te cu chef ]n orice caz, efectul unei b=uturi, omul are un fel de luciditate, probabil ]n urma eliber=rii inteligen\ei de grijile zilnice, care face ca toate lucrurile s= apar= ]ntr-o lumin= proprie poate cea adev=rat=, lumin= oarecum estetic=, c=ci ]ntr-adev=r ]n asemenea momente par toate caracteristice [i de aceea frumoase. E ciudat ce impresie ][i face atuncea un microcefal, un dobitoc, un strig=u. Treaz fiind, toate aceste chipuri ]\i pot fi indiferente, nici le observi, nici te intereseaz= , sus\ine primul autor, al doilea d`ndu-i o replic= t=ioas= [i, cred, pe deplin ]ndrept=\it=: Ei bine! Pudica interpret=, care n-avea de ce s= se ru[ineze, noteaz= astfel: Eminescu face reflec\ii pe marginea st=rii de visare provocat= prin mijloace artificiale [i se pronun\= ]mpotriva celor ce alunec= pe panta degrad=rii fiin\ei umane. Dimpotriv= (revenim la contrariul oponentului, n.a.), f=r= a face apologia be\iei, Eminescu descoper= ]n starea de euforie a celor ce nu s-au ]mb=tat, b`nd cu m=sur=, o luciditate deosebit=, de pe urma c=reia ]ns= omul nu vede, ca la trezia obi[nuit=, toate lucrurile ]n r=u, ci ]ntr-un clarobscur plin de farmec [i de poezie... Cititorul neprevenit poate gusta at`t juste\ea, c`t [i noutatea observa\iei psihologice, ]n proza unui poet autentic. Ar fi picant s= ne ]ntreb=m cam cum ar comenta cei doi polemi[ti celebrele catrene ale lui Omar Khayyam, apologetul lucid [i incorigibil al vinului care, ]n secolul XI, debutase str=lucitor ca matematician [i astronom, pentru a-[i dedica mai apoi maturitatea (deja la ]nceputul secolului XII) rubayatelor ce ]ncep, spre exemplu, cu: O, vinul m= inund= ]n marea lui lumin=! sau se incheie cu ]ndemnul: Treze[te-te, c=ci zorii ]n cupe toarn= aur. Cu tot at`tea secole, 1112, mai ]nainte de Khayyam, Hora\iu spunea c= t`n=rul care dore[te s= ajung= iscusit 63

trebuie s= fie cump=tat: Abstinuit venere et vino = S= se ab\in= de la dragoste [i vin. }n baza experien\elor celor antici, Jean-Baptiste Du Bos spunea: Patima pentru vin este mai primejdioas= dec`t celelalte. Ia mult timp [i-l face pe t`n=rul Artizan s= nu-l mai poat= folosi cum se cuvine nici pe cel care-i mai r=m`ne. B=utura peste m=sur= nu este un p=cat din acelea ce se ]ndreapt= cu v`rsta. }n c`\iva ani vl=guie[te mintea [i, ]n bun= parte, trupul (...) Petroniu, cel mai pu\in cump=tat dintre scriitori, unui t`n=r ce vrea s=-[i duc= ]nv=\=tura la bun sf`r[it ]i cere s= fie sobru: Frugalitatis lege paleat exacta = S= respecte cu stricte\e legea des=v`r[it= a cump=t=rii. Juvenal, vorbind despre acei poe\i din vremea lui, care scriau lucr=ri foarte mari, spunea c= ei se st=p`neau de la vin chiar [i ]n zile pe care obiceiul le menea petrecerilor abundente. Fuit utile multis/ Pallere et vinum toto nescire Decembri = A fost folositor pentru mul\i s= fie cump=ta\i [i s= nu cunoasc= vinul de decembrie. E de presupus c= acei tineri latini ][i urmau un program special, al abstinen\ei, ]ntru... opulen\= spiritual=. Precum procedau, peste secole, [i tibetanii neofi\i, porni\i pe calea acumul=rii de experien\=. D`n[ii ][i propuneau planuri vaste de avansare spiritual= prin modelarea de sine, prin studii filosofice, exerci\ii practice. Programa lor presupunea, printre altele, [i urm=toarele: 1) tawa a privi, a examina; 2) gompa a reflecta, a medita; 3) tchyeupa consumarea fructului celor dou= practici anterioare. Conform altei enumer=ri: 1) teune a c=uta semnifica\ia, ra\iunea de a fi a lucrurilor; 2) lab a le studia pe acestea ]n cele mai mici detalii; 3) gom a reflecta [i a medita asupra celor descoperite; 4) toga a ]n\elege. Intuitiv sau pe deplin con[tient, unii scriitori ajung la prescrip\ii similare, urm`ndu-le, ce-i drept, ]n mod personal, ]n conformitate cu specificul ]ndeletnicirilor lor. Prietenii [i apropia\ii fra\ilor Goncourt erau de p=rerea c= ace[tia au o [coal= proprie de elaborare [i prezentare a experien\ei: acumulau mormane ]ntregi de petits papiers (noti\e), referitoare la via\a psihologic= a contemporanilor, propun`ndu-[i de a reda adev=rul ]n deplina lui nuditate [i cruzime; studiaz= cu aten\ie via\a, petrec s=pt=m`ni de-a r`ndul ]n spitale, case ale muncitorilor, p`n= la urm= scriind romane ]n care imagina\ia, fantezia au cel mai ne]nsemnat rol, ponderea revenindu-le observa\iilor nemijlocite. S-ar putea spune c= fra\ilor-romancieri procesul de sintetizare ]ntr-un tot ]ntreg a experien\elor (pentru c= dou= au fost, nu? una a lui Edmont, cealalt= a lui Jules) nu le crea dificult=\i speciale, fapt ce trezi 64

suspin=toarea invidie a altui renumit tandem, Ilf [i Petrov, care m=rturisea(u): E foarte greu s= scrii ]n doi. Credem c= prozatorilor Goncourt le-a fost mai u[or. Oricum, ei erau fra\i. Iar noi nici m=car rude nu suntem. {i nici de-o v`rst=. Ba chiar ne tragem din diferite na\ii: ]n vreme ce unul e rus (misterios suflet slav), altul e evreu (misterios suflet iudaic)... A[adar, ne vine greu s= lucr=m. Ne este absolut inexplicabil cum de reu[im s= scriem totu[i ]n doi. Odat= ce am abordat ]ntr-un sens mai larg experien\a uman= [i cea de crea\ie, ]n special, anume ]n virtutea travaliului profesional literatura nu ]nseamn= exclusiv un drum spre sine ]ns=[i, ci foarte multe drumuri spre alte domenii de activitate. Bernard Shaw avea ca argument propriile piese, pentru a demonstra oricui c= el, scriitorul, cunoa[te foarte bine economia, precum p`nzele lui Michelangelo nu trezeau dubiu c= titanul renascentist cuno[tea perfect anatomia. Nu depist=m nereguli ]n afirma\ia lui Shaw c= redactorii ziarelor ar trebui s= trimit= la premierele pieselor sale nu critici de teatru, ci comentatori politici. {i totu[i, ]n ce prive[te tinere\ea (I-a[a de lung= vremea de c`nd nu mai e azi..., B. Fundoianu) scriitorilor celebri din toate epocile, se cunosc mult mai multe despre ceea ce f=ceau [i extrem de pu\ine despre cum f=ceau, cum creau. Adic=, nu este nici pe departe elucidat modul de a lucra, elabora la ani fragezi ai viitorilor titani. Dac= m=rturiile despre activitatea lor la maturitate abund= (jurnale intime, memorii, coresponden\=, manuscrise...), ]n destule cazuri probele juniei lipsesc. Din acest unghi de cercetare, Mihai Eminescu ar reprezenta una din excep\ii. Despre efervescen\a sa creatoare la v`rsta edenicei metafore a debutului avem informa\ii certe. Spre ilustrare, s= apel=m la amintirile lui {tefanelli, care scria c= Eminescu era foarte mul\umit c`nd tovar=[ii lui nu erau acas= (]n perioada studiilor la Viena, n.a., L.B.). Atunci... lucra nestingherit de nimeni. Se plimba prin camer=, bea cafea, fuma, [uiera, fredona c`te o melodie [i-[i alc=tuia astfel ideea [i forma ]n care s-o ]mbrace. Se punea apoi la mas= [i scria, scria mereu, a[tern`nd pe o coal= sau pe un petic de h`rtie rodul g`ndurilor sale, [i dac= i se ivea vreo dificultate, se scula iar=[i, mai bea o cafea, se plimba, se g`ndea [i iar=[i se apuca de scris. Dac=-i lipsea vreo idee potrivit=, el nu se ]mpiedica de lipsa ei, ci l=sa un loc [i trecea mai departe. C`nd era lucrarea gata, atunci o citea de mai multe ori [i acum ]ncepea s= corijeze cele scrise, p`n= ce lucrarea c=p=ta form= frumoas= [i expresie concis=... Cine a avut ]n m`n= vreun manuscris al 65

lui Eminescu, a v=zut c`te corect=ri cuprindea... Adesea ]ns= l=sa Eminescu lucr=rile sale s=pt=m`ni [i luni ]ntregi necitite [i necorijate [i se lua la alte lucr=ri... dac=-i venea vreo idee... oriunde s-ar fi aflat, c=uta un petic de h`rtie [i scria cu creion poezia; O particularitate a lui Eminescu era c= nu spunea nim=nui ce scrie, ci ]ncuia manuscriptul; Uneori era at`t de ad`ncit ]n lucru, c= scria p`n= foarte t`rziu noaptea [i nici nu mergea la cin=, ci trimitea pe cineva s=-i cumpere p`ine, br`nz=, o sticl= de bere [i lucra mai departe. ({i aici este momentul s= constat=m c=, dup= circa o mie nou= sute de ani, metoda de lucru a lui Mihai Eminescu [i s= fim siguri, a oric=rui alt mare poet contemporan lui nu se deosebea dec`t ]n nuan\e insignifiante de cea a lui Virgiliu, s= zicem, referitor la care Benedetto Croce emitea urm=toarele considera\iuni: Virgiliu, pentru a nu pierde totul pentru parte, pentru o m=runt= parte, multul pentru pu\in, pentru a nu l=sa s=-i scape ]n van momentul fericit, se resemna, cum spune biograful, s= scrie unele versuri imperfecte sau provizoriu formulate (]n timp ce scria, pentru ca s= nu-i ]mpiedice ceva av`ntul, l=sa unele lucruri nedes=v`r[ite, iar pe altele parc= le schi\a ]n versuri foarte gr=bite); ][i f=cea singur curaj [i glumea cu prietenii, numind acele versuri proptele care slujeau la sus\inerea edificiului, p`n= c`nd el ar fi putut s= le ]nlocuiasc= cu coloane solide.) Dup= o dram= amoroas=, Goethe se dedic= muncii p`n= la uitare de sine [i, ]n numai patru s=pt=m`ni, scrie Suferin\ele t`n=rului Werter, iar cea mai n=valnic= rev=rsare creatoare Pu[kin o are ]n memorabila toamn= de la Boldino, c`nd, disperat, ]ntr-un r=stimp ne]nchipuit de scurt, scrie enorm. Repede scria la ]nceputurile sale literare [i Cehov: c`te o povestire pe zi! Vladimir Korolenko ][i aminte[te despre o ]nt`lnire cu junele Anton Pavlovici, ]n timpul c=reia acesta ]i m=rturisi urm=toarele: {tii cum ticluiesc micile mele povestioare? Iat=..., zise Cehov, alerg`nd cu privirea pe mas= [i lu`nd primul lucru care-i c=zu sub m`n=, o c=limar=, ad=ug=: Dac= dori\i, m`ine voi avea o povestire intitulat= C=limara. Astfel proceda t`n=rul Cehov, cel care la o v`rst= ceva mai ]naintat= ]ns=, avea s= constate c= ]nfior=tor de grea este munca scriitorului. Sentimentalul, delicatul Stendhal debutase destul de... delicat, ]ncep`ndu-[i cariera de scriitor cu o confruntare pentru un drept de autor care, sincer vorbind, nu-i prea apar\inea. Vorba e c= din prima sa carte, Via\a lui Haydn, lui i se datora doar un... sfert, celelalte trei 66

fiind ]mprumutate dintr-o lucrare a italianului Giuseppe Carpani. Un bun cunosc=tor al muzicii, Romain Rolland, compar`nd cu migal= cele dou= lucr=ri, conchise dezolat: Cu toat= venera\ia mea pentru Stendhal, am fost nevoit s= trag o grea concluzie pentru el: ]n majoritate, cartea lui este copiat= de la Carpani. }ncep`nd printr-un plagiat, prin ceea ce a creat peste ani, Stendhal [i-a r=scump=rat din plin... p=catele tinere\ii [i este firesc ca, din delicate\e [i respect pentru scrierile sale originale, s= pomenim doar ca pe o hilar= excep\ie debutu-i adumbrit. Despre ce ar ]nsemna no\iunea t`n=r scriitor s-a discutat de c`nd literatura. Se discut=. Se va tot delibera. Mai sus, ne refeream la hotarele de v`rst=. De data aceasta, vom evita respectivul indice, ]ncerc`nd s= lu=m de primordiu al unui creator momentul crucial ]n care oricare viitor slujitor al muzelor este ]n stare s= exclame cu toat= ardoarea, sinceritatea [i puterea unui intim jur=m`nt, precum exclamase la 16 ani Gustave Flaubert: S= ne ded=m artei, deoarece ea e mult mai mare dec`t popoarele, regii [i coroanele, domin`nd ]n plinele de admira\ie inimi ale noastre, aureolate de o zeiasc= diadem=. Iar Shelley, abia ie[it din adolescen\=, face leg=m`ntul c=: Voi fi ]n\elept, bun, drept [i liber, jur! La 19 ani, sus\inea urm=toarele: P`n= c`nd suntem tineri, noi nu vom c=uta s= mergem pe calea de mijloc. Din toate puterile vom urm=ri cele ce se petrec ]n juru-ne [i nu vom sc=pa nici o zi, ca s= nu ]nv=\=m ceva. Cum, de unde, prin ce mister au avut novicii scriitori for\e creatoare, cuno[tin\e ]n diverse domenii, discern=m`nt [i gust artistic, ca s= poat= realiza opere-unicat? Goethe a scris Goetz von Berlichingen la 20 de ani, iar la 30 constata cu uimire: ...c`t adev=r e ]n drama mea, cu toate c= nimic din ce am spus ]n ea ]n timpul scrierii ]nc= nu le tr=isem. (Nu au fost excluse nici cazurile de inconvenabil= modestie. Nereu[ita romanului Galateea Cervantes o trecea ]n categoria debuturilor talentului meu [chiop.) La distan\= de decenii, ]l sus\ine Julien Green, adept al scrisului f=r= istov: Mi se citeaz= o vorb= a lui Saint-Exupry ce mi se pare foarte contestabil=: }nt`i s= tr=ie[ti, s= scrii dup= aceea. Dac= Rimbaud ar fi f=cut acest ra\ionament... Sau Keats, care abia a apucat s= tr=iasc=... Trebuie ori s= scrii, ori s= tr=ie[ti... Nu ]mp=rt=[im teoria cunoa[terii ]nn=scute. Mai cur`nd s-ar potrivi o compara\ie ]ntre eroii din basme care intr-o zi cresc c`t al\ii ]ntr-un an [i junii arti[ti de excep\ie, care, prin sensibilitate acut=, curiozitate mereu de veghe, voin\= [i cutezan\=, experien\= ipotetic= sau, s= 67

zicem, intui\ie ce prepar= experien\a necesar=, sus\inute de o permanen\= a muncii, ]n r=stimpuri scurte acumuleaz= din via\= [i din c=r\i mult mai multe dec`t obi[nuita mas= de oameni. Nu poate exista o cunoa[tere ]nn=scut= a lumii, ci una accelerat= a ei. O cunoa[tere, dar [i o con[tiin\= precoce, secundate de perseveren\a tinerelor spirite care [i-au asumat povara scrisului, ]ntru ]mplinirea destinelor axate pe atitudini artistice demne [i relevante. Printre altele, cunoa[terea [i con[tiin\a necesare la toate etapele existen\ei [i muncii slujitorilor muzelor, fie doar [i ]n metaforica valabilitate a aser\iunii c= scriitorul nu e dec`t un debutant permanent (non-stop!) ori, dup= Goethe, poetul, ]n special, e cel ce tr=ie[te o etern= pubertate. }ntru confirmarea acestei p=reri, s= cit=m [i sagacea m=rturisire a lui Carl Sandburg: Dac= am s= ajung prin mila lui Dumnezeu la optzeci [i nou= de ani, precum a ajuns la aceast= v`rst= Hokusai, am s= parafrazez, poate, ]n felul meu cuvintele lui, c`nd am s= m= despart de aceast= lume: Dac= Cel de Sus ar binevoi s=-mi mai dea cinci ani de via\=, a[ deveni, poate, scriitor. Altfel spus, modestia ]ncununeaz= opera. Dar nu totdeauna [i tinere\ea... }ns= [i aceste constat=ri ca [i cum apoftegmatice n-ar ]nsemna dec`t o virtual= concluzie sau o pre-concluzie. {i nicidecum una dogmatic=. Pentru c=, chiar dac= ar exista (s= admitem) unele principii ale sintetiz=rii [i conserv=rii experien\ei debutan\ilor (celebri!) dintotdeauna, e greu de spus c`t ar putea ele s=-i fie de folos unui novice din ast=ziul postmodern sau m`inele post-postmodern: ca individualitate predestinat=, el nu intr= ]n [i nu reiese din tratate doldora de prescrip\ii, sfaturi, aten\ion=ri, ]ndemnuri, orient=ri, c=l=uziri etc. {i totu[i, nu-mi vine s= cred c= unui debutant de la ]nceputul secolului XXI, debutant de excep\ie, ]naripat de o rapid= afirmare, sau unuia care nu se deosebe[te prin nimic de mul\i al\ii, b=t`nd pragul a 15 edituri, dar care, peste timpuri, ar putea fi amintit ]n r`nd cu Balzac Verne Zola; nu cred, zic, c= oric=rui debutant din zilele noastre s= nu-i atrag= aten\ia o... Elegie care-l prive[te. Cel pu\in, a[a am g=sit de cuviin\= s= le spun Elegie unor vibrante, patetice, melancolice pove\e ale lui SainteBeuve (care sun= aproape ca... Sara pe deal a lui Eminescu, iertat=-mi fie poetizarea mai cur`nd asociativ=, sinestezic= dec`t de structur= semantic=...). A[adar, ia aminte, tinere, re\ine\i, neofi\ilor vr=ji\i de miraculoasele sunete ce apar ]n ghiocul unei con[tiin\e creatoare care abia se treze[te: Tinere care te dedici LITERELOR [i care a[tep\i s= fii tratat cu bl`nde\e [i onoare, ascult= din gura unuia care le cunoa[te 68

destul de bine [i le-a practicat [i le-a iubit de aproape cincizeci de ani, ascult= [i ]nchide ]n suflet aceste sfaturi [i urm=toarea pova\=: d=-\i silin\a fa\= de c=r\i [i studiu din cea mai fraged= copil=rie; petrece-\i tinere\ea tot ]n studiu [i melancolia visurilor pe jum=tate ]n=bu[ite; exerseaz=-te ]n singur=tate [i exprim=-\i naiv [i cu ]ndr=zneal= ceea ce sim\i [i ambi\ioneaz=, cu pre\ul durerii, de-a ]nzestra, dac= se poate, poezia \=rii tale cu o v`n= intim=, ]nc= neexplorat=; caut=-\i cele mai nobile prietenii, adun`nd ]n ele bun=voin\a [i sinceritatea unui suflet deschis [i dornic mai ]nt`i de orice s= admire; revars=-\i ]n critic=, rivala [i sora poeziei tale, efuziunile, simpatiile [i cea mai pur= substan\= a ta; laud=, serve[te cu vorba talentele noi care [i-au spus cuv`ntul, mai ]nt`i at`t de comb=tute, [i nu te g`ndi s= te despar\i de ele dec`t ]n ziua c`nd ele ]nsele se vor abate din calea dreapt=, ]n[el`ndu-[i promisiunile; variaz=-\i f=r= ]ncetare studiile, cultiv=-\i ]n toate sensurile inteligen\a, n-o cantona nici ]ntr-o ga[c=, nici ]ntr-o [coal=, nici ]ntr-o singur= idee deschide-i por\ile spre toate orizonturile; pune con[tiin\= [i seriozitate ]n totul; fere[te-te de l=ud=ro[enie [i de umbra [arlatanismului; fa\= de marile amoruri proprii, tiranice [i devoratoare, care cred c= totul li se datore[te, p=streaz= ]n mod statornic r`ndul al doilea; p=streaz=-\i independen\a [i modestia cu demnitate; ofer=-te, pentru un timp, dac= trebuie, dar nu te ]nstr=ina; nu te apropia de personajele cu mai mare renume [i cea mai mare trecere ]n timpul lor, de cei care de\in puterea, dec`t cu modestie cuviincioas= [i demn=; prime[te pu\in, dar nu cere nimic, pl=te[te c`teodat= prin farmecele spiritului ceea ce soarta-\i nedreapt= refuz= s= dai sub o alt= form=, mai comod= [i mai pu\in delicat=; frecventeaz= societatea [i ceea ce se cheam= lumea, spre a trage profit pentru literatur=; cultiv= literele ]n vederea lumii, ]ncerc`nd s= le dai agerimea [i ]ntors=tura f=r= de care nu tr=iesc; cedeaz= c`teodat=, dac= inima-\i spune, dac= o dulce violen\= te oblig= la asta, unei bun=voin\e amabile [i de gust ales, niciodat= ]n fa\a interesului [i ]n fa\a grosolanului trafic al amorurilor proprii; 69

fii judicios [i clarv=z=tor [i-n sl=biciuni [i, dac= spui ]ntreg adev=rul, nu scrie niciodat= neadev=rul; oboseala s= nu te cuprind= nicic`nd, nu te socoti niciodat= la v`rsta la care al\ii se odihnesc, spore[te-\i curajul [i ardoarea; re]ncepe ca un debutant, gr=be[te-te spre a doua [i a treia carier=, re]nnoie[te-te; ofer= publicului, zi cu zi, rezultatul limpede [i manifest al lecturilor, al compara\iilor str`nse cu trud=, al judec=\ilor mai coapte [i mai adev=rate; f= ca adev=rul singur s= profite de pierderea iluziilor; nu te teme c= ai s= te risipe[ti astfel [i s=-\i m=sori for\ele cu ale confra\ilor ]ntru acela[i me[te[ug, care cunosc greutatea unei opere greu elaborate, ]n aparen\= at`t de u[oar=... Ce-ar mai fi de ad=ugat despre starea unui debutant stare de nelini[te, incertitudine, ne]ncredere ]n propriile for\e, suspiciune, ]nnor=ri sau doar adumbriri suflete[ti?... Fii sigur, tinere, c=, peste ani, Rai-Iadul primordiului t=u ]\i va p=rea o adev=rat=, fascinant= [i continu= beatitudine... Dar, deocamdat=, recite[te ultimul alineat din Elegia colegului t=u de acum dou= secole Charles Augustin Sainte-Beuve: Nu te teme... a[a ]ncepe respectivul fragment. {i adu-\i aminte, sau ia aminte, c= ]n Biblie sintagma/]ndemnul (-pova\a-consiliul-d=sc=liarecomandarea...) respectiv= apare de 365 de ori. C`te zile ]ntr-un an! Prin urmare, nu te teme nici tu, ]ndr=zne[te, ]ncearc= s=-\i depistezi [i s=-\i ac\ionezi cu o c`t mai mare [i eficient= intensitate elementele intrinseci firii care te ispite[te spre crea\ie, spre literatur=, spre scrisul ce reprezint= esen\a generic= ]n stare pur= a unei experien\e umane ca atare, de o singularitate sui generis, preocupat= de o lume mult mai vast= [i mai pu\in palpabil=; scrisul ce este, prin particularit=\ile sale, deopotriv= accesibil [i tainic, inefabil, ca o concomiten\= a realit=\ii [i irealit=\ii, de o fascinant= provocare; scrisul/literatura/poezia ca m=rturie [i poligon al metamorfozelor, alchimiilor, realc=tuirilor, z=mislirilor [i devenirilor noi pe portaltoi ancestral, adic= ante-antic. Deci, nu te teme, cuteaz=, f=r= a uita ]ns= c=, pe l`ng= talent, voca\ie, inteligen\= [i competen\=, autorului de orice v`rst= arta ]i cere [i o voin\= pe potriv=; voin\a de a-[i aplica/utiliza... voin\a (!), pentru a se supune, prin ea ]ns=[i ei, [i artei.
August 1999mai 2003

70

ONOR {I ONORARIU

}ncet=\enit= structural ]n spiritualitatea lumii [i atribuit= personalita\ilor care fac suprema autoritate ]ntr-un domeniu sau altul al activit=\ii umane, emblematica no\iune clasic are o origine oarecum ciudat=, ce se refer= nu la model [i perfec\iune, precum s-ar crede, ci la una legat= pardon!... de bani... Eruditul latinit=\ii, Aulus Gellius, autorul celebrelor Nop\i atice, explic= ce ]nseamn=, dup= Marcus Porcius Cato, acest termen pe care romanii ]l utilizau ]nc= acum mai bine de dou= milenii: Se numeau clasici (...) oamenii din prima clas= care erau ]nscri[i la cens cu un venit de 125 mii de a[i sau mai mult... Am f=cut aceast= scurt= notare, fiindc= ]n cuv`ntarea lui M. Cato pentru legea Vaconia se pune adesea ]ntrebarea ce este classicus [i ce este infra classem (]n afara clasei). }n baza acestui ra\ionament, s-ar putea trage concluzia c= un clasic ar fi s= fie un om foarte bogat. }n orice caz, a[a era ]n Roma antic=... }ns= lucrurile nu st=teau astfel nici ]n cazul multor personalit=\i ilustre din clasicismul artelor latine. C= doar m=rturise[te divinul Hora\iu ]n Epistole: }ndr=zneala pe care \i-o d= s=r=cia m-a impus s= fac versuri. Dezolarea e [i mai evident= ]n Tristele, unde Ovidiu aminte[te c= tat=l s=u ]l mustra deseori cu o legitim= interoga\ie: Pentru ce aplecarea spre art=/ c`nd nici Homer n-a l=sat, bietul, ]n urm= avere? Sunt versuri scrise cam pe timpul domniei lui Tiberiu, fiul adoptiv al lui August. Dac= tat=l a exilat poetul la Pontul Euxin, fiul nu l-a rechemat la Roma pe nefericitul servitor al muzelor. (De altfel, n=scut ]n anul 42 ].Hr., ]mp=ratul Tiberiu era doar cu un singur an mai ]n v`rst= dec`t autorul Metamorfozelor.) }n fine, versurile despre Homer, care n-a las=t, bietul, ]n urm= avere, fuseser= scrise ]n vremuri c`nd mul\i cet=\eni romani, inclusiv destui scriitori, o duceau de pe o zi pe alta, iar unul dintre clasici, ar reie[i, dar, de fapt, pur [i simplu, un 71

oarecare bog=tan Apicius se sinucide, disperat c= ]n vistierie nu-i mai r=m=seser= dec`t, colea, vreo... 10 milioane avere! Dac= tot am amintit de Homer, bietul ]mp=rat al poe\ilor, s= ne re]ntoarcem ]n istorie cu c`teva secole, spre a vedea cum o duceau elenii, care au r=mas ]n rostuirile civiliza\iilor drept clasici incontestabili. Cum s-o duc= ei, grecii antici? Care [i cum... Platon ne spune c= Plutarh, autorul Vie\ilor paralele, avea chiar [i o ]ndeletnicire paralel=: vindea untdelemn ]n Egipt. Iar Demostene era proprietarul unui fel de fabric= de armament. (Cu armamentul [i armata clasicii e de remarcat nu stau deloc prost: peste secole dup= Demostene, utopistul Saint-Simon pl=ti 3 500 de livre drept de ]n[tiin\are (altfel spus: comision) celuia ce i-ar semnala o afacere de 22 mii de livre, care s=-i acopere cheltuielile pentru cump=rarea unui... regiment armat. Chit c= fu mai onorabil gestul lui Victor Hugo, care, revenind ]n \ar= dup= 18 ani de exil, relans= o nou= edi\ie a poemului satiric Les Chatiments (Pedepsele), jertfind onorariul pentru necesit=\ile ap=r=rii na\ionale (au fost turnate dou= tunuri). Arthur Rimbaud, poet care ]n scurtisima-i via\= literar= de geniu n-a avut vreun oarecare onorariu [i care se l=s= de scris la 19 ani, cu doi-trei ani mai ]nainte ]i scria lui Georges Irambard c=, ]n septembrie 1870, fusese arestat la cobor`rea din tren, pe motivul c= nu aveam nici un ban [i c= datoram treisprezece franci c=ilor ferate, am fost dus la prefectur=, iar acum a[tept s= fiu judecat. Peste mai pu\in de o lun=, c=tre acela[i sus\in=tor al s=u: Mor, m= descompun ]n platitudine, ]n r=utate, ]ntr-o mocirl= cenu[ie. Ce s=-i faci? St=rui cu o groaznic= ]nc=p=\`nare s= ador libertatea cea liber= (subl.a, L.B.), ]n respectivul r=va[ mai men\ion`nd: Poe\ii sunt fra\i. Dar, posibil, [i din motivul c= a tr=dat tautologica libertate liber=, pe care i-ar fi putut-o acorda numai [i numai poezia pe care o abandonase, la 37 de ani avea s= moar= ]n insignifiant= [i deloc onorabil= calitate de traficant de arme. E drept c= al\i poe\i puneau mai presus ]nsemnul onorar (onorific), uit`nd de... onorariu. Ca [i cum tot la capitolul Scriitorul [i Armele, ]n august 1830, Alfred de Vigny nota ]n Jurnal: Trecerea ]n revist= a G=rzii na\ionale... Am comandat, destul de milit=re[te, batalionul 4... Regele Ludovic-Filip I, dup= ce a trecut prin fa\a frontului batalionului, [i-a oprit calul, [i-a scos p=l=ria [i mi-a spus: Domnule de Vigny, sunt foarte mul\umit c= v= v=d... Batalionul dvs. se prezint= foarte frumos; spune\i-o din partea mea acestor domni... Un atare onor ]nseamn= pentru poet cel mai... barosan 72

onorariu, [i Vigny, c=ruia via\a i se pare minunat=, se gr=be[te s=-l complimenteze/gratuleze, la r`ndu-i, pe Ludovic-Filip I, men\ion`nd: Mi s-a p=rut frumos [i c= seam=n= cu Ludovic XIV. Cine [tie: poate c= ]n anumite cazuri onorul inspir= mai abitir ca onorariul...) Dar s= revenim la Platon [i s= vedem ce ne mai spune d`nsul despre elenii cei inegalabili ]n ale cugetului [i sim\irii. }n Apologia platonian=, Socrate m=rturise[te: Colind din om ]n om, ]ntreb`nd pe acei str=ini [i concet=\eni ]n care sper s= g=sesc adev=rata ]n\elepciune... Lucrul acesta m= preocup= a[a de mult, c= nu am avut vreme s= fiu c`tu[i de pu\in folositor statului [i familiei; devotamentul meu pentru zeu m-a dus la o s=racie lucie. }n alt loc, Socrate spune c= inamicii nu au avut curajul s= ]ncerce a dovedi prin martori c= am sau c= am pretins vreodat= o c`t de mic= r=splat= b=neasc=; pot s= v= dau o m=rturie, cred, foarte bun= despre ceea ce v= spun: s=r=cia mea. }n realitate, ]n\eleptul ]n\elep\ilor nici nu-[i prea fr=m`nta mintea cu c=utarea c`[tigului. Spre exemplu, c`nd Archelaos ]l invit= pe Socrate cu scopul s=-i ]nlesneasc= starea material=, filosoful raspunde posac: }n Atena, patru m=suri de f=in= sunt pre\uite un obol, iar din f`ntan= \`[ne[te bel[ug de ap=. De aceea, dac= ce am nu-mi este ]ndestul=tor, ]mi restr`ng nevoile ]n raport cu ceea ce am [i astfel acestea ]mi vor fi ]ndestul=toare. Iar c`nd judec=torii ]l ]ntreab= cam ce pedeaps= crede el c= ar merita pentru coruperea prin prelegeri orale a tinerilor, ]n\eleptul r=spunse senin: S= v= propun o amend= cu condi\ia s= fac ]nchisoare, p`n= ce voi pl=ti-o? Dar ar ]nsemna s= ajung tot acolo, fiindc= nu am cu ce s-o pl=tesc. }ns= iat= un exemplu cam cu acelea[i premise, dar cu un deznod=m`nt contrar. Montaigne aminte[te c= lui Tales, care ponegrea uneori chivernisirile gospod=riei [i ale avu\iei, i se adusese ]mpotriv= c= face ca vulpea, fiindc= nu era ]n stare s= le chiverniseasc=. El se apuc= ]n [ag= s= le fac= dovedire [i pe placul lor cobor] [tiin\a sa ]n slujba c`[tigului [i a sportului. A ]nfiripat o negustorie, care ]ntr-un an aduse at`tea bog=\ii, ]nc`t cei mai destoinici nu le-ar fi putut agonisi ]ntr-o via\=. Cu adev=rat, cineva nu avea, ]n vreme ce altcineva prea avea. Se spune c=, pentru deducerea unei singure reguli geometrice, Pitagora i-a adus jertf= lui Zeus o sut= de boi (!). Pe seama unui atare plocon, Lomonosov glumea c=, pe timpurile sale, dac= dup= fiecare descoperire matematicienii ar fi urmat supersti\iosul [i, concomitent, generosul exemplu al confratelui din antichitate, pe lume nici pe departe nu s-ar 73

mai afla at`tea capete de vite mari cornute... (Unde mai pui, facem noi o alt= leg=tur= asociativ=, c= de carne aveau nevoie [i celebrit=\ile: p`n= ]n zilele noastre a ajuns o ideogram= chinezeasc= pentru salariu, men\ion`nd [i cele 10 felii de carne s=rat= cu care elevii trebuiau s=-[i pl=teasc= lec\iile magistrului Confucius, mai t`rziu acesta fiind supranumit Seneca sau Machiavelli chinez ce practica stoicismul, ]ns=, de fapt, tr=ind ]n bel[ug [i chiar ]n abuzuri. Dar parc= ]mp=ratul stoic Marc Aureliu se lipsea de prea multe?) Astfel st`nd lucrurile, putem trage concluzia c= nu numai Honor alit artes (Onoarea hr=ne[te artele). Adev=rat e c= artele pot acorda cuiva onoare, precum poveste[te [i Diogene Laer\iu despre un sclav ce compunea versuri, prin care ataca direct sau aluziv st=p`nul: aceste probe literare erau at`t de frumoase, ]nc`t st=p`nul (fire sensibil=, vede-se!) ]ntr-o zi declar= solemn-]ncruntat: Sclavul acesta este liber! Incontestabil, onorul [i onorariul supreme ar fi s= ]nsemne anume rec=p=tarea sfintei libert=\i! (Aceasta, ]n ordinea ra\ionamentului c= omul se na[te liber...) Au dorit s= ob\in= ceva mai mult= volnicie [i cet=\enii Miletului, ]ns= din tentativa lor s-au ales cu o situa\ie... tragicomic=. S=-l ascult=m din nou pe Gellius: ...De la Milet au venit ni[te delega\i la Atena ]n interes public... Demostene a r=spuns ]ns= cu severitate c= miletienii nu merit= ajutor [i c= cererile lor nu sunt ]n interesul atenienilor. Chestiunea a fost am`nat= pentru ziua urm=toare. Delega\ii au venit la Demostene [i l-au rugat st=ruitor s= nu se mai ]mpotriveasc=. El a cerut bani [i ei i-au dat c`t a cerut. A doua zi, c`nd s-a reluat chestiunea ]n dezbatere, Demostene a ap=rut ]n adunare cu g`tul legat cu un [al mare de l`n= [i a spus c= sufer= de durere de faringe, c= de aceea nu poate vorbi contra miletienilor. Atunci, unul din popor i-a strigat c= nu e faringit= boala de care sufer= Demostene, ci arghirit= (boala l=comiei de bani). }nsu[i Demostene, mai t`rziu, dup= cum arat= Kritolaos, n-a ascuns acest lucru, ci, dimpotriv=, [i l-a f=cut motiv de laud=. C`nd l-a ]ntrebat pe Aristodomos, un actor de comedie, c`\i bani a primit ca s= declame [i acesta i-a r=spuns: Un talant, el i-a replicat: Eu am primit mai mult dec`t tine ca s= tac. Critica sau pledoaria din interes, dar [i din pu\in=tatea talentului, precum [i r=splata pentru ea, ce are, implicit, leg=tur= cu principialitatea lui Demostene, o viza [i Edgar Poe: Un indiciu important dup= care se poate descoperi un critic lipsit de gust [i de docrtin= este [i faptul c= arareori se aventureaz= s= laude vreun pasaj dintr-un autor care s= nu fi fost deja acceptat [i aplaudat de public, [i c= toat= critica pe care o face se 74

ocup= numai de mici deficien\e sau erori, Croce ]ns= men\ion`nd c= autorul Corbului se referea, de fapt, la o parabol= a lui Traiano Boccalini, conform c=reia: Zoil ]i prezint= lui Apollo o critic= mu[c=toare a defectelor unei c=r\i admirabile [i, fiind ]ntrebat de zeu care sunt [i calit=\ile acestei opere, r=spunde c= el se ocup= numai de lipsuri: drept care Apollo ]i a[az= dinainte, ca recompens=, un sac de gr`u necur=\at, ca s=-[i ia de acolo doar pleava. Cu titlu de not= de etap=, dar, posibil, [i de simplu interludiu, ar fi de men\ionat c= grecii au fost primii care au ata[at numele autorului la opera acestuia, ]n atare mod instaur`ndu-se regula ca arti[tii s= lucreze [i pentru un c`[tig b=nesc, dar [i de dragul gloriei la zi [i a renumelui ]n posteritate. (Dup= cum remarca Huxley, pr=bu[irea Imperiului Roman a dus, regresiv, la o re]ntronare a anonimatului auctorial (lat. auctor = produc=tor, autor, ]ntemeietor). Precum se [tie, ]n Evul Mediu au fost create nenum=rate opere de pictur=, sculptur=, dar [i balade, romane sau basme ai c=ror autori sunt necunoscu\i. Dreptul de autor este reinstaurat abia odat= cu Rena[terea, arti[tii lucr`nd din nou pentru c`[tig material, dar [i pentru faima curent= [i ]ndep=rtat postum=...) M=rturie c=, ini\ial, anume la elini a ap=rut interesul pentru produsul artistic (poate, mai pu\in pentru personalitatea artistului) st= [i cazul lui Alexandru Macedon, care, ]n expedi\iile sale, lua [i scriitori, istoriografi, pictori. Odat=, ]mp=ratul ]i porunci poetului Heril s=-i consemneze (glorifice!) faptele de arme cu condi\ia c=, pentru fiecare vers reu[it, aedul va primi c`te o moned= de aur, iar pentru stihul prost c`te o scatoalc=. P`n= la urm=, nefericitul slujitor al muzelor c`[tig= 7 galbeni, iar pumnii sau palmele ]ncasate pentru nereu[itele-i prozodice fuseser= at`t de multe, ]nc`t, se pare, chiar din asta i s-a tras [i moartea... (Adic=, ce r=splat=? Precum se vede din str=vechea m=rturie macedonian=, uneori, din contra, ]n loc s= se bucure de onor [i onorariu, unii suport= consecin\e destul de nepl=cute, fapt despre care, multe mii de ani, se retroconsemna [i ]n Diario politico, editat de Margherit di Collegno la Milano (1926), [i anume c= la 1 iunie 1852 s-a ]nt`mplat un lucru nou. Ministrul Instruc\iunii publice condamna la o pedeaps= un profesor de literatur= din Grenoble pentru c= a scris versuri proaste. Probabil, acesta nu a fost doar un lucru nou, ci [i unul din extrem de pu\inele, deoarece, ]n general, societatea nu-i pedepse[te pe poe\ii pro[ti, ci ]i las= ]n pace, cu iluziile [i pl=cerile lor, constata Benedetto Croce. 75

De n-ar fi acestea, iluziile [i pl=cerile, cine ar mai risca s= ajung= \inta hazului public? Motivul perseveren\ei veleitarilor, grafomanilor ]ncerca s=-l depisteze ]nc= Hora\iu, care scria: Cei care fac versuri proaste sunt lua\i ]n r`s; dar, ]n timp ce le scriu, ei se bucur= [i se admir= nespus pe ei ]n[i[i; iar dac= taci, ][i laud= ei ]n[i[i, ferici\i, propria lor scriere.) Dar s= revenim, extra-paranteze, la un alt conflict ]ntre suveran [i poet, ]ns= cu un deznod=m`nd cu adev=rat onorabil, fa\= de cel suportat de bietul elin Heril: o prinsoare asem=n=toare, dar numai ]n ce prive[te banul de aur pentru un vers, o f=cuse [i poetul persan Firdousi cu [ahin[ahul Mahmud de Haznevi, care-i comand= epopeea {an-Name (Cronica [ahilor). C`nd, la ad`nci b=tr`ne\i (a tr=it, aproximativ, ]n 9341025), poetul termin= opera, [ahin[ahul ]i trimise ]n loc de 60 de mii de monede de aur tot at`tea, ]ns= de argint. Lezat ]n orgoliu, Firdousi, care ][i cuno[tea valoarea, ]i return= lui Mahmud puzderia (gri) de argint... Revenind ]n timp de la elini [i persani la latini, s= tragem cu urechea la cele sporov=ite prin magazinele de c=r\i ale Romei antice (no\iunea de libr=rie e relativ recent=). Printre atare institu\ii se remarcau cele ce constau dintr-o sal= mare, ]n care se aflau caligrafii cu scrisul rapid, cu ajutorul c=rora autorii ][i multiplicau (tirajau, adic=) operele, iar pentru cedarea dreptului de a fi v`ndute exclusiv aici primeau un anumit onorariu sau, ]n alte cazuri, c`teva exemplare de dar. A[adar, ce se putea auzi ]n acele magazine, care erau [i locurile preferate de ]nt`lnire ale litera\ilor [i cititorilor? Cineva face haz de necaz din cazul cu Sylla, dictatorul Romei, care, primind ]n adresa-i un panegiric de-a dreptul mediocru, d=du dispozi\ie ca respectivul autor lingu[itor s= beneficieze de un onorariu destul de consistent, cu condi\ia ca el, poetastrul, s= nu mai cuteze a lua ]n m`n= stilul (obiect cu care se scria pe t=bli\ele cerate). Iar Calvus, distins orator [i poet (sec. I ].Hr.) care profesa [i avocatura, poveste[te c=, acum c`teva zile, pentru o pledoarie c`[tig=toare de proces, primi ca recompens= din partea clientului s=u o antologie de poe\i... pro[ti. {i ce crede\i c= f=cu d`nsul cu netrebnica aia adun=tur= versificat=? I-o adres= celebrului poet Catul. Acesta l-a cam luat la blesteme, fie ele [i [ugube\e, dar meritate ]n inten\ie, dedic`ndu-i lui Calvus o satir= care con\ine [i urm=toarele r`nduri:
Ah! Ce-am spus eu [i p=cat f=cut-am S= m= ucizi cu-at`\ia poeta[tri?

76

S=-l bat= zeii pe clientul care |i i-a trimis! Profanatori de versuri! Glume\ule, nu! asta n-o s=-\i mearg=: Cum s-o cr=pa de ziu=, m= voi duce Pe la librari, voi str`nge tot veninul: }\i voi pl=ti [i eu cu-acelea[i chinuri.

Cu resemnat= invidie, ]n aceste magazine mai auzi pe unii autori ce amintesc de fericitul Teren\iu, care, spunea Suetoniu, pentru piesa Eunucul, reprezentat= de dou= ori ]ntr-o singur= zi, primi un astfel de onorariu, de care nu s-a ]nvrednicit nicic`nd vreo alt= comedie: 8 mii de sester\i! {i totu[i, ]n Roma, mult mai bine dec`t scriitorii erau pl=ti\i c`nt=re\ii. }mp=ratul Vespasian cople[e[te cu 200 mii de sester\i pe doi chitarezi, iar virtuosul Menecrate prime[te de la Nero, pe l`ng= alte bog=\ii, un palat somptuos. Cum s-ar spune, un fel de cas=... {i de ce nu? C= doar [i arti[tii au nevoie de un acoperi[ deasupra capului... Parc= Euripide ar fi refuzat a[a ceva, din simplu moft ticluindu-[i tragediile ]ntr-o pe[ter= sumbr= [i umed=, pe care Gellius zice c= a v=zut-o cu ochii s=i pe insula Salamina? Iar dac= renumitul Cicero specula cu terenuri pentru case, aceasta ]nca nu ]nsemna c= ]i mergea la fel de bine str=-concet=\eanului s=u de peste secole Giovani Pascoli, poet care [i-a scris o parte din oper= ]n latin= (limba lui Cicero, nu?), pentru a ob\ine, la diverse concursuri, medalii de aur. Mai apoi, v`nz`nd aceste trofee alese (iar=[i parc= ar veni vorba de onor [i onorariu...), poetul avea s=-[i realizeze visul de-o via\a, redob`ndindu-[i loca[ul p=rintesc, pierdut ]n urma asasin=rii tat=lui s=u de m`na unui criminal necunoscut (la 1844, pe c`nd Giovani avea doar 11 ani). Bine]n\eles, cel ce r`vne[te o cas= o pretinde nu doar pentru sine, ci [i pentru familia sa. {i dac=, dup= 30 de ani de convie\uire cu prima so\ie, Cicero se rec=s=tore[te, la 57 de ani, cu o bog=tan= ]n stare s=-i achite datoriile publice, antichitatea a cunoscut [i exemple contrare, oferite de cei care nu r`vneau averi pe seama ]ndeletnicirilor oratorice, [tiin\ifice sau artistice, ba chiar renun\`nd la ceea ce aveau, precum o f=cuse Krates din Teba, filosof cinic, discipolul lui Diogene (nu Laer\iu, ci al celui pe care Platon ]l numise Socrate ]n delir); cinicul ][i d=rui averea, ]mpreun= cu frumoasa-i so\ie Hipalkia duc`nd o via\= ]mpov=rat= de datorii, asemeni sucitului s=u magistru ce prefera s= locuiasc= 77

]ntr-un butoi. O, distins= doamn= Hipalkia! Avu noroc de dumneata Krates, pe c`nd contelui Lev Tolstoi nu i-a prea mers, via\a familial= fiindu-i una co[maresc=, o mare parte a r=ului tr=g`ndu-i-se anume din c=snicie. Doamna cu care se legase ]n fa\a altarului iubea luxul, pe care el, boierul-mojic, ]l detesta. D`nsa r`vnea glorie, omagii, pozi\ie social=, pe care genial de simplul Lev Nikolaevici nu punea pre\ deosebit. So\ia jinduia aur [i via\= furtunoas=, iar so\ul credea c= bog=\ia e un mare p=cat, uneori edit`ndu-[i c=r\ile f=r= a pretinde onorariu. Din acest motiv, consoarta ]i f=cea zile ([i nop\i) fripte, iar atunci c`nd scriitorul ]ncerca s= curme r=zboiul din familie, pentru a instaura pacea, Sofia Andreevna, atacat= de crize de nervi, se zv`rcolea pe du[umele, duc`nd la buze un clondira[ de opiu, jur`nd c=, de nu se otr=ve[te, numaidec`t se va arunca ]n f`nt`n=. Din acest unghi de apreciere, [i so\ia, [i fiica lui Liviu Rebreanu s-au ar=tat a fi ni[te doamne infernale, aidoma unor v=duve negre, pretinz`nd de la muncitorul cu pana bani, bani, bani! Acestea reprezint= cazuri tipice, doveditoare c=, ]n destinul celor mai mul\i scriitori importan\i, femeile au fost ni[te Circe ale hazardului, precum le nume cineva, mai totdeauna scrumuitoare de iluzii ]ntru pace [i bun=]n\elegere familial=. Cam ]n aceea[i perioad=, un coleg de geniu al contelui Tolstoi ][i scria }nsemn=rile din subteran=, de la o zi la alta a[tept`nd iminentul deces al so\iei, pe care n-o mai putea salva nimeni [i nimic. Pe patul de moarte agoniza Maria Dmitrievna Dostoievskaia, timp ]n care so\ul muncea, scria f=r= preget, ca s= c`[tige ceva bani necesari pentru funeralii [i pentru a putea el ]nsu[i s= supravie\uiasc=. Dup= a doua c=s=torie, situa\ia material= a lui Dostoievski se ]mbun=t=\i c`t de c`t, dar totu[i, plec`nd ]n 1880 la Moscova la zilele pu[kiniste, celebrul scriitor nu putu s=-[i ia [i so\ia, aceasta neav`nd garderoba necesar= cu care s= se prezinte ]n ]nalta societate. Bietele mame [i so\ii ale oamenilor de geniu... Protagoniste involuntare ale unor drame pe via\= [i pe moarte... }n ziua decesului mamei sale, Thophile Gautier a trebuit s= se a[eze la masa de lucru pentru a scrie un foileton, ]n caz contrar, nu ar fi avut cu ce pl=ti ]nmorm`ntarea. Beethoven muri ]n timpul unei furtuni, supt de plo[ni\e, timp ]n care port=relul ]i scotea la mezat manuscrisele (252 la num=r) [i mobilierul din cas=, care au fost v`ndute, cu nici dou= mii de florini. Undeva, Dostoievski citise despre poe\ii germani [i austrieci care muriser= de foame, ultimul lor azil fiind casa de nebuni. E vorba despre treizeci 78

de in[i, [i ce nume! Nu-mi pot reveni din [oc, m=rturisea inegalabilul prozator care, cu c`teva zile ]n urm=, ]i scrisese fratelui c= lucreaz= la un nou roman, ca s=-[i poat= asigura elementara existen\=, pentru a ]ncheia: Dac= nu reu[esc ]n aceast= ]ndeletnicire, e posibil s= m= sp`nzur. Ce s=-i faci?... Scriitorii s=raci, umili\i, care-[i duceau via\a de azi pe m=ine, prezentau ni[te cazuri at`t de obi[nuite, ]nc`t destinele lor nu mai puteau uimi prea mult= lume. Poate c= anume din acest motiv Sainte-Beuve a atribuit prima sa carte unui oarecare J. Delorm, cic= un student medicinist decedat nu demult. }n precuv`ntare era descris= afectuos-romantic via\a bietului bard ce muri ]n s=racie [i anonimat. At`t publicul cititor, c`t [i critica literar= nu-[i putur= ascunde regretul nedisimilat, depl`ng`nd sincer autorul at`t de talentat, c=zut jertf= cruzimilor sociale, pentru c=, observase Balzac, societatea se ]ngrije[te de bolnavi, nebuni, ho\i, criminali, dar nu [i de arti[ti. }n aceea[i prim= jum=tate a secolului al XIX-lea, c`nd debuteaz= Sainte-Beuve cu o carte atribuit= unui autor r=pus de indigen\=, compatriotul [i confratele s=u Alfred de Vigny ]i propunea lui Lamartin s= redacteze, ]n form= de peti\ie, un proiect de lege ]n favoarea poe\ilor nevoia[i [i... distra\i, scriind: Dac= un poet a produs o oper= care a st`rnit admira\ia general=, el va primi o pensie alimentar= de 2 mii de franci. Dac=, peste cinci ani, el mai produce o oper= egal= cu cea dint`i, pensia ]i va fi acordat= pentru via\a ]ntreag=. Dac=, timp de cinci ani, el nu a produs nimic, pensia ]i va fi suprimat=. {i chiar dac= un Saint-Beuve, un Vigny sau Lamartine tr=iau ceva mai bini[or dec`t regretatul autor inventat, pre nume J. Delorm, acesta avea destule prototipuri ]n realitate, unul dintre ele reprezent`ndu-l [i feciorul poetului rus K. Feofanov, Konstantin, ce-[i lu= preten\iosul pseudonim Olimpov. Pe coperta unei culegeri de versuri, d`nsul se autodefini ca mare poet universal al titanismului revolu\iei sociale [i p=rinte al Universului, ]ns=, ]n pofida capacit=\ilor sale neordinare, el duce lipsuri necru\=toare, ]n timp ce omenirea nu-[i poate imagina c= Marele Poet Universal Konstantin Olimpov nu este ]n stare s= c`[tige barem un gologan, doi, pentru a-[i procura ceva macaroane cu care s=-[i ]ntre\in= zilele. El moare de foame. Situa\ia era mai generaltranscontinental=, ceea ce-l f=cu pe Mellville s= constate cu am=r=ciune: O pung= goal= ]l doboar= pe poet dovad= Mardi... Un alt bard, celebrul romantic german Hoffman, la 26 noiembrie 1812, noteaz= ]n jurnal: Am v`ndut surtucul, ca s= iau masa de pr`nz... 79

Cineva ar putea repro[a c= exemplele cu vie\ile h=ituite de necru\=toare priva\iuni, precum cea a lui Villon, sunt cam de demult. }n acest caz, iat= unul relativ recent, av`ndu-l de protagonist pe Henry Miller (mort ]n 1980), care ]ntr-o zi se pomeni c=-[i rupsese [i ultima pereche de pantaloni, imposibil de a mai fi reparat=. Av`nd doar c`\iva dolari, Miller pl=ti un anun\ ]n ziarul Los Angeles Times, inform`nd publicul c= respectivul scriitor american a r=mas p`n= [i f=r= pantaloni, din care plauzibil motiv roag= firile caritabile s=-l ajute. Octavian Paler comenta ]nt`mplarea astfel: America, aceea[i care nu vroia s=-l citeasc=, a consim\it s=-l ]mbrace. Miller a primit trei sute de pantaloni [i trei sute de costume, toate ]n excelent= stare. Dar artistul n-a luat tocul, nici penelul ]n m`n= pentru a ob\ine mai u[or c`teva sute de pantaloni... El n-are nevoie de filantropie, cum n-are nevoie de privilegii. Tot ce cere este s= fie citit... M= rog, poate fi tras= [i o atare concluzie, numai nu (zic eu) cu titlu de generalizare, pentru ca s= ajungem la cli[eistica atitudine de clas=, ce recunoa[te doar antagonismul s=raci boga\i [i viceversa. {i cred c= ar fi potrivit s= invoc=m aici faptul c= p`n= [i teoreticianul dogmei confrunt=rii imanente, Karl Marx, se pomeni a nu avea bani nici pentru sicriul unuia dintre copiii s=i... Dumnezeu s=-l ierte pentru toate cele comise, dac= poate fi, totu[i, iertat un ateu... }ns= cititorul interesat de tema ]n spe\= ][i aminte[te de importan\a pe care o acorda Marx banilor ]n literatura mondial=. }n compania celor apuca\i de demonul reflec\iilor pecuniare vin Shakespeare, Goethe sau Balzac, dup= care cine crede\i? sigur, Dostoievski, rusul care, remarca autorul Capitalului, [i ]n acest domeniu a f=cut descoperiri originale [i func\ionale. S= ne amintim barem de Arkadi Dolgoruki din Adolescentul, care considera c= banii sunt atotputernici, ]n stare s= aduc= la rampa societ=\ii orice nulitate. Iat= un monolog din visele acestui personaj: }mi pl=cea stra[nic de mult s=-mi ]nchipui o fiin\= anume ca mediocr= sau insignifiant=, care ar sta ]n fa\a lumii ]ntregi [i, z`mbind a r`de, s= spun=: Hei, voi, Galilei [i Kopernici, Caroli mari [i Napoleoni! Hei, voi, Pu[kini [i Shakespeari, voi, feldmare[ali [i gofmare[ali, privi\i-m= nu sunt dec`t o nulitate [i o nelegiuire, ]ns=, totu[i, v= domin, fiindc= voi ]n[iv= v-a\i l=sat supu[i. Astfel c= nu doar Dostoievski, ci [i unele personaje ale sale aduc dovezi c= exist= destine inclasabile. Un lord Byron, s= zicem, de pe orgoliosul prim-meridian Greenwich al norocitelor umbre, sfideaz= ceea ce e u[or de presupus, destabiliz`nd retroactiv cli[eele. La ]nceputul carierei sale literare, 80

d`nsul braveaz=, refuz`nd s= primeasc= onorariile ce i se cuveneau, nesocotindu-le prin a le... socoti umilitoare at`t pentru poet, c`t [i pentru crea\ia ca atare. El ]i permite editorului Dallas s= tip=reasc= primele c`nturi din Childe Harold [i, integral, Corsarul, f=r= s= pretind= barem un sfan\. }n 1816, un alt editor, Morrey, propun`ndu-i lordului o sum= oarecare pentru Asediul Corintului, ]i expediaz= odat= cu scrisoarea de ]n[tiin\are [i cecul bancar, ]ns= primi urm=torul r=spuns: M.G., sunte\i foarte generos, suma pe care mi-o oferi\i dep=[ind valoarea poemelor mele, [i eu nu pot [i nici nu doresc s-o primesc!... V= re]ntorc cecul, pentru orice eventualitate rup`ndu-l buc=\ele. M= ve\i ]ndatora mult, dac= pe viitor m= ve\i scuti de ceva asem=n=tor. Nu fac acest lucru din dispre\ fa\= de idolul tuturora aurul, [i nici din motivul c= l-a[ avea mai mult dec`t mi-ar trebui, ci respect ceea ce am decis odat= pentru totdeauna [i care decizie nu trebuie uitat=, indiferent de circumstan\e. Dar s= vede\i ce e [i cu m`ndria asta englezeasc=! P`n= [i o simpl= [i cam nefericit= lady, Emily Dickinson, g`nde[te asemeni ilustrului b=rbat ([i lord) George Gordon Byron, \in`nd a ne convinge c=: Publicarea e ceva ru[inos./ }\i vinzi con[tiin\a la mezat!/ }\i vor spune c= te-a ]mpins s=r=cia,/ Arunc`ndu-\i de g`t arcanul foamei.../ S= nu cutezi a ]njosi geniul/ Cu eticheta pre\ului. Adev=rat e c=, ]n compara\ie cu Byron (cu timpul, acesta accepta cecurile, ba chiar le pretindea), domni[oara Dickinson s-a ar=tat de-o principialitate categoric=, ]n via\a sa ced`nd tiparului doar... 4 poezii. {i nu este exclus s=-[i fi primit (dac= a primit, totu[i) primul onorariu cam odat= cu Eminescu, pe atunci junele nostru geniu fiind la v`rsta lui Hristos. Iat= cum s-a ]nt`mplat: ]n martie 1883, Mihai Eminescu ]i ]ncredin\eaz= lui Iosif Vulcan, pentru revista Familia, 7 poezii. Bucuros de a cunoa[te un colaborator at`t de dotat, redactorul chiar ]i expediaz= acestuia un modest onorariu (100 de lei). Aflat mereu la str`mtoare pecuniar=, poetul r=m`ne surprins [i ]i trimite lui Vulcan un r=va[ de recuno[tin\=: Mult stimate domnule [i amice, ]\i mul\umesc pentru onorariul trimis, cel dint`i pentru lucr=rile literare pe care l-am primit vreodat=-n via\=. }n continuare, Eminescu scrie cu am=r=ciune c= ]n societate domne[te demagogia [i-n politic=, [i-n literatur=; precum omul onest ram`ne aici necunoscut ]n via\a public=, astfel talentul adev=rat e ]necat de buruiana cea a mediocrit=\ii, a celei [coale care crede a putea ]nlocui talentul prin impertinen\= [i prin admira\ie reciproc=. Iart=-mi, stimate 81

amice, acest ton polemic, dar te asigur c= a fost pentru mine o rar= m`ng`iere de a m= vedea remunerat dintr-un col\ de \ar= at`t de dep=rtat (de la Oradea n.a.). Iar dup= [ase ani, tot ]n martie, ziua a doua, Adunarea deputa\ilor ia ]n dezbatere propunerea lui Iacob Negruzzi ca s= i se acorde lui Mihai Eminescu o pensie viager= de 250 lei lunar, pensie pentru unul dintre talentele noastre poetice cele mai mari, care se g=se[te azi lovit de o boal= grea [i cumplit=, [i ]n acela[i timp ]n cea mai mare s=r=cie. Camera deputa\ilor accept= propunerea, repar`nd astfel [i actul inept al ministrului Radu Mihai: vorba e c= ceva mai ]nainte prim=ria ora[ului Boto[ani decisese s=-i acorde poetului suferind 100 de lei pe lun=, ]ns= sus-amintitul dreg=tor se ]mpotrivise. Numai la cheremul unor radumihai s= nu ajungi... Ce li-i lor de, colea, un geniu?... Pe c`nd, dup= dureros de ]ntemeiata p=rere a lui M. {ora, pentru c`te a produs ]n interesul societ=\ii, Eminescu ar fi trebuit remunerat nu numai ]n calitate de director al bibliotecii ie[ene, nu numai ca revizor [colar, nu numai ca redactor ([i corector!) al Curierului de Ia[i, nu numai ca gazetar la Timpul, ci pur [i simplu ca poet, a c=rui activitate la prima vedere strict autotelic= tot asupra corpului social urma s= se reverse cu timpul, nu numai aureol`ndu-l (absolut pe nemeritate), dar pe deasupra ([i peste timp) procur`ndu-i chiar [i acele milioane [i milioane de semne monetare din care nici a milioana parte nu i-a revenit, la vremea lui, celui care doar el le-ar fi meritat cu adev=rat. Dar iat= ast=zi efigia mereu nevoia[ului domn Mihai Eminescu pe bancnota de 1000 de lei... (Pe timpurile defunctului imperiu sovietic, chipul autorului Doinei fusese imprimat [i pe moneda de 1 rubl=... C= mare dreptate avu Bacovia, exclam`nd a r`su-pl`nsu: O, \ar= trist=, plin= de humor!...) (Revenind ]n linia opiniilor domnului {ora, s= amintim c= un alt mare poet, Lucian Blaga, era con[tient c= las= o mo[tenire spiritual= poporului, \=rii, dar, implicit, [i una material=, o parte a c=reia urma s=-i revin= fiicei sale Dorli, scriindu-i acesteia: Cariera ta peste doi-trei ani va fi una singur=: s= administrezi bine toat= proprietatea mea filosofic=, literar=, teatral=. Vei putea tr=i mai bine dup= aceasta, dec`t dintr-un salar de profesoar=.) Societ=\ile oneste sunt ]n stare s= recunoasc= net=g=duitul fapt c= ]n vistieriile lor vin miliarde [i miliarde de semne monetare, cu titlu de onorarii... post-mortem(!) de care nicic`nd nu vor beneficia un Homer sau Dante, un Ovidiu sau Cervantes, un Hora\iu sau Eminescu... (Cuvintele mele vor face avere, eu nu! constata Jules Renard). Ba unele 82

societ=\i iremediabil viciate de toate nedrept=\ile posibile, precum au fost [i mai sunt cele comuniste, se ]nt`mpl= s= conteste dreptul autorilor la onorariu, un caz edificator povestindu-l, la Festivalul Zile [i nop\i de literatur= de la Neptun, 2003, celebrul prozator albanez Ismail Kadare, din interviul c=ruia (acordat revistei Luceaf=rul) reproduc urm=torul fragment edificator: Eram ]n cabinetul lui Zaharia Stancu, pe vremea aceea pre[edintele Uniunii Scriitorilor (din Rom`nia), beam o cafea, c`nd a intrat un alt personaj, cineva din administra\ia cultural=, cu o geant= ]n care avea suma reprezent`nd onorariul pentru (romanul) Generalul..., ap=rut ]n rom`ne[te cu un an ]n urm=, ]n 1973. O sum= destul de mare, cred. Scena a fost penibil=, eu v=z`ndu-m= silit s= refuz banii aceia, pentru c= scriitorii albanezi publicau f=r= onorariu. Au c=scat am`ndoi ochii de uimire, a[a ceva nu li se mai ]nt`mplase [i, probabil, nici nu auziser= vreodat= de o asemenea lege idioat=. Banii aceia au fost trimi[i, probabil, ]n Albania [i au intrat la buget. No comment, [i cu adev=rat... Sic!!... De sute de ani biserica exercit= (o spun f=r= careva inten\ii iconoclaste) monopolul asupra crea\iei arhitec\ilor, sculptorilor, pictorilor, precum au fost cei alde pictorii mai b=tr`ni, ca fra\ii Ghirlandagio, care se hr=neau cu r=m=[i\ele de la masa c=lug=rilor [i care cuno[teau prea bine ]njosirile ]ndurate de arti[ti, tutuitul condescendent al celor mari, simbria lunar=, care nu era nici c`t cea a unui argat... }n culmile gloriei, Leonardo (da Vinci) ]nc= se va mai revolta ]mpotriva dispre\ului contemporanilor s=i: A\i surghiunit pictura ]n r`ndul me[te[ugarilor! (Antonina Valentin). Pe de alt= parte, de pe urma fabuloaselor venituri pe care le aduce nepieritoarea, perpetua munc= a marilor disp=ru\i profit= nu doar societatea, ]n general, ci [i anumite persoane concrete, ]n particular. }n primul r`nd, precum e [i firesc, beneficiaz= urma[iidescenden\i. Probabil, zadarnic se bucura Michelangelo c= Cel de Sus nu i-a dat nici un copil, crez`nd c= acestuia i-ar fi fost nespus de greu s= ]nfrunte ostilit=\ile unei vie\i de s=r=ntoc. Dac= ipoteticul descendent al celebrului pictor ar fi fost ]ntreprinz=tor ca Mardgio, nepoata lui Hemingway, s-ar fi descurcat de minune. Mardgio pe fundalul ]nstelatului drapel american, Mardgio ]n preajma unei cl=diri monumentale, Mardgio ]mpreun= cu copii de culoare, Mardgio... Mardgio... Mardgio Hemingway specul`nd cu brio numele bunicului s=u drept hiperprofitabil element de reclam=. 83

Iat= [i un alt exemplu. Barbara Brecht-Schall a preluat de la mama ei drepturile de autor ale tat=lui s=u Bertolt Brecht, valabile p`n= ]n anul 2031. Pentru a ]ntre\ine centrul cultural ce poart= numele renumitului poet [i dramaturg, statul german trebuia s= aloce anual 30 milioane de m=rci. Guvernatorii Berlinului au pus, ]ns=, o condi\ie: vor acorda mijloacele necesare numai dac= Barbara cedeaz= drepturile de mo[tenitoare. D`rza brechtian= a r=spuns cu fermitate: De ce s= cedez drepturile mele? Nici un alt autor n-o face. (Vezi, Doamne, s-a ajuns la o splendid= confuzie: mai c= nu se mai [tie cine e autorul: oul sau g=ina!) Cam a[a stau lucrurile cu diploma\ia onorariilor: nu ceda [i \i se va da! }ns= r=m`ne valabil, neparafrazat, [i principiul biblic: Cere [i \i se va da, de care se folosea cu destul= abilitate (cunosc`ndu-[i pre\ul) un alt neam\ celebru, Goethe. Dac= britanicul Byron comisese impruden\a de a face buc=\ele un cec ademenitor, autorul lui Faust prefera cecurile ]ntregi, ]n deplin= valabilitate. }ntr-un mesaj expediat omului de afaceri Viverg, Goethe scria: Sunt dispus s= ]ncredintez spre editare domnului Viverg un poem epic, Hermann [i Dorothea, care va cuprinde aproximativ 2 mii de hexametri. {i anume cu condi\ia s= alc=tuiasc= cuprinsul s=u pe anul 1778 [i ca dup= scurgerea a doi ani s= am dreptul de a-l republica ]n operele mele. }n ce prive[te onorariul, depun ]n m`inile domnului consilier Botinghen un bilet sigilat, ]n care sunt men\ionate preten\iile mele, [i a[tept s= v=d ce socote[te domnul Viverg c=-mi poate oferi pentru lucrarea mea. Dac= oferta sa este mai mic= dec`t preten\iile mele, retrag biletul sigilat nedeschis [i negocierile se socot rupte; dac= e mai mare, nu cer mai mult dec`t e men\ionat ]n bilet, pe care atunci ]l voi ruga pe domnul consilier consistorial superior s=-l deschid=... Viverg a rupt sigiliul [i a citit: Pentru lucrarea Hermann [i Dorothea cer o mie de taleri aur. La vremea ceea, onorariul pretins era at`t de mare, ]nc`t [i Schiller [i-a ie[it din fire. }ns= Viverg, ]nghi\indu-[i nodul din g`t, r=spunse: At`t m= g`ndeam [i eu s= v= dau... Ce tactic=, ce abilitate, ce impertinen\= (bine temperat=...), ce diploma\ie a onorariilor fie c= unora li se poate p=rea doar ni[te rutinare angoase b=ne[ti. (S= fi fost Goethe un arghirofil? S= ]ncerc=m a compara cazul s=u cu cel al lui Salvador Dali, care ]n Jurnalul unui geniu scria c=, ]mpins de m=runte sentimente de r=zbunare, Andr Breton a compus din literele minunatului nume pe care-l port anagrama Avida Dollars (adic= avid de dolari sau lacom de bani), ceea ce nici pe departe nu poate fi considerat un 84

remarcabil succes de crea\ie al unui mare poet, cu toate c=, trebuie s= recunosc, aceste cuvinte reflectau destul de exact ambi\ioasele planuri din acea perioad= a biografiei mele, pentru a conchide c= porecla-anagram= Avida Dollars i-a devenit ca [i cum talisman. (Uite, Breton g`ndi s=-i fac= omului r=u, dar i-a f=cut bine! ar fi [i acesta unul din paradoxurile ce au marcat suprarealismul...) Probabil, domnului Viverg treburile ]i mergeau mult mai bine dec`t p=gubosului pionier ]n ale edit=rii Gutenberg, care, la 1444, revenind ]n ora[ul Main, purcede la tip=rirea unei c=r\i enorme, ]mprumut`nd bani de la un oarecare bog=tan, sau bolt=giu, precum se zice prin Banat. Neput`nd ]ntoarce datoria, Gutenberg (faptei c=ruia ast=zi i se mai spune, nici mai mult, nici mai pu\in, dec`t Galaxis Gutenberg) sc=p= ]n m`inile (sau labele) binef=c=torului ]ntreaga sa avere, inclusiv cartea. Tat=l editorilor nu-[i mai poate reveni, murind ]n 1468, ca [i cum confirm`nd amara observa\ie c=, nu o singur= dat=, banii au oroare de talent... Dar oare pu\ini au fost cei jecm=ni\i ]n plin= civiliza\ie? }n 1667, Milton ]ncheie un acord cu editorul Simmons, ]n baza c=ruia ][i vindea drepturile pentru Paradisul pierdut cu un tiraj de 1809 exemplare pentru 5 fun\i sterlini, cu condi\ia ca autorului s= i se mai pl=teasc= al\i 5 fun\i pentru a doua [i a treia edi\ie. Mai apoi, pentru al\i 8 fun\i, familia lui Milton ]i cedeaz= definitiv editorului dreptul de autor, aleg`ndu-se, ]n total, cu 23 de fun\i, pe c`nd mo[tenitorii afaceristului beneficiar= de milioane de lire sterline. (}ntr-adev=r, un... paradis pierdut.) Printre cei izgoni\i [i nu o singur= dat= de la por\ile posibilului paradis a fost [i ilustrul reprezentant al celor cu destine p=guboase, F.M. Dostoievski. Iar printre cerberi numaidec`t se aflau [i editorii... }n vara anului 1865, Fiodor Mihailovici se vede nevoit s= semneze un acord de robie literar=, v`nz`ndu-i editorului Stellovski, pentru 3 mii de ruble, operele sale ]n trei volume, mai oblig`ndu-se s= prezinte c=tre 1 noiembrie 1866 un roman de 26 de coli de autor. Dup= editare, aceast= oper= avea s= treac= ]n proprietatea lui Stellovski. P`n= la finele termenului stabilit r=m=sese foarte pu\in timp. Prozatorul dicteaz= ca un apucat subiectul romanului Juc=torul. Numai c= vicleanul editor nu vrea s= piard= prada [i pleac= din Petersburg, astfel impun`ndu-i lui Dostoievski s= ]ncalce eventual termenul prezent=rii manuscrisului. Disperat, scriitorul apeleaz= la instan\ele puterii de stat, ca s=-i poat= ]nm`na lui Stellovski, sub semn=tur=, romanul. 85

}n confruntarea cu editorii, ghinionistul F.M. Dostoievski era mereu ]n pierdere. Ba chiar lui i se pl=tea mult mai pu\in dec`t lui Goncearov sau Turgheniev, nemaivorbind de Tolstoi. }n decembrie 1874, Fiodor Mihailovici ]i scria so\iei: Ieri am citit ]n Grajdanin (Cet=\eanul) c= Lev Tolstoi [i-a v`ndut romanul (Anna Karenina) la Russki vestnik, 40 de coli, cu c`te 500 de ruble coala... Iar mie nu se puteau hot=r] s=-mi dea barem 250 de ruble, pe c`nd lui Tolstoi, far= probleme, i-au pl=tit c`te 500! Mda, prea ieftin m= pre\uiesc ei, fiindc= ]mi duc existen\a din munc=. (Aceast= ultim= constatare consun=, dramatic, cu remarca lui Vigny: A te na[te f=r= avere e cea mai mare nenorocire. Numai c= francezul mai identifica [i alte aspecte ale ne[ansei unui scriitor, baz`ndu-se pe propriul exemplu: dup= ce tat=l s=u fusese ruinat de revolu\ie, r=m`n`nd lefter, Alfred de Vigny avea s= spun= peste ani: Eram independent ]n tot ce g`ndeam, eram f=r= avere [i poet, trei ]nsu[iri ]n defavoarea mea.) Cam ]n aceea[i perioad= de disperare dostoievskian= (adic= nu una de fic\iune artistic=, ci de constr`ng=toare realitate ]n care se afla chiar autorul Crimei [i pedepsei), caut= o mai demn= ie[ire din precara situa\ie pecuniar= [i Ion Creang=, la 1 iunie 1871 d`nsul fiind printre cei care semneaz= procesul-verbal de ]ntemeiere a primei case de economii din Ia[i (prototipul CEC-ului de ast=zi!) ce se afla ]ntr-o cl=dire din actuala Pia\= {tefan cel Mare. Cu circa dou= secole mai ]nainte, ac\iuni similare ]ntreprindea un alt prozator celebru, Daniel Defoe, care deschisese societ=\i de asigurare contra incendiului [i fondase b=nci populare. Cu rare excep\ii, literatura cunoa[te [i altfel de editori, din spe\a lui Ludwig von Ficker, acesta c`[tig`nd at`t ]ncrederea autorilor, c`t [i pe cea a mecena\ilor. }n iulie 1914, el prime[te de la Ludwig Wittgenstein 100 de mii de coroane pentru a fi ]mp=r\ite poe\ilor austrieci s=raci. C`te 20 de mii le revenir= lui Rilke [i Trakl. Despre cel de-al doilea Wittgenstein spunea: Nu ]n\eleg poezia lui Trakl, dar tonul ei m= ferice[te. Este tonul unui om cu adev=rat genial. }ns=, av`nd o acut= fobie de urm=rire [i insinu=ri, Trakl nu cuteaz= s= ia suma respectiv=. Nu se [tie c`\i autori au profitat de o anumit= cot= din cele 100 mii de coroane, dar am putea fi siguri c= num=rul scriitorilor austrieci nevoia[i era cu mult mai mare, fapt pe care-[i ]ntemeia generalizarea Baudelaire, vorbind despre facult=\ile de s=r=cie proverbial= a poe\ilor, deoarece a sim\it pe propriile manuscrise ghearele hr=p=re\e ale anti-mecena\ilor 86

imunzi. Michel Levy e cel care a cump=rat ]ntreaga oper= a lui Baudelaire cu doar 2 mii de franci, autorul aleg`ndu-se, p`n= la acel moment, cu 250 [i, respectiv, 300 de franci pentru prima [i a doua edi\ie ale Florilor r=ului. }ns=, cu doar dou=-trei decenii mai ]nainte, nici c= putea visa la editori din generoasa spe\= a dlui Ficket, Fr. Nietzsche, spre exemplu, nereu[ind s=-[i publice c=r\ile ]ntr-un tiraj ce ar fi dep=[it o mie de exemplare. Ba chiar, de la o vreme, editorii renun\au de a-[i mai risca propriii bani [i el se v=zu nevoit s=-[i cheltuiasc= pensia de profesor pentru imprimarea scrierilor pe cont propriu. }ns= doar peste c`\iva ani de la moartea sa (1900), tirajele operelor sale atingeau deja zeci, sute, apoi milioane de exemplare, fiind traduse ]n majoritatea limbilor de pe glob. Nietzsche a ajuns [i a r=mas cel mai popular dintre filosofii dintotdeauna ai lumii. }n baza c=r\ilor sale au fost scrise biblioteci ]ntregi de tratate, exegeze [i volume de comentarii. Ideile sale au inspirat, ba chiar au generat, au mo[it idea\ia operelor unui impresionant num=r de arti[ti, ]n special scriitori. Astfel c= ]n istoria omenirii, at`t de bog at= ]n exemple de neglijare sau chiar detestare a geniilor, nu se bogat= poate afla un alt decalaj at`t de categoric dintre anonimatul autorului ]n timpul vie\ii [i gloria-i postum= incomensurabil=. }ns= Nietzsche era con[tient de valoarea operelor sale, spun`nd, spre exemplu, c= prin A[a gr=it-a Zarathustra i-a f=cut omenirii cel mai excep\ional dar din c`te fusese cunoscute p`n= la acel moment (18831885): Aceast= carte gl=suitoare peste milenii este nu doar cea mai superioar= din c`te c=r\i au existat p`n= ]n prezent, ci e o adev=rat= carte a aerului de munte..., de asemenea fiind cartea cea mai profund=, n=scut= din cele mai tainice esen\e ale adev=rului, scria filosoful, mai accentu`nd c= are o nestr=mutat= convingere instinctual= ]n juste\ea celor afirmate. Frecventatorilor pansionatului unde locuia, care nu presupuneau c= au de a face cu un scriitor de geniu, le spunea: Crede\i-m=, ]n viitor c=r\ile mele vor cunoa[te tiraje gigantice. Iar dac= o p=\eau at`t de crunt cei consacra\i, ce s= mai zici de neexperimenta\ii debutan\i nevoia[i, unul dintre care a fost ]nzestratul istoric N. Ivanov? }n 1837, acesta ]i prezint= editorului F. Bulgarin manuscrisul tratatului Rusia sub aspecte istorice, statistice, geografice [i literare. Depist`nd lesne situa\ia de falit financiar ]n care se zb=tea junele autor, Bulgarin ]i pune condi\ia ca volumul s= apar= sub semn=tura editorului. Ivanov ce s= fac=? Accept=, iar numele s=u e amintit ]n 87

prefa\= doar ca al unui colaborator la capitolul statistic=. }n acele vremuri, ca [i ]n secolul XVIII, fenomenul pirateriei prin acord sau prin constr`ngere era destul de r=sp`ndit. Dup= cum scria Josephe Chairer ]n ampla lucrare de c`teva volume Falsuri literare dezv=luite: Cel care are bani e socotit obligatoriu [i de[tept. Dac= nu ave\i cumva timp pentru a cugeta, nu e deloc greu s= g=si\i oameni dota\i care vor [i g`ndi, vor [i analiza, vor [i scrie ]n locul d-voastr=. Dac= sunte\i ]ntr-at`t de ocupat, ]nc`t nu ave\i timp pentru a v= pricopsi cu o bun= [tiin\= de carte, ei se vor ]ngriji de d-voastr=, investind cuno[tin\e, pentru ca Domnia voastr= s= arate drept un ]nv=\at sadea. {i care alt exemplu ar fi mai potrivit ]ntru sus\inerea lui Chairer, dec`t cel al contelui Chailius, autorul celor [apte volume ale Colec\iei de antichit=\i egiptene, eline, romane [i celtice? Adev=rul e c= enorma munc= pentru aceast= lucrare a fost efectuat= de c`\iva arheologi italieni, pl=ti\i de contele comanditar care pentru Colec\ie... deveni membru al Academiei. Chairer comenteaz= t=r=[enia astfel: Cel mai pu\in a participat la elaborarea acestei lucr=ri Chailius, care doar ][i puse pe ea numele. Descrierea antichit=\ilor venea spre el din toate col\urile Italiei. Mazzuocchi la Napoli, Parriaudi la Roma executau cu zel s=p=turi, descoperind monumente ale p=g`nismului, contelui ner=m`n`ndu-i dec`t s= primeasc= roadele cercet=rilor. El le insufla arheologilor speran\a c= [i ei se vor ]nvrednici de onoarea de a deveni academicieni, lucru pentru care cercet=torii erau gata s= se bage ]n craterul vulcanului Etna, ca s= g=seasc= sandalele lui Empedocle, ce se aruncase ]n acel abis, [i s= raporteze dac= ele, sandalele, aveau sau nu curelu[e. Oricum, cu m`na pe pung=, comanditarul r=m`nea mereu gata s= semneze sub noi [i noi descoperiri... S-a ]nt`mplat c= [i Anton Pavlovici Cehov [i-a pus semn=tura sub unele lucr=ri str=ine, ]ns= numai la insistenta rug=minte a autorului acestora, A. Brodski, care, ]n virtutea reputa\iei de care se bucura prozatorul, ]l implora s= aranjeze undeva nuvela Cu totul obi[nuit. Din c`nd ]n c`nd, Brodski ]i scria lui Cehov: N-a\i accepta s= da\i din nou drept a d-voastr= vreo povestire de-a mea? Am nevoie de bani. Dac= sunte\i de acord, voi scrie lucrarea, expediindu-v-o. Fire[te, nici Brodski nu era un simplu negru literar, nici Cehov un Dumas care, se zice nu f=r= temei, avea o ]ntreag= planta\ie literar= pe care se speteau zilierii cuv`ntului. Unul din ei a fost Auguste Monquet, care, la 4 martie 1845, ]i scria proprietarului rodnicei planta\ii 88

de romane: Drag= prietene, colaborarea noastr= n-a avut niciodat= nevoie de cifre [i contracte. Prietenia, cuv`ntul dat au fost suficiente, a[a c= am scris cinci sute de mii de r`nduri despre treburile altora, f=r= s= d=m un singur r`nd despre treburile noastre. {i iat= c= ]ntr-o zi am rupt aceast= t=cere, pentru a respinge calomniile josnice [i stupide, f=c`ndu-mi cinstea de a-mi cere s= declar c= am scris ]mpreun= mai multe opere. Pana dumitale, drag= prietene, a spus prea mult; ai dreptul s= m= faci celebru, dar nu s= m= pl=te[ti de dou= ori. Dumneata m-ai pl=tit pentru c=r\ile pe care le-am f=cut ]mpreun=. Neav`nd contract cu dumneata, nici dumneata nu ai chitan\= de la mine. Dar s= presupunem c= mor, orice mo[tenitor hr=p=re\ poate veni cu declara\ia dumitale ]n m`n=, cer`ndu-\i ceea ce mi-ai dat o dat=. Dup= cum vezi, cerneala cere cerneal= [i m= obligi s= m`zg=lesc h`rtia. Declar c= renun\, ]ncep`nd cu azi, la orice drept de proprietate sau de reeditare a urm=toarelor opere scrise ]mpreun=: Cavalerul d Harmental; Sylvaniere; Cei trei mu[chetari; Dup= dou=zeci de ani; Contele de Monte Cristo; R=zboiul femeilor; Regina Margot; Cavalerul Casei Ro[ii, consider`ndu-m= odat= pentru totdeauna suficient r=spl=tit de dumneata, potrivit ]n\elegerii noastre verbale. Peste o vreme ]ns=, negrul s-a razvr=tit [i Dumas se v=zu nevoit s=-i acorde lui Manquet uneori jum=tate, alteori chiar dou= treimi din drepturile de autor(i!), iar la premiera spectacolului Cei trei mu[chetari numele sclavului literar fu trecut pe afi[ al=turi de cel al plantatorului. La 1858, Manquet intenteaz= un proces judiciar la care se afl= c= al\i negri ai lui Dumas fuseser= Adolf de Leuven, Frederique Gaillardet, Anicet Bourgeois..., ]n total 75 de colaboratori [i coautori. Evident, cititorii nu le-au ]nt`lnit numele majorit=\ii lor pe copertele cavalerilor, mu[chetarilor [i reginelor care ]l recunosc de p=rinte (dimpreun= mam= [i tat=!) doar pe Dumas-tat=l. Nu [tim dac= pe anonimii coautori i-a consolat faptul c=, imens=, opera lui Dumas atest=, ]n mare, o grandoare steril=. Dar, cu dreptate vorbind, c`teva piscuri r=m`n totu[i seme\e peste orizonturile istoriei literare. {i ]nc= ceva: povestea cu negrii literari, cum s= v= spun, pare a da motive pentru asocia\ii genealogice pe c`t de subtile, pe at`t de delicate... M= g`ndesc c= fulminantul prozator fusese fiul natural al generalului Alexander de la Pailleterie, zis Dumas dup= numele pe care-l prelu= de la mama sa, nimeni alta dec`t... o sclav= de culoare. 89

Odat= ce veni vorba de negrii ]nrobi\i, imprevizibila derulare a subiectului face s= ne amintim de Shelley, care refuza s= bea ceaiul ]ndulcit din motivul c=, cic=, zah=rul e produs de sclavii de culoare [i c= el, poetul, nu poate accepta sub nici o form= exploatarea negrilor de c=tre albi. Cu circa patru decenii dup= moartea bardului englez (1822), ]n 1860, confratele s=u spaniol Jose Zorilla cump=ra ]n portul Campeche c`teva zeci de indieni, pentru a-i vinde la pre\ de specul= ]n Cuba, unde acei neferici\i oameni de culoare aveau s= aib= leg=tur= nemijlocit= cu... literatura. Dat fiind c= ]n 1861 Havana inten\iona s=-[i s=rb=toreasc= jocurile florale, ni[te intelectuali, chipurile, propuseser= o tem=-surpriz= pentru un concurs literar axat pe prezen\a a 70 de mii de sclavi (trebuia s=-i trimit= Spania), pe care aveau s=-i descrie poe\ii, ]ntru a sus\ine proiectul de export ]n continuare a jertfelor rasismului... Alb [i negru, ro[u [i negru m= rog, teme pentru literatur=. Dar Alb [i Ro[u? De ce nu ar sugera [i asta o tem=? Ba chiar o sim\im deja esen\ializat= ]n afirma\ia lui Helvetius, conform c=reia ]n Europa nu ajunge nici un butoia[ de zah=r care s= nu fie atins de s`ngele uman... Zah=r impregnat de s`nge... Zah=r s=rat... Zah=r amar... De altfel, ca [i numele unor scriitori. Olandezul E. Dekker [i-a zis Mulltatulli, ceea ce din latin= se traduce prin: Multp=timitul. Turkmenul Molla Kl`ci ajunse a fi numit Miskinkl`ci (miskin = cer[etorul), iar al\i cona\ionali ai s=i, [i ei slujitori ai verbului, avur= pseudonime ca: Biceare (S=rmanul) [i Kemine (Umilitul). Apoi ru[ii Bedn`i (Sireacul), Ciorn`i (Negrul), Gorki (Amarul)... Mai recent, scriitorul chinez Guan Moye (n. 1955) [i-a luat pseudonimul Mo Yan, care ]nseamn= Cel care nu vorbe[te, rebotezarea venind la sugestia mamei sale, care ]i tot recomanda s= nu vorbeasc= prea mult, pentru a nu-[i atrage necazuri politice... Vorba lui Kurt Suckert: Am devenit Malaparte (Soart= p=guboas=) din cauza c= numele de Buonaparte (Soart= bun=) era deja ocupat... Dar, incontestabil, fa\= de sus-amintitele exemple, au existat [i excep\ii antonimice [i antonomazice. Numele marelui poet chinez Bo Tzui-hi echivaleaz= cu a tr=i u[or. C`nd, ]n anul 787, junele autor de cincisprezece ani vine ]n capitala regatului Than, prezent`ndu-se poetului Gu Kuan, acesta izbucni ]n r`s, spun`ndu-i: Ce nume, ce nume! }n capital= orezul e scump, a[a c= nu e deloc u[or s= tr=ie[ti. Bo Tzuihi era foarte s=rac [i pentru el acest adev=r amar nu prezenta o noutate. }ns=, dup= ce trecu cu ochii pe versurile t`n=rului coleg, maestrul ][i schimb= p=rerea, replic`ndu-[i parc= sie[i: Am glumit... 90

Cu un talent ca al dumitale nu-\i va fi greu s= tr=ie[ti. Numai c= generoasa profe\ie a ]n\eleptului Kuan nu avea s= se adevereasc=: Bo Tzui-hi nu ajunsese nicic`nd ]n r`ndul chinezilor ]nlesni\i materialice[te sau al... clasicilor (conform criteriului roman cu cei 125 de mii de a[i sau mai mult...). }ns= cu ceva mai pu\in de patru secole ]naintea lui Bo Tzui-hi, o pilduitoare rela\ie tensionat= ]ntre onorariu [i... libertate (!) o rezolv=, brusc, ca t=ierea unui nod gordian, poetul Tao Yanmin (365 427), lu`nd tran[ant hot=r`rea de a l=sa postul de cap de jude\, spun`nd: ,Nu pot s= m= spetesc pentru cinci m=suri de orez, ceea ce deveni apoftegm= emblematic= a personalit=\ii artistice pus= ]n fa\a irezistibilei atrac\ii pentru munca de crea\ie [i dispunerea de sine ca iminent conflict ]ntre modul exemplar de serviciu public predicat (pe atunci) de confucianism [i nimicfacerea taoist= ce presupune medita\ie [i revela\ie neconstr`nse de condi\ion=ri socio-existen\iale. Pentru c= [i poezia nu e dec`t mesajul Marelui Tao, captat de sufletul omului ]n clipele de contemplare a fenomenelor naturale, cosmogonice, ]n care intercomunic= originarul luminos yang [i cel sumbru, ]ntunecat yin, ]ntruchipa\i [i de celebra hexagram= a, parc=, doi pe[ti plia\i ]ngem=nat unul pe conturul celuilalt [i simboliz`nd modalit=\ile alternante ale func\ion=rii ordinii universale. {i totu[i, albi negri, sclavi nesclavi, am=r`\i senini, la propriu [i la figurat, parc= nimeni nu ar putea dezmin\i opinia c= artele, inclusiv literatura, ar fi ]ndeletnicirile celor noroco[i. Cel pu\in, a[a reie[ea dintr-un sondaj al revistei pariziene l Express care pe copert=, la loc v=zut constata c= printre cele zece domenii de activitate ce pot asigura bun=starea, ba chiar bog=\ia (imobiliar, restaurare, comunica\ii, mod=, informatic=, drept...) se ]nscrie [i arta. Numai c= cititorul care avu r=bdarea s= ajung= la pagina 85 a respectivei publica\ii se v=zu de-a dreptul dezam=git, pentru c=, de fapt, bog=\ia nu-i viza pe arti[ti, ci pe negustorii de art=, fapt ce-l f=cu pe un ins ingenios s= comenteze triumf=tor: Onoarea artei este salvat=: arti[tii s=raci... Aceast= constatare ar putea reprezenta un final de tem= ce s-ar potrivi ca ultim acord al prezentei nuvele despre onor [i onorariu. Cel pu\in, procedeul i-ar dezam=gi pe cititorii care a[teapt= curio[i un epilog instructiv, explicit, f=r= echivoc. }ns=, filiat din imprevizibilul zigzag de destine [i asocia\ii ]ntre\esute sau regizate ad libidum, dar nu prea, subiectul nu se las= cantonat ]ntr-o anumit= concluzie. El \ine de neoficializatul, din punct de vedere hermeneutic, gen al suspansului [i al celor trei puncte 91

]n care nu import= at`t momentul sosirii, c`t perpetuitatea derul=rii altor [i altor pilduiri afine, mai totdeauna captivante, niciodat= inventate, ci oferite de via\a omului-artist. Apoi e necesar s= ad=ug=m pilduiri neunivoce, cu v=dit= ]nc=rc=tur= polemic= ce relev= foarte multe ]ntreb=ri, dar f=r= a se ]nvrednici de tot at`tea r=spunsuri. Spre confirmarea acestor aser\iuni de prefinal, s= revenim la ai no[tri [i s= lu=m aminte la ce a spus Alecsandri: ...Literatura a fost ]n toate timpurile o mam= vitreg=, care nu-[i hr=ne[te copiii. Sigur, cineva ][i va pune legitima ]ntrebare, dac= anume bardul de la Mirce[ti era cel indicat s= trag= atare concluzie. C= doar boierul-poet n-a dus-o deloc r=u. Ba, sincer vorbind, ar fi putut s=-l ajute ceva mai fr=\e[tecre[tine[te pe Eminescu, aflat deseori la str`mtoare pecuniar=. Sau de ce nu? ][i putea manifesta afec\iunea [i considera\iunea fa\= de amicul s=u Mihail Kog=lniceanu, care, pentru a pleca la Paris la studii, din cauza situa\iei materiale precare, ][i vinde numeroasele manuscrise de cronici [i tratate. De fapt, cu ajutorul reciproc litera\ii stau precum au stat: destul de prost. Cam ]n aceea[i perioad= ]n care Henry Miller nu-[i mai putea petici pantalonii, concet=\eanul [i confratele s=u Truman Capote, din drepturile de autor pentru romanul Cu s`nge rece, d= un bal pentru intimii s=i (600 de persoane!). Sub m=[ti, frem=tau sensibilit=\ile unor... homosexuali. (Nu crede\i c= ar fi vorba de un onorariu... dezonorant?) }n acest mod, trec`nd din suspans ]n suspans, prin zigzag de destine, prin bog=\ie de via\= [i de bibliotec=, vedem ]nvecin`ndu-se drama cu fericirea, opulen\a cu mizeria, ]n\elepciunea cu naivitatea, victoria cu e[ecul... Ce mai! Lucruri captivante, ca ]n romanele lui Al. Dumas sau ]n iluziile de ]mbog=\ire ale perdantului idealist Honor de Balzac! Dar s= avem grij= de a nu exagera, precum Dumas-tat=l care, dup= Eduardo Galeano, ][i suflec= m`necile de batist fin [i, dintr-o suflare, a[ternu pe h`rtie epopeea Montevideo sau Noua Troie. B=rbat plin de fantezie [i ros de l=comie, romancierul a fixat la 5 mii de franci pre\ul acestei ispr=vi a imagina\iei sale profesionale. Nume[te munte dealul am=r`t de l`ng= Montevideo [i transform= ]n epopee greceasc= r=zboiul negustorilor str=ini ]mpotriva c=l=re\ilor gauchos. O[tile lui Giuseppe Garibaldi, care se lupt= pentru Montevideo, nu ]nal\= drapelul Uruguayului, ci clasica h`rc= a pira\ilor, cu dou= oase ]ncruci[ate pe un fond negru. V`rf la toate, ]n acest roman, pe care Dumas ]l scrie 92

la comand=, nu apar dec`t martiri [i titani ap=r=tori ai ora[ului aproape francez. Pasajul l-am extras acum c`\iva ani ca pe un posibil insert ]n canavaua vreunei nara\iuni eseistice, dar nici prin minte s=-mi treac= atunci c= s-ar preta pentru finalul nuvelei despre onor [i onorariu. Numai c= imprevizibila [i, concomitent, l=muritoarea surpriz= ]mi suger= ad hoc locul ]n arhitectura textului, c`nd, ca din senin, prinsei a scoate din miniatura sus-citat= a lui Eduardo Galeano doar substantivele. }ncerca\i s= face\i acela[i lucru [i dumneavoastr=... H`rtie, epopee, romancier, b=rbat, fantezie, l=comie, mii, franci, pre\, isprav=, imagina\ie profesional=, munte, deal, epopee greceasc=, r=zboiul negustorilor, drapel, clasica h`rc=, pira\i, oase, fond negru, scris la comand=, martiri, titani, ap=r=tori... }n primul moment al revela\iei [i relev=rii, cred, pe care le avui la atenta recitire a miniaturii despre Dumas, mi se crease impresia iar acum am o deplin= certitudine c= anume despre aceste no\iuni a fost vorba [i ]n nuvela de finalul c=reia ne apropiem, sau doar se pare c= ne apropiem, ca de un orizont mereu ]n mi[care...
August 1991decembrie 2000

PUNCTUL DE VEDERE AL {LEFUITORULUI DE LENTILE

}n cele ce urmeaz=, va fi vorba despre putere. Despre zei [i regi. Chiar dac=, ]nc= ]n secolul IV, ]n\eleptul Pacatos afirmase c=: Pe c`t e de u[or s=-l lauzi pe ]mp=rat, pe at`t e mai prudent s= taci ]n leg=tur= cu ]mp=ratul, nu vom renun\a la subiect [i, ca [i cum neascult`ndu-l pe Pacatos, nu este exclus s= comitem [i anumite... p=cate. }ns= n-am dori ca erorile [i nedreptele judec=\i s= se abat= asupra poe\ilor (creatorilor, de art= sau de stiin\=, ]n general). Pentru c=, ]n primul r`nd, despre poe\i [i suverani inten\ion=m s= cump=nim. {i nu numai din motivul c=, precum s-a remarcat mai demult, numele de p o e t sun= la fel de laconic [i de energic ca cel de r e g e. Apoi s= ne amintim c= una din ciudatele caligrame ale lui Guillaume Apollinaire, intitulat= Inim= coroan= [i oglind=, con\ine, ca element, urm=toarea coroan=: C T R A P E O|I EGII RE I R R~ND PE R~ND RENASC }N INIMILE POE|ILOR (Adic=: To\i regii care pier r`nd pe r`nd renasc ]n inimile poe\ilor. S= fie aceast= coroan=-vers emblematic=, ca [i cum a unei fatale predestina\ii, a unui cerc vicios, sau... virtuos?...) }n c=utarea unui posibil r=spuns, mai ]nt`i s= lu=m aminte la cele ce s-au afirmat referitor la puterea [i influen\a poe\ilor. (Despre cele glosate despre puterea regilor sunt cunoscute mult mai multe.) A[adar: Poe\ii sunt legiuitorii nerecunoscu\i ai lumii (Shelley). Uneori, ]ntr-adev=r, par astfel. Spre exemplu, la 1848, c`nd sociali[tii cereau ca drapelul 94

Fran\ei s= fie de culoare ro[ie, bardul Lamartine s-a opus categoric [i tricolorul a fost men\inut. (O preconizare subtil= referitoare la drapelul \=rii sale o f=cuse [i Mark Twain, ]ns=, trebuie s-o recunoa[tem, f=r= oarecare izb`nd=. }n vreme ce Statele Unite ale Americii s=rb=toreau pompos cucerirea insulelor Hawai, Filipine, Cuba, Puerto Rico, ilustrul romancier ][i d=du cu p=rerea c= stindardul yankeu ar fi ]ntru totul sugestiv [i ]n concordan\= cu interesele na\ionale, dac= ]n locul f`[iilor albe ar avea dungi negre, iar locul roiului de stele l-ar ocupa o puzderie de cranii [i ciolane omene[ti. Numai c= sagacea propunere n-a trecut...) Despre poet s-a mai spus c= e un rege detronat ce st= pe scrumul tronului s=u. Cine [tie... Nu este exclus s= fie anume astfel, lu`nd ]n considerare c= acela[i Lamartine, care ]n decurs de o lun= fusese [eful guvernului revolu\ionar provizoriu, cade cu brio! la alegerile din 1848. El, eroul, creatorul Republicii Franceze, pentru postul de pre[edinte ob\ine doar 17 mii de voturi, ]n timp ce contracandidatul s=u, Louis Napoleon Bonaparte, c`[tig= 5,5 milioane de sufragii... Ruinat, intrat ]n datorii cronice, st=, ilustrul de el, [i scrie povestiri autobiografice (Nuvele confiden\iale). Byron se v=zuse/auzise supranumit rege abdicat ]n literatur=, iar Stendhal Napoleon al spiritului european (Ion Vinea). Din b=tr`na antichitate, Lucius Annaeus Seneca ne-a l=sat sentin\a conform c=reia: Acel care ][i ]ng=duie s= mustre pe regi e mai presus de regi. {i avea pe ce se baza. El ]nsu[i ]l cic=lise cu destul= asprime pe bizarul june Neron, pe c`nd era educatorul acestui viitor dictator. Cu p=rere de r=u, ca [i ]n tinere\e, nici la maturitatea discipolului s=u ajuns ]mp=rat, filosoful Seneca nu izbute[te s=-i remodeleze apuc=turile despotice. Ba mai mult: ]n anul 65, ]nv=\=celul de c`ndva, devenit tiran sadea, ]l b=nuie[te pe fostul s=u belfer de conspira\ie anti-tron, ordon`ndu-i s= se... sinucid=. Seneca ][i taie vinele... }ns= d`nsul nu a fost nici primul [i nici ultimul din cei care cutezaser= s= admonesteze frun\ile ]ncoronate. C`nd arhiepiscopul Poacen\ius l-a corectat pentru o gre[eal= gramatical= pe Sigismund de Luxemburg, acesta protest= cu superbie: Ego sum rex Romanus et supra gramaticam (Sunt ]mp=rat roman [i (deci) mai presus de gramatic=). R=spunsul fu laconic [i nelingu[itor: Caesar non supra gramaticos (}mp=ratul nu este mai presus de gramatic=). Dac= ar fi fost ceva mai luminat=, ]ncoronata frunte putea evita penibila scen=, amintindu-[i de imbatabila afirma\ie a lui Euclid: 95

Spre literatur=, ca [i spre geometrie, nu exist= drumuri pentru regi*, adic= privilegiate. S= \inem cont c= [i Alexandru Macedon avea o educa\ie serioas=, iar ]n lungile-i campanii militare dormea av`nd sub c=p=t`i sabia [i Iliada, ]ns= despre el Gellus poveste[te [i lucruri nepl=cute ce vizeaz= un egoism exagerat: C`nd regele Alexandru a aflat c= au ap=rut ]n public c=r\ile numite acroatice, de[i ]n acea vreme st=p`nea toat= Asia [i prin lupte [i victorii urm=rea pe Darius, ]n mijlocul unor astfel de ocupa\ii i-a trimis totu[i lui Aristotel o scrisoare cu repro[ul c= nu a f=cut bine c= a publicat c=r\ile cu disciplinele acroatice pe care i le-a predat [i lui, c=ci, scria Macedon, prin ce altceva voi putea fi mai presus de ceilal\i, dac= cele ce am ]nv=\at de la tine vor fi comune tuturor? Eu a[ vrea s= m= disting prin ]nv=\=tur= mai mult dec`t prin puterea armelor [i prin bog=\ie. Ah, mai c=-\i vine a-\i tr`mbi\a dezolarea, exprim`nd-o cam ]n modul urm=tor: De la oricine m-a[ fi putut a[tepta la instituirea unui atare monopol, dar numai nu de la dumneata, rege Alexandru cel Mare! }ns=, vorbindu-i at`t de familiarpompos ilustrului elen, nu-i exclus s= fi comis vreo anume eroare. Pare-se, ]mp=ratul era totu[i ceva mai modest, adres`ndu-se ]n acea scrisoare (fie [i apocrif=) destul de simplu: Alexandru c=tre Aristotel, s=n=tate!. E drept c= nici filosoful nu ceda ]n fa\a supremului, ]ncep`ndu-[i depe[a de r=spuns cu: Aristotel c=tre regele Alexandru, egalitate!. (Fifty-Fifty...) Iar dac= unii ]mp=ra\i au botezat cu numele lor lunile anului sau chiar calendarul August, Iulian... , de ce nu s-ar fi ar=tat [i al\i ortaci de-ai lor avizi s= lase ]nsemne memorabile ]n destinul popoarelor? Printre ace[tia a ]ncercat s= se remarce [i suveranul roman Claudius, care, la timpul s=u, ]nc= nu avea de unde [i de la cine auzi t=ioasa, dar instructiva replic= despre ne-superioritatea cezarilor fa\= de gramatic=, el n=scocind trei litere suplimentare, pe care le b=g= ]n textele sale, ]ns= f=r= a reu[i s= le impun= ]n ]mplinitul, deja, alfabet latin. Nu vom gre[i afirm`nd c= egalitatea, paritatea ]ntre regi [i poe\i (filosofi, arti[ti) e prezent= [i la interogativul capitol: Mode[ti, nemode[ti? S= vedem...
* Iat= [i un exemplu autohton: ]ntr-un interviu cu F. Aderca, Ion Slavici ][i amintea c= regina Elisabeta scrisese o dram= despre care ]i ceruse p=rere [i lui Mihai Eminescu, iar poetul nu s-a sfiit s= r=spund=, fire[te, f=r= a dep=[i m=sura ]n forma expresiei: Sunt [i versuri bune, dar cele proaste sunt at`t de multe, Maiestate, c= de cele bune \i se rupe inima.

96

Acela[i Alexandru Macedon se l=sase divinizat [i proclamat zeu. Cezar, la Alexandria, respecta o anumit= succesiune, care, i se p=rea lui, e fireasc= [i necesar=: accepta o genealogie... zeiasc=, apoi, bine]n\eles, ajunge zeu ]n toat= legea [i puterea orgoliului nem=surat. Pentru supu[ii s=i orientali, Antonius ]l ]ntruchipeaz= pe un nou Dionysos, care, precum se [tie, era protectorul fructelor, vegeta\iei [i, ]n special, al vi\ei de vie, vinului [i be\iei. A[ijderea alintat cu onoruri zeie[ti ]n Orient, Octavianus, revenind la Roma, nu accept= s= fie dec`t primul magistrat al Republicii. }n Asia i se ]n=l\ase temple, suveranul mul\umindu-se a cere ca nepreten\iosul s=u cult s= fie asociat celui al zei\ei Roma, cult la care s= nu mai fie admis categoric! vreun alt latin. Nero ordonase s= i se picteze un portret de 120 de picioare (40 de metri) ]n=l\ime. Caligula decapita statuile dioscurilor, gemenilor Kastor [i Polux, fiii lui Zeus, ]n locul capetelor c=zute ]n=l\`ndu-[i-l pe al s=u, multiplicat ]n serie. Vespasian spunea: Simt cum devin zeu. }n atare ]ndeletnicire, n-au r=mas mai prejos nici poe\ii. Poate c= ei o potriveau ceva mai plastic [i oarecum ludic-nepreten\ios, precum Nichita St=nescu, sim\ea [i el c= se ]nzeie[te. (}n chip asociativ, al\ii se pot ]ngeri, ]ndumnezei...). Dar parc= Goethe nu afirmase: M= sim\eam destul de zeu pentru a pogor] printre fiicele oamenilor? Aici o fi avut sorginte [i amorul s=u senil-octogenar pentru un boboc de fecioar=, minor= ]nc=, de, colea, 1617 ani...). Iar Jack London care nu se [tie dac= trecuse prin perioada de ]nzeire sau ]ndumnezeire nu tr=da nici umbr= de jen= c`nd servitorii s=i ]i spuneau Dumnezeu... Z=u, pare cam straniu acest comportament al celui care ][i semna scrisorile cu: Al dumneavoastr= ]ntru revolu\ie... }ns= nu doar London, dar [i destui al\ii prea se luau ]n serios, tr`ntindu-i omenirii ]n nas adev=rul din spe\a celui ce i se releva lui Nietzsche: Este cu neputin\= s= existe Dumnezeu, c=ci, dac= ar exista vreunul, n-a[ putea accepta s= nu fiu eu acela. M= rog, dac= nu chiar Dumnezeu, filosoful s-ar fi putut mul\umi cu ceva mai pu\in, concluzie pe care o tragem din faptul c=, atunci c`nd v=zu procesiunea de ]nmorm`ntare a prin\ului Eugenio de Savoia, Nietzsche credea c= asist= la propriile funeralii... princiare. (Bietul cuget=tor lipsit de cuget... El, care cuno[tea foarte bine istoria antichit=\ii, s= nu-[i fi amintit c=, prin secolul IV ].Hr., celebrisimul s=u confrate Democrit declarase c= ar prefera s= descopere vreo nou= legitate a naturii, dec`t s= fie regele Persiei?!...) 97

Stranii se arat=, uneori, poe\ii [i filosofii =[tia! Au p=s=rele la cap. Sunt s=rac, dar sunt rege peste maimu\ele [i papagalii mei interiori. (Valry) Asta-i bun=! A[adar, au nu doar p=s=rele, ci [i maimu\e (la cap)!... Dar de ce ne-am mira? O \icneal= asem=n=toare o ]nvederase ]nc= Ramayana hindu[ilor (nu indu[ilor ]n eroare...), unde maimu\ele ascult= de decretele lui Brahma. Iar p=rin\ii maimu\elor cine crede\i c= sunt? Zeii, domle, zeii! Maimu\ele [i maimu\oii aveau suveranul lor pre nume Hanuman, cam pozna[, dar bun la inim=. Plus la toate, poet [i muzician (pe deasupra, dar nu cu asupra de m=sur=...). Pe culmi de mun\i, pe relief de st`nci, el a scris o ]ntreag= epopee despre izb`nzile lui Rama. {i ar mai trebui [tiut c=, atunci c`nd Valmichi, autorul Ramayanei, a citit epopeea lui Hanuman, mai s=-[i distrug= propria oper=, recunosc`nd-o superioar= pe cea ticluit= de maimu\=. Numai c=, pentru a salva Ramayana (ce s-ar fi f=cut India f=r= ea?!), generosul Hanuman arunc= ]n ape ]nvolburate manuscrisele st`ncilor sale, pentru ca ele s= nu trezeasc= discordie ]ntre confra\ii ]ntru verb ales. }n vreme ce dumneata, iubite cetitor, considerai arti[tii fiin\e destul de agreabile [i rezonabile, ei au tot cutezat a se contra cu maimarii lumii! Balzac scrie pe bustul lui Napoleon: Ce n-a izbutit el cu sabia, eu voi face cu pana. (Probabil, pusese [i semnul exclam=rii...) Iar ceva mai ]nainte, la v`rsta-i de 20 de ani, c`nd tat=l s=u ]ncerca s=-l abat= de la cariera scrisului, spun`ndu-i: ]n literatur= trebuie s= fii rege, t`n=rul Honor Balzac (pe atunci ]nc= nu-[i atribuise cu de la sine putere particula nobiliara de) ]i r=spunde: Eu voi fi rege. Cur`nd, acest superb oropsit al demnit=\ii [i corvoadei scrisului, prinde a imita suveranii p`n= [i ]n adresarea de: Doamn= mam=, concomitent detest`ndu-i oarecum pe ocupan\ii tronului, consider`ndu-se superior lor, precum reiese tran[ant din ceea ce scria la 1830: Regii st=p`nesc pentru perioade scurte. Arti[tii domin= secole ]ntregi, ei schimb= fa\a lucrurilor, pun la cale revolu\ii, fac s= fiarb= ]ntregul glob. ({i cam avea oarecare dreptate, nu?...) Astfel, din an ]n an, relativ junele scriitor prinde la curaj, pentru ca, ]n 1831, s= nu mai fie pur [i simplu Honor Balzac, ci Honor de Balzac. (Ce mai, sigur c= exist= o anume diferen\=...) Iar peste al\i patru ani declar=: Vreau s= domin Europa, poate cu tainicul g`nd de a st=p`ni lumea ]ntreag=. S= se fi ]ncumetat la a[a ceva ]nsu[i ]mp=ratul ]mp=ra\ilor, Napoleon? De altfel, referindu-se la acest corsican, Beethoven se v=ieta: Ce nenorocire c= nu m= pricep ]n arta r=zboiului ca ]n muzic=. L-a[ birui! Sub zidurile Bastiliei, 98

c`nd dirijeaz= Simfonia funebr= [i triumfal=, Berlioz folose[te ]n loc de baghet= o sabie. Lihtenberg o face pe grozavul, l=ud`ndu-se, nici mai mult nici mai pu\in: cu pana ]n m`n=, am cucerit at`tea fort=re\e, din fa\a c=rora al\ii, ]narma\i cu palo[e [i blestemuri biserice[ti, s-au retras. Dar crezi oare, prietene interlocutor, c= =[ti mai dinspre noi au l=sat-o mai domol? |i-ai g=sit! Un Maiakovski striga, prin 1917: E timpul s= demonstr=m c= poe\ii nu sunt ni[te flutura[i dr=g=la[i, crea\i pentru pl=cerea filistinilor, ci sunt cuceritori ce au for\a de a le impune lor, filistinilor, voin\a! Iar insolentul Jerome Lawrence, ]n Prescrip\iile unui doctor ]n literatur= (pentru a fi luate zilnic de el ]nsusi), afirma categoric: Este imposibil s= ca[ti, s= te retragi, s= stai jos [i s= spui: S= uit de guvern, s= uit de lume, s= uit de oameni. Tu e[ti guvernul, tu e[ti lumea, tu e[ti omenirea. Iar dat fiind c= scriitorii mai [i mor, s= amintim c=, la 1922, pe morm`ntul poetului [i filosofului Velimir (]n traducere: St=p`nitorul lumii) Hlebnikov, graficianul Miturici puse o piatr= tombal= cu inscrip\ia: V. Hlebnikov pre[edintele globului p=m`ntesc, prelu`nd chiar o sintagm= a marelui disp=rut. {i era undeva ]ntr-un c=tun oarecare, Rucii, din gubernia Nijni Novgorod... {i totu[i, dincolo de legend= [i iluzie, de exagerare [i ambi\ie, este imposibil s= nu recunoa[tem c= destinele creatorilor, geniilor au cunoscut realit=\i ([i... irealit=\i!) cu adev=rat dramatice. S= ne amintim de aproape inimaginabilul paradox c= lui Socrate i se pune ]n m`n= cupa cu otrav= ]n cel mai luminat nucleu de civiliza\ie, Atena; c= tot din aceast= vatr= a democra\iei a[a se credea, a[a se spune [i ast=zi fuge Marele Aristotel sigur, mai mare dec`t Alexandru cel zis Mare, care, slav= lui, ]i fusese protector; ]ns=, odat= cu moartea acestuia, nemaisim\indu-se ]n siguran\=, Aristotel ][i explic= fuga din cetate prevenitor: pentru a-i scuti pe atenieni de ]nc= o crim= ]mpotriva filosofiei. Adic=, ]nc= din str=vechi timpuri fusese mo[tenit= insolubila ecua\ie a raportului dintre pan= [i sabie, dintre piatra pe care st= Cuget=torul din Hamagia rom`neasc= sau Cuget=torul lui Rodin [i tronul tuturor Burbonilor [i Napoleonilor, dintre pelerina de bard r=t=citor [i purpura regal=. De altfel, codul iustinian (Corpus iuris civilis) prevedea moartea pentru cel descoperit c= vindea sau achizi\iona stof= de purpur=, din stupida conven\ionalitate c= aceasta devenise simbolul puterii suverane. }ns= poe\ii sfidau preceptele deocheate, declar`nd: regescul purpur sunt bucuros s=-l v=d doar pe umerii p`lp`itorului asfin\it (Amado Nervo, Mexic). Este sublim= aceast= imagine a apoteozei 99

cotidiene, dar, dincolo de sensul ei concret, noi am putea merge, pe cale asociativ=, spre frecvent invocatele alegorii ale apusului marilor tirani, una din primele parabole de atare gen fiind depistate ]nc= la autorul biblicei Apocalipse. }n capitolul 16, versetele 1011 spun urm=toarele: Sunt [i [apte ]mp=ra\i: cinci au c=zut, unul este, cel=lalt n-a venit ]nc= [i, c`nd va veni, va r=m`ne pu\in timp. {i fiara care era [i nu mai este, ea ]ns=[i este al optulea; este dintre cei [apte [i merge la pierzanie. Agerii decodificatori ai textului sacru sus\in c= aceast= imagine fantasmagoric= e bazat= pe realitatea istoric=, red`nd, ]n ordine cronologic=, de la 1 la 5, urm=toarea succesiune de ]mp=ra\i romani: August, Tiberiu, Caligula, Claudiu [i Neron. Al [aselea la r`nd vine Servius Sulpicius Galba [i, precum constat= textul biblic, el se afl= ]nc= la domnie (cinci au c=zut, unul este), timpul supremei sale m=re\ii fiind ]ntre 9 iunie, anul 68, [i 15 ianuarie, anul 69, zi ]n care Galba, asemeni altor omologi ai s=i, cade asasinat de pretorieni. Cine este cel de-al [aptelea, care n-a venit ]nc= [i, c`nd va veni, va r=m`ne pu\in timp? {i cum se descifreaz=, pe ]n\elesul tuturor, subtila aluzie cu fiara care era [i nu mai este, ea ]ns=[i este al optulea? Pe scurt, ]n continuarea luptelor pentru tronul roman, evenimentele s-au precipitat astfel: legiunile de pe Rin se revolt=, exemplul lor urm`ndu-l [i alte forma\iuni militare din provincii. Galba e ucis, ]n locul s=u fiind proclamat ]mp=rat Marcus Salvius Oxhon. Iar fiara, al optulea, a fost un fals-Neron, care, cu maxim=, dar obi[nuit= impertinen\=, ][i arog= puterea suprem=. E de crezut c= [i Apocalipsa a fost scris= anume ]n anii 6869. {i, presupunem, dac= autorul respectivei opere a codificat at`t de sofisticat realitatea, ]nseamn= c= avea motive s= se team= de m`nia celor iute-schimb=tori-la-tron. De n-ar fi \inut cont de ]mprejur=ri, anonimul autor al Apocalipsei s-ar fi pomenit el ]nsu[i un fel de (]n cel mai fericit caz!) turist-exilat-vizitator al meleagurilor noastre, precum i se ]nt`mplase lui Ovidiu cu, doar, o jum=tate de secol ]n urm=. (Iat=, trecur= anii mul\i [i deja ]ncep b=tr`ne\ile/ S= ]mi pudreze cu alb pletele rare [i vechi.../ C`nd hot=r] ]mp=ratul jignit s= m= alunge la Tomis,/ Tocmai la \=rmurii st`ngi ai Euxinului crunt, Tristele IV.) Spre onoarea str=-str=bunilor no[tri, ei obi[nuiau s= fie omeno[i cu str=inii obidi\i de dictatoriala Femid= roman=. Exist= decret ]n care/ Sunt l=udat [i o t=bli\= de cear= m= scute[te de sarcini, zice Ovidiu, c=ruia scutirea ]i era f=cut=, se vede, ]n contul [i beneficiul muncii sale de 100

poet, cu care, de altfel, genialul latin se include firesc ]n existen\a comun= a gazdelor loiale, peste o vreme scriindu-i prietenului Maximus, favorit al ]mp=ratului August (da, al celui plasat primul ]n textul reprodus din Apocalips=): Am ]nv=\at s= vorbesc limba getic= [i sarmatic=, apoi: Am scris o c=r\ulie ]n limba getic=.../ Le-a pl=cut, felicit`ndu-m=. De n-ar fi fost prev=z=tor, asemeni ilustrului s=u predecesor, Ovidiu, pomenindu-se [i el pe locurile actualului ora[ Constan\a, deloc mai pu\in ]nzestratul cu har autor al Apocalipsei ar fi ajuns, probabil, la aceea[i m=gulitoare, pentru noi, concluzie: Dac= cineva l-ar fi aruncat ]n aceast= \ar= pe Homer ]nsu[i,/ Crede-m=, [i el ar fi devenit get. E oarecum anevoie s= presupunem dac= ram`nea sau ba pe pozi\iile sale principiale ]ncriminatorul celor opt. Ar fi implorat mil=, precum marele poet care, la capitolul principiilor, nu era ]n\eles de amfitrionii sarma\i? Unul dintre ace[tia ]i spuse nedumerit lui Ovidiu: Deoarece scrii astfel de lucruri despre ]mp=rat,/ Ar fi trebuit s= fii trimis ]napoi sub st=p`nirea ]mp=ratului. Evident, nu tuturor cutez=torilor le-a venit u[or s= r=m`n= fermi ]n atitudinile fa\= de mai-marii lumii. {i primii care i-au mustrat pentru atare sl=biciuni au fost chiar confra\ii lor. Voltaire, scria Pu[kin, ]n decursul lungii sale vie\i, niciodat= nu [i-a p=strat ne]ntinat= demnitatea... Nici la b=tr`ne\e nu demonstra respect fa\= de pletele sale dalbe: laurii care le acopereau erau p=ta\i cu noroi... Ce a c=utat el la Berlin? De ce a trebuit s=-[i schimbe independen\a pe n=zuroasa mil= a suveranului care ]i era str=in [i nu avea nici un drept s=-l asupreasc=? }ns= Goethe ]ncerca s=-l ]ndrept=\easc= pe Voltaire, care, cic=, ar fi c=utat leg=turi cu supu[ii pentru ca el ]nsu[i s= domneasc= peste lume: se l=sa dependent, pentru a-[i ob\ine independen\a. (Pove[ti de adormit Mitzura, cum ar zice un cititor de-al lui Arghezi...) Oare, ap=r`ndu-l pe Voltaire, Goethe nu nutrea tainicul g`nd de a face suportabile repro[urile ce i se aduceau din cauza c=, asemeni amicului s=u francez, d`nsul se umili ]n fa\a aceluia[i Fridrich II al Austriei? Se poveste[te c=, odat=, pe c`nd se plimba ]mpreun= cu mai t`n=rul [i mai nenorocitul s=u confrate Shiller, ]n cale li se ar=t= suspomenitul ]mp=rat. B=tr`nul [i celebrul autor al Suferin\elor t`n=rului Werther ][i scoase p=l=ria, ]nchin`ndu-se ad`nc ]n fa\a suveranului austriac, ]n vreme ce Shiller r=mase indiferent la apari\ia augustei figuri, pentru ca, dup= ]ndep=rtarea acesteia, s=-l cic=leasc= pe reputatul prieten c= anume el, Goethe, ar trebui s= fie luat ]n seam= de purt=torul de sceptru, [i nu viceversa. (Dar, vorba lui Seneca, audiatur et altera 101

pars, dup= care s-ar putea ]n\elege c=, ulterior, Goethe ar mai fi prins la curaj [i demnitate, astfel c=, atunci c`nd Napoleon ]ncerc= s=-l conving= s=-i dedice \arului Aleksandr (bine]n\eles, al Rusiei...) vreo lucrare, poetul r=spunse: Sire, aceasta nu e ]n obiceiul meu. Nu dedic nim=nui c=r\i, ca apoi s= nu regret. P=i da, s= ne amintim c= Beethoven regretase c=-i dedicase lui Napoleon Simfonia a IX-a, Eroica!) Oricum, au mai p=\it-o [i al\ii... Shelley scr`[nea din din\i, scriind: Ce lep=d=tur= fioroas= este acest Wordsworth! {i c`nd te g`nde[ti c= un asemenea om este un mare poet. Nu-l pot asemui dec`t cu Simonides, lingu[itorul tiranilor Siciliei [i totodat= cel mai ginga[ [i mai firesc dintre poe\ii lirici. (Apropo de insularii de peste Str`mtoarea M`necii, [i nu numai despre ei: la 1930, c`nd ][i elabora tratatul Poezia, Benedetto Croce observa c= Anglia, conservatoare precum e, mai p=streaz= [i ast=zi titlul de poet laureat pentru ceea ce odinioar= se numea poet imperial sau poet de curte. Cam a[a st=teau lucrurile [i ]n lag=rul socialist, unde ]n capul listelor tr`mbi\ate de la diverse tribune erau pu[i scriitorii laurea\i ai premiilor Stalin, Lenin, eroii muncii socialiste (]n literatur=!) [.cl.) Ostracizat, pribeag prin Italia, Shelley-cel-m`ndru constata cu [i mai mare nedumerire c= o parte din manuscrisele lui Tasso sunt sonetele ]nchinate prigonitorului s=u; aceste sonete sunt p=trunse ]n mare m=sur= de ceea ce se nume[te lingu[ire... Pentru mine aceste rug=min\i [i osanale ale lui Tasso sunt mult mai vrednice de mil= dec`t de condamnare. Ca [i cum un fanatic s-ar ruga [i [i-ar ridica ]n sl=vi Dumnezeul pe care, de[i ]l socoate cel mai ne]ndur=tor, r=zbun=tor [i n=zuros dintre tirani, ]l [tie totodat= atotputernic... Pentru mine e ceva deosebit de patetic s= descop=r ]n scrisul lui Tasso expresiile servile ale unei idolatriz=ri care cer[e[te ]ndurare unui tiran surd [i stupid, ]ntr-o vreme c`nd cea mai eroic= virtute l-ar fi expus pe posesorul ei unei prigoane necru\=toare. Con[tien\i totu[i de nemeritata atotputernicie, infatua\ii ]nve[m`nta\i ]n purpur= ][i permiteau a injosi geniul, poate din brutalitatea instinctului, dar [i dintr-un intratabil spirit vindicativ, nu de pu\ine ori pur [i simplu pretinz`ndu-i elogii, ode, encomioane, ceea ce ]l f=cu pe Croce s= se refere la celebrarea ]n scris a unor mah=ri pe care, de fapt, autorii ]i detestau, exegetul italian scriind c=: }n leg=tur= cu aceasta, ar trebui citat iscusitul r=spuns cu care s-a descurcat, ]n spirit curtean, poetul Waller ]n fa\a regelui Carol al II-lea, ce ]i atr=gea aten\ia asupra marii inferiorit=\i a poemelor pe care le compune pentru el, ]n compara\ie cu 102

cele compuse pentru Cromwell: Sire, noi, poe\ii, izbutim mai bine c`nd construim fic\iuni! Printre intoleran\ii fa\= de oamenii literelor era [i imprevizibilul Napoleon. Cam de ce, s= ne ]ntreb=m, cel care se considera minte luminat=, ]n tinere\e el ]nsu[i ticluind nuvele ]n care imita Wertherul lui Goethe, s= fi ajuns at`t de perfid ]n raport cu cei care, un timp (reiese), i-au fost colegi de pan=? Acest ]mp=rat-Zoil ][i permitea execrabile ret(er)orisme de felul: Hr=ni\i bine c`inii [i poe\ii, sau interoga\ii cinice ca: Se spune c= ]n Fran\a nu exist= poe\i. Dar ce poate spune ]n aceast= privin\= Ministerul de Interne? R=spunsul l-a dat, de fapt, un alt poet, Theophile Gautier, care, peste ani, mai resim\ea repercusiunile grijilor lui Louis Bonaparte, constat`nd c= ]n Fran\a r=m=sese un singur redactor al tuturor publica\iilor: Ministerul de Interne. }ns= ]n ce prive[te sfaturile culinare, Napoleon nu era deloc original. Cu circa trei secole p`n= la el, regele Charles IX d=duse dovad= de o impertinen\= asem=n=toare, concluzion`nd cu cinism: S= ne hr=nim bine caii [i poe\ii, dar s= nu-i punem la ]ngr=[at. Peste decenii, scriitorul Charles Du Bos comenta/condamna astfel obr=znicia tizului s=u din francezul tron: Tendin\a de a-[i spori averea este un ]ndemn pentru poetul ce vrea acest lucru, f=r= ca nevoile s=-i ]njoseasc= spiritul sau s=-l sileasc= s= alerge dup= o simbrie ru[inoas=, a[a cum au f=cut-o lucr=torii mercenari ai at`tor poeme dramatice, care nu se sinchiseau de soarta scrierilor lor, cu g`ndul numai la banii pe care aveau s=-i primeasc= pe ele. Ce-i drept e drept: literatura (artele) a(u) z=mislit destule ambi\ii ]nfometate de glorie [i bun=stare, numai c= pe foarte pu\ine le-a(u) [i hr=nit pe s=turate [i ]n bun= pace, f=r= a le h=r=zi mai apoi necru\=toare remu[c=ri... Dar s= vede\i, unii tirani posomor`\i care se compl=ceau ]n disciplina fricii (Quinecey), ]n megalomania [i fariseicul lor cabotinism, resim\eau necesitatea de-a avea ]n preajm= slujitori ai muzelor, chiar dac= ]i desconsiderau. Renumitul reprezentant al bellcanto-ului, Farinelli, un deceniu ]ncheiat a tot c`ntat la curtea regelui Spaniei Filip Polliedo il sole [i Per questo dolce amplesso. Ani ]n [ir, zilnic, a tot reluat aceste melodii, care (de-ar fi fost el, interpretul, mai slab de ]nger) l-ar fi putut duce la alienare. Johann Sebastian Bach este invitat la palatul lui Frederich cel Mare (de altfel, [i =sta se d=dea drept compozitor), care, c`nd prime[te cu dedica\ie Poemul Nibelungilor, spune c= respectiva oper= nu valoreaz= nici barem o pres=r=tur= de praf de pu[c=. }n biblioteca 103

mea nu voi ]ng=dui prezen\a a ceva ce-i at`t de jalnic; ]l voi arunca la gunoi, conchise arogantul suveran. (Astfel c=, dup= [aptesprezece secole trecute, fanfaronul Frederich etc. nu se dovedi cu nici o iot= mai civilizat dec`t tr=znitul dictator roman Caligula, care ar fi fost predispus s= nimiceasc= celebrele epopei homerice, iar c`nd o f=cea pe criticul literar ][i aroga impertinen\a s= decreteze c= Vergiliu n-ar fi fost ]nzestrat nici cu geniu, nici cu [tiin\=.) Pe c`nd c`nta la org= ]n zile de s=rb=toare, la Weimar, augustul Bach era ]nve[m`ntat ]n livrea, asemeni servitorilor, buc=tarilor [i vale\ilor. Fusese trimis la masa r`nda[ilor [i Mozart, c`nd l-a adus la Viena arhiepiscopul de Salzburg. Iar Richard Wagner se v=zu nevoit s= treac= ]n opozi\ie, clam`nd r=ul peste patria sa [i implor`nd-o astfel pe Zei\a muzicianului german: Te rog, cel pu\in, c=zne[te-i, cu osebire pe fanaticii no[tri politicieni, pe sminti\ii care \in mor\i[ s= unifice Germania (...) sub un singur sceptru. Dac= aceasta s-ar ]nt`mpla, n-ar mai exista dec`t un singur teatru de curte , prin urmare, [i un singur post de capelmaistru! Deprimantele exemple oferite de destinele majest=\ilor spiritului uman, ultragiate de despot, sunt prea destule. }ns= deloc pu\ine au fost [i cele de ordin contrar, unul dintre care legenda ni-l invoc= din str=vechimile de p`n= la na[terea lui Hristos [i av`ndu-l de protagonist pe sihastrul chinez Syui Iu, ]n norocul c=ruia fu scris ca ]mp=ratul Iao s=-i cedeze/ofere tronul. Solitarul ]n\elept, ]ns=, refuz= categoric nemaiauzita generozitate, spun`nd c= respectiva propunere i-a murd=rit zdren\ele [i plec= s= [i le spele la r`u. Atare moftangii se ]nt`lneau [i prin alte p=r\i ale lumii. Grecul Democrit sus\inea c= tronului persan d`nsul i-ar prefera elaborarea unei noi teoreme; refuz`nd invita\ia prin\ului Karl Ludvig, filosoful olandez Spinoza ][i c=uta de-ale sale, [lefuind lentile pentru a-[i c`[tiga p`inea cea de toate zilele. }n acela[i veac XVII, un dramatic refuz de a colabora cu puterea este atestat ]n China: c`nd manciurienii detroneaz= dinastia din Sud, numero[i scriitori [i savan\i, nedorind s= activeze sub st=p`nire str=in=, p=r=sesc ]naltele lor posturi de diriguitori, retr=g`ndu-se ]n locuri ferite, iar al\ii sinucig`ndu-se. Dickens nu numai c= scria dramaturgie, dar, uneori, [i juca ]n piesele sale. Astfel c= regina Elisabetha a Angliei ][i manifest= dorin\a de-a asista la o repeti\ie general= a unui spectacol, ]ns= reputatul autor refuz= s= se prezinte cu trupa la palat. Majestatea sa veni ea ]ns=[i acas= la dramaturg, iar dup= reprezenta\ie ][i exprim= dolean\a de a-l vedea pe protagonist. }ns= scriitorul a r=mas ]n culise, trimi\`ndu-i 104

reginei r=spunsul c= nu-i st= bine unui literat s= apar= ]n ve[minte de bufon ]n fa\a Majest=\ii sale. Dar aceasta nicidecum nu ]nseamn= c= Dickens ar fi fost un om [i un scriitor cu adev=rat liber(i), precum reiese [i din urm=toarea m=rturisire amar= a lui Robert Stevenson, autorul celebrului roman Insula comorilor: Nou= ni s-a pus botni\=, din acest motiv fiind nevoi\i s= l=s=m f=r= aten\ie cel pu\in o jum=tate de via\=... Ce c=r\i ar fi putut s= scrie Dickens, dac= i s-ar fi permis! Ce c=r\i a[ fi scris eu ]nsumi! }ns= nou= ni se ofer= doar o lad= cu juc=rii, spun`ndu-ni-se: Juca\i-v= cu astea, [i nu v= mai g`ndi\i la nimic altceva! Arma puterii e foamea. Dac= scriitorul vine ]n r=sp=r cu m=rginitele principii ale diriguitorilor, ace[tia pur [i simplu f=r= discu\ie ]l priveaz= de mijloacele de existen\=. {i c`te talente sunt chiar ast=zi distruse anume prin aceast= metod=! Bine]n\eles, nu fiecare ar fi avut ]ndr=zneala lui Dickens de a r=m`nea... ]n culise, refuz`nd s= se arate ]n \inut= nepotrivit= ]n fa\a alte\ei sale. Iar cei care au ap=rut, totu[i, ]n ve[minte de bufon, avut-au remu[c=ri fatale, precum bietul poet Laberius, despre care ne poveste[te acela[i Gellius, pris=car la stupii doldora de informa\ie ai lumii antice. Sub semnificativul titlu C`t de degradant a tratat Cezar pe poetul Laberius, istoriograful scrie: Oferindu-i suma de 500 000 de sester\i, Cezar ]l invit= pe Laberius, cavaler roman, s= ias= ]n scen= [i s= interpreteze el ]nsu[i mimii pe care ]i compunea... Laberius, ]n urm=toarele versuri ale unui prolog, m=rturise[te: Iat= unde m-a ]mbr`ncit, aproape de sf`r[itul vie\ii, destinul... Nici teama, nici sila, nici prestigiul nu au reu[it, du[m=nos [i n=prasnic, s= m= urneasc= din rangul meu. Acum, la b=tr`ne\e, iat= ce u[or m-au surpat vorbele ademenitoare, strecurate blajin... {aizeci de ani am tr=it f=r= pat=, [i azi, dup= ce am ie[it de acas= cavaler, m= ]ntorc un biet mim. Desigur, am tr=it cu o zi, asta de azi, mai mult dec`t s-ar cuveni s= tr=iesc. Peste alte c`teva alineate, Laberius se c=zne[te [i mai necru\=tor, exclam`nd: De acum, romani, am pierdut libertatea! Nou=, celor c=rora, uneori, ne place s= cit=m din nuvela Alexandru L=pu[neanu dictonul Pro[ti, dar mul\i, ne atrage ]n mod special aten\ia o alt= remarc= a nefericitului Laberius, fiindu-ne oarecum familiar=: De mul\i trebuie s= se team= cel de care se tem mul\i. S= fi tr=it bietul Laberius ]n secolul XIX ori Eminescu ]n ad`nc= antichitate, poetul nostru [i-ar fi ]ncurajat confratele latin, ]ncerc`nd s=-l conving= c= nu el e mim-comediant, ci atare titulatur= se potrive[te ca 105

m=nu[a anume celor ce se cred atotputernici; ar fi f=cut-o, precum ]n 1878, c`nd ]l ap=r= pe Alecsandri, scriind: Poe\i se g=sesc foarte rar, politicieni c`t= frunz= [i iarb=, pentru c= poetul se bucur= pe scara omenirii de un rang ]nn=scut at`t de mare, ]nc`t pe l`ng= d`nsul mul\i din principii cei reali sunt numai ni[te comedian\i. }n pofida remu[c=rilor ce s-au ab=tut asupra poetului Laberius, [i nu numai a acestuia, un p=rinte al imperiului, precum a fost Iulius Cezar, ar merita oare condescenden\a urma[ilor, pentru a fi considerat suveran luminat? S= nu uit=m c= d`nsul este autorul celebrelor comentarii Despre r=zboiul cu galii, Despre r=zboiul civil [i reformatorul calendarului. Incontestabil, faptele sale culturale au intrat ]n patrimoniul civiliza\iilor umane [i balan\a ]nclin= spre un r=spuns loial. A fost sau nu ]mp=rat luminat Demestos, care l-a cru\at, nedecapit`ndu-l, pe cutez=torul pictor Protogenes? (}n vreme ce tiranul ataca ora[ul, pictorul ][i vedea de p`nzele sale. }ntrebat dac= nu se teme, Protogenes r=spunse c=, din c`te [tie el, r=zboiul se duce cu podienii, nu cu arta. B=t=iosul general macedonian puse g=rzi l`ng= pictor, s=-l p=zeasc= de vreo posibil= nepl=cere.) Cum ar trebui s=-l apreciem pe Pavsanios, regele care f=cu scrum ]ntreaga Teb=, dar care pe casa lui Pindar scrisese: L=ca[ul lui Pindar nimeni s= nu cuteze a-i face poetului vreun r=u? (Din ]ntreg ora[ul, r=m=sese neatins= doar aceast= cl=dire.) Prin urmare, cine ar fi ocrotitorul lui Pindar un suveran luminat de inteligen\= sau un tiran luminat de v`lv=t=ile pustiitorului incendiu al Tebei?... Sigur, intervin diverse ]ndoieli, unele stimulate [i de aser\iuni demne de aten\ie, cum ar fi cea a lui Beethoven, care considera c= regii [i prin\ii pot s= confere titluri [i cruci, dar nu pot crea oameni mari, spirite care s= ]nal\e muritorii de r`nd, [i numai ace[tia sunt demni de onoruri. Totu[i, cu necesar= circumspec\ie, f=r= a deduce da-ul sau nu-ul categoric, s= punem ]n cump=na obiectivit=\ii [i argumentele care ar atenua generala impresie deplorabil= despre suverani. Unde mai punem c= avem [i un motiv pur artistic: vorba e c= un atare stil al expunerii noastre colocviale, nesenten\ioase, ne cere s= invoc=m cu anumit= recuno[tin\= [i numele autorului care a scris o apologie dedicat= unui ]mp=rat cam ostil fa\= de str=bunii no[tri apologie ]nchinat= lui Traian, semnat= de Plinius cel T`n=r, care, cic=, ][i f=cea lecturile numai ]n triclinium (sufragerie), din care motiv, cu timpul, f=r= s= b=nuiasc=, deveni fondatorul cenaclelor... literare. F=cea lecturi publice [i Titus Livius, adun`nd s=li pline. }mp=ratul Domi\ian avea gust pentru 106

poezie, citea [i d`nsul ]n fa\a ascult=torilor, precum o f=cea, de altfel, [i ]mp=ratul Adrian, acesta fiind considerat [i ]ntemeietorul a ceea ce se nume[te Ateneu. }mp=ra\ii Antoniu Piu [i Marc Aureliu, primul numit Cuviosul, al doilea Filosoful, s-au format sub influen\a [colilor de filosofie practic= ale stoicilor [i cinicilor. Printre litera\i, ]i aveau de modele [i asocia\i pe Arion si Luchian, cel dint`i ra\ionalist dogmatic, secundul sceptic [i satiric. Astfel, Antoniu Piu [i Marc Aureliu par a reprezenta fericitele excep\ii ce vin ]n consens cu ideea c= tiranii devin ]n\elep\i ]n societatea ]n\elep\ilor, vers care nu s-a [tiut niciodat= cui apar\ine: lui Euripide sau lui Sofocle. Sosind la Atena, Marc Aureliu re]nfiin\eaz= patru catedre, corespunz=toare Marilor {coli Filosofice preexistente: Porticul stoic=, Academia platonic=, Liceum aristotelic= [i {coala epicurian=. }n Atena ]n care, cu secole ]nainte, din ordinul lui Pisistrate, a fost ]nfiin\at= prima bibliotec= public=, tiranul mai dispun`nd s= se ordoneze definitivarea textelor crea\iei homerice... Ce diversitate, toleran\= mutual= [i motive de... pluralism ]n anticele opinii! {i ce r=zbunare pe analfabetul, cu adev=rat, ]mp=rat Iustian, care ]nchisese [colile filosofice, pe care le considera locurile de refugiu ale p=g`nismului. Prin coresponden\= de ecou ce leag= antichitatea de vremurile noastre, apare edificatoare [i ultima lectur= a fostului pre[edinte al Fran\ei Georges Pompidou: pe patul de grea suferin\=, d`nsul c=uta alinare [i ]mb=rb=tare ]n tratatul lui Marc Aureliu C=tre sine, pe care ]l citea ]n original, pre[edintele fiind un foarte bun cunosc=tor de greac= veche. {i mai aproape de modul de a fi al poseda\ilor ]ntru cuv`nt ales se ar=ta ]mp=ratul Maximilian (14931519), fiul lui Habsburg, care scria versuri chiar [i ]n timpul b=t=liilor sau al v`n=torilor de capre s=lbatice. D`nsul nu avea niciodat= bani [i declara c= \=rile ar trebui guvernate de oameni de[tep\i [i de litera\i. C`nd ]mp=ratul ]mplinise 60 de ani, ora[ul Insbruk ]i ]nchise por\ile ]n nas din cauza marilor datorii ]n care intrase straniul personaj al tronului [i poeziei. Grave str`mtor=ri materiale au ]ncercat [i al\i fo[ti p=rin\i ai na\iunilor. Se poveste[te c= ]n Roma antic=, fie [i din motivul c= chiriile costau foarte scump, p`n= [i un rege, aflat ]n exil, pentru a-[i putea achita cota, se v=zu nevoit s=-[i ]mpart= locuin\a cu un pictor. Dac= mergem cu mult mai ]n ad`ncul secolelor de p`n= la Hristos, g=sim alte [i alte tandemuri dihotomice regepoet, unul dintre ele oferindu-ni-l faraonul Amenophis, so\ul celebrei Nefertiti (opera de 107

art= a naturii umane!), care i-a l=sat posterit=\ii imnuri de o subtil= vibra\ie emotiv=, precum ar fi cel dedicat zeului Athon: Noaptea, c`nd te odihne[ti ]n orizontul de apus, p=m`ntul ]n ]ntuneric este asemeni acestor culca\i cu capul ]nf=[urat ]n cavoul lor; mor\i cu n=rile astupate, cu ochii f=r= priviri; po\i s=-i furi toate avu\iile, chiar pe cele ce le are la c=p=t`i, f=r= s= simt=. Aici orice leu iese din pe[tera sa, orice [arpe mu[c=; e ]ntuneric ca ]ntr-un cuptor, p=m`ntul tace. Cel care a creat toate acestea se odihne[te ]n orizontul s=u. Preocup=rile faraonului Amenophis ne edific= [i asupra faptului de ce ]n Marea Piramid= C=mara regilor are [i alte denumiri: Sala judec=\ii [i purific=rii no\iunilor, }ntoarcerea c=tre adev=rata lumin= care vine de la Apus, Prezen\a literar= a st=p`nului mor\ii [i al morm`ntului. Prezen\a literar= [i-au atestat-o [i mul\i ]mp=ra\i japonezi: ]n colaborare cu antologatorii, d`n[ii elabor`nd celebre florilegii poetice precum Antologia elegan\ei ce insereaz= circa dou= mii de tanka ]n dou=zeci de volume. Dinastii efemere de suverani chinezi, incapabile s=-[i apere tronul, scriau versuri de dragoste ce mi[c= sori [i stele, vorba lui Dante. Iar unul dintre mai-marii lumii chineze, Kieng-Long, avea [i un pseudonim literar cam preten\ios, zic`ndu-[i Sihastrul eternei binecuv`nt=ri. A compus versuri [i uria[ul (ca ]n=l\ime, avea 7,5 picioare cam 2,3 m) rege al Norvegiei, Olaf, [i scundul (la stat [i ]n... stat) cap al normanzilor Harold, dup= lupte cu ghinion, ambii ajun[i la ananghie. Nordicul se confesa, retr=g`ndu-se: C=l=resc, [i r=nile mele s`ngereaz=./ Am v=zut o mul\ime de \=ri,/ Garda mea era ]n pericol s= moar= prin sabie,/ R=m`n`nd pe c`mpul de lupt=;/ Acum r=t=cesc din p=dure ]n p=dure/ Cu pu\ini oameni ]n jurul meu,/ Dar nimeni nu poate [ti dac=, totu[i,/ }ntr-o zi, ]n viitor/ Numele-mi va fi sau nu celebru. (Cum s-ar spune, regele cu ale sale: cu grija celebrit=\ii...) Omologul s=u din sud, b=t`ndu-se pentru Sicilia, o pune la curent pe ]ndep=rtata sa logodnic= Elsifir cu urm=toarele: Carena cor=biei mele o ]nvolburau apele ]n fa\a vastei Sicilii,/ Eram cu to\ii acolo, str=lucitori,/ Cu repeziciune, cerbul de la pup=/ Alunec=, purt`nd pe tinerii r=zboinici;/... Un monument al faptelor noastre a r=mas acolo./ {i, cu toate acestea, zei\a Gerar a Rusiei,/ Fecioara cu br=\=ri de aur, m= dispre\uie[te. A[adar, etern iubitul [i neuitatul suveran al filosofilor, Platon, ar trebui s= recunoasc= franc c= nu avusese deplin= dreptate afirm`nd c=, at`t din cauza lipsei de r=gaz, c`t [i a zidurilor palatului care-l ]mprejmuiesc asemeni unui \arc, un titan sau un rege sunt la fel de 108

neciopli\i [i de prost crescu\i ca [i un mulg=tor de capre. Onest [i modest precum era din fire, nu se jena s= citeze aceast= apoftegm= [i Marc Aureliu, ]ns= ce minte [i ce suflet avea el! S-ar putea sus\ine c= [i protagonistul din S=rmanul Dionis exagereaz= atunci c`nd, privind din cosmos p=m`nturi, ][i zice c= infuzorii abia v=zu\i cu ochii lumii se numesc ]mp=ra\i. Nefiind simpatizantul monarhilor [i monarhiilor, Eminescu ]ncearc= totu[i s= fie obiectiv. }n virtutea concep\iei sale romantice asupra istoriei, considera epoca domniei lui Alexandru cel Bun drept una a armoniei, deschis= generos oamenilor capabili de fapte nobile, inclusiv poe\ilor; exact epoca la care visa [i protagonistul din S=rmanul Dionis: Pe timpii aceia, c`nd domni ]mbr=ca\i ]n haine de aur [i samur ascultau, de pe tronurile lor, ]n ]nvechitele castele, consiliile divanului de oameni b=tr`ni, poporul entuziasmat [i cre[tin unduind ca valurile m=rii ]n curtea domniei, iar= eu, ]n mijlocul acelor capete ]ncoronate de p=rul alb (...), bardul lor. Adic=, Toma Nour r`vnea o vreme ]n care istoria e mit [i mitul e istorie, cum mai spunea Eminescu ]ntr-un articol despre trecutul Basarabiei, unde, cu c`teva r`nduri mai la vale, concretiza: Vremea de ast=zi, cu nesiguran\a ei caracteristic=, e o licen\= poetic= pe l`ng= epoca s=n=toas= a lui Alexandru cel Bun. Apoi, odat= afla\i la capitolul Ai no[tri, e momentul s= ne spunem c=, chiar de nu avem confirm=ri c= la curtea lui {tefan cel Mare au fost sau nu barzi, datina ne aminte[te prin viu grai c= spre noi a r=zbit un text poetic ost=[esc, compus de ]nsu[i ilustrul domnitor: Hai, fra\i, hai, fra\i,/ La n=val= da\i,/ |ara v-ap=ra\i!/ Hai, fra\i, hai, fra\i,/ La n=val= da\i,/ Steagul v-ap=ra\i! Un alt exemplu ce vine f=r= scaden\e [i ]nlesniri pornite din ]nduio[=ri [i p=rtiniri patriotice este cel al lui Dimitrie Cantemir, pe care ]ntemeietorul Academiei de la Berlin [i pre[edintele ei, Gottfried Leibniz, l-a numit filosof ]ntre regi [i rege ]ntre filosofi. Urm`nd captivantul [i surprinz=torul zigzag al fi[ierului, afl=m [i alte date romantico-...pozitive, care ne predispun la o relativ= conciliere sentimental= cu monarhii, regii, ]mp=ra\ii, domnitorii, principii, \arii (cu =[tia, perfizii, de fapt, nu prea...), pre[edin\ii, sultanii, premierii, ducii, dogii... }ns=, oric`t am insista asupra aspectului tolerant al rela\iilor poe\iregi, nu ne p`nde[te pericolul de a c=dea, pe neobservate, ]n iconolatrie absolutist=. Aici sau altundeva, abaterea lirico-romantic= trebuie s= se retrag= din fa\a imaginilor de groaz=, derulate ]n caleidoscop satanic, pe un fundal s`ngeriu: silueta c=l=ului ]ncoronat [i cea a 109

victimei sale, scheletul ghilotinei [i ha[urile z=brelelor, v`lv=taia rugurilor omucig=toare [i bezna temni\elor, potirul cu nectar al tiranului [i cupa cu cucut= a filosofului [i mereu nelipsita pat= de s`nge intelectual, pe care, zicea Lautreamont, n-ar fi destul s-o spele nici toat= apa cerului [i a p=m`ntului. }nt`i [i ]nt`i, pe urmele adev=rului [i frumuse\ii sunt pu[i h=ita[ii. Las=-i pe comploti[ti, supravegheaz= cafenelele, ]l instruia Napoleon pe prefectul poli\iei din capitala Fran\ei. Pentru c= perfida art= a dela\iunii avea tradi\ii ancestrale. Cu peste o mie de ani p`n= la copoii parizieni, se pr=siser=, spre exemplu, denun\=torii din China, unul dintre care, plin de r`vn=, se ]nvrednici de aten\ia lui Bo Tziu-hi: Versurile pe care le scriu aiurea, pe pere\i,/ {i c=rora oamenii nu le prea acord= aten\ie, / Versurile pe care mi le p=teaz= p=s=rile,/ Pe care le acoper= mu[chiul verde,/ Cu hieroglifele deja de necitit,/ De interesul unui tip anume se bucur=/ De-al lui Iuany, cenzor imperial/ Care nu-[i cru\= bogatele lui haine,/ Cu m`necile cusute-n fir de aur/ {terg`nd [i excremente, [i mu[chi, pentru-a citi. Ce putea urma unui atare interes fa\= de lectur=? Numai ]n decursul dinastiei Han (sec. II d.Hr.), circa trei sute de litera\i au fost uci[i, ]mpreun= cu familiile lor. Acela[i destin ingrat l-a avut poetul Heremius Senecio [i filosoful latin Iunius Arulenus Rusticus, care f=ceau parte din opozi\ia civic= ce condamna absolutismul imperial [i via\a particular= amoral= a lui Domi\ian, care, de altfel, a luptat [i contra dacilor (a. 8789 d.Hr.). Suspicioasa nemilostivenie a tiranilor a confirmat cu macabr= prisosin\= adev=rul circumspectului, dar mai c= ignoratului/neascultatului dicton ce sus\ine c= cel care se afl= mai aproape de tron e mai aproape de moarte, s`ngeroasa tradi\ie a decapit=rilor celor... c=po[i (cu adev=rat!) pornind din vremuri ancestrale, una dintre jertfe fiind ]nsu[i celebrul Cicero, care poveste[te Plutarh ]n Vie\i paralele din ordinul lui Antonius, a fost supus unui groaznic supliciu: Sco\`nd capul afar= din lectic= [i ]ntinz`ndu-l nemi[cat c=l=ilor, ace[tia i-l retezar=. N-a fost de-ajuns cruzimii stupide a solda\ilor: i-au t=iat [i m`inile, zic`nd c= a scris nu [tiu ce contra lui Antonius. Astfel capul a fost adus lui Antonius [i, din porunca lui, fixat ]ntre cele dou= m`ini pe tribuna de unde fusese ascultat. Iar vis=torul autor al Utopiei Thomas Moore pl=te[te cu propria via\= inten\ia de a se ]ndep=rta, din considerente morale, de purt=torul de coroan=. La v`rsta de 26 de ani, el devine deja parlamentar. Este ur`t de Henri al VII-lea, dar se retrage prudent din via\a politic=, 110

p`n= dup= moartea regelui. Prinde din nou o perioad= favorabil=, fiind numit trezorier [i ridicat la rang de cavaler, iar la 1523 ajunge speaker, apoi lord-cancelar. A doua oar= ]ns=, circumspec\iunea nu-l serve[te. Dezaprob`nd divor\ul suveranului [i refuz`nd s= asiste la ]ncoronarea Anei Boleyn, drept rezultat al unor tertipuri murdare, este ]ntemni\at, judecat [i decapitat, capul s=u fiind expus pe unul din podurile Londrei. }nainte ca securea s=-i ating= grumazul, s=-i mu[te din mu[chi, Moore schimb= c`teva glume cu c=l=ul. De altfel, ]n groaznic= situa\ie similar=, nu [i-a pierdut prezen\a de spirit nici poetul francez Andr Chnier: ]nainte de a se apleca sub cu\itul ghilotinei, d`nsul duse un deget la t`mpl= [i, referindu-se, fire[te, la frumosul cap, constat= cu senin=tate juc=u[=: {i totu[i, am avut ceva ]n el. S= ne amintim c= Chnier dezaproba, pe bun= dreptate, actele reprobabile ale unui ilustru coleg de-al s=u, Jean-Paul Marat, care, ca politician, purta o parte din responsabilitatea pentru masacrul din septembrie 1792. (Ce mai! {i unii de-ai muzelor au fost buni la ale lor... Poetul bizantin Pavel Silen\ariu era, nici mai mult, nici mai pu\in, [eful strajei de palat a ]mp=ratului Iustinian, subordona\ii s=i numindu-se silen\ariumi, adic= supraveghetori, cu orice pre\, ai lini[tii.) Perfizi [i cinici, anumi\i tirani preferau efemerului moment al decapit=rii ]ndelungile suferin\e ce interveneau ]n urma batjocoririi publice, la care erau supu[i seme\ii servi ai adev=rului. Aidoma lui Moore, era lesne s= i se zboare capul [i lui Daniel Defoe, chiar p`n= a fi ajuns s= scrie Robinson Crusoe. (C`t de s=rac= ar fi r=mas copil=ria noastr=!) Respectivul roman ]l termin= ]n 1719, ]ns=, cu 17 ani mai ]nainte, pentru un pamflet tran[ant, este ]ntemni\at, apoi legat la St`lpul infamiei. Trei zile a stat imobilizat ]n butuci. Posibil, Defoe n-ar fi suportat dezonoarea, sinucig`ndu-se, precum procedaser= al\i britanici umili\i, dac= admiratorii scrisului s=u n-ar fi venit la St`lp, salut`ndu-l entuziast [i pun`ndu-i coroana de lauri pe fruntea ce se ]n=l\a peste str`nsoarea butucului. Nu este exclus c= o atare manifestare de compasiune [i pre\uire i-ar fi putut servi de balsam ]ntrem=tor [i poetului [i prozatorului francez Bonaventure Des Periers (sec. XVI), dar, ]n absen\a sus\inerii publice, la v`rsta de 34 de ani, el se arunc= ]n t=i[ul unui palo[, nemaiput`nd ]ndura ostraciz=rile la care era supus dup= ce publicase satira Cimbalele lumii. Nu l-a putut salva de urgisirile r=uvoitorilor (dar un scriitor talentat ]i are cu prisosin\=!) sus-pu[i nici chiar ocrotirea pe care i-o acord= regina Marguerite de Navarre, ea 111

]ns=[i poet= [i prozatoare, al c=rei secretar era. Astfel c=, presupun`nd o bun= [i frumoas= aventur=, numele s=u se dovedi a fi, de fapt, unul ce poart= ghinion, transform`ndu-se antonimic ]n... Malaventure... Iar drept confratern= acolad= de simpatie, ]ncredere [i compasiune pentru cei cei ce [i-au pierdut capul sau care, ]n ultim= instan\=, au reu[it s= r=m`n= cu el pe umeri, veni una din confesiunile de lector ale lui Sren Kierkegaard: }n zilele noastre, meseria de scriitor a devenit submediocr=, se scriu lucruri asupra c=rora nu s-a reflectat niciodat= [i care au fost tr=ite [i mai pu\in (de parc= ar fi fost [i el ]n plin... postmodernism! ]nc= acum 150 de ani..., L.B) de aceea am [i hot=r`t s= citesc doar operele oamenilor decapita\i sau care erau c`t pe-aci s= piard=. Cu alte cuvinte, operele oamenilor care trezesc deplin= ]ncredere, r=spunz`nd cu capul... Cu c`t ne apropiem de finalul acestui expozeu, s=-i zicem generos zigzagat, ici zv`cnitor ca fulgerul, colo domolit, dincolo trec`nd ]n linie dreapt=, cititorul s-ar putea ar=ta nedumerit de pacifismul nara\iunii, ]ntreb`nd: Cum, chiar l=s=m bestiile astea de tirani nepedepsite?! }n locul vreunui r=spuns frontal, s= l=s=m a se face sim\it= T=cerea, care, ]n virtutea unei abateri etimologice acceptabile, ]n prezenta situa\ie, este sinonim= Uit=rii [i Indiferen\ei. Istoria cunoa[te ]ns= [i cazuri c`nd ]n[i[i scriitorii decideau s= le intenteze sau nu procese tiranilor. Ba chiar s= fie tot ei, condeierii, [i executan\ii f=c=tori de dreptate. Cam pe c`nd Beethoven se lamenta dezn=d=jduit contra lui Napoleon Ce nenorocire c= nu m= pricep ]n arta r=zboiului ca ]n muzic=! L-a[ birui! contemporanul s=u, her\ogul Saint-Simon, dup= ce se ]ntorcea deprimat de la curtea celui pe care ar fi vrut s=-l r=pun= genialul compozitor german, se a[eza la birou [i, utopist precum era din fire, lua foi mari de h`rtie, ]ntocmind pe ele registrele de p=cate ale diriguitorilor statului, intrigan\i [i lingu[itori, superficiali sau de-a dreptul pro[ti, plini de cruzime sau doar ]nfumura\i. Dup= ce ispr=vea cu anchetarea [i ]ntocmirea rechizitoriului, Saint-Simon le aducea la cuno[tin\= netrebnicilor f=pta[i necru\=toarele-i sentin\e. Exege\ii capabili de analogii pertinente au remarcat cu ingeniozitate c= o a doua ]nfr`ngere, deja de dup= moartea sa, Napoleon a suferit-o din partea a doi scriitori geniali, Tolstoi [i Dostoievski. Autorul Crimei [i pedepsei sim\ea aproape fiziologiceste, uneori ca un ireductibil antipod, prezen\a monarhului francez. {i, pe c`t ]l accepta, ]n egal= m=sur= ]l comb=tea, dihotomie elucidat= de dramaticul destin al lui Raskolnikov. Pentru Dostoievski, napoleonismul echivaleaz= cu tragismul: 112

cu c`t se las= mai acaparat de megalomane, egolatre, ne]nfr`nte obsesii [i f=ptuiri ]ntru ascensiune [i dominare, cu at`t omul e mai aproape de un dezastru inevitabil. De-ar fi stat s= mediteze pu\in asupra curajului de cabinet al celebrului utopist francez sau asupra necru\=toarei, dar absurdei lupte intime a multp=timitului mare prozator rus, poetul Rigoberto Lopez Perez ar fi sur`s nervos-]ncr`ncenat, cu mult sub]n\eles ]ndurerat. }n anul 1956, el, junele bard latinoamerican, pur [i simplu l-a dobor`t cu patru gloan\e de pistol pe odiosul dictator nicaraguan Tacho Somoza, f=r= s=-i pese c= =sta, asemeni altor pachidermi de teapa lui, fusese declarat... p=rintele, salvatorul, binef=c=torul, protectorul (etc., etc.) na\iunii... Spre deosebire de cei trei dojenitori (fiecare ]n felul s=u, dar cu oarecare exces de nervozitate ]n toate cazurile) ai absoluti[tilor ]ncorona\i, olandezul Bacuch de Spinoza refuz= totu[i invita\ia oficial= de a merge ]n vizit= la ]nalta curte, c=ut`ndu-[i de [lefuitul lentilelor, ]ndeletnicire tip hobby, dar care ]l ajuta s=-[i c`[tige p`inea cea de toate zilele mai sigur dec`t eterna filosofie. Pricepuse el, Spinoza, ce pricepuse ]n problema supremilor, reu[ind s=-[i p=streze perpetuu calmul, ba chiar [i imperturbabila-i indiferen\=. Dar [i perspicacitatea. Pentru c=, odat=, c`nd, la o partid= de [ah, partenerul ]l ]ntreb=: De ce, c`nd pierd eu, m= nelini[tesc, dar c`nd pierde\i d-voastr=, nu ar=ta\i c= a\i suferi? Oare s= fi\i at`t de indiferent fa\= de rezultatul jocului?, Spinoza r=spunse subtilspinos: Nici pe departe. }ns= oricine ar pierde dintre noi, unul dintre regi se alege cu mat [i acest fapt ]mi bucur= mult inima... Iar subsemnatului nu-i r=m`ne dec`t s=-i fie recunosc=tor ]n\eleptului olandez pentru generalizatoarea paradigm= din acest final de nara\iune, pe care ]l salveaz=, probabil, de un inutil patos moralizator sau de o plicticoas= pedanterie didacticist=. Faptul c= subiectul despre ceea ce Mircea Eliade numea importan\a barzilor [i raportul (lor) cu suveranii avu un punct de plecare contradictoriu, ajung`nd la un punct de sosire de asemenea divergent, este, vede-se, benefic at`t autorului, c`t [i cititorilor, c=rora le ofer= posibilitatea revenirii la tema aceasta [i, deci, le asigur= nedesp=r\irea de Homer, Ovidiu, Dante, Byron, Eminescu [i mul\i al\i suverani ai spiritului uman care au r=mas mai presus de iluzoriile vanit=\i ale puterii.
3/6 august 1991ianuarie 1999

113

}NTRE TUMORILE {I COMORILE SCRISULUI

Ce-ar fi totu[i cu ceea ce, ]n literatur=, se nume[te: influen\=, inspira\ie (din), contaminare, reminiscen\e, similitudini, paralelisme, tangen\e, contrapuncte comune, ]mprumut (cu... cam=t=?)?... Probabil, astea \in de comorile scrisului. Tumorile lui, ]ns=, le provoac= pasti[a* [i plagiatul (furtul). Bine]n\eles, lumea literar= e una a oamenilor delica\i care, pentru a tabuiza c`t de c`t gravitatea no\iunii de furt, folosesc sintagme ceva mai ingenioase, juc=u[-aluzive, sub\iri ]n ironie, dar nefalsificate ]n semnifica\ia-le de baz=: a str`nge birul de la cei mari; a impozita clasicii; a face contraband= de subiecte; ilegalitate grafoman=; impertinen\= cosmopolit=; contribuabil post-mortem [.a. Sau, plastic-scriitorice[te zis, a folosi oarecum neonest [i impersonal teme, subiecte, idei, imagini [i metafore ]nscrise ]n starea civil= a literaturii (M. Raymond) [i precipitate lingvistic, f=r= prospe\ime. }ns= delicate\ea nu este totdeauna obligatorie, astfel c= autorii imitatori sau deda\i micilor sau mai marilor furti[aguri din operele altora au fost caracteriza\i ]nc= de antici drept servum pecus (gloat= servil=). Dar s= apel=m la un prim exemplu, care, implicit, ar elucida ([i el) subtextele [irului de no\iuni din prologul prezentelor glos=ri: dat fiind c= iscoditorii statisticieni ai hermeneuticii literare, [tiind deja foarte multe lucruri, ]n urma calculelor meticuloase, au ajuns [i la urm=torul rezultat surprinz=tor: ]n opera lui Shakespeare, din 6 643 de versuri
* }n volumul Figuri IV, Grard Genette analizeaz= majoritatea formelor de literatur= de gradul doi, ]n capitolul Palimpseste referindu-se ]n mod special la pasti[=, care ar fi ca [i cum o form= admirativ= [i, uneori, ludic= a ceea ce e, ]n fond, imita\ia. No\iunea provine din italienescul passticio (past=), dat fiind c= pasti[a era practicat= mai ales de pictorii novici, ]n speran\a c= efectueaz= un exerci\iu practic de ucenicie la operele marilor mae[tri, pe care le reproduceau cu asiduitate. Alteori, junii ]ncercau s= reproduc= doar stilul supremilor, ceea ce constituia un fel de critic= activ=, precum o numise Proust.

114

testate, 1 171 s-au dovedit a fi preluate, ba nu copiate de la diver[i autori. Alte 2 573 de versuri Marele Will le-a prelucrat, reformul`ndu-le, retu[`ndu-le, reinterpret`ndu-le... Astfel, originale, pe [i ]n contul s=u, ram`n doar 1 899 de stihuri... E de presupus c=, ]n sinea lor, unii cititori au [i prins a chibzui cam sub inciden\a c=rui articol din Codul penal (al... literaturii) ar c=dea bietul William Shakespeare: influen\= sau plagiat/furt?... Oricum, p`n= se sf=tuie juzii ce [i cum, Tribunalul literar, imediat [i f=r= drept de recurs, trebuie s=-l lipseasc= pe His Britannic Majesty (Maiestatea sa Britanic=) W.S. de supremul titlu de Geniu, ba chiar [i de multe altele: celebru, mare, nepereche, renumit, planetar etc. {i nu e vorba doar de oarecare versuri luate aparte. Vinov=\ia sa e mult mai grav=. Actorul de la teatrul Globus a filiat drama Romeo [i Julieta din dou= nuvele italiene, una apar\in`nd lui Luigi da Porta, cealalt= lui Matteo Bandello; Negu\=torul din Vene\ia nu poate nicidecum t=inui contamin=rile din trei povestiri renascentiste: Il Pecorone de Giovani Fiorentino, a doua fiind semnat= de Maccario de Salerno, iar cea din urm=, Fabula casetei, inserat= ]n antologica Gesta romanorum (cronici romane ]n traducere francez=); Hamlet desc=lec= din Istoria Danemarcei a lui Saxe; Othello (p`n= [i el, domnilor!) [i Regele Lear au de asemenea paternitate str=in= din lips= de timp [i spa\iu, nu d=m date concrete, ]ns= celor interesa\i Tribunalul le va pune la dispozi\ie dosarul ]n cauz=... Dar, p`n= la acel moment, s= continu=m ]n aceea[i linie de subiect, ]n care protagoni[tii deja de dincolo de Str`mtoarea M`necii sunt de asemenea actori [i dramaturgi sau, dimpreun= ]n unul singur, actor-dramaturg. Astfel, ]n toamna anului 2004, Rom`nia literar= publica un mic compendiu dup= Magazine littraire, care se referea la posibila postur= de... impostor al lui Molire, ]n ipoteza denigratoare c= acesta n-ar fi f=cut dec`t s= preia unele piese scrise de Corneille. Anumi\i cercet=tori au pornit de la similitudinile de stil [i limbaj, unul dintre ei demonstr`nd cu ajutorul computerului c= ace[ti doi dramaturgi au utilizat acelea[i cuvinte. Altcineva pretinde c= nu mai ]ncape nici o ]ndoial= c= nu Molire, ci Corneille ar fi scris Don Juan, Mizantropul, Tartuffe (Uf!), {coala femeilor [.a., argumentul de baz= const= ]n prezum\ia c=, se [tie, primul a jucat ]n piesele celui de-al doilea, care, de fapt, el ar fi dint`iul autorul Cidului, fiind asocia\i la acela[i teatru, tematica lor combatant= fiind una [i aceea[i: detestarea pre\io[ilor, critica bisericii, revendicarea mo[tenirii Secolului de Aur spaniol. {i-apoi cum putea fi cel ce [i-a luat pseudonimul de 115

Molire concomitent un geniu ]n dramaturgie (ca [i ]n actorie) [i un analfabet? se ]ntreb= un domn cercet=tor. Dar dac= nu convinge nici acest argumen interogator, fie urmeaz= altele. De pild=, se constat= triumf=tor (tartuffe-tor!) asem=narea sau identitatea unor replici, instantaneu amintindu-se c= marele actor a ]nceput s= devin= mare dramaturg dup= ce Corneille a ]ncetat s= mai scrie. Numai c=, de pe versantul opus acuz=rii, se ridic= legitima ]ntrebare: de ce, adic=, s-ar fi folosit extrem de popularul dramaturg Pierre Corneille de talentul actorului Jean-Baptiste Poquelin, f=r= a lansa public sau a l=sa postmortem vreo m=rturie prin care s= reverse lumin= asupra paternit=\ii sale ]n celebra, deja, galerie teatral= a dramaturgului Molire? Putea face [i una (lansarea), [i alta (...l=sarea), deoarece a tr=it mai mult cu 11 ani dec`t impostorul! (Plus c= se n=scuse cu 14 ani mai ]nainte...) A[adar, din 1673, c`nd ]nchide ochii celebrul dramaturg ([i actor, bine]n\eles, pentru c= i-a fost dat s= moar= chiar pe scen=, ]n timpul unui spectacol...), p`n= ]n 1684, c`nd se stinge ]nsu[i p=gubitul, Corneille adic=, acesta ar fi putut s= spun= ce [i cum, deoarece totuna nu avea cine s=-l combat=. Probabil, ]nt`lnindu-se acolo, pe T=r`mul Umbrelor, cei doi se... adumbresc [i mai mult la chip, la suflet. Numai c= exege\ii nu-i cru\=, precum nu-l cru\= pe Shakespeare. Pentru c= ce fel de cercetare literar= f=r= senza\ional? C=ci [i aici se cere talent actoricesc (...cel literar cont`nd, vede-se, mai pu\in). Dar, stop, domnii mei! P`n= aici a fost... Dup= cu adev=ratul teatru genial, scris [i interpretat de ]nsu[i nemuritorul William Shakespeare, po\i s= te dai ]n spectacol, ]ns= atare procedeu nici pe departe nu echivaleaz= cu a face teatru de valoare. M= rog, unii se ]ncumet=. Numai c=, p`n= la urm=, rateaz= lamentabil. Astfel c= nu va fi valabil vreun proces intentat Umbrei inegalabilului dramaturg: ]n operele sale m=iestria investit= [i diferen\ele sau particularit=\ile domin= net similitudinile, alias relu=rile, ]mprumuturile etc. Dac= nu e st=p`nul (ca proprietar) temelor pe care le-a preluat (eu a[ zice nu at`t le-a preluat, c`t le-a resuscitat, pentru c= a resuscita ]nseamn=: a reda func\iile vitale organismului, a readuce ]n sim\iri); deci, dac= nu e st=p`nulproprietar al temelor, Shakespeare e atoatest=p`nitor ]n des=v`r[iri [i profunzimi artistice, e suveranul destinelor personajelor c=rora le-a dat alte dimensiuni existen\iale, bazate pe raporturi fundamentale fa\= de lume, istorie, ]n genere fa\= de personalitatea uman=. D`nsul e mare [i inconfundabil printr-o viziune irepetabil=, cu valabilitate perpetu=, 116

fapt care-l f=cuse pe Lichtenberg s= sus\in= c= ceea ce era de realizat ]n literatur= ]n mod shakespearic, ]n mare m=sur= a realizat ]nsu[i Shakespeare. Nu g=si\i c= ]n subtextul constat=rii este vorba [i de o net=g=duit= originalitate? Cu toate c=, ]n cazuri similare, de relu=ri-contamin=ri, s-a f=cut [i teatru, [i nu totdeauna de calitate proast=. Spre exemplu, un spectacol pe tema dat= ]l d=du Alexis Piron, poet [i actor comic francez de acum peste dou= secole. Situa\ia fu urm=toarea: ]ntr-un salon literar, Voltaire citea tragedia Semiramis, ]n care nu erau greu de depistat nedisimulate influen\e din al\i autori, inclusiv din Racine [i Corneille. De cum dramaturgul ajungea cu lectura la pasajele inspirate de aiurea, Piron se ridica din fotoliu [i se ]nclina cuviincios. Dup= ce termin= de citit tragedia, enervat la culme, Voltaire ]i ceru lui Piron explica\iile de rigoare: adic=, ce e, amice, cu inoportunele temeneli deocheate? Poetul, care, spuneam, era [i actor de comedie, r=spunse lini[tit: M-am ]nclinat de fiecare dat= c`nd am ]nt`lnit cuno[tin\e de-ale mele mai vechi... Revenirea la un context sobru ne-o asigur= acela[i Voltaire: ]n istoria literaturii, d`nsul nu a r=mas at`t cu tragedia Semiramis, c`t cu proza filosofic= din Candid sau optimistul [i Naivul, cu Scrisorile filosofice [i Dic\ionarul filosofic. Iar drept replic= dat= causticului Piron, nu este exclus ca domnul Arouet (ne-pseudonimul lui Voltaire) s= fi invocat sentin\a lansat= ]nca de Terentius: Nullum est iam dictum, quod non sit dictum prius (Nu s-a spus nimic care s= nu fi fost spus mai ]nainte). S= mai remarc=m c= Publius Terentius a tr=it cu un secol [i jum=tate ]nainte de Hristos, ca [i cum la ]nceputul lumii. Cu toate c= unul [i mai vechi de secole, zeiescul Homer, care [i-ar fi avut p=m`nteasca existen\= cam prin anii 800 [i ceva ].Hr., nici chiar el n-a putut fi acceptat ca absolut original. F=r= menajamente, de-a dreptul nepoliticos, Moellendorff sus\inea c= Iliada nu e dec`t... o lamentabil= oper= de compila\ie, al=turi de al\i exege\i demonstr`nd c= Marele Orb (Clarv=z=tor...) a avut un auz perfect, tr=g`nd cu urechea la sonorele recitaluri din literatura poe\ilor populari ai Egiptului. Noi ]ns=, parafraz`ndu-l pe Schumann, care se referea la Bach, [i readuc`nd din aria muzicii ]n cea a literaturii argumentele posibile, putem sus\ine c= genera\ii succesive de poe\i, ]n special europeni, ]i datoreaz= lui Homer ceea ce o religie datoreaz= fondatorilor ei (care, inclusiv evangheli[tii, conform metodei/manierei generale de literaturizare din timpurile lor, compilau [i combinau, adunau diverse elemente eterogene, nu de pu\ine ori contradictorii, 117

str=duindu-se, pe unde se putea [i cum se putea, s= le pun= de acord, d`ndu-le oarecare coeren\= [i credibilitate, iar alteori l=s`ndu-le pur [i simplu f=r= modific=ri). Pe scurt, aproape din timpuri imemoriale ]ncepuse pelerinajul istoric al temelor [i motivelor ce aveau s= revin= iar [i iar ]n literatur=. Spre exemplu, chiar peste o mie [apte sute de ani, ambi\ia de originar/original absolut a latinului Terentius, p`n= a fi rico[at ]n orgoliul francezului Voltaire, ]l atinsese pe englezul Milton, al c=rui vers ce schi\eaz= tema poemului Paradisul pierdut anun\= grav cititorul c= vor urma lucruri nespuse ]nc= ]n graiul prozei sau al rimelor, dar care, de fapt, nu e(ra) dec`t traducerea (din italian= a) versului lui Ariosto: Cose non dette in prosa mai n in rima (s= transcriem [i varianta englezeasc=: Things unattempted yet in prose or rhyme). Iar Benedetto Croce e [i mai tran[ant ]n demitizarea unor atare ambi\ii, ce mai, c= ar vrea s= le concureze pe cele ale divinei geneze, referitor la Milton men\ion`nd: De altfel, nu este exact nici m=car c= subiectul s=u ar fi fost nou [i nemai]ncercat de c=tre al\ii ]naintea lui, c=ci ]n literatura italian= exist= un lung [ir de drame despre facerea lumii [i despre c=derea lui Adam (ca s= nu mai vorbim de singularul poem al francezului Du Bartas); de unde [i lungile discu\ii purtate ]ntr-o vreme ]n leg=tur= cu izvoarele italiene ale lui Milton. Concluzia ]ns= fiind una conciliant=, Croce spun`nd c= unor atare atingeri sau filia\ii nu trebuie s= li se acorde o prea mare importan\=, deoarece farmecul unor foarte frumoase versuri ale poetului englez este asem=n=tor cu cel pe care ]l degaj= unele versuri ale poe\ilor no[tri, chiar minori, din secolul al XVI-lea, scrise fie ]n latin=, fie ]n italian=. Bine]n\eles c= Milton nu s-ar fi sim\it deloc flatat, [tiindu-se al=turat unor poe\i... minori. Euristica, [tiin\a ce studiaz= legit=\ile [i metodele activit=\ii umane care duc la noi descoperiri [i inven\ii, include ]n sfera ei de cercetare [i crea\ia artistic=. Dac= i-am aplica literaturii principiile euristice ]n cel mai riguros mod, dogmatic, am ]ncerca o grea dezam=gire: rar scriitor ar putea fi recunoscut ca original, autentic ]n demersurile sale; pu\ini litera\i au reu[it s= abordeze acelea[i teme, respect`nd ([i) unul din principiile de baz= ale crea\iei de la identic la diferit. Iar temele, subiectele, genurile, speciile, stilurile, ]naintea c=rora st= ]nsu[i materialul literaturii limba, nu au paternitate posibil de identificat, dec`t la modul generalit=\ii [i genialit=\ii colective. Neapar\in`nd nim=nui ca... drept de autor (ast=zi, omniprezentul , ]ns= rar respectatul copyright!), ele sunt 118

]n egal= m=sur= ale tuturor autorilor care au fost, sunt [i vor veni. Astfel c= relu=rile [i reelabor=rile elementelor fundamentale ale artei sunt solicitate imperios de evolu\ia analogiilor. Unii autori reu[esc s= disocieze temele p`n= la un anumit punct, ]n concordan\= cu specificul con[tiin\ei umane, prezente ]ntr-un timp istoric, etic [i estetic. De aici ]ncolo, altcineva ]ntrevede o continuare [i o modificare de optic=. Bine]n\eles, ]n acest caz nu poate fi vorba de necroforii ce se hr=nesc din cadavrul ideal al spiritului continuu, av`ndu-se ]n vedere doar incontestabilii creatori care [tiu c=, p`n= la urm=, ]n art=, destinul propriu este condi\ionat de prevalarea individualului. Afl`ndu-se ]ntr-un proces intimfamilial de interac\iune cu obolul predecesorilor, artistul de talent nu numai c= face [coal= de ]nsu[ire a datelor profesiei dup= lec\iile altora, ci retranscrie [i aplic= aceste prelegeri ]ntr-un mod personal, rar ]nt`lnit, dar posibil totu[i, care duce (dac= nu la descoperiri...) la revitaliz=ri [i nuan\=ri unice. (S= re\inem c= lec\iile de care aminteam sunt tocmai ]n spiritul adagiului de pe frontonul templului lui Confucius: Exemplul mae[trilor pentru 10 000 de ani.) Pe de alt= parte, ]nsu[irea unor procedee sau metode de crea\ie noi nu ar ]nsemna, pur [i simplu, o discret= sau abil= retragere la timp de la izvorul inspira\iei, deschis de ]nainta[i, ci imperioas= necesitate de a-\i dezv=lui [i osebirile talentului de care dispui, ordon`ndu-le, sistematiz`ndu-le [i sincroniz`ndu-le ]ntr-o viziune personal=. Valry Larbaud, unul din experimenta\ii [i, uneori, fericit p=\i\ii care au avut [i descoperiri originale, ne ofer= un rezumat intermediar, de etap=, demn de toat= aten\ia [i tragerea de ]nv=\=minte: Ne]ndoielnic, realitatea social= va furniza ]ntotdeauna personaje noi cui va [ti s= le vad=, iar descrierea sufletului omenesc nu va ajunge niciodat= la cap=t; r=m`ne totu[i adev=rat c= ast=zi este mult mai greu s= scrii un roman care s= nu par= dubletul cine [tie c=rui model devenit clasic, sau o copie modernizat= a acestuia, conform gustului vremelnic al unui moment, o imita\ie mascat= mai mult sau mai pu\in abil. De re\inut c= atare constat=ri nicidecum nu con\in un adev=r relativ conciliator, cu at`t mai mult unul ]n ultim= instan\=. Problema relu=rilor, influen\elor, contamin=rilor, ]mprumuturilor, similitudinilor, reminiscen\elor [.a. r=m`ne deschis=. Opiniile se ]mpart. Precum s-a discutat mii de ani, se va discuta mereu despre paternitate artistic= [i epigonism, despre simetria asem=n=rilor [i asimetria diferen\elor, despre varia\iunile semantice [i recuno[tin\a contemporanilor fa\= de cei de (]nc=) p`n= la Homer. {i, 119

de regul=, ]ntre ]ncuviin\=rile [i dezaprob=rile ce \in de subiectul dat, se interpune frem=t=toarea nostalgie dup= originar [i original. }n virtutea acestui alean, oricare autor jinduie[te [i crede posibil= [i pentru el o revela\ie neb=nuit=, ce ar pune ]n lumina lumii ceva ce le-a sc=pat predecesorilor ]ntru crea\ie. C= doar spune Shakespeare, prin gura unui personaj de dram=: Prietene Hora\io, ]n lume sunt ]ns= at`tea nout=\i, ce nici ]n\elep\ilor nu li s-au ar=tat. Speran\a, pe c`t de cutez=toare o po\i avea, ]n revela\ie e nedesp=r\it= de ]ndoiala c=, totu[i, poate s=-\i scape sc`nteia divin=. Cu pu\in= autoironie, dar [i st=p`nit de aceea[i irezistibil= nostalgie a originalului, p`n= [i Mark Twain nota cu pana ]nduio[at=: Ferice om a fost Adam. C`nd ]i trecea ceva hazliu prin cap, el era convins c= nu repet= bancuri str=ine. (Ce bancuri? Unii repet= epopei, romane, drame!...) }n schimb, Montesquieu se credea, probabil, un Adam de peste milenii, caligrafiind ap=sat, ca epigraf la lucrarea Spiritul legilor, neduplicitara aser\iune a lui Ovidiu: Prolem sine mater creatum (Prunc procreat f=r= mam=), prin aceasta cuget=torul galic dorind s= sublinieze c= a elaborat o oper= cu des=v`r[ire autentic=, f=r= s= se inspire de aiurea. (Cititorul ]ns= de ce n-ar considera c= orgoliosul autor n-a fost ]ntru totul original barem din motivul c= a folosit un epigraf de ]mprumut? Apoi, po\i crede multe [i toate bune despre tine, dar, ca [i f=r= voia ta, lucrurile pot lua o ]ntors=tur= imprevizibil=, precum i se int`mpl= lui Julien Green, care, onest, se v=zu impus a recunoa[te: Subiectul lui Si jetais vous (1947), pe care credeam c= l-am inventat eu ]n 1920, fusese tratat de cel pu\in cinci ori ]n diferite epoci. C`nd am scris prima versiune a acestei c=r\i, la universitate, eram, f=r= s= [tiu, influen\at de Stevenson.) Printre cei care nu acceptau relu=rile, influen\ele au fost [i Nizami (Nu spune ceea ce deja a spus ]n\eleptul dinainte, fiindc= ]ntr-o perl= nu se pot face dou= g=uri... A[a cum ]n munca asta e[ti o c=l=uz=, nu merge ]n urma celor ce \i-au fost ]nainta[i), Hegel care p=rea s= sugereze ideea c= ar scrie neprih=nit, ca [i cum p`n= la el nu a [tiut nimeni nimic [i totul trebuie luat [i transpus ab ovo, Andrei Tarkovski (E necesar ca fiecare om s=-[i g=seasc= propria experien\=, iar artistul ]n special; experien\a acumulat= de altcineva, sugerat= din exterior, nicic`nd nu a dat mari realiz=ri. Pentru a fi sincer [i a-[i urma p`n= ]n p`nzele albe idealul, artistul trebuie s= redescopere mereu bicicleta), Henry Miller, care, ]n pledoaria ]nver[unat= pentru deplina 120

emancipare artistic=, spunea c=, p`n= la apari\ia romanului Tropicul Cancerului, era un scriitor ]n deriv=, supus influen\elor, ]mprumut`nd ab hoc et ab hac (de ici [i de colo): Eram un literat, s-ar putea spune. {i am devenit un neliterat: am t=iat cordonul ombilical. Mi-am zis: voi face numai ceea ce sunt ]n stare s= fac eu ]nsumi, s= m= exprim pe mine... Am hot=r`t s= scriu din punctul de vedere al propriei mele experien\e... {i asta mi-a fost salvarea. Dar oare nu s-au salvat [i cei care nu se prea m=guleau cu eventuala postur= de protagoni[ti absolu\i ai genezei literare? Printre ei au fost Anatole France (Noi nu acord=m suficient= aten\ie faptului c= un mare scriitor, chiar [i foarte distinct prin personalitatea sa, ]mprumut= mai mult dec`t compune el ]nsu[i... S= fim rezonabili [i s= recunoa[tem c= operele noastre nu ne apar\in ]n exclusivitate doar nou=.), Paul Valry, Albert Camus (Tenta\ia cea mai periculoas= e s= nu semeni cu nimeni), Heidegger, care sus\inea c= nici un filosof nu este original, deoarece se apropie de esen\a lucrurilor, demers ]ntreprins deja de mul\i al\ii, Delille, acesta afirm`nd ]n cheie paradoxal= c= niciodat= Vergiliu nu este mai original dec`t atunci c`nd imit= pe al\ii. De fapt, ]n cazul anticilor nu e nimic deosebit ]n recoltarea polenurilor [i mirtului din una [i aceea[i gr=din= sau din mai multe odat=: elenii, apoi latinii, prelucrau incontinuu teme invariabile, motive cu stagiu ]ndelungat, folosind sisteme verificate de metafore, imagini, r`vnind doar noi [i autentice ]mbin=ri arg=site de cuvinte [i nuan\e stilistice. Poate de aici [i ]mbel[uga\ii faguri de proverbe [i verbe, zise ]ntraripate, pe care ni le-au l=sat. }n ce prive[te metaforele, imaginile trecute pe sub multe stiluri (stil condei de metal sau de os cu care, ]n antichitate, se scria pe t=bli\ele de cear=), evident c= str=vechii n-ar fi putut s= se exprime cu duritate [i s-ar fi sup=rat s-o remarce la al\ii, precum ar fi [i u[orveninoasa ]n\ep=tur= a lui Henrich Heine: Primul ins care a comparat femeia cu o floare a fost un mare poet, cel care a f=cut-o mai apoi nu era dec`t un t`mpit ordinar. }n genere, autorii din timpurile mai noi au destul metal ]n voce, asemeni unor procurori de ne]nduplecat. S= zicem, la ce i-a folosit lui Jules Renard s= lase ]n urma sa acest postulat: Ar trebui interzis cu amend= [i ]nchisoare oric=rui autor modern s= ]mprumute o compara\ie din mitologie [i s= vorbeasc= despre harf=, lir=, muze, lebede. Mai treac=-mearg= despre berze...? Dac= s-ar fi respectat prescrip\iile renardiene (amend=, ]nchisoare), s= ne imagin=m ce l-ar fi putut a[tepta pe celebrul La Rochefoucauld, 121

c=ruia, cu mizantropic= iscodire, Maurvert i-a descoperit ca neautentice sau de-a dreptul imitate 3/5 din maxime (300 din 504)! (Probabil, ]n cazul lui La Rochefoucauld [i-al altor autori de valoare termenul a imita pare totu[i cam dur sau, pur [i simplu, cam jeneaz=, cam incomodeaz= suflete[te, motiv din care, spre finele secolului al XVIII-lea, mai mul\i teoreticieni germani, printre care [i Goethe, au convenit oarecum s= ]nlocuiasc= directitudinea lui a imita cu mai potolita semnifica\ie a ceea ce lor li se p=rea mai propriu, [i anume cu cea a verbului a emula. S= subliniem ]n mod special: c`nd e vorba de autori importan\i, pentru a continua linia de subiect cu un exemplu pe care ]l amintea Croce, prin 1930: Acum vreo 60 de ani, ]n Italia, ca [i pretutindeni, c=utarea izvoarelor devenise un fel de manie; p=rea floarea cea mai frumoas= [i mai rar= a cercet=rilor literare (cu toate c= florile relu=rilor nu erau totu[i at`t de rare, L.B.): cine descoperea a[a-zisele izvoare ale unei poezii, c`[tiga un fel de medalie pentru vitejie, [i anume una de aur. Apoi Croce ][i aminte[te c= un coleg ]i spuse ]ntr-o zi: Poe\ii sunt ni[te mari ho\i! La care eu, pentru a-i ]nt=ri convingerea, i-am citat cuvintele atribuite lui Voltaire, [i anume c= adev=ra\ii poe\i sunt cu mult mai r=i: nu numai c= fur=, dar ]i [i ucid pe cei pe care i-au p=rdat. }ntr-adev=r, pentru c= mai apoi se [tie doar de marii poe\i care au [terpelit [i au dat str=lucire jafului [i nu m=run\ilor autori de la care au ]mprumutat. Dat fiind c= [i ast=zi mai persist= suspiciunea fa\= de poe\i, considera\i pe un cap profitorii muncii altora, s= insist=m asupra analizei [i elucid=rii exemplare pe care exegetul italian le d=du, acum [apte decenii [i ceva, ]n celebrul s=u studiu Poezia, scriind c=, probabil, singurii care ]n vreun fel au crezut [i cred c= poe\ii nu fac altceva dec`t s= imite, adic= s= fure pe ascuns unul de la cel=lalt, succesorul de la predecesor, [i tot astfel mereu, ]ntorc`ndu-se ]napoi pe scara vremii, p`n= c`nd ho\ul [i p=guba[ul se pierd ]n negurile preistoriei, sunt a[a-numi\ii c=ut=tori de izvoare. Ace[tia sunt filologi care, preocup`ndu-se s= observe unele urme ale poeziei precedente ]n cea urm=toare, [i-au ]nchipuit la un moment dat, din lips= de sim\ poetic, c= poeziile nu sunt niciodat= originale [i, deci, ]n ultim= analiz=, ele nu exist= ca poezie, revenind ascu\imii [i priceperii lor de a deschide ochii oamenilor [i de a demonstra, cu ajutorul m=rturiei de nedezmin\it a faptelor, c= poe\ii obi[nuiesc s= v`nd= marf= furat=, d`nd vr=biile drept privighetori. Atunci c`nd din observarea unei asem=n=ri exterioare s-au tras asemenea concluzii nes=buite, cu caracter de judecat= estetic= intrinsec=, singurul 122

efect a fost acela de a discredita cercetarea izvoarelor, supun`nd-o batjocoririi; cu at`t mai mult cu c`t afec\iunea acestor filologi pentru descoperirile pe care ][i ]nchipuiau c= le fac, transformat= ]n orbire [i fanatism, ]i determin= s= vad= ]mprumuturi [i furturi ]n cele mai fire[ti ]nt`lniri [i convergen\e. Men\inut= ]n limitele ei ra\ionale, cercetarea ecourilor [i reminiscen\elor topite sau valorificate diferit ]n noua oper= poate s= fie folositoare, ca orice alt= cercetare filologic=; dar ar fi bine ca ea s= renun\e, dimpreun= cu ideologia ei extravagant=, la numele pe care [i l-a dat, acela de cercetare a izvoarelor, nume care cuprinde ]n el ]nsu[i aceast= ideologie: izvor al unei poezii este totdeauna sufletul poetului [i nicic`nd lucrurile, cuvintele sau versurile n=scute ]n alte suflete. Poetul se formeaz= ]n dubla [i totu[i unica mi[care de a-[i afla leg=turile cu tradi\ia poeziei, relu`nd, cu glasul s=u propriu, eternul motiv pe care poezia ]l c`nt=, [i de a c=uta [i a-[i descoperi propria originalitate, propria personalitate, propria misiune, f=c`nd s= r=sune cu puritate propriu-i glas.) }n virtutea faptului c= arta nu ]nseamn= obligatoriu noutate absolut=, ci schimb adecvat de viziuni asupra lumii [i cosmosului, printre primii autori care acceptaser= contamin=rile fecunde fusese [i Platon, exprim`ndu-se nu chiar ]ntr-at`t de paradoxal precum s-ar p=rea la dint`ia impresie: Esen\a asem=n=rilor e deosebirea. Dovada acestei generoase toleran\e e c= ]nsu[i marele filosof a fost implicat ]n opere str=ine: chiar Cartea lui Iov nu e dec`t o net=inuit= imita\ie a dialogurilor platoniene. Peste secole, Platon apare plurideghizat ]n persoanele lui Tolstoi (De ce s= g`nde[ti asupra a ceea ce a fost g`ndit? Ia de-a gata [i mergi ]nainte. }n aceasta const= for\a omenirii.), Delacroix (Geniul nu se afirm= prin noutatea ideilor, ci prin ideea fix= c= ce s-a spus nu s-a spus ]nc= destul.), Malraux (Geniul tr=ie[te din ceea ce anexeaz=, nu din ceea ce ]nt`lne[te.); iar Marcel Raymond vorbea despre inevitabilitatea ocolirii unor imagini [i metafore de mult ]nscrise ]n catastifele st=rii civile a literaturii lumii. Printre oamenii de litere exist= specimente de-a dreptul uluitoare prin generozitatea lor, ele nu c= sf=tuind pe cineva de unde [i ce s= ia, ci d=ruindu-le ceea ce au [i de care nu se vor folosi personal. E cunoscut cazul cu subiectul Sufletelor moarte pe care Pu[kin i l-a oferit lui Gogol. Axel Munthe (ca [i Cehov, slujitor al m=rinimosului Hipocrate) spunea c=, de ar fi precum remarcase un critic, ca romanul s=u Cartea 123

de la San Michele s= poat= asigura cu subiecte pe mai mul\i autori de proze romantice, ei, du[ii ]n ispit=, nu au dec`t s= se foloseasc= de ]ntregul material c`t le pofte[te sufletul [i-i serve[te talentul. O reac\ie contrar= o avu Runghe Lardner (de altfel, ca [i Munthe, autor de un nivel destul de obi[nuit), care, ][i amintea Francis Scott Fitzgerald, privea neputincios [i ]nr=it la imitatorii s=i, care ]i furaser= nu doar c=ma[a de pe corp; probabil, numai Hemingway a fost supus at`t de metodic furti[agurilor. Asocia\ia cu c=ma[a de pe corp (nu presupunem aici nici o... influen\=) avu precedent. Imitatorii poetului chinez Li Khani (812858) [terpeleau din opera maestrului pasaje ]ntregi. Odat=, la un spectacol jucat la curtea imperial=, ap=ru un actor, interpret`nd rolul renumitului Li Khani. Ve[mintele sale erau numai zdren\e. Adres`ndu-se publicului, printre care erau [i unii din str`ng=torii de bir literar, personajul spuse: Prive[te, onorat= asisten\=, ]n ce hal m-au penit barzii de curte. Peste mai bine de un mileniu, Julien Green se ]ntreba cu retoric= nedumerire: Cum pot, oare, ni[te scriitori s= se jefuiasc= ]ntre ei cu at`ta bun=-[tiin\a, cu o u[urin\= nemaipomenit=?, specific`nd c=, ]n Caietele lui Andr Gide, ]mprumuturile din Oscar Wilde sunt frecvente, ]n special cele din Portretul lui Dorian Gray, unde faptul este flagrant. Dar de la cine n-a ]mprumutat? m= ]ntreb. Omul r=m`ne ciudat. Uneori m= exaspera [i nu ziceam nimic. Poate voi spune asta ]ntr-o zi, conchidea cu am=r=ciune Green. Dar nu este exclus ca, ]n anumite cazuri, Green s= fi c=zut de acord cu Syrus-eruditul, care, acum dou= mii de ani, postula c= Honesta quaedam scelera successus (Reu[ita face ca unele nelegiuiri s= fie onorabile). Pentru c=, trebuie s= se recunoasc= f=r= prejudec=\i, unele relu=ri [i reinterpret=ri ale vechilorstr=vechilor subiecte sau ale altora, relativ recente, s-au soldat cu reu[ite incontestabile. Precum ]n cazul invocat de Marcel Raymond, care scria/conchidea: Cine ar vrea s= enumere influen\ele pe care le-a suferit Jules Supervielle i-ar cita pe Laforgue, Claudel, Rimbaud, Whitman, Romains, Rilke. Medita\iile sale asupra lui Rilke, de pild=, par a-l fi ajutat s= sub\ieze, at`t c`t e cu putin\=, p`n= la transluciditate, peretele desp=r\itor dintre via\= [i moarte. {i totu[i, Supervielle nu seam=n= cu nici unul dintre mae[trii s=i; este at`t de ne]nlocuibil, ]nc`t s-ar putea m=sura lesne ast=zi tot ceea ce ar lipsi poeziei de dup= r=zboi dac= el n-ar fi existat, dac= n-ar fi exercitat, la r`ndu-i, asupra celor mai recen\i poe\i, o ac\iune eficace, mai evident= chiar dec`t a lui Eluard, a lui Jouve ori a unui Fargue. 124

Lucru indubitabil: printre ho\omanii literari sunt [i destui grafomani [i plagiatori bicisnici, ]ntorloca\i de Hora\iu ]ntr-o servum pecus (turm= slugarnic=). Parafraz=rile de suprafa\= sau nici barem at`t, la care recurg scribii obscuri ]n prepararea macaronajului confuz, r=m`n fatalmente la nivelul contrafacerilor artizanale. Pentru a nu le acorda prea mult= aten\ie, fiindc= nu au cum o merita, s=-i l=s=m sub inscrip\ia potrivit= a unui epitaf de pe o piatr= de jalnic cenotaf al anonimatului, extras= din Cuget=rile critice ale lui Jean-Baptiste Du Bos: Cei ce fac poezii din c`rpeli, cei mai dispre\ui\i dintre to\i f=c=torii de versuri. De ce n-am al=tura no\iunii de poezie [i pe cele de roman, nuvel=, dram= etc.? Oricum, problema denigratoarei decret=ri a cuiva drept plagiator nu e din cele simple. Precum Honore de Balzac transpusese cu exactitate ]n romanul s=u descrierea caracterului feminin dupa articole de ziar, Herman Melville ia dintr-un tratat despre balene capitole ]ntregi, transcriindu-le, stricte sic dictus (cuv`nt cu cuv`nt) ]n Moby Dick, ]ns= nu se ]ncumet= nimeni s=-l introduc= ]n catastiful plagiatorilor. De altfel, nici pe Victor Hugo, care, ]n opinia lui Alfred de Vigny, ia de peste tot [i nu se g`nde[te dec`t la form=. Cred c= lor li se potrive[te spusa lui Anatole France despre scriitorii mari care nu sunt acei care nu au plagiat, ci acei care nu pot fi plagia\i. Mai cunoa[te\i un al doilea Melville, care, prelu`nd f=r= ghilimele, s= converteasc= ideile originalului ]n ample volute contextuale, sco\`ndu-le din matricea ra\ionamentelor academice [i d`ndu-le un suflu vital [i o viziune artistic= de ne]nt`lnit ]n alt= parte? Nu tratatul despre balene, ci proza lui Melville a trezit apetitul unor imitatoare servum pecus, care, dup= Gide, nu vor imita partea cea mai des=v`r[it= a operei, ci defectele ei, ca ]n natur=, unde prolifereaz= parazitar ]n partea umbrit=, nu la soare... (ei reiau) ceea ce e imperfect pentru c= sper= s=-l duc= mai departe. Unde mai punem c=, admitem, plagiatul... con[tient (con[tientul scute[te no\iunea de a fi ]nc=tu[at= ]ntre ghilimele) poate fi comis [i din... pl=cere mai c= biologic=! Cel pu\in a[a credea Benedetto Croce (pe care eu unul l-a[ considera un neobosit, meticulos, dar [i tolerant teoretician al influen\elor, relu=rilor) c`nd scria c=: Nu poezie despre poezie, adic= o form= de iubire, ci de-a dreptul poft= senzual=, exercitat= asupra cuvintelor din poeziile altora, este poezia lui DAnnunzio, care a oferit materie copioaselor liste ale a[a-ziselor sale plagiate. Apropierile lui nu erau propriu-zis plagiate, adic= nu porneau at`t din dorin\a de a uzurpa laudele cuvenite altora, c`t din pl=cerea de a introduce ]n 125

haremul s=u [i a poseda ]n carnalitatea lor anumite imagini [i cuvinte, uneori din cele mai venerabile prin provenien\a lor etic= [i religioas=. Printre scriitorii valoro[i sau doar buni, au fost [i din cei care au dat franc pe fa\= filia\ia operei lor din caiere str=ine. Goethe recunoa[te ]n Shakespeare un furnizor de metafore rare. {i nu numai at`t. Autorul lui Faust face o m=rturisire tran[ant=: Ce sunt eu? Ce am f=cut eu? C=r\ile mele sunt alimentate de mii [i mii de indivizi... to\i mi-au oferit g`ndurile lor, calit=\ile, speran\ele [i felul lor de a tr=i; de multe ori eu am cules roada de pe ariile sem=nate de al\ii, munca mea e munca unei fiin\e colective care poart= numele de Goethe. Sau, ]n alt= parte, ]n acelea[i discu\ii cu Eckermann: Se vorbe[te mereu despre originalitate: dar ce ]nseamn= lucrul acesta? De cum ne na[tem, lumea [i ]ncepe s= ac\ioneze asupra noastr= [i a[a o ducem ]ntruna p`n= la sf`r[it. {i asta pretutindeni! Ce putem, a[adar, socoti c= e al nostru, propriu, afar= de energie, putere [i voin\=? Dac= a[ fi ]n stare s= spun tot ceea ce datorez marilor ]nainta[i, precum [i contemporanilor mei, nu prea mi-ar r=m`ne cine [tie ce! Iar cu vreo [ase decenii mai t`rziu, pe la 1896, ]n anima\ia unei tentative de rena[tere a clasicismului, ]ntr-un aspect modern de academism, Lionel des Rieux declara: Doar ordonarea g`ndurilor noastre ne apar\ine, nu [i elementele care le compun. Nu putem s= nu imit=m. {i ve\i fi de acord cu mine, c= e preferabil pentru un poet francez s=-[i aleag= modelele dintre scriitorii care au dus literele franceze ]n punctul cel mai ]nalt al des=v`r[irii, dec`t s= se coboare la cei deprin[i a ]mbr=ca ]ntr-o sintax= st`lcit= idei protozoare. P`n= la el, Dante se adresa lui Vergiliu cu: Tu duca, tu signore e tu maestro (Tu cal=uz=, st=p`n [i maestru (al meu)). Pu[kin nu ascundea c= {alul negru are la origine un c`ntec din folclorul rom`nesc. Michel Foucault declara, pentru ca s= [tie [i maestrul sau: Aceast= carte (Cuvinte [i lucruri, 1966) s-a n=scut dintr-un text al lui Borges. La ]ntrebarea unui corespondent referitor la influen\ele pe care le-a suportat, Durell m=rturisi instantaneu: {ti\i, nu m= prea ]mpac cu termenul influen\=, pentru c= ceea ce admir copiez. {terpelesc... nu citesc numai de pl=cere, citesc ca un salahor, [i c`nd dau de un lucru de efect, ]l studiez [i ]ncerc s=-l reproduc. A[a c= sunt, probabil, cel mai mare ho\ imaginabil... {terpelesc efecte [i ]nv=\ meseria. Dar, ca model de modestie dezarmant=, exagerat= con[tient tocmai din marele respect pentru predecesori, r=m`ne a fi pioasa spovedanie pe care ne-a 126

l=sat-o blajinul Montaigne: Judecat s= fiu pe baza lucrurilor ]mprumutate de la al\ii, v=z`ndu-se dac= am fost ]n stare s= aleg ceea ce dep=[e[te valoarea expunerii mele. Deoarece eu preiau de la al\ii ceea ce nu sunt ]n stare s= exprim la fel de bine din cauza insuficientei ]ndem`n=ri a limbajului meu sau din motivul slabei mele ra\iuni. Nu \in contul ]mprumuturilor, ci doar le selectez [i le utilizez... F=r= inutile dezvinov=\iri, cu onestitate, chinezul Hao Sha ][i informeaz= cititorii c= povestirea Pisicu\a a fost scris= dup= un model de F.D. Beresford: Oric`t m-am c=znit, nu am putut g=si procedee originale, a[a c= materialul povestirii ]mi apar\ine, iar conceptul e al unui alt autor, conchidea naratorul. Precum ]i st= bine unui francez ]n rela\ii cu un altul [i ambilor fa\= de Fran\a, Georges Perec ]i recunoa[te Umbrei lui Flaubert c=, din Educa\ia sentimental=, am luat anumite elemente ]n ]ntregime organizate: c=l=toria pe vas, demonstra\ia de strad=, v`nzarea la licita\ie. }n sf`r[it, fraze recopiate, retranscrise, pur [i simplu... Dup= atare efuziuni de spovedanie bonom=, parc= s-ar cere s= intervin=, ca element distonant, p=rerea lui Fielding, conform c=reia: A ]mprumuta din clasici chiar f=r= a recunoa[te este absolut legitim. }n perpetua dihotomie se poate, nu se poate relua, ]mprumuta? s-au ]nt`mplat [i lucruri destul de curioase, precum cele din anumite legende controversate. Diogene Laer\iu afirma c= Platon achizi\iona operele lui Pitagora pentru a le da drept ale sale. Altcineva ]l acuza [i mai dur pe cel care inten\iona s= expulzeze poe\ii din cetate: cic=, autorul Apologiei lui Socrate avea de g`nd s= ard= toate scrisorile lui Democrit, pentru ca nimeni nicic`nd s= nu afle de unde s-a inspirat. La r`ndul s=u, Platon se ar=t= nemul\umit de nerecunosc=torul s=u discipol Aristotel, despre care spunea, ad`nc deprimat: Mi-a dat cu piciorul ]ntocmai ca m`nzul care d= cu piciorul ]n mama care l-a n=scut. (Ah, iubite dasc=le Aristotel, oare s= nu fi cunoscut dumneata ceva din hindusa Lege a lui Manu, ]n care se profetizeaz= c= ucenicul care ][i vorbe[te de r=u maestrul, dup= moarte, se va preface ]n m=gar, dac= ]l calomniaz=, ]n c`ine; de se folose[te de foarfecele maestrului f=r= ]nvoirea acestuia, ]l urm=re[te minuscula re]ntrupare ]n insect=, iar de-l invidiaz= vierme va ajunge? (}n ce priveste patrupedul cu urechile mari, el nu merit= a fi condamnat, dac= e, s= zicem, M=garul de aur al lui Apuleius, la baza c=ruia st= legenda ocult= a zeului Tartac, reprezentat, precum se [tie, cu o carte ]n m`n=... Adev=rata carte e 127

]n stare s=-l scuteasc= de p=cate pe oricine, mai ales dac= acesta e Aristotel, C=rturarul c=rturarilor.) (Evident, parantetica remarc= nu-l prive[te pe celebrul Aristotel, dasc=l al junelui imperialist Alexandru Macedon. Nu o singur= dat=, i-au f=cut-o [i lui boac=n= destui in[i, care, dorind s= fie considera\i cu orice pre\ filosofi, inventau fel de fel de scamatorii aberante, d`ndu-le drept idei de-ale lui Aristotel.) Din exces de zel, anumi\i exege\i pripi\i caut= asem=n=ri acolo unde bietul autor nici c= se g`nde[te. De pild=, unii sus\in c= Dinno Buzzati e scriitorul pu\inelor lecturi, adic=, din punct de vedere intelectual, un subnutrit; al\ii, din contra, zic c= el s-ar fi inspirat din Kafka, Gogol, Kipling, Maeterlink, Chamisso, Hoffman, Hamsun, Mann [.a. Obsesiv asem=nat cu Proust, Italo Svevo m=rturisea c= l-a citit pe acest autor francez abia dup= ce afl= c= e comparat cu el. De ce nu l-am crede? P=sul prozatorului italian l-ar fi ]n\eles f=r= suspiciune [i reticen\= Mihai Eminescu, care explicase coinciden\ele ]n felul urm=tor: }n fiece organism sunt poten\ie coardele omenirii ]ntregi... Este acela[i om care tr=ie[te ]n to\i [i naturi inferioare cred cum c= s-au plagiat unii pe al\ii, pe c`nd poate nici nu s-au citit. Din acest unghi de ]n\elegere [i apreciere, nu pare ceva deosebit nici faptul c= deznod=m`ntul poemului eminescian C=lin (file din poveste) e uluitor de asem=n=tor cu cel al dramei hinduse Sakuntala, capodoper= a poetului Kalidasa (sec. V ].Hr.), amintindu-ne [i de alte influen\e-tangen\e ale antichit=\ii vedice asupra operei genialului nostru poet, unele din ele relevate-descifrate de poemul de referin\= Kamadeva, zeul de la Gangele m=re\. }ns= cei care i-au citit pe al\ii nu ]nseamn= s= fi renun\at la teme [i subiecte, miz`nd doar pe for\a [i originalitatea proprie. Fiindc= un subiect e ca [i un vas, despre care nu pare a fi at`t picant, c`t instructiv s= amintim c= o observaser= ]nc= cei de la ]nceputul civiliza\iilor poate fi reumplut de mai multe ori [i cu esen\e diferite: vin, ap=, boabe, fructe. Iar ]n cazul ]n care aluzia ne orienteaz= spre literatur=, situa\ia e [i mai interesant=, dac= ne referim la operele care ar ]ntruni, parc=, elemente eterogene, dar care, supuse cola\ion=rii, formeaz= un tot ]ntreg. }n\eleptul antic spunea c= poate umple un vas de trei ori la r`nd, f=r= s=-l goleasc= barem o singur= dat=, demonstr`nd-o ]n felul urm=tor: ]nt`i puse ]ntr-un ciub=r pietre, apoi nisip ce se prefir= printre pietre, pentru ca, la urm=, s= toarne ap=, confirm`nd cu brio adev=rul parabolei. {i tocmai din considerentul c= un subiect, o tem= ar fi asem=n=toare unor vase, autorii inspira\i din ceea ce i-a inspirat 128

[i pe al\ii nu se jeneaz= nici chiar ]n fa\a olimpianului magistru Johan Wolfgang Goethe: ca personaj [i motiv de nara\iune, Faustul goethean a fost mobilizat ]nc= de vreo 72 de ori de c=tre al\i autori! Statistica o f=cuse, ceva mai demult, Kune Fischer, mig=losul neam\ ne[tiind c=, dup= cei 72 de post-goethei[ti, se vor ]ncumeta, [i nu f=r= succes, s= reia tema Thomas Mann (Doctorul Faustus) sau Paul Valry (Mon Faustus). Unde mai punem c=, ]ncep`nd cu anul 1590, p`n= la Goethe, fuseser= ticluite ]nc= 41 de opere cu subiect faustic. Cu, parc=, titlu de concluzie la aceast= subtem= faustian=, Paul Valry avea s= gloseze tran[ant: Personajul Faust [i cel al ]nf=\i[=torului s=u complice au dreptul la toate ]ncarn=rile. Actul geniului de a le culege ]n stare de fanto[=, din legend= sau de la b`lci, [i de a le purta, prin efectul propriei lui temperaturi, spre cea mai ]nalt= culme a existen\ei poetice ar p=rea c= trebuie s= interzic= pentru totdeauna oric=rui alt f=uritor de fic\iuni de a le invoca numele [i de a le constr`nge s= se mi[te [i s= evolueze ]n noi combina\ii de evenimente [i de cuvinte. Dar nimic nu demonstreaz= mai mult for\a unui creator dec`t infidelitatea sau nesupunerea propriei sale creaturi. Cu c`t a f=cut-o mai vie, cu at`t a f=cut-o mai liber=. Chiar r=zvr=tirea ei ]l exalt= tot pe cel ce a creat-o: Dumnezeu o [tie foarte bine... }n tratarea temei pe care am numit-o a relu=rilor, influen\elor, contamin=rilor, pasti[elor etc. ar p=rea oarecum nedrept=\it= [i greu de r=scump=rat lipsa de aten\ie, dac= ar fi s= trecem mar\ial de indiferen\i pe l`ng= literatura noastr=, ce ne ofer= [i ea destule exemple similare, mai vechi [i mai noi. Pornind ex abrupto, constat=m c=, din relu=rile mai recente, ]n poezie ca element b=t=tor la ochi este imaginea cu peisajele sufletului, care a prezentat, mai ]nt`i, o tres=rire emotiv= revelatoare, apoi, prin uzur= abuziv=, devaloriz`ndu-se iremediabil. F=r= a c=uta s= identific=m maternitatea de facto a acestei foste c`ndva bijuterii apolinice, avur=m surpriza de a constata c= ]n literatura lumii exist= deja o ]ntreag=... maternitate de peisaje suflete[ti: Sufletul nostru ales peisaj care nu cunoa[te calea de mijloc (Giuseppe di Lampedusa, ]n Ghepardul); Votre `me est une paysage choisi (Paul Valry, ]n Clair de lune); de la spaniolul Huan Ramon Jimenez, care spunea [i el, pur [i simplu, peisajul sufletului, compatriotul s=u Banchis deviaz= ni\el spre o nuan\= concret=: los cosas que me son jardin del alma (toate c`te sunt gr=dinile sufletului); ]n Jurnalul lui Pavese, la 1940, citim: Cu c`t sufletul este absorbit de o preocupare dominant=, 129

cu at`t peisajul interior se ]mbog=\e[te [i se diversific=; p`n= [i exegetul ]n hermeneutica literar= Hans Robert Jauss nu rezist= ispitei de a opera cu g=selni\a unui poet de foarte, foarte demult, referindu-se la obiecte st=p`ne, ca realit=\i, ]nstr=inate, peste peisajul sufletesc; un alt teoretician al literaturii, J. Meyerson, ]nchide cercul, constat`nd c= ceea ce simbolizeaz= ea (imaginea artistic=) suntem noi ]n[ine, lumea noastr= interioar= [i cea exterioar=. Aceste peisaje sunt peisajele sufletului. {i aici apare ad hoc inevitabilul paralelism sugerat de Baudelaire, care, opozi\ionist cum era (!), nu se preocupa at`t de peisajul sufletului , c`t de... peisajul mental. Dar pentru aceasta, evident, trebuie s= ai ceva... minte, nu?... O alt= metafor= care a f=cut carier= la noi, de la varianta cu toiagul ce ]nverze[te ]n palma b=tr`nului, la cea a ]nverzirii tocurilor ferestrelor (de prea mult= ploaie), p`n= la cea cu corabia ce ]nverzea (...de dorul iubitei), vine, de fapt, de la prea ]ndep=rtata noastr= rud= pe linia gin\ii latine, italianul Dante Alighieri, care, nu e sigur dac= el primul a scris: e come albero in nave si levo ([i cum se rede[teapt= arborele ]n nav=). La Paul Celan, o luntre ]nmugure[te ]n ploaie, iar la Simion Stolnicu, ]n[ir`nd omagii de-ntuneric (...) / re-nfrunzesc stranele str=vechi de monahi. O alt= zicere din belcanto-ul liricii basarabene a pl`nge ]n limba ta se ]nrude[te cu Das Kuste mich auf deutsch und aprach auf deutsch El m= s=ruta ]n german= [i-mi vorbea ]n german=. De altfel, cel mai atent cititor-identificator de influen\e, reminiscen\e sau chiar pasti[e, unele din ele flagrante, este criticul [i istoricul literar Eugen Lungu, care, nu o singur= dat=, se v=zu vizat neprietene[te de nemul\umi\ii autori ce o \ineau una [i bun=: c= d`n[ii sunt autentici [i nu outsideri (sau... second hand!). E drept c= exegetul nu le-a purtat pic=, f=c`nd abstrac\ie de pasti[ele sau influen\ele (nu p=catele) tinere\ii, pe unii din respectivii autori incluz`ndu-i generos, nec`rcota[, ]n selec\ia (prea relativist subintitulat=, totu[i, antologie) Portret de grup, g=sindu-le autentice sau, uneori, doar presupuse afinit=\i 8-zeciste (de fapt, destul de for\at zise 8-zeciste, selec\ia inser`nd autori 79-zeci[ti). Lucru de ]n\eles, dac= reamintim de acea inevitabilitate ]n ocolirea unor imagini [i metafore de mult depozitate ]n catastifele st=rii civile ale poeziei euro-universale, de care vorbea Marcel Raymond ]n, pare-se, faimoasa sa lucrare De la Baudelaire la suprarealism. Mai trist e c= unii dintre cei c=rora ]n Portret... le-a fost acordat avans de ]ncredere au recidivat, 130

unul din ei pomenindu-se mustrat de {tefan Agopian, ]n Academia Ca\avencu, c= i-a [terpelit Adianei Bittel o sintagm= absolut original= (]ntreag= [i sugestiv=!), pun`nd-o s= suspine pe coperta c=r\ii sale (ceva cu Cehov..., pare-se) ]n loc de titlu. C`ndva, ]l auzii pe un coleg citindu-[i la televizor un distih: }mi este dor de dumneavoastr=/ Ca zidului de fereastr= apreciindu-i ingeniozitatea, ]ns= f=r= a-mi refuza s=-mi amintesc de o maxim= r=mas= de la Buddha: Cel ce dureaz= o cas= devine el ]nsu[i fereastr=. C`nd vreun poet chi[in=uian spune c= lacrima e mai mare dec`t ochiul, mai ]nt`i ]mi amintesc de Un nor mai mare dec`t lumea,/ {i un monstru f=cut din ochi a lui Chesterton [i, dac= memoria m= serve[te pe cinste, de Mihai Ursachi ]mi amintesc, cel care vorbea de fructul ce d= peste coaj=. }n poezia basarabean=, a sp`nzura cronicarii de limb= e ceva mai pu\in spus dec`t la Eugen Jebeleanu: S= sp`nzur=m poe\ii de arfele din limb=. Reu[itul titlu de carte Altoi pe o tulpin= vorbitoare are afinit=\i cu versul lui Lucian Blaga altoit= pe fiin\a mea imensa lume. Cine a vrut s= ]n\eleag= a ]n\eles c= am schi\at paralelismele de p`n= aici nu pentru a diminua valoarea crea\iei unui sau altui scriitor. }n fiecare caz aparte, depinde dac= autorii au reu[it s= aprofundeze raporturile dintre ideile lor [i cele reluate. Deoarece, dac= ne referim deseori [i cu deplin temei la Mihai Eminescu, s= ne amintim c= [i el a avut contamin=ri benefice: Luceaf=rul ]ntre\ine o reverbera\ie de ecou cu romanul lui Hlderlin Hyperion; sonetul S=tul de lucru e o imagine rom`neasc= ]n oglind= a Sonetului XXVII de Shakespeare; Mai am un singur dor dep=[e[te ca emo\ie [i tr=ire dramatic= poezia lui Karl Ubermann, ce i-a servit de sorginte; Somnoroase p=s=rele, prin filiera lui Emanuel Geibel, se trage ca motiv din Fr. Rckert; Speran\a, una din poeziile scrise de Eminescu ]n adolescen\=, la 16 ani, e o variant= dup= Hoffnung de Schiller. Alte influen\e care au dus la expresivitatea eminescian= g=sim ]n crea\ia lui Chamisso, Heine, Lenau. Memorabilul adagiu despre p=rul lung [i mintea scurt= e o extragere din glacialitatea ra\ionalist= [i investire cu vibrant suflu emotiv a unui g`nd al lui Schopenhauer. George C=linescu scria: Vom fi oric`nd ]n stare s= ar=t=m cu ce alte g`nduri seam=n= cugetarea lui Eminescu, una din remarcile sale analitice fiind [i aceasta: Visul sultanului din Scrisoarea III... s-a descoperit a fi versifica\ia unui pasaj din Istoria otoman= a lui Hammer... C`nd ideea este luat= dintr-o lucrare neliterar=, cum ar fi 131

opera istoric=, atunci putem vorbi mai degrab= de material. C`nd ideea este ]ns= ]mprumutat= din alt= oper= literar=, atunci avem mai degrab= de-a face cu o influen\=. }n poemul Mure[an g=sim [i material, [i influen\=: Materialice[te, ideea central= este schopenhaueriana, literalice[te ea este goethean=... Cu toate astea, Mihai Eminescu a r=mas o culme a literaturii, orideunde culeg`nd motive, idei, reu[ind ]n mod suprem s= le amplifice ]n cuprindere [i profunzime, p`n= la generaliz=ri filosofice [i afective personale, ajung`nd la noi consecin\e [i viziuni, care doar vag de tot pot aminti de primul lor impuls. C`nd C=linescu spune c= Vene\ia lui Eminescu e aproape o traducere dup= un sonet al unui obscur poet austriac, Kaetano Kerri, avem un motiv ]n plus de a accentua c= reprezentarea, ]n cazul marilor autori, este incompatibil= cu reluarea mecanicist=, oferindu-ne o transfigurare a ideilor, prin complet=ri sau lichid=ri de detalii, acestea din urm= neput`nd apar\ine dec`t trecutului, iar primele ]nvestite cu o peren= pondere estetic=, apar\in`nd prezentului etern. Prin excelen\=, [i Eminescu a oferit o sum= de argumente c= literatura, arta ]n general, este o prezen\= ]n ve[nic= [i plural= metamorfozare, confirm`nd a nenum=rata oar= adev=rul rostit de James Russel Lowel: Vechi de e g`ndul, e p`n= la urm= al celui ce poate mai bine s=-l spun=. (Bine]n\eles, cu suficient= obiectivitate trebuie s= ]ncerc=m a ne dumeri dac= relu=rile eminesciene, distinct personalizate, cad [i ele sub inciden\a remarcei lui W. Scherer c= romantismul a confec\ionat originalitate din imita\ii [i naivitatea prin eforturi, aceasta ]n sensul de lucru de jos al romantismului ]n raport cu clasicismul; de recul spre imperfec\iune, sentimentalism [i emfaz= poetic=.) Iar ast=zi, cu g`ndul la libert=\ile, subiectivit=\ile [i, uneori, extremele relativit=\i pe care le accept= [i chiar ]ncearc= a le teoretiza postmodernismul, la un moment dat, parc= ]\i vine s=-\i spui: ce rost mai are s= distan\=m prin perechi-perechi de ghilimele cita\iile din alte texte, c`nd, de fapt, orice text e o inevitabil= intertextualitate, o esen\ializare textologic=? Este ca [i cum obsesiva idee a imposibilei, deja, originalit=\i, deoarece textele zilelor curente nu ar fi dec`t rezultatele sintetice ale alchimiei artistice de p`n= la noi [i a circula\iei intertextuale precedente. Direct sau implicit, orice text se constituie ca un mozaic de prelu=ri, absorbind [i transform`nd alte texte, precum remarca [i Bahtin. Este ca [i cum o mutilare creatoare a altor semnifica\ii, o derutare a lor, ]ntru a se g=si un alt vector semantic. 132

Ei bine, ]ns= nu to\i textualizan\ii sunt ]n stare de rafin=ri creatoare [i analitice ]n baza scrisului altora. Pornind de la coeficientul sporit de libertate (sau poate c= chiar liberalism), tolerate de postmodernismul f=r= st=p`n ]n organizarea textului, destui veleitari consider= c= e suficient s= se familiarizeze oarecum cu un repertoriu de procedee elaborate de-a lungul tradi\iei literaturii universale, pe care s= le preia cu mai mult= insisten\= dec`t ingeniozitate, pentru a reu[i s= ajung=, la r`ndul lor, autori de beletristic=. }n evalu=rile ideatice de plasament ]n contextul postmodernit=\ii merit= aten\ie special= extrasul din comentariul semnat de M. Eagleton la studiul De ce s= citim [i cum al lui Harold Bloom, care, ]n anii 70 ai secolului trecut, a perfectat o teorie a crea\iei literare extravagant=, ]n care to\i autorii erau angaja\i ]n lupta oedipian= cu un precursor atotputernic. Literatura era rezultanta rivalit=\ii [i a resentimentului, dup= cum poe\ii obseda\i de ceea ce Bloom nume[te anxietatea influen\ei ]ncercau s= triumfe asupra unui precursor puternic, rescriind textul lui, sau al ei, ca pe propriul text. Toate operele literare sunt un fel de plagiate, re-lectur= anapoda creativ= a unor eforturi mai vechi. Wordsworth ]ncerca s=-l omoare pe Milton [i Shelley [i este pe urmele lui Shakespeare. Sensul unui poem este un alt poem. Aceast= teorie, a[a cum a observat Henry Fielding despre credin\a c= cei buni ][i vor primi r=splata ]n aceast= lume, are doar o sl=biciune, respectiv c= nu este adev=rat=. Dar este original=, curajoas=, interesant= [i pu\in= imprevizibilitate nu poate s= d=uneze. Este, de asemenea, extraordinar de de[teapt=. Ceea ce face ea e s= amestece o idee ira\ional= despre literatur= cu una modern=, aleg`ndu-se astfel cu ce este mai bun ]n ambele lumi... Bloom este un romantic r=zboinic care vorbe[te despre geniu, inspira\ie [i despre imagina\ia creatoare ]ntr-o lume postmodern= cinic= (s.a., L.B.). Cu toate astea, mesajul ar ajunge la acea lume doar dac= i se d= o nou= actualitate. Despre raportul perind=rii ]n timp, trecutcontemporaneitate, opineaz= subtil [i Umberto Eco ]n prefa\a celebrei Opere deschise: O oper= de art= sau un sistem de g`ndire provin dintr-o re\ea complex= de influen\e, dintre care majoritatea se desf=[oar= la nivelul specific c=ruia ]i apar\ine opera sau sistemul; universul interior al unui poet este influen\at [i format de tradi\ia stilistic= a poe\ilor care l-au precedat, tot at`t, dac= nu chiar mai mult dec`t de ]mprejur=rile istorice la care apeleaz= ideologia lui. Iar prin intermediul influen\elor stilistice el a asimilat, sub aspectul modalit=\ii formative, un mod de a vedea lumea. Opera pe care o va 133

produce va avea, poate, leg=turi foarte slabe cu propriul moment istoric, va exprima, poate, o faz= succesiv= a dezvolt=rii generale a contextului sau va exprima, poate, ]n cadrul fazei ]n care tr=ie[te, niveluri ad`nci care nu apar ]nc= ]ndeajuns de limpezi contemporanilor. Anume ]n credin\a c= cei buni ][i vor primi r=splata ]n aceast= lume [i literatura va fi ]n stare s=-[i ]nnoiasc= mereu actualitatea, s-ar putea conchide c= dies irae (ziua m`niei) ]nc= n-a sosit. Nici nu va veni vreodat=. Astfel c=, onora\i juzi [i gr=niceri literari, sunte\i liberi. Pute\i pleca. Procesul pe care inten\iona\i s= i-l intenta\i domnului Will este contramandat cu des=v`r[ire. Pur [i simplu, nu va avea loc. Nici chiar la Judecata de Apoi, la care Dumnezeu ar putea rosti cam ceea ce presupunea Geo Bogza: N-a[ avea motive s= fiu nemul\umit (...) dac= m= g`ndesc c= printre ei au ap=rut tipi ca Shakespeare. S= credem oare c= Atoateiert=torul ar avea remu[c=ri, dac= i-ar r`ndui pe inegalabilii scriitori al=turi de sfin\ii apostoli? Doar Cel de Sus [tie c= Biblia are ce are cu literatura religioas= sumerian=... Cei care au trudit la ctitoria Sfintei Scripturi (prin sec. I ].Hr.) au cam tras cu ochiul [i prin tratatele p=g`ne ale contemporanilor Arrianus, Marc Aureliu, Luchian, Iosif Flavius... S= se mai remarce c`te coinciden\e demonologice sunt ]n p=c=toasele opere ale lui Plutarh-p=g`nul politeist [i ]n Noul Testament! {i nu e deloc hazardat= presupunerea c= Plutarh ar fi fost cu vreo 6070 de ani mai ]n v`rst= dec`t dreptcredincio[ii evangheli[ti, deoarece, ]n caz contrar, numaidec`t ar fi pomenit [i el despre Isus Hristos. }ns= literatura sa biografic=, precum [i cea a lui Tacitus (Vita Agricole) [i Suetonius (Vitae XII Caesarum) i-au ajutat pe izvoditorii sacrelor c=r\i cre[tine s=-[i ]nsu[easc= ]ntru redarea plastic=, zis= hagiografic=, a vie\ilor sfin\ilor [i celei a Domnului-Dumnezeu-Omul, deschiz`ndu-le taina c= verbul are o valen\= tripl=: spiritual=, istoric= [i artistic=. }n liantul cuvintelor, via\a lumii apare ]n multiple ]nf=\i[=ri reflectate ]n intimitatea uman=, care, la r`ndu-i, reprezint= cea mai complex= [i mai plin= de mister parte a Totalit=\ii universale. Via\a lumii, dar [i... Apocalipsa (aici, doar ]n sens de scriere, nu [i de cataclism fatal...) despre care E. Ficher scria (]n 1886) c= nu ar fi dec`t o fresc= iudee, pe alocuri retu[at= de o m`n= cre[tin=, dup= care a devenit de nerecunoscut, ]ns= care, printr-o st=ruitoare ]nl=turare (sp=lare) a revopsiturii, poate fi restaurat= ]n forma ei ini\ial=. Acestei opinii i-a fost contrapus= o alta, conform c=reia Revela\ia Sf`ntului Ioan trebuie asem=nat= unui mozaic sau unui tablou pe sticl=, alc=tuite din 134

cioburi, care, la r`ndul lor, sunt fragmente ale mozaicelor sau tablourilor distruse, atunci c`nd nu au fost respectate indica\iile lui Didahe (sec. II e.n.): Nicic`nd [i ]n nimic nu trebuie s= ui\i de prescrip\iile dumnezeie[ti, tu trebuie s= le urmezi f=r= a ad=uga sau a omite ceva... P`n= la urm=, sper=m s= fi reu[it a scoate problema tratat= aici din posibilul aspect grav, ce le-ar conveni amatorilor de a intenta procese de con[tiin\= creatorilor, ]n genere, [i celor de literatur=, ]n particular, consider`nd c=, de fapt, cele mai multe verdicte ar trebui s= fie negative, acuzatoare. Noi, din contra, reie[ind din exemplele puse ]n balan\=, dup= discernerea opiniilor contradictorii, cont=m s= precump=neasc= deciziile favorabile, adic= cele pro influen\=, reluare, inspira\ie (din), ]mprumut, similitudine, toate izvoditoare de (alte) operem=rturii ale inepuizabilei inventivit=\i artistice a firii umane [i nicidecum ca oarecare p=cate, erori sau furti[aguri. Din antice vremuri de pl=smuire literar=, ]n continuumul fenomenologic al acestui proces de studiere [i ]n\elegere a gestului creator, am ]ncercat s= readucem ]n actualitate varietatea de opinii ]ntru a le eviden\ia pe cele care, prin semnifica\iile lor dominante, ar putea fi acceptate drept ax= de coeren\=. Fire[te, mai presus de toate r=m`n`nd inten\ia de evocare [i ]n\elegere a oric=ror opere literare drept individuale, individualit=\i ale scrisului. }ncolo fiece cititor ar putea verifica pentru sine efectul ]n\eleptului test propus de Tudor Arghezi: }nchide ochii [i ascult=, trece g`ndul... Iar, ]nchiz`nd ochii, s= g`ndeasc= la ceea ce ar fi putut vedea ]n intimitatea lor Marii Orbi (Clarv=zatori!), ]naintea tuturor st`nd Homerul Lumii, despre care a[ vrea s= povestesc o concisim= parabol= ce mi se pare adecvat= pentru lejer-aluziva finalitate a prezentului subiect. A[adar, pe c`nd a fost odat= ca niciodat=, Homer Cel Orb [i Simplu ]n ale sale, adulmec`ndu-[i intens [i suspect ]mprejurul sinelui, se r=sti c=tre ucenici: S= nu v= prind care cumva c=-mi umbla\i cu lauri! Eu nu am nevoie de adula\ie! (De fapt, mireasma de dafin venea de la copios ]ncoronata frunte a unei oarecare calfe ]ntru epopeea homeric=, pasti[at=...)
13 august 19913 februarie 2001

135

MAI PU|IN DE UN GENIU PE DECENIU...

G`ndurile filosofilor sau ale vis=torilor, exege\ilor riguro[i sau ale utopi[tilor... G`ndurile ce cuteaz= s= combat=, ]n disperare, dar ]ntru ]naintare euristic= totu[i, spre fruntaliile spiritului cunosc=tor, pentru a spori c`t de c`t, continuu, aria cognoscibil= reprezentat= ]n mod suprem de starea de geniu. Stare de unicat [i irepetabilitate a personalit=\ii umane. Posibil, anume ([i) din acest considerent (fatal!), ]n dic\ionarele de sinonime ale lumii, inclusiv ]n cel al limbii rom`ne, no\iunea de geniu lipse[te. Precum ]n fenomenologia vie\ii universale propriu-zis=, ]n lingvistic= nu exist= echivalente, ba nici sinonimie de oarecare aproxima\ie pentru cel care, prin manifest=rile-i originale [i inegalabile, face o imitatio Dei. Dup= Leon Bloy, geniile ar fi ni[te pelerini ai absolutului, cre`nd numai pentru Dumnezeu [i drept unitate de m=sur= a omului [i Universului av`nd Totalitatea. Nefiind ]ns= lipsit de bun=-cuviin\= [i sim\ul realit=\ii, ]n ceea ce creeaz=, nici chiar geniul nu e cazul s= aib= orgoliul definitivului. }n cea mai acceptabil= conjunctur=, ar putea conveni formula sugestiv-echilibrat= dintr-un tratat chinezesc despre Tao: Dac= sunt silit s= dau un nume, ]i voi spune: Marele; ar conveni, dac= termenul marele nu ar fi fost compromis ]n urma abuzivei utiliz=ri, de cele mai multe ori f=r= temei, ci doar din complezen\=, curtuazie [i generozitate de cafenea. Prin urmare, fiind exclus= vreo deriva\ie sinonimic=, ceea ce ne frustreaz= de pl=cerea calificativelor mirabile pentru cele mai virtuoase specimene ale neamului nostru omenesc, s= apel=m resemna\i la parcemonioasa statistic= ce spune c= pe durata a peste cinci mii de ani de civiliza\ie terestr= au vie\uit doar circa 400 de persoane/personalit=\i demne de a fi numite sau (supranumite) geniale. (Primul geniu din lume este considerat a fi Amenhotep III (c. 14001362 ].Hr.), faraon din 136

Regatul Mijlociu, sub care Egiptul Antic cunoscuse cea mai pregnant= dezvoltare.) V. Rekelis, autorul acestor calcule oarecum dezolante, cu titlu de concluzie, efectueaz= o opera\ie ce i-ar sta ]n putere chiar [i unui pu[ti din clasa ]nt`i (aici, amintindu-ne, bine]n\eles, c=, p`n= s= ajung= ]n stare s=-[i numere degetele de la o singur= m`n=, omenirea a trebuit s= evolueze mii [i mii de ani); astfel, reiese c= civiliza\iile umane nu au dat dec`t mai pu\in de un geniu pe deceniu... (Un popor face ocolul naturii, pentru a ajunge la [ase-[apte oameni mari, Nietzsche; P=m`ntul nostru e mai s=rac ]n genii dec`t Universul ]n stele fixe, [i mai lesne se na[te ]n v=ile nem=surate ale haosului un nou sistem solar, dec`t pe P=m`nt un geniu, Eminescu.) Apoi, s-au g=sit [i personalit=\i care au ]ncercat s= dibuie vreo posibil= ordine universal= ]n fenomenologia apari\iei geniilor, cum o f=cu, spre exemplu, Velimir Hlebnikov, care sus\inea c= exist= legea na[terii oamenilor asem=n=tori. Ea stipuleaz= c= raza, crestele undelor c=reia sunt marcate de anul na[terii oamenilor celebri cu un destin similar, efectueaz= o amplitud= ]n 365 de ani. Astfel, dac= Kepler s-a n=scut ]n 1571 [i via\a sa, consacrat= demonstra\iei rotirii P=m`ntului ]n jurul Soarelui, ]n principiu, a reprezentat punctul culminant al g`ndirii europene pe parcursul mai multor secole, avem a constata c= exact cu 365 x 3 ani p`n= la el, ]n 476, se n=scuse Ariabhata, piscul g`ndirii hinduse, care decretase ]n \ara yoghinilor aceea[i lege a rotirii P=m`ntului. Pe timpul lui Copernic, despre India existau informa\ii extrem de vagi, astfel c=, dac=, prin natura lor, oamenii nu ar fi fulgere interrela\ionate conform unor legit=\i, putea s= par= uimitoare na[terea lui Kepler ce a fost menit aceleia[i probleme vitale, ca [i cea a lui Ariabhata, la o distan\= temporal= ce \ine de legi obiective. La fel s-a ]nt`mplat [i cu cel mai mare logician al Greciei, care a ]ncercat s= g=seasc= legit=\ile judec=\ii corecte, arta silogismului Aristotel, n=scut ]n 384, cu 365 x 6 ani ]naintea lui John Stuart Mill (1804), considerat cel mai celebru logician al Europei, ]n particular al Angliei. Sau s= ne g`ndim la Eschil, Mahomed (c=r\i de versuri, Coranul), Firdousi, Hafiz renumi\i poe\i greci, arabi [i persani, unii din oamenii care s-ar putea na[te doar o singur= dat= pe ]ntreaga durat= a destinului unui popor sau altul. Ar fi ca [i cum olandezul zbur=tor al unui [i aceluia[i destin ]n oceanele diferitelor popoare. Lua\i aminte la anii lor de na[tere: 525 ].Hr., 571 d.Hr., 935 [i 1300 patru puncte ]n timp, desp=r\ite de ]n=l\area unui val de 365 de ani. Sau filosofii: Fichte, 1762, [i Platon, 428, la distan\= de 365 x 6 ani unul de altul, 137

ceea ce constituie [ase b=t=i de destin. Sau fondatorii clasicismului: Confucius, 551 ].Hr., [i Racine, 1639. }n acest caz, Fran\a [i c=runta Chin= sunt unite de [ase m=rimi... Legile exacte traverseaz= liber statele, f=r= a le observa, precum razele Rentgen trec prin mu[chi, dezv=luind doar conturul oaselor scheletului: ele dezbrac= omenirea de zdren\ele statelor, oferindu-i cu totul alte ve[minte cerul ]nstelat... Ast=zi, gra\ie descoperirii undei razei na[terii, se poate spune f=r= glum= c= ]n cutare an va veni pe lume un anume om, s= zicem nimeni, ce va avea un destin asem=n=tor celui ce s-a n=scut cu 365 de ani mai ]nainte. }n acest mod se schimb= [i atitudinea noastr= fa\= de moarte: ne afl=m ]n pragul unei lumi ]n care deja vom [ti ziua [i ora ]n care ne vom na[te din nou, moartea privind-o doar ca pe o provizorie scufundare ]n valurile nefiin\ei. Ceva mai sus, nu am invocat ]nt`mpl=tor inteligen\a pu[tiului de 67 ani[ori, ci la sugestia domnului Arthur Schopenhauer; care sus\inea c=, ]ntr-o anumit= m=sur=, fiece copil e un geniu [i, iar=[i respect`nd propor\iile, personalitatea geniului are ceva de copil, ]nrudirea acestora const`nd ]ntr-o ingenuitate [i simplitate ]nn=scute. Kornei Ciukovski emitea opinia c=, ]ncep`nd cu v`rsta de doi ani, pe o scurt= perioad=; copilul se manifest= ca un lingvist de geniu care ]nsu[e[te, memoreaz= [i aplic= ]n comunicare un num=r cople[itor de no\iuni ce ]i vor servi ]ntreaga via\=. La timpul s=u, Goethe abordase problema ]n parametri mai cuprinz=tori, sus\in`nd c= to\i copiii sunt geniali, mul\i dintre tineri [i mai nimeni dintre adul\i. Dar, indiferent de figurile de stil mai mult sau mai pu\in ludice, v`rsta omului de geniu (chiar dac= acesta a fost un... copil, sau o lume-copil!) ar fi cea a operei sale. Pentru mine, Shakespeare are 350 de ani. }ntr-o bun= zi va avea 500, sau 5 000, spunea Alexandru Sever. Aceasta ar fi ceea ce s-ar putea numi concomiten\a unei permanente contemporaneit=\i a geniilor care au tr=it ]n antichit=\i, ]n rena[teri, ]n evuri fel de fel, milenii, veacuri, ]n epoci [i ere diferite. E aici o ne]ntrerupt= transformare a trecutului geniului ]n prezentul s=u, ]n actualitatea continu= a geniului uman, ]n general, pentru c= geniul din trecut sau geniul trecutului (ca fond existen\ialhermeneutic) este organic adaptabil la oricare epoc=, prezent= sau viitoare. Men\in`ndu-ne ]n aria lingvisticii, pentru a atenua triste\ea de a nu fi g=sit sinonimul de aleas= prob= [i destoinicie, s= urm=rim captivanta etimologie a no\iunii geniu pe care a decelat-o cu maxim= competen\= 138

{tefan Badea. }n limba latin= exista verbul gigno, is, genui, genium, gignere, ce ]nsemna a genera, a na[te, a produce, din care, prin derivare sau compunere, s-au format, printre multe altele, [i termenii: genus, -ris = 1) na[tere; 2) neam; 3) specie; genero, -as = a genera; generosus = (ini\ial) de neam bun, apoi generos; generositas = propriu unei familii, unui neam; genius = geniu protector; ingenium = natur=, caracter; ingenuus = natural, ]nn=scut; benignue = binevoitor; malignus = r=uvoitor; indigena = indigen etc. {i atunci, chiar dac= pe foarte multe le-am ]mprumutat t`rziu din francez= sau italian=, de ce nu-[i afl= locul ]n aceea[i familie lexical= cuvinte ca: gen, genera, generos, generozitate, geniu, genial, genialitate, congenere, gint=, gentilic, genuin, ingenios, ingeniozitate, ingenuu, indigen?... se ]ntreba dl Badea, ]n interoga\ie con\in`ndu-se, de fapt, [i r=spunsul relativ explicit. Cunosc`nd aceast= arborescen\= semantic= fascinant=, ]\i vine s= exclami: Geniu este un cuv`nt... genial! (Sau doar autotelic, suficient sie[i...) De la defini\ia general-no\ional=, s= trecem la o alt= ]ntrebare de esen\=, r=spunsul la care ar trebui s= ne edifice asupra tipologiei, mai mult sau mai pu\in distincte, a omului de geniu, apel`nd [i la defini\ia scrupuloas=, pasionant=, ]nalt artistic= datorat= lui Denis Diderot: L=rgimea de spirit, puterea imagina\iei [i vioiciunea sufletului, iat= geniul (...) Omul de geniu este acela al c=rui suflet mai cuprinz=tor, mai impresionat de senza\iile tuturor fiin\elor, interesat de tot ceea ce exist= ]n natur=, nu accept= nici o no\iune ce nu-i treze[te un sentiment; orice ]l pasioneaz= [i re\ine totul. C`nd sufletul a fost impresionat de un obiect ]n sine, el va fi impresionat chiar numai [i la amintirea lui; dar ]n omul de geniu imagina\ia merge [i mai departe: el ][i aminte[te ideile cu un sentiment mai viu dec`t atunci c`nd le-a primit, pentru c= de aceste idei se leag= o mie altele, mai prielnice na[terii sentimentului. Geniul ]nconjurat de obiecte de care se intereseaz= nu-[i aminte[te, ci vede; el nu se limiteaz= la a vedea; este impresionat (...) Geniul este receptiv la tot [i, de ]ndat= ce nu se abandoneaz= propriilor g`nduri [i nu este subjugat de entuziasm, sfideaz=, ca s= spunem a[a, f=r= s= bage de seam=; el este obligat, prin impresiile pe care obiectele le produc asupra lui, s= se ]mbog=\easc= ne]ntrerupt cu cuno[tin\ele care nu i-au cerut nici un efort; el arunc= asupra naturii priviri generale [i-[i p=trunde ad`ncurile. El ad=poste[te germenii ce s-au strecurat pe nesim\ite [i produce ]n timp efecte at`t de surprinz=toare, ]nc`t el singur este tentat s= se cread= inspirat; cu toate acestea, are gustul 139

observa\iei (...) Mi[carea, care este starea lui natural=, uneori este at`t de lin=, ]nc`t abia o sesizeaz=; dar cel mai adesea aceast= mi[care st`rne[te furtuni, [i geniul este pe de-a ]ntregul cople[it de un torent de idei... Adev=rul sau eroarea ]n produc\iile filosofice nu sunt deloc tr=s=turile distincte ale geniului (...) el o ia ]naintea secolului s=u, care nu-i poate urma. }n lumina luxuriantei defini\ii diderotiene sau ]n cea a laconicului enun\ enciclopedic (Aptitude cratrice extraordinere, surpassant linteligence humaine normale, ]n Le Dictionnaire de notre temps, Hachette, 1988; Aptitudine natural= a spiritului care se concretizeaz= ]n realizarea unor crea\ii de mare originalitate, de excep\ional= valoare, de ]nsemn=tate epocal=; persoan= astfel dotat= Dic\ionar enciclopedic, Bucure[ti, 1996), s= ]ng=duim, cump=nind cu sentimentul [i cugetul, asupra a ceea ce [tim, ce ne-a r=mas m=rturie, real= sau mitologic=, despre anumite vie\i de om ce s-au ridicat la statura unor destine absolut neordinare, generatoare de fapte ce s-au a[ezat temeinic ]ntre cele mai memorabile izb`nzi ale civiliza\iilor terestre: Homer, st=p`nitorul grandorilor nem=rginirii... Socrate cel r=mas peste milenii ambasador al ]n\elepciunii... Divinul Dante, uimitoare fiin\= uman=-mediatoare, conduc=toare de sens celest [i creatoare de sensuri existen\iale telurice, s= zicem, profane... Michelangelo, maestrul nop\ii [i clarobscurului, de la care porni [i ilustrisima formul= de compara\ie: a fi Michelangelo ]n literatur=; a fi Michelangelo ]n muzic=; a fi Michelangelo... Bine]n\eles, ]n pictur= parc= ar p=rea imposibil s= mai apar= un asemenea titan, piscul de gra\ie apar\in`ndu-i anume celui care a devenit etalon de universalitate a spiritului jinduind grandoarea [i des=v`r[irea... Cervantes, servantul regal al b=snirilor lumii, spartanul comb=t`nd ]n orice timp [i ]mprejurare... Napoleon, care, spunea Chateaubriand, [i-a fost unic= surs= pentru el ]nsu[i, [tiind a se face ascultat f=r= ajutorul altei autorit=\i dec`t cea a geniului s=u... Balzac salahoriz`nd suveran la c=r=mid=ria literaturii, ]n ale c=rei spa\ii imense mereu a urm=rit orizonturile misterioase ale omului [i artistului de excep\ie suprafireasc=, parc=... Kierkegaard, unul dintre cele mai efervescente [i polemice spirite ale pre-existen\ialismului, ostenind obsesiv ]ntru a descoperi o tehnic= a gnozei pentru identificarea [i extragerea infinitului camuflat ]n finitudinea existen\ei... Eminescu, verb biruitor de timpuri, pentru a r=m`ne de-a pururi ]n Timp... Tolstoi, titanul unui vitalism instinctiv... 140

Mozart, cel ca o ]nt`mplare minunat= pentru sine[i ]n exultarea propriei biografii de Wunderkind al armoniilor... Dar obligatoriu Dar, [i ]naintea multor altora st`nd , Beethoven, despre care un alt geniu, seniorul ([i ca v`rst=) Goethe, spunea c= niciodat= nu i-a fost dat s= cunoasc= un creator p=m`ntean mai energic, mai concentrat la/]n esen\ializ=ri, mai vibrant... Hegel, care, prin sistemul s=u filosofic, pentru prima oar=, i-a conturat cuget=rii, istoriei, existen\ei omenirii o (a)cuprindere cosmic= (lu`nd ]n calcul probabil [i armonia stelelor)... Sau Einstein, care, pur [i simplu, a p=pat m=rul newtonian, excluz`ndu-l din b=taia de cap [i a[a destul de sesizabil= ]n cazul teoriei relativit=\ii... C`\iva, doar c`\iva din cei pu\in ajun[i de-ai casei ]n Panteonul planetar, ctitorii cu cea mai tenace migal= ]nc= din illo tempore; hiperpersonalit=\i care, fiecare ]n parte, au cumulat aptitudini [i energii pe care le-ar fi avut doar mai mul\i oameni superiori ]ntr-un dimpreun=-a-fi (ca s= folosim o formul= nicasian=), a g`ndi, a izvodi, a... suprafi. Ba chiar s-a ]ncercat imaginarea unei fiin\e care, cu toate ale ei, ar trece dincolo de disperata sete de absolut a geniului, presupun`ndu-se un artist ce ar avea inima lui Delacroix, puterea de crea\ie a lui Rubens, pasiunea lui Goya [i for\a lui Michelangelo, magnifica esen\ializare venindu-i ]n minte cineastului francez Elly Foure. Fire[te, mai sunt posibile foarte multe simbioze, combina\ii, pasien\e, ecua\ii ce includ calit=\ile extraordinare ale diferitelor genii din istoria lumii, ]ns= tema abordat= aici e cea a minunii care a fost, este [i, posibil, se va mai ]nt`mpla: ...simplisima genialitate. Astfel c=, prin compara\ii [i dr=m=luiri snoabe, excluz`nd evalu=rile valorice ale geniilor (tentativ= inutil= p`n= la absurditate) [i lu`nd ]n seam= doar unificatoarea lor echivalen\= durativ= (eternitatea sau doar durata omenirii, c`t ]i va fi s=-i fie dat=...), s= invoc=m alte opinii relevante despre tipologia cea nesupus= sinonimiei, pentru a ]ncerca s= afl=m oarecare r=spunsuri demne de aten\ie la, s= zicem, ]ntrebarea: Cum au fost ei, supremii? Spre exemplu, Cesare Pavese nota ]n Jurnal: Tinere\ea nu are geniu [i nu e fecund=... De pe alt versant, s-ar putea ]ntreba: Dar oare nu au fost [i au r=mas tineri Mozart (35 de ani), Kierkegaard (42), Baudelaire (46), Eminescu (39)?... Iar japonezii au un proverb care parc= ar concentra la maximum biografia lui Arthur Rimbaud: La zece ani minune, la dou=zeci geniu, dup= treizeci om obi[nuit. Nu [tiu dac= poetul francez poate fi ]ncadrat cu toat= certitudinea printre Cei 400, fie [i din motivul c= doar la 19 ani renun\= de a mai scrie, l=s`nd nedezv=luite ]nc= multe 141

e de presupus fa\ete ale harului s=u. {i nu e exclus ca Rimbaud s= fi fost reprezentantul tipic al naturilor ]nzestrate dumnezeie[te, ]ns= care nu au ]n fire elementarul principiu enun\at de ilustrul naturalist [i scriitor Buffon: Geniul nu este altceva dec`t o mare aptitudine pentru r=bdare. Dup= 12 ani de la moartea lui Rimbaud, se na[te un alt geniu precoce al literaturii franceze, Raymond Radiguet, care nu a tr=it dec`t 20 de ani, dar a l=sat mo[tenire dou= capodopere romane[ti, Le Diable au corps (1923) [i Le Bal du comte dOrgel (post. 1924), scurtisima lui via\= \in`nd de ceea ce s-a numit les annes folles (anii nebuni) ai ]nceputului de secol, c`nd lumea, ]n general, [i cea artistic=, boem=, ]n special, se deda petrecerilor [i extravagan\elor, adolescentul-minune afl`ndu-se ]n anturajul lui Apollinaire, Cocteau, Juan Gris, Br`ncu[i, B. Grasset. (O categorie oarecum intermediar= ca [i aceast= parantez= de genialitate (aflat= undeva ]ntre excelent [i altisim?) apare ]n eseul lui C.T. Dragomir Mario, Vr=jitorul [i principele, unde, cu autentic [i nedezmin\it fler autohton, este exprimat= opinia c= at`t de controversatul Eugen Barbu ar fi fost o personalitate cvasi-genial= (s.a., L.B.), dar, ]n egal= m=sur=, nu o dat= ]n stare s= dep=[easc= limita dincolo de care nu este permis de p=truns, pe terenul defectului la care s-a referit critic. (Defectul fiind [arlatanismul, nu?...) Sunt curioase, neobi[nuite aceste considera\ii ce te fac s= te ]ntrebi: dac= E. Barbu \ine de cvasigenialitate, la ce grad de genialitate s-ar situa Blaga, Arghezi, Lovinescu, C=linescu, Ionescu, Eliade, Cioran, St=nescu, Sorescu etc., unii din ei ating`nd sau ba, sau dep=[ind aproximativ-genialitatea ca unitate de m=sur=? Pentru c= cvasi exprim= anume o unitate de m=sur=, nu o unicitate de nem=sur=. }n timp ce genialitatea precum s-a afirmat cam totdeauna, ]n aproape cvasi-consens! nu ar avea grade, niveluri axiologice: ea, irepetabila, este sau nu este! Pe c`nd, m= rog, cvasigenialitatea... se mai poate (uneori mult [i bine [i f=r= rezultat) discuta. (Pentru intersti\u s-ar potrivi [i urm=toarea dihotomie: Lev {estov credea c= geniul trebuie s= fie de acord s= cultive ]n sine un cat`r iat= o condi\ie at`t de ]njositoare, ]nc`t omul o accept= numai ]n cazuri extreme. Majoritatea prefer= calea de mijloc ]ntre mediocritate [i geniu talentul, ceea ce ]l f=cu pe Gh. Grigurc= s= se ]ndoiasc= [i s= pun= problema altfel: Nu cumva ]ns= tocmai talentul trebuie s= poarte ]n sine un cat`r, deoarece, spre deosebire de spontaneitatea eruptiv= a geniului, trebuie s=-[i ]nving= un grad de insuficien\=?) 142

}ns=, ]n orice problem=, nu poate exista doar o singur= extrem= (cvasi-genialitatea ar fi pragul de jos), ]nc`t apare [i exagerarea spre... pozitiv, cum mi se pare c= i s-a ]nt`mplat dlui Alexandru Paleologu, care, ]ntr-un interviu din Rom`nia literar=, afirma c=: Mozart este (cea mai complet= genialitate uman= (s.a., L.B.) care a fost, eu a[ zice c= mai mult dec`t Shakespeare chiar. Astfel c= chestia de moratoriu cu incomparabilitatea gradului/gradelor de genialitate (...ca, eventual, ]ntre generali [i mare[ali) este pus= la ]ndoial=, ]ns= pe c`teva clipe doar, pentru c= tr=iasc= revenirea la normalitate! dup= remarca interlocutorului c= nu se poate face ierarhie totu[i, dl Paleologu cade de acord s= se restabileasc= echilibrul, re-ader`nd la ancestrala conven\ie: Nu, nu se pot face, mai ales ]n genuri... Dar pragurile supreme ale geniului uman sunt Shakespeare, Cervantes, Mozart (a se observa c= deja pretendentul la completa genialitate este devansat de Shakespeare! L.B.) [i Bach, bine]n\eles, [i Beethoven, [i Racine, [i Balzac, [i Tolstoi, mai cu seam=. (Ei, acest mai cu seam=, ca [i mai ales-ul de mai sus, e [i el un fel de ie[ire din r`nd, nu? L.B.) Dar sunt anumite lucruri, mai presus de care nu se poate trece [i care readuc lucrul la un numitor comun [i la ra\iune [i la cumin\enie [i la ]n\elegere. Ceva mai t`rziu dup= oarecum juc=u[a pledoarie pro cvasigenialitatea lui... Eugen Barbu, cu ]nclinarea balan\ei spre dincolo de normalitatea genialit=\ii revenea [i C.T. Dragomir (Luceaf=rul, octombrie 2003); adic=, de data aceasta, vectorialitatea /gradualitatea axiologic= indica spre mai mult, spre mai mare, spre... supragenialitate, spre un nietzscheanism al spiritului elitar, jinduind absolutul [i ]nvecinarea cu divinitatea sau chiar Doamne, iart=, cutezan\a sau, posibil, impertinen\a! organice[te asem=n`ndu-se acesteia. Exist= fiin\e cu adev=rat supraumane, care apar astfel numai dintr-un anumit unghi al aprecierii, abord=rii, ]n\elegerii. Este evident c= Euclid, Laplace, Kant sau, pe alt teren, Cervantes ori Shakespeare, ori Rabelais sunt personalit=\i suprageniale (aici [i ]n continuare, s.a., L.B.) pentru a nu mai vorbi de Da Vinci, de Praxiteles [i, nu mai pu\in, de Mozart ]nsu[i. Ele confer= dimensiuni noi spiritului, dar nu sunt neap=rat preocupate de acel echilibru al inven\iei [i integr=rii diversit=\ii crea\iei, de acoperirea vizibil= a tuturor capacit=\ilor receptive ale umanului, pe care o realizeaz= geniul. O compara\ie a rela\iei dintre genialitatea transcendent= (c=reia ]i apar\ine Mozart vezi actul I din Don Giovani) [i genialitatea direct=, 143

continu=, imanent=, pe care o numesc aici, doar cu un cuv`nt, genialitate (ar reie[i, genialitate simpl=, obi[nuit=, n.a.) cu care, de asemenea, a fost binecuv`ntat marele compozitor clasic austriac (prob= simfoniile de care am vorbit) poate fi g=sit= pe terenul credin\ei: Epistolele Sf`ntului Petru ]ncorporeaz= ]n ele, probabil, cea mai ]nalt= devo\iune mistic= din ]ntreg Noul Testament Epistolele Sf`ntului Pavel integreaz= totalitatea poten\ialului uman [i suprauman al leg=turii supranaturale a omului cu Dumnezeu. (Eu unul, ]n oricare manifestare uman=, ]n paroxismul dac= e posibil a[a ceva oric`t de uluitor al acesteia v=d totu[i doar o fireasc= poten\ialitate natural= in actus L.B.) A[ ]ncerca s= dau exemple l`ng= acestea altele, nu multe, bine]n\eles, pot fi u[or a[ezate definitorii (pe c`t exemplul particip= la stabilirea sferei unui concept) pentru termenul de geniu, a[a cum ]l v=d exprimat ]n cazul muzicii mozartiene. Sunt, de bun= seam=, Bach, Mozart, Beethoven, Rafael, Tizian, Platon, Dante, Rousseau (chiar dac=, ]n acest caz, ne-am fi a[teptat ceva mai pu\in, L.B.) Goethe, Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon, Galileo, Newton, Gauss (pac= s-ar remarca aici totu[i o anumit= pl=cere de a... amesteca borcanele, nu? L.B.). A[ putea explica exact (]n acest domeniu, exactitate? L.B.) aspectele de avut ]n vedere ]n fiecare personalitate exemplar= participant= la aceast= enumerare (se creeaz= impresia c= dl Dragomir ar mi[ca ni[te figurine de [ah [i nu c= s-ar adresa unor... supraumani, suprageniali, precum ]i nume[te! L.B.), ]n fiecare caz, dar cred c= tot ceea ce am ar=tat anterior m= poate scuti de un astfel de exerci\iu. (Ar fi aici, [i nu numai, o retoric= a oarec=rui orgoliu [i ]ncredere ]n sine de om ce poate sta, cu de la sine putere [i decizie, la cum s= zic? cele mai sensibile balan\e din c`te ar exista ]n spa\iul dintre om [i Dumnezeu! Ici, colo se i\e[te [i u[or grotescul cinism greu de st=p`nit ]n atare ]ntreprinderi. L.B.) Mai important dec`t aceasta este s= realiz=m c= omul nu este om dec`t pentru c= astfel de genii exist=. Oamenii dob`ndesc un statut mai ]nalt prin faptul c= sunt, ]n istorie, personalit=\i dotate cu un poten\ial creativ [i calit=\i suprageniale, dar existen\a geniilor, ca genii (z=u c=-mi place revenirea la normalitatea no\iunii: pur [i simplu, geniu, ce s= mai umbl=m cu fel de fel de supraocale! L.B.), d= umanului autenticitatea sa, popoarelor le confer= voca\ia de a dob`ndi o identitate, fiec=ruia inobservabila motiva\ie de a exista ca fiin\= omeneasc= (mai greu de ]n\eles aceast= inobservabilitate ]n contextul cam sinuos al incertitudinii oric=ror afirma\ii legate de genialitate [i 144

divinitate L.B.). Supraomul Nietzsche a avut realitate [i exist= ca geniu el nu anuleaz= omul, ci ]l face s= fie om... A fost (este) Mihai Eminescu un astfel de geniu, un geniu ]n sensul propus acum, aici? (}n cazul geniului, nu e valabil trecutul verbului a fi: odat= ce a fost atestat ca atare geniu, el are ]n fa\= doar valabilitatea nelimitat=, atemporal=; geniul nu expir= ca termen de valabilitate. L.B.) Cu siguran\=, da, [i pentru acest motiv cele mai multe din discursurile critice [i nu pu\ine dintre cele tradi\ional elogioase dedicate poetului nu pot fi v=zute altfel dec`t drept defectuos pornite. Ei bine, iar eseul dlui Dragomir este defectuos stopat, ]ntr-un final cam tras de... bucle, ]n firesc-patriotica tendin\= de, cum livresc zice francezul, revenons nos moutons.) Deoarece ]n june\ile lor mult mai mul\i dec`t Cei 400 se ar=tau hiperdota\i, copii-minune, de viris ilustribus (oameni virtuo[i), care, ulterior, nu au mai urm=rit cu perseveren\= [i pasiune drumul voca\iei pentru a atinge piscuri sau a deveni ei ]n[i[i piscuri, ]n alpinist-celesta sum= neordinar= de eforturi. (Celestitatea se extrage [i din ra\ionamentul lui N. Berdeaev, care spunea c= genialitatea este sfin\enia ]ndr=znelii, implicit-sinestezic reie[ind c= geniul ca importan\=, ca rang... hermeneutic ar putea sta al=turi de sf`nt...) Pe l`ng= ]nzestr=ri de excep\ie, doar unii din cei mul\i pot avea [i voin\= (plus ]ndr=zneala!) pe potriv= [i o r=bdare ca a lui Dostoievski, care s= ne amintim , chiar ]nt`rziat fiind pe calea supremei predestina\ii de tinere\ea sa amenin\at= cu moartea, surghiunit=, chinuit=, umilit=, reu[e[te s= refac= uimitor de repede etapele: ]n 25 de ani, scrie cam tot at`tea opere de geniu c`t Tolstoi ]n peste patru decenii. Din acest unghi de apreciere, pare inutil= precauta precizare a lui B. Bursov, conform c=reia d`nsul nu ar crede c=, prin for\= [i realiz=ri de crea\ie, autorul Fra\ilor Karamazov l-ar surclasa pe cel al epopeii R=zboi [i pace; este inutil= [i inadecvat= din considerentul general-acceptatului principiu ce decreteaz= c= geniile nu pot fi supuse evalu=rilor cantitativ-valorice. Apoi, admi\`nd, pe moment [i par\ial, c= orice geniu ar reprezenta un mod [i o imagine a totaliz=rii spiritului uman, e de ]n\eles c= el generalizeaz=/totalizeaz= ]n felul s=u unic, irepetabil. {i nu e deloc exclus c= chiar discordant cu alte entit=\i afine ce \in de aceea[i conforma\ie (conven\ional=, bine]n\eles). Pentru c= ]n acest caz nu se pune problema competi\iei ]ntru absolut, din imbatabilul motiv c= ]n domeniul subcrea\iei divine, adic= umane, nu func\ioneaz= legea 145

progresului, ci a unicatului, a capodoperei. Crea\iile geniilor au rezolv=ri singulare, irepetabile, r=m`n`nd egale cu ele ]nsele. }n ce ]l prive[te pe Rimbaud, cel care a abandonat cursa, a fost dreptul s=u s= decid=. La urma urmelor, at`t geniile indubitabile, c`t [i cele poten\iale au fost mereu suspectate [i nu f=r= temei de insubordonare [i imprevizibil... Iar dac=, pe l`ng= talent [i for\=, Dostoievski avu o extrem= ambi\ie de a se realiza, e de asemenea meritul s=u personal. Este important c= opera lui de autentificare ]ntru un destin suprem nu face caz de ceea ce trebuie s= r=m`n= ]n afara ei, suger`nd firescul [i spontaneitatea, parc= excluz`nd apriori ideea de efort. Din acest motiv, nu cred c= ar con\ine oarecare adev=r sau plasticitate metaforic= de mult banalizata apoftegm= c= geniul ar ]nsemna un procent de inspira\ie [i nou=zeci [i nou= de procente transpira\ie. Nu e dec`t o trivialitate oarecare, eventual anume din acest considerent ajung`nd at`t de vehiculat=. Munca, voin\a, r=bdarea, sistemul de a[tept=ri (G. Liiceanu) ale celor mari nu trebuie explicate sub aspect fiziologic sau tehnicist. }n caz contrar, altcineva ar putea elabora compara\ii de tipul celei amintite deja, mai presupun`nd c= emo\ia ]nainteaz= spre un apogeu dramatic, axul subiectului fiind cel al unui cilindru de compresor... De ce nu ar fi [i aceasta o compara\ie ]n concordan\= cu progresul [tiin\ific-tehnic (sau doar... S.F....)? Or, chiar dac= respectiva analogie nu ar ]ntruni destul= for\= opozi\ional= fa\= de o tentant= demitizare, ]n cazul geniilor s-ar potrivi, mai cur`nd, ca no\iune asociativ=, ceea ce G. Liiceanu numea form= a romantismului culturii, ea presupun`nd, cu destul rafinament, [i voin\=, [i r=bdare, [i efort (orizont) de a[teptare. De fapt, nu ar deranja at`t explica\iile (u[or...) filosofice sau termenii tehnici, c`t senza\ia pe care \i-o treze[te transpira\ia ce se vrea ]nrourare edenic= pe fruntea sublimilor, dar care altereaz=/deranjeaz= totu[i rela\ia/atitudinea intim=, discret-ritualic= a omului de r`nd cu mult superiorii spiritualit=\ii/ creativit=\ii lumii/lumilor. Iar aceast= ]nrourare de rai nu poate fi dec`t ([i) expresia unei precum scria filosoful Lev {estov munci nesuferite, plictisitoare, enervante, dezagreabile. Anume o atare munc= este condi\ia dezvolt=rii geniului. Cu siguran\= c= tocmai de aceea reu[esc oamenii at`t de rar c`te ceva. Geniul trebuie s= fie de acord s= cultive ]n sine un cat`r iat= o condi\ie at`t de ]njositoare, ]nc`t omul o accept= numai ]n cazuri extreme. Majoritatea prefer= calea de mijloc ]ntre mediocritate [i geniu talentul. Nu oricine e dispus s=-[i schimbe ]ntreaga via\= pe art=. {i de c`te ori n-a regretat c`te un geniu, la 146

sf`r[itul carierei sale, alegerea f=cut=! Ar fi fost bine s= nu uimesc lumea [i s= tr=iesc pe lume, spune Ibsen ]n ultima sa dram=. Geniul e un maniac jalnic [i oribil, c=ruia i se iart= ciud=\eniile ]n contul folosului pe care el ]l aduce. {i totu[i noi to\i ne plec=m ]n fa\a perseveren\ei [i a geniului singura zeitate ]n care ]nc= mai crede contemporaneitatea, concluziona filosoful rus, care se referea, bine]n\eles, la contemporaneitatea din prima jum=tate a secolului XX ({estov moare ]n 1938), care, s= sper=m, mai este... actual= [i ]n contemporaneitatea zilelelor noastre... S= nu se cread= c= s-ar comite cumva vreun sacrilegiu c`nd se polemizeaz= de fa\= cu nemuritorii. Astfel de controverse au o tradi\ie ]nnobilat= de protagoni[ti ilu[tri, printre care [i Gustave Flaubert, care se deda impreca\iilor, vocifer`nd/scriind c=, de fapt, capodoperele sunt t`mpite, au ]nf=\i[area unor dobitoace mari. Ce s= crezi, c`nd ]nsu[i celebrul prozator a l=sat, colea, ni[te capodopere?... Iar pe timpurile sale drept capodopere treceau cam acelea[i, pe care le consider= aidoma de-a pururi ziua cea de azi, vorba lui Mihai Eminescu: Iliada, Odiseea, Divina comedie... Sau am putea c=dea de acord cu Mircea Eliade, care considera c= orice fiin\= uman= are exact aceea[i valoare ca [i un geniu din Paris, din Boston sau Moscova, ]ns= ]n realitate aceasta nu se prea vede? }n alt= parte, Eliade mai afirmase ceva discutabil, anume c= intelectualii autentici sunt mai greu de g=sit (realizat) dec`t geniile... Geniul distruge oarecum, pentru a re-crea; intelectualul surprinde sensul crea\iei, ]l explic= [i-l continu=. (Aici, implicit, ar exista o coresponden\= de ecou cu ideea lui Oscar Wilde conform c=reia cu talentul faci ce vrei, cu geniul ceea ce po\i.) }n genere, rela\ia cu geniul Mircea Eliade o vedea chiar... cu sine ]nsu[i! La 13 iunie 1941, la v`rsta de 34 de ani, dup= ce ][i recitise romanele }ntoarcerea din rai [i Huliganii, d`nsul noteaz= ]n Jurnal: Niciodat= nu am avut mai net sentimentul c= sunt un mare scriitor [i c= romanele mele vor fi singurele citite din toat= produc\ia 19251940 peste o sut= de ani. A[a de puternic m= st=p`ne[te sentimentul =sta, a[a de total sunt acum convins de geniul meu literar. Exact peste jum=tate de an, f=r= dou= zile (e mai greu de precizat ora...), ]n 11 decembrie, Eliade revine la idee, prinde [i mai mult curaj (sfin\eniei ]ndr=znelii, cum zicea Berdeaev; deloc vorb= ]n v`nt!), autom=rturisindu-[i: Este inimaginabil= capacitatea mea de a ]n\elege [i sim\i cultura ]n toate formele ei... Nu cred c= s-a mai ]nt`lnit un geniu de o asemenea 147

complexitate. }n orice caz, orizonturile mele sunt mult mai vaste ca ale lui Goethe. Peste doi ani, o lun= [i dou= zile de la prima efuziune de egolatrie supradimensionat=, adic= pe 15 iulie 1943 (p`n= atunci se mai pusese [i ]n alte rela\ii net c`[tig=toare cu autorul lui Faust), Eliade revine ]n spa\ii autohtone, spun`nd: }mi dau seama c= de la Eminescu ]ncoace neamul rom`nesc n-a mai n=scut o personalitate at`t de complex=, de puternic= [i de ]nzestrat=... (Mda, u[or jenant= introspec\ie... Dar s= nu ne pripim a trage concluzia dac= a fost sau nu prea modest Eliade, c`nd se autoetalase at`t de f=r= rest. Oricum, el nu a fost primul, unul din precedente oferindu-l Stendhal, care se confesa: Eu nu am ]nceput s= scriu p`n= ]n anul 1806, p`n= c`nd nu am sim\it ]n mine genialitatea. Iar dac= ]n 1795 mi-a[ fi putut ]mp=rt=[i planurile literare vreunui om ]n\elept, care m-ar fi sf=tuit: De e[ti sau nu genial, scrie zilnic c`te dou= ore, nu a[ fi irosit zece ani din via\= ]ntr-o prosteasc= a[teptare a oarec=ror inspira\ii! E drept c=, prin ra\ionamentu-i cam zigzagat, francezul atenueaz=, parc=, [ocul nemodestiei...) }ns= noi s= mai ]ng=duim la na[terea de genii a neamului, pentru a lua leg=tur= cu un prieten al lui Eliade ce e, se pare, mai modest dec`t autorul Istoriei religiilor vorba fiind de Constantin Noica. }n concordan\= cu Renan, care sus\inea c= scopul omenirii este de a produce oameni de geniu, filosoful rom`n spunea c= scopul unei na\iuni nu este umanitatea sau Dumnezeu, ci individul omenesc, adic= singura realitate a lumii capabil= de a dezvolta toate exigen\ele unei logici, singure cu virtu\ile morale, singura spiritualizat=. Apoi, ]n alt= parte: C=ci la ce bun, altfel, ar exista colectivit=\i, dac= nu ar avea aceast= poart= c=tre universalitate individual?, de unde [i glosa din celebrul Jurnal de la P=ltini[, c= doar popoarele cu un aport important ]n constituirea culturii universale vor r=m`ne ]n istorie [i c= aten\ie! la Judecata de Apoi a culturii grija fiec=rei na\ii va fi s= fie reprezentat= de indivizii excep\ionali, mai putem presupune de genii. (Printre ai no[tri, va fi [i foarte ]ndr=zne\ul, pe la 3540 de ani, Mircea Eliade?... Oricum, pe acolo nu ar fi chiar un necunoscut, ]n plan universal-aneantizator, dac= e s= ne g`ndim la un foarte trist vers al poetului arab Abu al-Atahiya: Orice zidire o f=g=duin\= a distrugerii...) Dar ce e ]ndr=zneala berdeaevian= a lui Mircea Eliade ]n compara\ie cu, uneori, tratamentul aplicat suveranilor cugetului, corifeilor spiritului creator, care e unul al generaliz=rilor greu de calificat altcum dec`t necuviincioase? Pur [i simplu, se trece cu impertinen\= peste elementara 148

decen\=. C`nd V. Rozanov, pe care l-a preocupat ([i) a[a-numita filosofie a vulgarit=\ii [i sexului, afirma c= una din tr=s=turile predestinate geniului ar fi imposibilitatea lui de a procrea, de a l=sa urma[i (Platon, Rafael, Michelangelo, Newton, Beethoven, Goethe, Byron, Bach etc.), putem sau nu c=dea de acord, g`ndindu-ne [i la Eminescu. (Dac= vre\i, [i la acela[i Eliade... Sau la Cioran...) }ns= c`nd ]n mali\iozitatea autorului rus depist=m tentativa prost camuflat= de a prezenta genialitatea ca pe o pocitanie fiziologic=, e de ]n\eles c= cel ce lanseaz= atare abera\ii nu merit= dec`t oprobiu, chiar dac=, la drept vorbind, nici el nu a fost un oarecine printre scriitori [i filosofi. Parafraz`ndu-l pe Thomas Mann, am putea spune c=, dac= ar fi atin[i de boal= ni[te autosuficien\i ([i sunt atin[i totu[i at`\ia!) de calibru mediu, lumea nu le-ar acorda aten\ie, pe c`nd ]n cazul supremilor... S= l=s=m sintagma ]n suspans, spun`ndu-ne c= o fi avut dreptate Swift, generaliz`nd [i el printr-o trist= constatare: Atunci c`nd pe lume apare un adev=rat geniu, po\i s=-l recuno[ti dup= urm=torul semn: to\i ignoran\ii se unesc contra lui. Lichtenberg era relativ conciliant, spun`nd c= unii oameni geniali vor fi considera\i cvasidemen\i p`n= ]n ziua ]n care cei care-i suspecteaz= de a[a ceva vor ajunge la fel de de[tep\i ca [i primii. Adic=, s= ajung= cam la nivelul straniet=\ii lui Homer, Eschil, Tasso, Michelangelo, Platon, Shakespeare, Byron, Goethe, Baudelaire, Eminescu, Dostoievski, Flaubert, Gogol, Nietzsche, Pascal, Wagner... Sau de ce nu? Kafka, al c=rui cap br=zdeaz= galaxia absurdului (Ren Char). Ce s= le spui impertinen\ilor care, din ingnoran\= sau snobism fa\= de supremi, cultiv= prejudec=\i, judec=\i str`mbe sau de-a dreptul r=ut=\i? (Eu le vorbeam de infinit [i ei ]mi r=spundeau r`z`nd de lungimea pantofilor, remarca chinuit de dezam=gire Kierkegaard.) }n replic=, Charles Lamb, poet englez, specialist ]n elisabethanism, scria: E foarte departe de adev=r p=rerea c= marea ]n\elepciune (sau geniul, ]n exprimarea noastr= modern=) e neap=rat ]nso\it= de demen\=. Dimpotriv=, cele mai mari inteligen\e le-au avut scriitorii cei mai s=n=to[i. Mi-e imposibil s= concep cu mintea mea un Shakespeare nebun, iar pigmeii, spiritele m=runte deviaz= de la natur= chiar [i ]n descrierea vie\ii reale, pe care o avem ]n fa\a ochilor. Atunci v=desc mai clar acea inconsecven\= legat= obi[nuit de delir, dec`t ar face-o un mare geniu ]n accesele mai grave ale nebuniei. Asupra acestei probleme delicate a opinat [i Benedetto Croce, ]n celebrul s=u tratat Poezia: pentru c= ]n indivizii ce se dedic= unui ideal, unei misiuni, unui vis de art=, se produce un 149

dezechilibru... [i chiar un fel de fixa\ie [i de manie, s-a n=scut expresia nullul grande ingenium est mixtura dementae (= nu exist= talent mare f=r= un gr=unte de nebunie), transpus= apoi, ]n vremurile candide ale pozitivismului, ]n teoria c= geniul e nebunie, f=r= s= se evite totdeauna [i concluzia invers=, [i anume c= nebunii ar fi geniali. Fire[te, nu se poate contesta c=, nu de pu\ine ori, cei ajun[i a reprezenta ca [i cum imaginea totaliz=rii spiritului uman au ]ndurat [i boli necru\=toare, ]ns= nu au reu[it s= le evite nu pentru c= ele ar fi constituit un dat fatal, predestinat, ci tocmai ca rezultat al sacrificiului suprauman adus prin munc= jertfelnic= intransigent=. }ntr-un sonet adresat poetului Giovanni de Pistoia, Michelangelo descrie efortul creator pe care i-l solicitau frescele pictate ]n Capela Sixtin=: De-at`ta trud= mi-a crescut o gu[=,/ a[a-am ajuns, ]nc`t mi-ngrop b=rbia/ ]n p`ntecul umflat ca o c=pu[=./ Mi-e barba-n cer [i capul dat pe spate;/ spinarea arcuit= ca inelul,/ iar din obraji, cum picur= penelul,/ ]mi face du[umele-mpestri\ate/.../ }n spate mi se pare pielea scurt=/ de c`t m=-ndoi, ]n fa\= se-alunge[te/ [i ca un arc m=-ntind c`nd st= s= trag=. Iar Georgio Vasari, ]n celebra monografie despre pictorii Rena[terii, scrie: O nespus= suferin\= i-a pricinuit lui Michelangelo... faptul c= a trebuit s= lucreze cu ochii ]n sus, ajung`nd ca vederea s= i se strice at`t de r=u, ]nc`t nu mai putea s= citeasc= sau s= se uite la desene dec`t privind de jos ]n sus. Despre stricarea vederii prin efort de scris [i lectur= vorbea [i Dimitrie Cantemir, fapt constatat pe propria-le retin= ([i) de mul\i rom`ni, dac= nu absolut geniali, cel pu\in de-a dreptul remarcabili, precum a fost Dimitrie S. Panaitescu, cel cunoscut pre numele Perpessicius, ajuns a purta lentile cu 37 (!) de dioptrii, dar f=r= a ]nceta a descifra manuscrisele eminesciene. Cu modestia care ]l caracteriza, nu e de crezut c= ]ncerca ispitele orgolioase ale filologuluiclasicist german F.D. Chleiermaher, care, referindu-se la sensul anticei hermneutike, sus\inea c= interpretarea textelor ]nseamn= a rede[tepta ]n spiritul s=u actul de crea\ie pe care l-a tr=it, prima oar=, (]nsu[i!) geniul care a creat operele respective. Ba mai mult: cic=, geniul nu poate cunoa[te p`n= la cap=t ce [i cum creeaz=, pe c`nd interpretul e ]n stare de atare con[tientizare, deoarece scopul s=u, al hermeneutului, e anume de a pricepe pe autor mai bine, dec`t ar face-o acesta fa\= de sine. Ei, nici chiar a[a... Probabil, unul din segmentele zigzagului ce marcheaz= controversele legate de tipologia/fenomenologia genialit=\ii l-a pus un latin anonim, 150

sus\in`nd: In magnis et voluisse sat es (Pentru cei mari e suficient s= doreasc=), ]ncolo, adic=, totul se rezolv= f=r= probleme deosebite. Munca, r=bdarea, voin\a, suferin\a?... Las-o balt=! Conteaz= doar arta de a dori, dup= care livreaz=-te ]n grija protectoarelor spirite semidivine. Anume ele te vor ajuta s= atingi complexitatea firii [i starea absolut= a grandorii... }n loc de contraargumentele t=ioase la sentin\ele juc=u[e, dar memorabile (totu[i, latinii avuser= baft= la g=selni\e stilistice sc`nteietoare), ar putea servi observa\ia unui roman post-antic, adic= italian get-beget: Si non vero, e ben trovato (Chiar dac= nu e adev=rat, e bine g=sit). Doar at`t... La minimalizarea sau deformarea imaginii tipologice a geniului nu de pu\ine ori au contribuit cele mai apropiate rude ale acestuia. Este nefast-cunoscut= impolite\ea de a-i dori vreunui om de crea\ie s= aib= o so\ie alde celepra Xantipa a bietului Socrate. Ce aruncase ea ]n cap [i suflet de geniu nu ar reu[i s= spele toate apele Eladei... Or, citi\i cu aten\ie memoriile so\iei lui Tolstoi. C`t de pu\in a interesat-o asceza muncii de titan... Pe Sofia Andreevna o preocupa ]n special sofisticata farmaceutic= a grijilor m=runte, ]nnobilate de egoism [i gelozie. Av`nd suficient= bog=\ie, d`nsa ]l tot cic=le[te pe nefericitul Lev Nikolaevici pentru decizia acestuia de a nu ]ncasa onorarii sau de a le folosi ]n scopuri filantropice. Dup= ce cunoscuse memoriile Annei Grigorievna despre so\ul ei, pre nume Fiodor Mihailovici Dostoievski, cineva constatase c= respectivele evoc=ri referitoare la un geniu au mai cur`nd aspect de socoteal= de b=can. {i se mai mir= cititorul de atare suvenire familiale/familiare: cum oare s= nu fi atins urechea bl`ndei consoarte de profesie stenograf= (o ureche fin=, totu[i, antrenat=...) vreo vorb= mai deosebit=, mai de \inut minte, pe care s-o fi rostit Fiodor Mihailovici [i care nu a fost fixat= ]n nici un manuscris al s=u? Curat= z=d=rnicie s= fi ]ncercat oarecine a le vorbi dr=g=la[elor so\ii despre genialitate drept esen\ializare a conjug=rii idealului valoric cu temporalitatea crea\iei umane, pe aceasta supradimension`nd-o, adic=, p`n= la atingerea ei cu utopia iluziei ]ntru suprem= des=v`r[ire artistic=... (Uf, ce complicat e!...) (Dar (din dar se face rai), pentru a nu p=rea prea categorici fa\= de grijuliile reprezentante ale sexului frumos, care au tr=it ]n nemijlocita apropiere a geniilor, s-ar putea ]ndulci c`t de c`t retro-ironia ce le vizeaz=, ]ns= ierte-ne cine poate nu e cazul s= renun\=m definitiv la ea... Doamn= Xantipa, de ce, la o adic=, ai refuza neata serviciile postseculare ale acestui purgatoriu intermediar ]ntre naivitate [i seriozitatea scor\oas=?) 151

}n cazul c`nd ][i permit nes=buin\e so\iile, de ce nu ar proceda aidoma [i vreun amic de-al geniilor (ce-i drept, amic nici pe departe ]nzestrat cu har neordinar), precum a fost, s= zicem, Julien Offray de la Mettrie, cutez=torul ce lu= o poz= justi\iar= [i afirm`nd: Uneori, cel mai frumos geniu ajunge stupid, nu se mai recunoa[te. S-au dus toate cuno[tin\ele frumoase, c`[tigate cu at`ta trud= [i suferin\=... Parc= e greu s=-\i imaginezi c=, dup= ce-[i ie[iser= din min\i, Nietzsche sau Eminescu nu ar=tau prea agreabil? Dar cine prezideaz= ]n tribunalul fali\ilor? Cine va citi ]n adunarea pigmeilor tran[antele, deloc autocondescendentele m=rturisiri ale lui Dostoievski, care scria: ...adeseori, cu c`t sunt mai genial, cu at`t mai tare gre[esc. Rutinarii, ]n schimb, nu gre[esc mai rar? De regul=, rutinarii sunt cei care, dup= expresia lui Camil Petrescu, joac= ei ]n[i[i deplorabila comedie a genialit=\ii. Dar oare geniile au l=sat f=r= replic= liota comedian\ilor? Eminescu scria: Om de geniu e cel ce r`de de el ]nsu[i. De aceea un geniu nu poate fi r=u, pe c`nd un om de spirit e totdeauna r=u. }ns= aceasta printre altele. Replica de gra\ie a [tiut-o doar el [i numai ]n intimitatea propriei con[tiin\e. Chiar dac= ]naint=m o ipotez= f=r= garan\ia verific=rii cu acte, credem c= Mihai Eminescu avu con[tiin\a genialit=\ii sale. }n acolada ce leag= prima sa poezie, La morm`ntul lui Aron Pumnul, de romanul Geniul pustiu e de presupus c= exponentul abisalelor tr=iri romantice a trecut de la o stare intuitiv= la una de certitudine asupra neordinarei ]nzestr=ri ce-i fusese dat= [i alesei fapte a scrisului pe care o aduce pe lume. Prezum\ia se bazeaz= pe similitudinile ce se afl= la un cap=t [i cel=lalt ale arcului de timp amintit. }n poemul de primordiu, Eminescu deja folose[te no\iunea de Luceaf=r (Se stinse un Luceaf=r, se stinse o dalb= stea), care, ]ntr-o sugestiv= sintagm= polisemantic=, o ]nt`lnim ]n Geniul pustiu: ...norii g`nditori din cerul luceaf=rului ce se nume[te geniu. Fenomenul intui\iei ori certitudinii discrete e mai general. Aleksandr Grin spunea: Pu[kin [tia cu siguran\= c= e un geniu. }ns= d=du dovad= de suficient= minte [i precau\ie, pentru a nu-i spune nim=nui despre aceasta. Oamenii ]nc= nu au evoluat ]ntr-at`t pentru a primi lini[tit o astfel de declara\ie. Ba, zicem noi, o pot primi (e adev=rat, nu se [tie ]ns= c`t de cumin\i...) dac= m=rturia/declara\ia vine din partea unui Napoleon, care nu numai avu la ]ndem`n= sabia, dar deja f=ptuise destule cu ea. Merituosul ]mp=rat [i, incontestabil, genialul b=rbat ce era nu c=dea ]n trivialitate, spun`nd, ]n timpul campaniei egiptene, c= din piscurile piramidelor spre el privesc patruzeci 152

de secole. Bonaparte [tia c= printre cei 400 de Supremi, pe care i-a dat spiritul nelini[tit al zecilor de secole, este (cu siguran\=) [i el. Jules Laforgue afirma c= inima sa fream=t= de geniu. Un an dup= moartea lui Laforgue, ]n 1888, c`nd prime[te exemplarul abia ie[it de sub tipar al c=r\ii sale Genealogia moralei, parcurc`ndu-i rapid paginile, Nietzsche exclam=: Dumnezeule, nici nu b=nuiam c= am scris lucruri at`t de interesante! Dup= ce ]ncheie poemul Doisprezece, care nu e, totu[i, cel mai reprezentativ din crea\ia sa, Aleksandr Blok nota ]n jurnal: Ast=zi sunt genial. Oricum, nici modestia nu e modestie dec`t doar p`n= la un punct... C`nd sculptorul Ghin\burg ]ncepuse probele pentru portretul lui Lev Tolstoi, rug`ndu-[i modelul s= ia o poz= meditativ=, cel ce semnase Anna Karenina r=spuse c= nu are rost s= se chinuie ]n c=utarea pozei respective, dat fiind c= ]ntreaga sa via\= nici nu a avut o alta... Probabil, cititorul a [i constatat c=, p`n= aici, trec`nd din argument ]n argument, din exemplu ]n exemplu, imaginile unor genii i-au devenit oarecum mai apropiate, mai distincte; posibil, oarecum familiare, astfel c=, renun\`nd la parcemonie, ritual, el, cititorul, nu ar mai dori s= revin= la aprecieri solemne, grave, referitoare la munca, voin\a, r=bdarea, energia supraomeneasc=... [i alte elemente consubstan\iale, deopotriv= de importante ]n tipologia Celor 400, afla\i la mari distan\e de timp unii de al\ii, pe durata a cinci mii de ani. }ns= taina nu se volatilizeaz= definitiv. Problema teurgic= (ac\ionarea omului ]n linia crea\iei divine) nu-[i pierde oarecum brusc farmecul [i ispita. Inevitabil= este tres=rirea surprizei de a te dumeri c=, ]n faptele sale, genialitatea ]nvedereaz= ]ns=[i des=v`r[irea firescului [i simplit=\ii, ridicate la nivel de etalon [i unicat uman. Dac= e ]n conformitate cu convingerea ta, po\i sau nu considera geniul o zeitate nesanctificat=, ]ns= musai vei recunoa[te (deopotriv= cu lumea ]ntreag=, nu?) c= geniul \ine de o supracategorie a existen\ei subsolare. Iar dac= r=stimp de c`teva clipe te g`nde[ti [i la e drept nedrept=\ile [i nenorocirile ce i-au fost date geniului dintotdeauna, ai putea merge ([i) pe linia ]nduio[=toarelor asocia\ii, spun`ndu-\i, s= zicem, c=, asemeni stropului de rou= ]n care se reflect= ]ntregul firmament, geniul e lacrima ]n care se oglinde[te plenitudinea sufleteasc= a poporului ce l-a n=scut. Dar nu ar trebui s= te opre[ti aici, con[tientiz`nd c=, ]n mare, geniului ]i este intrinsec= for\a de sintez= a virtu\ilor ]ntregului neam omenesc; virtu\ile a ceea ce Kant numea Anima mundi (sufletul lumii). Sufletul ca limit=... nelimitat=, 153

totu[i, ]n continu= extindere prin percep\ie [i cunoa[tere, a existen\ei [i prezen\ei noastre ]n ceea ce ar ]nsemna Spiritul Universului; Sufletul Geniului ]n cel mai subtil contact cu transcenden\a, ca o metafor= a ceea ce aproape c=, deocamdat=, nu poate fi perceput. Anume din acest motv geniul are ]n fa\= de-a pururi ziua cea de azi, ]n plenitudinea na[terii [i existen\ei sale insist`nd, asemeni lui Kierkegaard, ]n proiectul posibilit=\ii de a recupera eternitatea pe baza reflectivit=\ii, ]n a merge, precum men\iona G. Liiceanu, c`t mai departe pe linia surprinderii condi\iei umane [i a o ]n\elege ]n indeterminarea ei absolut=, ca str=danie de transgresare a oric=rei limite, atinse sau propuse. Autorul Jurnalului de la P=ltini[ schi\eaz= un memorabil portret al teologului, filosofului [i scriitorului danez, precursor al existen\ialismului, care con[tientiza acut [i esen\ializat c= umanul se afl= situat ]n permanen\= dincolo de el, c= el se rezolv= ]n suprauman, c= fiin\a uman= se define[te prin nedefinirea ei, prin tr=irea auto-distructiv= a propriului statut ontologic. Pentru Kierkegaard, cel care ]ntre\ine starea de umanitate astfel ]n\eleas= este geniul. Geniul, care se manifest= fie ]n ipostaza poetului (dep=[irea visat=), fie ]n cea a eroului (dep=[irea realizat=), este tocmai supraumanul ob\inut [i tr=it actual, nu aluziv. Geniul e chemat s= indice locul inser\iei supraumanului ]n umanul finit. El este o categorie extraodinar= camuflat= ]n aparen\ele obi[nuitului, ale umilului. Merg`nd p`n= la ipostaza semnificativ= c= geniul poate ]mbr=ca haine de sclav, aparen\a umilului este o garan\ie a faptului c= evolu\ia infinit= se petrece de pe pozi\iile finitului. Iar con-temporaneitatea reprezint= forma de camuflare a geniului ]n timp: valoarea etern= a atitudinii geniului se ascunde ]n fragmentul de contingen\= pe care-l prezint= timpul finit al vie\ii sale. Tocmai pentru c= este de nerecunoscut ]n ve[m`ntul de sclav [i din proximitatea contemporaneit=\ii, geniul reprezint= ]ntruchiparea optim= a dialecticii finit-infinite. Acesta ar fi portretul geniului pe care propriile sale idei despre genialitate ]l fac introproiectiv, adic= fac un autoportret ce reiese din spirit, nu din tr=s=turile fiziognomice. Geniului ce ]nainteaz=, imaginativ-ideatic, ]n spa\iu [i timp p`n= dincolo de pentru totdeauna, cum zicea Fernando Pessoa, scrut`nd ]n chip original continuumul duratei infinitudinii ca ceva de dincolo de m=sur=torile vremii concepute [i acceptate de om ]n cump=nirile sale de ]n\elegere a cosmicit=\ii ca transcenden\= [i istorie a fiin\=rii. {i ]n acest efort de irezistibil= manifestare a dorin\ei de a decodifica misterele vie\ii ]n sorgintea [i angrenajele ei universale [i de a presupune/prezice rela\iile 154

dintre existen\a uman=, diversele aspecte ale lumii [i divinitate (imbold, energie suprem=), geniul con[tientizeaz= mai acut ca orcine c= umanul se situeaz= mereu dincolo de el, rezolv`ndu-se ]n suprauman. (Ca [i cum geniul s-ar afla dincolo de sine[i, dincolo de... geniu...) Deci, poate c= ([i) aceast= aparent aerian= reflexiune de(spre) final nu ar fi dec`t m=rturia aceleia[i nepotolite dezbateri, de(e)liber=ri eminamente dramatice, idem tragice, ]n tendin\a [i tenta\iile spiritului uman de a urma ]ndemnurile Supremilor ]ntru dep=[irea ordinii finitului, pentru a r=zbate c`t mai afund ]n domeniul absolut al infinitudinii [i eternit=\ii. Deoarece for\a de penetra\ie a ra\iunii umane, chiar dac= nu va atinge nicic`nd Absolutul ([i nu-l va atinge, totu[i...), nu are nici ea limite, d`nsei ]nt`mpl`ndu-i-se continuu, ]n doze mai mari, mici sau infime, geniale sau ordinarisime, ceea ce s-ar numi extinderea con[tientiz=rii ]n captarea misteriosului, necunoscutului. I se ]nt`mpl= avansarea ]n acest Necunoscut de neepuizat, ca Neant, gra\ie, ]nainte de toate, temerit=\ii [i ]n\elepciunii geniilor ]n cazul c=rora ra\iunea (ideea) [i inteligen\a sim\urilor (sensibilitatea) se afl= (se contopesc, poate) ]ntr-o sintez= euristic= sui generis ca miz= ontologic= inclus= ]n misterul codului cosmogonic. Dar [i ]n propriul s=u cod, adic= ]n codul geniului. Astfel, se presupune printre at`tea presupuneri! c=, odat= cu descifrarea codului genetic, ]nt`mplat= la nelini[titoarea confluen\= a secolelor XX [i XXI, s-ar putea ajunge la interven\ii con[tiente, programate ]ntru modelarea geniilor (]n serie?...), prin clonarea lor. }n consecin\=, ar c=dea de la sine normativa statistic= (doar un geniu pe deceniu...), dep=[indu-se incomensurabil cuantumul de genialitate l=sat= omenirii de Marele Necunoscut Atoatecreator. (Asta ]n timp ce, pe alt versant al confrunt=rilor ideatice, unii consider= americanul Frederic Jameson, spre exemplu c= ]n ordinea social= postindustrial= [i postindividualist= lumea nu mai are nevoie de genii, profe\i, Mari Scriitori [i demiurgi.) Numai c= niciodat= prisosul (mai multul!) de inteligen\= nu a dus doar spre bine [i frumos, ci, dimpotriv=, a probat [i dezastrul. Cu alte cuvinte, nu s-a manifestat doar geniul binelui, ci [i geniul r=ului. Astfel c=, dac= prin minun=\iile ce pot deveni realitate ]n urma aplic=rii planificate a codului vie\ii s-ar putea jindui o tinere\e f=r= b=tr`ne\e vorba/parabola basmului , fi\i siguri c= geniul r=ului va ac\iona [i el, ]n bine]n\eles sens exact opus. De fapt, r=ul ar fi ca [i cum codificat chiar ]n aceast=... decodificare, ce poate fi tratat= ([i) drept o necuviincioas= intruziune a omului ]n cele divine, un jaf nemaiauzit la 155

care a fost supus Demiurgul, sustragere ce ar putea fi comparat= doar cu descoperirea atomului [i propriet=\ilor sale. Cine poate garanta c= descifrarea codului genetic, a mecanismului vie\ii nu ar constitui, de asemenea, [i premisele unui inimaginabil dezastru, precum cele ]nt`mplate ]n urma decodific=rii atomului, ]n Japonia sau Ucraina? Altceva e c=, deocamdat=, lumea nici nu realizeaz= fantastica importan\= a descifr=rii codului genetic, ce i-ar spori posibilit=\ile de generare [i aplicare ale... genialit=\ii, r=m`n`nd blazat= [i afon= la evenimente capitale, de importan\= transmilenar=; ar=t`ndu-se nep=s=toare la miraculoasele decodific=ri, fiind ]n continuare preocupat= de grijile existen\ei de fiece zi, de tribula\iile (ca tribut!) unei vie\i lineare, rutinare, abordate/suportate parc= mai mult ]n virtutea iner\iei, dec`t a ilumin=rilor de con[tiin\=. }n aceast= impasibilitate aproape generalizat=, geniul r=m`ne treaz [i impacientat fa\= de perspectiva propriei sale r=sp`ndiri excedentare, prisoselnice, d`ndu-[i seama c=, prin cunoa[terea codului genetic, se vor schimba ]nse[i modalit=\ile opera\ionale ale mentalit=\ii umane, care deja nu se mai consider= at`t de obedient supus= imprevizibilit=\ilor, incertitudinilor. }ns=, [i pentru geniu, r=m`ne (deocamdat= doar?) f=r= r=spuns capitala ]ntrebare: Cine, Demiurgul, Marele Necunoscut Atoatecreator ]i ]ntredeschide omului fanta spre cunoa[terea Tainei tainelor? {i de ce o face?... Chiar dac= nu reprezint= un acces absolut, cunoa[terea codului genetic ]nseamn= totu[i o fantastic= elucidare ]n stare s= transforme mentalitatea, deci [i existen\a lumii. }n baza mai sus abordatului maniheism interogator, s= ne ]ntreb=m din nou: }ncotro ([i la ce) va duce omul aceast= descoperire, spre ]ndumnezeire,... ]n-genializare (!) ori spre o monstruozitate capabil= de o definitiv= autodistrugere? }n tentativele sale de a afla un r=spuns, muritorul de r`nd sau geniul se g`nde[te [i la faptul c= ]n textele esen\iale ale cre[tinismulului corpul uman e considerat sacru templu al lui Hristos. Este greu de imaginat o mai ]nalt= idee despre om, constata Caius Traian Dragomir, care atr=gea aten\ia c= p`n= [i Nietzsche, ]n pofida pozi\iei sale ambigue fa\= de credin\=, ]n tratatul Dincolo de bine [i de r=u, spune c= Isus Hristos i-a ]ndemnat pe oameni s= se raporteze la Dumnezeul total ca fii [i nu ca sclavi, [i ]n virtutea acestui precept omul este con[tiin\a apt= de intuire a divinului; este, ]n lume, puterea de a primi revela\ia. 156

{i poate c= iluminarea, prin descifrare, a codului genetic, a matricei vie\ii, reprezint= anume o nou= etap= a ]naint=rii spre (mai) complex, mai profund, a intuirii divinit=\ii printr-o mai explicit= revelare a acesteia. Dar oare descifrarea Tainei tainelor (prin intruziune?) nu ar reprezenta, de fapt, o confruntare dintre geniul uman [i Divinitate? La urma urmei, nu ar fi prima, dac= ne amintim c= omul Iacob s-a ]nfruntat noaptea ]ntreag= cu ]ngerul, spre a ajunge Israel, adic= Cel care a luptat cu Dumnezeu. }ns= respectiva ciocnire s-a ]nt`mplat ca test, ca punere la ]ncercare, sold`ndu-se cu fortificarea leg=m`ntului dintre muritorul p=m`ntean [i eterna prezen\= demiurgic=, deoarece (s-a remarcat cu sagacitate decodificatoare de scripturi) omul este m`na dreapt= a Divinit=\ii, asem=n`ndu-i-se acesteia prin irezistibila dorin\= de a crea, modela, remodela. R=m`ne mereu [i infinit ]ncurajatoare aceast= constatare ce duce (deopotriv= cu altele) la perpetua neabdicare a geniului uman [i perseveren\a acestuia ]n prospectarea Absolutului. {i chiar dac= e, de fapt, o perseveren\= ]n surdin=, anevoioas=, omul face totu[i abstrac\ie de criz= [i impas epistemologice, ]n numele unei constante avans=ri, fie [i infinitezimal=, ]n infinitudinea realit=\ii, misteriozit=\ii cosmice, c`t [i ]n cea a propriului spirit, ]n interiorul cosmic al intimit=\ii [i con[tiin\ei sale. Iar descifrarea codului genetic, cu perspectiva de-a umbla [i la tainele genialit=\ii, parc= ar ]ndep=rta de prim-planul existen\ei [i filosofiei umane nerostul predestinat.
August 1990noiembrie 200115 februarie 2004

157

CA O LEGE A AC|IUNII, INSPIRA|IA

{tiu c= inspira\ia exist=. Dar nu [tiu de unde vine. Poate vine din memorie, poate de la un agent necunoscut. Dar exist= [i to\i poe\ii [tiu asta. La fel cum [tiu c= exist= experien\a iubirii, tot a[a exist= [i experien\a inspira\iei. Jorge Luis Borges

Inspira\ia... Una dintre cele mai nel=murite probleme ale vie\ii psihice ale artistului... Subiect os`ndit la interminabile discu\ii. Perpetuum-ul mobile al incertitudinilor, aproxima\iilor [i contradic\iilor. Sisif-icitatea str=daniilor, uneori, r`su-pl`nsu. Un singur lac=t [i o mul\ime de chei, pe care lumea ]ncearc= s= le tot potriveasc= pentru el. Nenum=rate ipoteze referitoare la ]nsu[irile imperceptibile, de ad`nc= tain= ale harului de creator al omului... E numai de la om verbul ales, ori este [i apanaj al vocilor profetice, oraculare? Frumuse\ea izvodit= ]n ariile artelor poate fi atribuit= pe de-a-ntregul drept merit al omului sau e ceva de dincolo de m=sura uman=, din paradisiacele gr=dini ale spiritului divin? }n genere, ]n ce m=sur= inspira\ia \ine de zona [i starea incontrolabil= a con[tiin\ei [i intelectului artistic, ca dat, programare sau spontaneitate imprevizibil=? Ar fi adev=rat c= inspira\ia se reveleaz= ca o stare de gra\ie, ce propune o idee sau c`teva idei; o stare instantanee care, parc=, nu ar presupune [i o gesta\ie prealabil= sau prezent=/ curent=, concomitent= cu izbucnirea ei, ca mobil artistic, drept eveniment absolut, nesupus vreunei explica\ii exegetice c`t de c`t explicite? Sau, dac= nu e a[a, ]n ce m=sur= se las= depistat= ca fenomenologie, proces creator, afirmare? Cu titlu de prim r=spuns, s= ]ncepem cu o... concluzie (perspicace): Orice claritate asupra acestor probleme r=m`ne individual=, este permis= cea mai mare contrarietate ]n opinii [i exist= exemple ilustre [i experien\e greu de contestat (Paul Valry.). Prin urmare, ne vom baza, cu adev=rat, pe exemple ilustre [i experien\e, ]ns= nu [i obligatoriu de necontestat. Pentru c= ne situ=m, apriori, ]n domeniul fascinantului subiectivism (inspirator, creator [i el!)

158

al subcon[tientului, intui\iei, animat de [i, la r`ndul s=u, anim`nd procesele indiscernabilei receptivit=\i trecute pe undele introvertirii, a\intirii, c`t mai acut [i atent posibil, spre cuprinsul intimit=\ii, acolo unde ca [i cum obiectul observa\iei ar trebui s= devin= ]ns=[i observa\ia (asupra poeziei, s= zicem, ]n stare maeutic=, n=sc`nd=...). Iar exemplul de primordiu ar fi cel din romanul Moartea la Vene\ia, ]n care Heinrich Mann se ]ntreba: Cine poate t=lm=ci esen\a [i caracteristicile firii artistului? Cine ]n\elege profunda contopire a celor dou= instincte, al disciplinei [i al dionysiacului, de care depinde aceast= fire? Interoga\ii similare a cunoscut ]nc= ad`nca antichitate, creatorii [i filosofii ]ncerc`nd s= ajung= la anumite elucid=ri. }n principiu, cei mai de demult l=sau prea pu\ine pe seama artistului, rodul crea\iei atribuindu-l zeilor st=p`nitori de ceruri [i suflete, lucru evident [i ]n cele spuse de Socrate lui Ion (Platon, Ion): Talentul t=u de a vorbi cu ]ndem`nare despre Omer nu e o art=... ci o putere divin= care te pune ]n mi[care, o putere la fel cu ceea din piatra pe care Euripide o nume[te magnesian=, iar poporul heracleian=. Piatra aceasta nu numai c= atrage inele de fier, dar [i le d= acestora de a face, la r`ndul lor, acela[i lucru ca [i magnetul... Tot astfel [i Muza insufl= unora entuziasm [i de ace[ti inspira\i at`rn= lan\ul din ceilal\i entuzia[ti, c=ci to\i poe\ii buni ][i fac poemele frumoase nu prin ajutorul artei, ci ]n prada inspira\iei [i st=p`ni\i oarecum de o putere divin= (...) C=ci ne spun poe\ii c= d`n[ii ne aduc c`ntecele lor culeg`ndu-le din f`nt`nile pline de miere [i din gr=dinile [i dumbr=vile Muzelor, ca [i albinile, zbur`nd ca [i ele. {i spun adev=rat, c=ci poetul e o fiin\= u[uric=, zbur=toare [i sacr= [i nu este ]n stare s= creeze ceva p`n= nu e cuprins de inspira\ie, [i-[i iese din fire, astfel ca mintea sa s= nu mai locuiasc= ]ntr-]nsul... ei produc operele lor... nu datorit= me[te[ugului, ci inspira\iei divine, [i fiecare e ]n stare s= creeze o oper= frumoas= numai ]n direc\ia ]n care ]l inspir= Muza: unul ditirambi, al\ii encomioane, altul texte pentru pantomime [i iar=[i altul epopei sau satire (...) poe\ii nu-s dec`t ni[te t=lmaci ai zeilor, fiecare posedat de zeul care ]l st=p`ne[te. A[adar, p`n= la ]ndoielile, diviz=rile no\ionale sau confuziile din timpurile relativ noi, a predominat neclintita [i cam generalizata certitudine a anticilor care credeau c= prin medierea muzelor purt=toare de lir= sufletul creator al omului vine de la zei, precum spune [i Ovidiu ]n poemul autobiografic Tristele: O, [i era ]ntr-un timp c`nd erau onora\i to\i poe\ii/ [i to\i poe\ii credeau c=-s ]nvesti\i de la zei. }n raport cu 159

Platon, sigur c= Ovidiu merge spre o mai sever= ordonare [i disciplinare a actului creator, pentru c= zeii n-ar accepta incontrolabilul definitiv, cum se spune ]n acela[i dialog platonician: La fel cum cei cuprin[i de frenezia corybantic= nu sunt ]n min\ile lor c`nd danseaz=, tot a[a [i poe\ii lirici nu sunt ]n min\ile lor c`nd alc=tuiesc frumoasele lor c`nturi. Acest mod de ie[ire din min\i ca efervescen\= creatoare, ce-i poate ]mpinge pe unii spre limitele tragicului, pierzaniei, merit=, pe c`t e posibil, ]n\elegere, ]ns=, uneori, el d= motiv pentru frond= [i zeflemea, nu numaidec`t rafinate, ce-i vizeaz= pe cei care ajung, s= zicem, de la abordarea inspira\iei ca extaz la inspira\ie ca... orgasm artistic. (Croce ironiza [i la adresa portretelor idealizate ale poeta[trilor ce vor s= fie ]nf=\i[a\i cu plete bogate [i cu ochii spre cer, primind inspira\ia...) }ns= precau\ia fa\= de predicatorii rolului decisiv ]n declan[area experien\ei creatoare a demen\ei, deci a cazului psihic de [oc, sau fa\= de cei care sus\in originea divin= a artei, o atest=m deja la Cicero, care scria: Nimeni nu poate fi poet adev=rat f=r= o ardoare sufleteasc= [i f=r= oarecare inspira\ie un fel de nebunie... Acela[i lucru ]l spun Democrit [i Platon. (La cei doi predecesori elini ai ilustrului orator latin nu se ]nt`lnesc [ov=ielnice atenu=ri de genul oarecare inspira\ie sau un fel de nebunie, ]n problema dat= grecii vechi fiind categoric afirmativi.) O asem=n=toare precau\ie ciceronian= pare a fi caracteristic= [i yoginilor hindu[i, care, ]n definirea experien\elor limit= cu care ies din profunzimile contempla\iei ]n uitare de sine, revenind la realitate, folosesc paradoxala ]nvecinare dintre devastator [i tihn=: O, Nirvana, distrugere, calm minunat, poart= de salvare! Numai c= anticii nu au f=cut dec`t s= emit= primele presupuneri referitoare la inspira\ia care, de atunci, ]n continuumul timpului, a fost s= fie unul din aspectele cele mai abordate, ca problem= cri(p)tic=, a crea\iei artistice, concomitent r=m`n`nd cel mai pu\in explicat, din motivul c= o cercetare la obiect este imposibil=, ]n consecin\= lans`ndu-se noi [i noi ipoteze. Spre deosebire de anticul ce credea ]n muze, a ap=rut mai modernul sceptic, care, neafl`nd r=spunsul ce l-ar mul\umi, a evadat din subterfugiile necondi\ionatei accept=ri a inspira\iei ca tain= [i impuls divin, dorindu-se [i pe sine c`t de c`t important, ca om [i artist, ]n cosmica existen\= [i sus\in`nd, pe picior de paritate [i oarecum eretic, precum Sf`ntul Igna\iu (straniu, nu?), c=: Iat= marea lege a ac\iunii: s= ai ]ncredere ]n Dumnezeu, dar s= lucrezi ca [i cum izb`nda ar 160

depinde de tine, nu de Dumnezeu (Senten\ial, 2). Din acela[i considerent, al lipsei vreunui motiv limpede, al\i autori caut= noi subterfugii enigmatice, printre ei fiind [i Guillaume Apollinaire, care sus\inea c=: }n domeniul inspira\iei, libertatea lor (a arti[tilor, n.a.) nu poate fi mai mic= dec`t a unui jurnal cotidian ce trateaz= ]ntr-o singur= foaie materialele cele mai diverse, sau c=: Poe\ii trec ast=zi ucenicia acestei libert=\i enciclopedice (adic=, a travaliului obi[nuit, secundat de voin\= [i de aviditatea de a cunoa[te), pentru ca, mai t`rziu, d`n[ii s=-[i scad= din verb prezen\a de simpli muritori, afirm`nd, precum autorul Zonei [i Alcoolurilor, c=: Vorbirea-i f=r= veste [i-i Dumnezeu ]n tremur. }ntre libertatea p=g`n=, s=-i spunem astfel, [i ]ndumnezeire, ce au polarizat opiniile lui Apollinaire, consider c= se situeaz= adev=rul conform c=ruia arta recunoa[te doar o singur= ipostaz=: spontaneitatea, ]n virtutea c=reia atac= regula canonic=, sau nici n-o ia ]n seam=, [i aici, e de presupus, se face sim\it ecoul ce vine dinspre nelini[ti\ii romantici care considerau c= sufletul poate ajunge la m=re\ie doar c`nd e l=sat ]n voia lui. }ns=, ar trebui subliniat chiar dac= nu e obligatoriu sau posibil a explica ]n nuan\e c= ]ntre spontaneitate [i inspira\ie exist= totu[i diferen\e. Printre transfugii din cohorta celor ce demistificau miturile sau supersti\iile despre natura sacr= a artei a fost [i foarte laborios-teluricul George C=linescu, care, peste ani, ][i da sie[i urm=toarea replic=: De c`te ori m-am aflat ]n fa\a unei ad`nci inspira\ii, am g=sit c= era de natur= religioas=, c= se tr=gea, cu alte cuvinte, din umilin\a fa\= de Non-eu... Mai prev=z=toare prin voita-i neutralitate mi se pare opinia lui Constantin Noica, ]nrudindu-se oarecum cu cea a Sf`ntului Igna\iu: St= ]n esen\a poeziei de a face la limit= pe Dumnezeu s= vorbeasc= limba neamului t=u. Pe Dumnezeu sau ]ngeri. (Odat= ce veni vorba despre cei ce reu[ir= s=-l fac= pe Dumnezeu s= vorbeasc= rom`ne[te, sunt sigur c= lucru firesc ]n acest caz cititorii s-au g`ndit la Eminescu. Marele poet nu s-a ar=tat nici el categoric ]n aprecierea inspira\iei ca fenomenologie, eu unul consider`nd c= p=rerea sa esen\ial= ]n aceast= privin\= r=m`ne a fi extras= [i elucidat= hermeneutic din constat=rile ce nu alunec= ]n exces de emotivitate: Dumnezeu e un atom, e un punct matematic [i: Un punct matematic se perind= ]n nem=rginirea dispropor\iunii lui [Creatorului].) Contemporanii no[tri au pendulat [i par a pendula ]ntre maxima ispit= a supremelor revela\ii [i cuvioasa circumspec\ie demontat= p`n= la dou= construc\ii incidente, puse ]ntre Inspirat [i Posedat, precum 161

face Mircea Eliade: C`nd sunt inspirat cum s-ar zice sau mai cur`nd, posedat, lucrez repede, aproape f=r= [ters=turi [i corectez foarte pu\in. Scriu uneori ]ntre dou=sprezece [i treisprezece ore pe zi. Dou=zeci de pagini f=r= oprire, [i uneori treizeci sau patruzeci. Scriitorul [i filosoful arab Kahil Gibran nu opteaz= at`t pentru ipostaza virtualului, c`t pentru cea a extazului eruptiv: Dac= ar fi s= aleg ]ntre posibilitatea de a scrie un vers [i extazul versului nescris, eu a[ alege cea de-a doua situa\ie. Nici Julien Green nu pare dispus s= accepte procesul de crea\ie ca pornind de la un act-limit=, cum ar fi, s= zicem, feerica disperare ]nrudit= cu frenezia corybantic=: Halucina\ia este materia brut= din care se pl=smuie[te romanul. Ea se cheam= atunci inspira\ie, m=rturise[te imperturbabil, de parc=, dac= ar pedala mai deschis pe halucina\ie, ca sorginte, nu doar ca materie brut= a prozei, exege\ii s-ar putea deda unor supozi\ii cinice care l-ar viza direct. Dar au existat [i, pare-se, mai exist= autori care ar miza pe provocarea suflului divin. {i dac= Alexandru Elian ca [i cum ar fi sus\inut o posibil= descoperire a misticismului autentic (nu celui teozofic, crepuscular, feminin), Mircea Eliade lua peste picior ([i condei!) pseudomisticismul de cafenea literar=, c=ruia se dedau cei bolnavi de frigurile Sf`ntului Duh. Trebuie s= recunoa[tem c= chiar aici, ]n Moldova prutonistrean=, se mai ]nt`lnesc in[i ce se las= prad= efervescen\elor de dubios misticism expresia aceluia[i M. Eliade , vr`nd s= ne conving= de osebita natur= a co\c=riilor lor rudimentare, ca [i cum ap=rute ]n urma unei net=g=duite inspira\ii sacre. Citir=m textele de atare preten\ie, la ni[te rubrici mioape ]n hebdomadare de oarecare audien\=, cum ar fi Literatura [i arta. Semnatarii acelor ]mpeli\=ri mistico-liricoidale nu ]nvederau at`t naivitate, c`t elementar= prostie. Uneori, sf`nta [i simplisima naivitate, fie [i drept expresie a unei st=ri minimalizatoare a ]n\elegerii umane, exceleaz= prin intui\ie [i sensibilitate, ceea ce nu le este specific [i n=t=fle\ilor care ]ncearc= s= simuleze extrafirescul [i, cic=, prezen\a unor energii ce vin de dincolo de orizonturile lor interioare. }ns= este zadarnic s= se pun= la ]ndoial= c= arti[tii adev=ra\i cunosc, de regul=, elanuri creatoare de mare intensitate a sentimentelor, manifestate ca virtu\i suflete[ti neordinare, c=rora at`t cei ce dau dovad= de atare calit=\i, c`t [i psihologii le caut= o motiva\ie [i o explica\ie pe potriv=. Primul, artistul, ]ncearc= a se autoanaliza, studiindu-[i Eul, recurg`nd, adic=, la o documentare ]n propria sa fire. E o tentativ= a 162

descrierii reporterice[ti de interior cosmic, de sine a celui cuprins de inspira\ie [i aflat, deci, in statu nascende (]n stare de na[tere). El are de ]nfruntat, adic= [i de rezolvat, deloc u[oarele ecua\ii ale sensibilit=\ii, mentalit=\ii, dar [i subliminalului ce pun ]n rela\ii creatoare ]nzestrarea (harul) [i experien\a de via\=, intelectual=, imagina\ia [i faptul real. Concret, palpabil, elanul (entuziasmul sau, poate, chiar extazul) [i disciplina metodic=, rigoarea/m=iestria profesional=, dar [i cea teoretic=, aproape inginereasc=, [i fantezia nestingherit=, toate acestea [i multe altele focaliz`ndu-se ]n virtu\ile con[tiin\ei de autor. Pe de alt= parte, poate exista at`t inspira\ia, c`t [i post-inspira\ia (de ce numai... postmodernismul?). }n ecua\ia acestor etape, 1) impulsul ini\ial, al hazardului sau inspira\iei, ]\i poate sugera un poem, un subiect de nara\iune sau dramaturgie, \i-l poate oferi ]ntr-o anumit= form=, nearg=sit=, posibil chiar fragmentar, 2) ]ns= de aici ]ncolo, prin cump=nire, medita\ie, munc= asumat=/programat=, interven\ie con[tient=, se ]nt`mpl= dezvoltarea de mai departe, ]nc`t deplin=tatea textului respectiv ar fi ca [i cum dedus= con[tient, conform rigorilor de calcul artistic. (Calcul = preferin\=, particularitate, specificitate, orientare, dotare etc., adic= factorii numero[i care ac\ioneaz= ]n mod neregulat, ai unei produc\ii de art=, precum men\iona Valry.) }n plus, travaliul de crea\ie, interiorizat, ar \ine [i de un lan\ de numene care, ]n filosofia lui Kant, ]nseamn= lucruri ]n sine, opuse aparen\elor sau fenomenelor, pret`ndu-se ca surse de experien\=, ]ns= incognoscibile. Prin toate astea, se caut= analogii [i coresponden\e micro-macroscopice, prin care creatorul s= se simt= conectat la supremele ritmuri sau pulsiuni ale Universului. {i c`nd afl=, parc=, anumite explica\ii despre lume, ]n ansamblu, [i interac\iunea dintre lume [i cele mai tainice, mai misterioase profunzimi ale firii ]n care se z=mislesc proiectele artistice, el trebuie s= recunoasc= iar [i iar c= totu[i, totu[i , ]n mare, ceea ce e mai bun, mai de valoare, mai neordinar ]n opera sa apare [i se manifest= ([i) sub semnul imprevizibilului. C`nd, iat=, era pe punctul de a c=dea de acord cu Kant, care i se p=ruse un ghid bun [i competent spre luciditate [i general ([i c`t mai mult) ]n\eles; cu Kant, care sus\inea c= sensibilitatea, ca facultate a intui\iilor, este cea care culege din realitate sau imagina\ie reprezent=rile [i le ofer= g`ndirii ca pe o materie prim=, dup= care, dispun`nd de respectiva materie, intelectul o prezint= sub form= de reguli sau no\iuni; deci, c`nd venise parc= momentul s= cad= de acord cu Kant, apare irezistibila senza\ie c= mai este ceva dincolo, ceva imprevizibil, 163

de necontrolat. Oric`t de atent ai fi ]n introspec\ie, ]ncerc`nd s=-\i surpinzi, explicit, fenomenologia pl=smuitoare ce se ]nt`mpl= ]n intimitatea ta, va trebui s= te resemnezi ]n inevitabilitatea c= de anumite elemente, nuan\e nu vei fi nicic`nd/nicicum con[tient. Mereu ]\i va sc=pa ceva. {i parc= te-ai re]ntoarce, de data aceasta condus de Jorge Luis Borges, spre Hora\iu, spre acea mens devinator (inspira\ie divin=), ]n virtutea c=reia revela\ia poetic= este ceva indescifrabil, arhetipal, ce ia form= prin mijlocirea versului. Chiar dac= au (cam?) trecut vremurile ]n care poezia se citea cu un fel de religiozitate, problemele etern umane fiind abordate sub alte unghiuri de apreciere [i ]n\elegere, din perspectivele structurii psihologice [i evolu\iei intelectuale ale omului (perpetuu) contemporan, neg=sind r=spunsul satisf=c=tor, artistul se ]ntoarce la antici (vorba lui Marinetti: A regresa spre Grecia...), dorind s=-[i redob`ndeasc= rolul de interpret al zeilor, spre a vehicula prin cuv`nt briza suflului divin, d`ndu-i dreptate Sf`ntului Ioan ]n ideea c=: Spiritus flat ubi vulut = V`ntul sufl= ]ncotro vrea ([i-i auzi vuietul, dar nu [tii de unde vine), ceea ce sugereaz= c= nimic nu depinde de voin\a omului, ci totul e predestina\ie divin=. Paul Clodel s-a ar=tat a fi ceva mai independent de for\ele divine supreme, ]ns= f=r= a renun\a la sacralitate, sus\in`nd c=: Poetul de\ine secretul acestei clipe sacre, c`nd ]n\ep=tura esen\ial= vine dintr-o dat= s= introduc=, prin intermediul unei lumi suspendate de amintiri, inten\ii [i cuget=ri, solicitarea unei forme. }n aceasta const= ceea ce se nume[te sufletul operei. Oricum, Claudel cade de acord s= fie partenerul divinit=\ii, la r`ndul s=u, p=str`ndu-[i privilegiul de a se cerceta introspectiv, ca om [i artist, depist`nd instrumentul acela care d= vibra\ia nervilor pi[ca\i. {i chiar de folose[te o sintagm= neao[=, parc= u[or certat= cu preten\ioasa subtilitate estetic= (nervi pi[ca\i), reu[e[te s= evite reversul parodic al inten\iilor serioase. El se arat= ca reprezentant al acelei categorii de creatori care, evit`nd conflictul dintre om [i divinitate, evoc= mereu irezistibila ispit= a demonului curiozit=\ii [i nelini[tii artistice; demonul miracolului de a tr=i ]ntru sublimul ce irumpe dintr-un imn irepetabil prin pledoaria sa pentru sfin\enie [i frumuse\e. Concomitent cu admiterea unor infuziuni miraculoase, sacre, con[tien\i de efectul lor, atare autori ]n\eleg totu[i c= [i de ei ]n[i[i depinde foarte mult, procesul de crea\ie ]nsemn`nd [i d=ruire de elan prin sacrificii sau doar investi\ii de energii duse la un punct maxim de manifestare, atare mobiliz=ri intime fiind supravegheate de 164

con[tiinciozitatea, ordinea profesional= mereu respectat=. Deoarece crea\ia ]n general urmeaz= o dialiectic= a inven\iei, inclus= ontologice[te ]n firea omului, mai fiind recunoscut faptul c= disciplina stimuleaz= fantezia, inven\ia, deci [i inspira\ia. (...chiar ]n acest suflu inspira\ia , ]n aceast= dorin\=, exist= ordine [i inteligen\a este p=rta[=, Paul Claudel.) De\in`nd ceva din secretul clipei de gra\ie, artistul nu o a[teapt= cu optimism r=bd=tor, ci o poate declan[a prin voin\= [i inten\ionalitate. El nu crede c= doar o for\= suprem=, transuman= va face posibil miracolul ]nt`mpl=rii, al imprevizibilit=\ii pe care o va revela clipa imediat urm=toare. Autorul dore[te s= prind= [i el de acel primum movens al declan[=rii de fulger interior. }n caz contrar, intervalul de p`n= la clipa venitoare putea cre[te fabulos ]n durat= steril=, transform`ndu-se, posibil, doar ]n iluzia unei munci imense care, dintr-o dat=, mi-ar deveni posibil=, cum zice domnul Teste, celebrul personaj al lui Paul Valry. Cred c= anume reu[itele lui Claudel ]n a-[i condensa la maximum timpul pregermina\iei creatoare, timpul discretelor sale opera\iuni de angajare, de mobilizare a amintirilor, inten\iilor, experien\ei, cuget=rii [i solicit=rii unei forme l-au f=cut pe Valry s= nu-[i considere compatriotulpoet din r`ndul celor ce scriu din suflul muzelor care asigur= starea de har a inspira\iei [i spontaneit=\ii nestingherite. Probabil, Valry avu nevoie de accentuarea contrastului dintre sine [i ceilal\i, declar`ndu-se poet care scrie la comand=, calculat, consider`ndu-se ]nzestrat pentru a compune orice gen de lucrare literar=. Dar, chiar diferi\i ca metode de crea\ie, ambii poe\i au un principiu comun: de-a alunga iluzia [i a[teptarea benefic=. Apoximativ ]n aceea[i perioad= istoric=, Ion Vinea diseca memorabil starea de am`nare, diagnostic`nd f=r= echivoc: Psihologia scriitorului spune c= lenea [i r=gazul care-i trebuie dau aerului din mansard= sau de pe c`mp virtutea misterioas= de a chema inspira\ia (1920). De obicei, lenevesc cei cam snobi, oarecum predispu[i boemei, care tot am`n= s=-[i asume deloc u[oarele cerin\e ale muncii de crea\ie, sau cei contamina\i de concep\ia festivist= a artei, ]nclina\i s=-[i men\in= mereu prezent= lejera stare de vis stimulat artificios. Printr-o, de ser=, atmosfer= de iluzie, ace[ti pretin[i vis=tori ]noat= ca ni[te scafandri melancolici oarecum incomoda\i de insuficien\a oxigenului. Ei nu prea sunt predispu[i studiului, cultiv=rii asidue a inteligen\ei. }n egal= m=sur=, ]ns=, e valabil [i adev=rul c= nici opiniile judicioase ale lui Claudel, Valry sau Vinea nu ne autorizeaz= s= tragem concluzii categorice, pentru c= nu putem fi cu to\ii subiectivi ]n acela[i mod. Incontestabila 165

doz= de subiectivitate pe care o cere [i o ofer= arta e particular=, nu general=, colectivist=, [i e firesc s= fie ]n\eleas= [i apreciat= diferit de oameni diferi\i. }ntre concep\ia dihotomic= a lui Claudel divinitatea dar [i eu [i cea univoc= a lui Valry (totul depinde numai de mine) s-ar situa opiniile creatorilor care accept= inspira\ia, ]ns= nu ca sugestie divin=, ci, mai cur`nd, ca pe o intui\ie/revela\ie, o stare iminent= de spontaneitate caracteristic= firii umane, ]n general, [i artistului, ]n special ([i relativ con[tient). Printre ei este [i Croce, care sus\inea c=: Literaturii ]i este str=in= [i nu i-ar fi de folos furia sacr=, nebunia divin=, inspira\ia geniului; dar nu ]i este str=in= cealalt= inspira\ie, adic= seriozitatea [i solicitudinea fa\= de ceea ce trebuie spus, afec\iunea pentru idee, ac\iune ori sentiment, care este [i el al nostru; [i aceast= inspira\ie cere c=ldur= [i spontaneitate, un scris inspirat. }n acest caz, nu este exclus [i travaliul asumat cu luciditate, supravegheat, disciplinat, aplicat at`t materialului brut oferit de revela\ie, c`t [i ]ns=[i revela\iei, ca manifestare psihologic= [i subliminal= de maxim= discre\ie. Al\i creatori ][i spun c=, odat= ce ar ajunge s= cunoasc= procesul psihomotor de declan[are a revela\iei/inspira\iei, ar putea ]ncerca s= provoace, s= stimuleze atare fenomen, s=-l preg=teasc=, s=-l invoce. Or, dac= am convenit s= asem=n=m fenomenul numit inspira\ie cu ceea ce suprareali[tii ]n\elegeau prin declan[area automatismului, energiilor subcon[tientului, de ce n-am admite c= [i ea, inspira\ia, ar putea fi dezl=n\uit= printr-un anumit mod de intensificare a iritabilit=\ii facult=\ilor receptiv-emi\=toare ale spiritului artistic? Aceast= problem= a... fragilit=\ii care trebuie ac\ionat= cu pu\in=... brutalitate o trata [i Max Ernst ]n articolul intitulat Comment on force linspiration (1925). }nc= la vechii chinezi, odat= cu ]ntemeierea alchimiei (sec. II ].Hr., Tziu Ian), apare [i inten\ia de elaborare a tehnicilor ce urm=reau provocarea [i supravegherea spontaneit=\ii spirituale emitent= de valori artistice, ca mod ordonat de orientare a eforturilor con[tiin\ei [i a fluxului energic psihologic. Din acest punct de apreciere, inspira\ia nu exclude posibilitatea Eului creator de a influen\a instinctul, pentru declan[area emo\iei ]nv=luite ]ntr-o tainic= aur=, convertit= apoi ]n rodul actului artistic. Ar fi aici o reciprocitate, o colaborare mutual= dintre con[tient [i incon[tient, formulat= u[or paradoxal [i ]ntr-un adagiu al lui Pan Izverna: Exist= o elaborare ]n inspira\ie [i o inspira\ie ]n elaborare. 166

Intui\ia, stimulat=, declan[at= [i ea, poate mobiliza experien\ele anterioare ale firii, pentru a le putea antrena achizi\iile informa\ionale [i energiile intrinseci, necesare procesului de elaborare artistic=. Un posibil argument ]ntru sus\inerea acestei opinii ni-l sugereaz= p`n= [i romanticul Pu[kin, din timpul c`nd mig=lea la drama Boris Godunov. Poetul se confesa: Scriu [i meditez. Majoritatea cov`r[itoare a scenelor necesit= exclusiv ra\ion=ri. Atunci ]ns=, c`nd ajung la vreo scen= ce necesit= inspira\ie, a[tept sau trec peste ea. Ei bine, sc`nteia divin= nu \ine at`t timp durat= de o dram=! [i nu poate sus\ine o munc= at`t de mare, ce presupune medita\ii, ra\ion=ri, a[tept=ri, scriere (ca proces tehnic) propriu-zis, sau l=sare pentru mai apoi a unor postate nedefinitivate, cu inten\ia de a reveni la ele ]n momente mai propice. Poate, pentru atunci c`nd vei reu[i s=-\i rechemi, s=-\i stimulezi sau s=-\i re-declan[ezi inspira\ia. Astfel c=, chiar romanticul abisiniano-slavon Pu[kin, care p=rea a crede c`t de c`t ]n sugestia divin=, ar fi putut s=-i dea dreptate ([i) lui Edgar Poe care zeflemisea scribii emfatici ce se jurau c=-[i ticluiesc textele numai [i numai din disponibilitatea [i generozitatea unui har sacru. Baudelaire mergea [i mai departe, sus\in`nd c=, ]n genere, inspira\ia e un prost sf=tuitor, depl`ng`ndu-i pe poe\ii condu[i doar de instinct, consider`ndu-i... incompeten\i. Cercet`ndu-[i autoreflexele Eului ]n tentativa de a-[i explica fenomenologia reveriei artistice, Faulkner ajungea la urm=toarea concluzie: Uneori tehnica se ]ns=rcineaz= s= ia comanda visului ]nainte ca scriitorul s= poat= s=-l st=p`neasc=. Acela e un tur de for\=. Iar opera finit= e numai o chestiune de a potrivi, ordona c=r=mizi, una l`ng= alta. Deoarece scriitorul cunoa[te, probabil, fiece cuv`nt p`n= la sf`r[it chiar ]nainte de a scrie primul r`nd. Astfel c= tehnica, regizarea, munca, elementele ce \in de experien\a anterioar= convie\uiesc ]n colaborare [i bun= ]n\elegere cu visul, dac= \inem s= accept=m [i visul drept posibil= stare de inspira\ie. (Se poveste[te c=, zilnic, ]nainte de siest=, Saint-Pol Roux cerea s= i se plaseze pe u[a castelului un carton pe care se putea citi: Poetul lucreaz=. Adic=, intra ]n somn cu presentimentul oniricului voit care s=-i ]nvedereze vagul contur al posibilului poem. Astfel, [i ]n somn \inea s= aib= treaz sentimentul de sine.) Inspira\ia este scoas= din pasivitatea contemplativ= de impulsul psihologic volitiv, prezent ]n con[tientul sau, fie, subliminalul scriitorului. Pentru c= tot prin efort psihologic, prin voin\a ce mi se pare anume [oc psihomotor benefic, se declan[eaz= propriu-zis munca artistic=, ]n 167

aspectele ei ordonatoare, regizorale [i perfect disciplinare. Adic=, determinarea prin inspira\ie a scrisului, intuitivitatea/intimitatea acestei ac\iuni e urmat= de sau concomitent= cu travaliul con[tient de elaborare a subiectului/textului. (Bine]n\eles, ]n construc\ia literar= sunt prezente [i alte reflexe, ce \in de un automatism (deja) preg=tit de experien\a profesional= anterioar=.) Iar printre primii volitivi con[tien\i poate fi numit poetul [i dramaturgul italian Vittorio Alferi. El, c`nt=re\ul libert=\ii, ][i silea lacheul s=-l lege de scaun, p`n= [i-ar fi terminat de scris tragediile Antigona, Saul, Agamemnon sau tratatul Despre tiranie. Tiran cu sine se ar=ta temperamentalul italian ce se conducea de principiul: Volli, volli, fortissimente volli! care, s-ar putea crede, nu-i era str=in nici lui Flaubert acesta, spre a nu se l=sa ispitit de dorul de duc=, de ie[irile ]n societate [i nimicfacerile salonarde ce l-ar fi ]ntrerupt din munca la romanele sale, ][i tundea doar o parte din cap, ca s= nu poat= ie[i din cas=. Iar Baudelaire, chiar dac= era mult mai pu\in volitiv dec`t colegul s=u prozator, con[tientiza c= inspira\ia constituie r=splata efortului cotidian. Printre disciplina\i [i laborio[i se num=ra [i Jerome Lawrence, care m=rturisea: Scriu ]n fiecare zi. Cu excep\ia duminicilor. Orice scriitor profesionist trebuie s=-[i dezvolte acest obicei. A scrie zilnic. Sunt nefericit dac= nu scriu cinci pagini ]ntr-o zi... Nu vorbesc de inspira\ie... Dar cred c= scriitorul care st= a[tept`nd muzele s= pun= m`na pe um=rul lui nu prea umple multe pagini. Mai mult dec`t at`t, cred c= simplul act al ]nceperii aduce o reac\ie ]n lan\. Un r`nd ]l inspir= pe cel=lalt. N-ai zice c= Lawrence (care s-ar fi putut declara discipol al anticului Apelles ce l=s= adagiul Nulla dies sine linea, ca expresie a totalei [i sistematicei angaj=ri ]n munca de crea\ie) se dezice definitiv de inspira\ie, amintind-o totu[i ]ntr-o fraz= neutr=, dar nu ca substantiv (subiect), ci doar ca verb (]l inspir=). }ns= nu-[i t=inuie[te ]ncrederea c= el se consider= mai presus de inspira\ie. Descurc`ndu-se de minune cu propriul har, pus ]n leg=tur= iminent psihologic=, de con[tiin\=, cu voin\a, energia, inteligen\a [i m=iestria de care este ]n stare. La acelea[i concluzii au ajuns [i al\i arti[ti importan\i, contribuind la elaborarea unei estetici generative, ca parte a esteticii informa\ionale, \in`nd s= disece c`t de c`t explicit procesul psihologic specific crea\iei, ]n\eles drept jalon=ri consecutive ]ntr-o anumit= succesiune formativ=. }n acest proces se ]nt`mpl= ca autorul s= aib= anume surpriza relev=rii unei altfel de jalon=ri estetice, unei imprevizibile 168

formule, date lui ca recompens= pentru efortul psihomotor/psihocreator volitiv, pentru ]ncrederea c= ][i poate pune la munc= propriul har etc. Ar fi cazul lui Georges Linze, poet belgian, unul din futuri[tii redutabili, care explica fenomenologia crea\iei ca [i cum ]ntr-o perfect= cuno[tin\= de cauz=, spun`nd c= poetul vede, simte, atinge, evalueaz=, recompensa lui fiind inspira\ia, ce nu e altceva dec`t ]nt`lnirea lucrurilor terestre combinate ]ntr-o lege necunoscut=. Am putea afirma c= deja timpurile postmoderne au pus inspira\ia ]ntre ghilimele, ca semn de incertitudine [i neclarificare asupra ei [i, a infinita oar=, readuc`nd/reduc`nd problema la punctul ini\ial, declan[ator de sacramentale ]ntreb=ri: Exist=? Nu exist=? Divin=? Profan=? Clip= de gra\ie? Vertij de con[tiin\= sau subcon[tient?... (Serioas=? Neserioas=? complet=rile r=bojului interogativ suger`ndu-ni-le concluzia la care ajunsese V. Hlebnikov, zic`nd: paia\a inspira\iei...) Aceste ]ntreb=ri conving`ndu-ne ]nc= o dat=, dac= mai era nevoie, c= tandemul ]nceputsf`r[it e relativ, concomitent ]nsemn`nd nimic altceva dec`t perpetuare. Prin urmare, s= evoc=m alte c`teva deduc\ii la care au ajuns creatorii deda\i experien\elor c=ut=rii [i ]n\elegerii de sine. Experien\ele unor ceremoniale autopsihoanalitice, vegheate sau nu de muzele cu harpele armonioase ]n m`n=. Este necesar s= le permitem muzelor s= revin= ]n aten\ia noastr= fie [i din motivul c= [i ast=zi exist= destui oameni ce cred c= via\a, ]n expresia sa bilologic=, dar [i istoric=, nu e dec`t un puls [i o respira\ie divin=, cu irepetabile revela\ii supreme ]n continuumul ei. Dar, totodat=, [i din tenta\ia de a ]ntoarce pe c`teva momente spatele seriozit=\ii fandosite, pentru a ne permite o nevinovat= referin\= glumea\= la cei care cred c= au brevet de oracol sau recipis= de la zei, ce le atest= ]n exclusivitate calit=\i artistice extraordinare. C`\iva colegi sau colege de atare arogan\= se afl= [i printre noi, basarabenii. }ns= o eventual= luare de atitudine localist= nu ]nseamn= c= nu ne aplec=m urechea la m=rturisirile aproape psalmodice ale lui Thomas Mann, indiferent de concluziile pe care le putem trage fiecare ]n parte. Pur [i simplu, aceste m=rturisiri foarte inteligente sunt demne de aten\ia cititorului [i creatorului interesa\i de problema pe care o discut=m. Astfel, autorul Muntelui vr=jit scria: Sentimentul, sentimentul cald, pornit din inim=, e ]ntotdeauna banal [i nefolositor; [i numai irita\iile [i extazele reci (neam\ul neam\ r=m`ne!, n.a.) ale sistemului nostru nervos, detectate artistic, au ceva afar= de ceea ce este omenesc, ]ntr-un raport ciudat, impersonal [i ]ndep=rtat, ca s= fii ]n stare s=-l reprezin\i, 169

s=-l m`nuie[ti dup= voie [i s=-i dai o form= pl=cut= [i de efect. Talentul ]n ceea ce prive[te stilul, forma [i expresia presupune dintru ]nceput existen\a acestui raport rece [i subiectiv fa\= de factorul omenesc, ba chiar [i oarecare lips= [i lep=dare de acest uman. C=ci sim\ul s=n=tos [i puternic a[a este [i a[a r=m`ne e lipsit de gust. De ]ndat= ce artistul este om [i ]ncepe s= simt=, s-a sf`r[it cu el. De aici s-ar putea trage concluzia c=, ]n concep\ia lui Thomas Mann, psihicul scriitorului, al creatorului ]n general e oarecum deosebit de cel al omului de r`nd pe care prozatorul german ]l vede ca impediment ]n realizarea procesului artistic (De ]ndat= ce artistul este om... s-a sf`r[it cu el). A[adar, Mann e dintre marii autori care nu accept= totala dezmin\ire a unui suflu de tain= ce ]nv=luie actul de crea\ie. Chiar dac= nu [i dintre cei care ar consim\i s= considere c= ar fi ceva mai mult dec`t oameni. Poate doar c= altfel de oameni, [i nu mai mult dec`t oameni. }ns= nici unii, nici ceilal\i nu vor abandona inten\ia s= generalizeze experien\ele sensibilit=\ii estetice care, uneori mai depline, alteori destul de vagi, p`n= la autonemul\umire, le d= totu[i sentimentul c= le apar\in numai lor, aceste experien\e extraordinare, c= ele le asigur= o mai mare mobilitate psihic= [i sufleteasc=. Astfel, c`nd este provocat de un corespondent c=, chipurile, el, Eugen Ionescu, ar fi scris undeva c= nimeni nu inspir= pe nimeni, ci fiecare se inspir= din sine [i din angoasele sale, autorul Rinocerilor confirm=: A[a este: suntem propria noastr= inspira\ie, ca [i propria noastr= angoas=. Ne poate inspira [i angoasa altuia, dar nu at`t de autentic ca a noastr=. Reiese c= (la cele amintite deja) experien\ele estetice ]i mai asigur= autorului [i con[tiin\a propriei personalit=\i, c=reia, precum nici pe departe tuturora, ]i revine privilegiul de a cadastra evolu\ia sensibilit=\ilor lumii, mici [i mari, subtile [i viguroase, bl`nde [i tragice, [i de a le parafraza lirismul l=untric, precum spunea Saint-Pol Roux. Sensibilit=\ile lumii ar fi tocmai manifest=rile de con[tiin\e [i psihologii prin cele mai reprezentative specimene umane ce au populat-o sau o populeaz=. Chiar [i acel lirism l=untric ce umple interiorul cosmic uman \ine exclusiv tot de anumite moduri de a se manifesta ale psihologiilor p=m`ntenilor. Iar operele arti[tilor reprezint= un de ne]nlocuit mod de ]ntezaurizare a con[tiin\ei umane alese ]n dubla ei ipostaz=, sim\ire/cugetare, l=s`nd ]n acela[i timp unice modele de m=iestrie [i perfec\iune, atestate ]n Iliada [i Odiseea, Tristele [i Divina comedie, Don Quijote [i Comedia uman=, Faust [i Jocul cu m=rgelele de sticl=..., aceste [i alte exemple confirm`nd 170

c=, ]nc= de la Rigveda hindus=, lumea e considerat= cea mai potrivit= expresie imagistic=, aproape material=, a spiritului divin [i uman. Discreta m`ndrie a creatorului p=m`ntean, uneori de-a dreptul anonim, are temei s= aminteasc= adev=rul c= arta nu doar identific= unele fenomene, ci [i creeaz= altele, diversific`nd esen\ele expresive ale naturii umane, ]n ipostaza psihologic= a acesteia, de con[tiin\=. {i e ]n firea poetului, pictorului sau muzicianului s=-[i pun= sie[i ]ntreb=ri, intus legere (citindu-[i ]nl=untru, de unde a provenit [i no\iunea de inteligen\=), pentru a ]ncerca s= surprind= prim-imboldul devenirii creatoare, apoi consecutivitatea valen\elor ]n urma manifest=rii psihologice a c=ror no\iuni de ordin comun ajung altceva, ob\in`nd densitate emotiv=, informa\ional= [i estetic=. Cineva poate interpreta drept magie, altcineva doar ca m=iestrie modalit=\ile tainice, psihice de sintez= a exteriorului cu interiorul, a combin=rii cosmosului vizibil cu invizibilul univers interior, a vizualului cu sensibilul. E o sugestie ce vine de la sau duce spre Sf`ntul Atanasie, care vorbe[te [i predic= despre fiin\a p=truns= de cuv`nt, de aici ajung`nd la Jean Herbert Durgas, care, ]n aceast= problem=, pare s= fi spus ceva mai mult, referindu-se la imaginea... creatoare a unei fiin\e de limbaj ce se adaug= realit=\ii [i f=ure[te un sens. }n op\iuni, po\i fi [i p=rta[ul lui Mircea Eliade, ce p=rea s= se apropie indirect de impulsul psihologic care st= la originea artei, c`nd scria despre necesitatea afectiv= a con[tiin\ei ca vehicul ce actualizeaz= divinul, [i aceste mai mult presupuneri, dec`t dovezi indubitabile, a[ zice, incluz`ndu-se ]n vasta arie de analize interogative sau afirmative asupra fenomenului definit cu un termen destul de general [i, a[ crede, deja banal cel de inspira\ie. Apoi, chiar prin adev=rata sau p=relnica lor diversitate, astfel de no\iuni dovedesc c= ele nu au reu[it s= se exclud= reciproc, ci, din contra, au impus ]n tratarea subiectului dat principiile complementarit=\ii. Pentru c= [tiin\a despre fenomenologia artei, precum ]ns=[i arta, chiar dac= jinduie[te noi [i noi probe de libertate creatoare, nu o face obligatoriu prin anularea probelor anterioare. Anume ]n baza intui\iei, dar [i a unei [tiin\e, ]n func\ie de harul cu care sunt ]nzestra\i, de particularit=\ile lor psihologice [i, nu ]n ultim= instan\=, de erudi\ia [i experien\a lor estetic= secundat= de inteligen\a mereu dep=[indu-se pe sine, unii arti[ti pot depista perspicace sau pot mobiliza prin efort de voin\= energiile care declan[eaz= revela\ia creatoare. Sub acest aspect, pot fi citate chiar cu titlu de concluzie opiniile lui Apollinaire, 171

care, ]n 1918, declara programatic: Pentru ceea ce \ine de materia [i mijloacele artei, putem n=d=jdui, a[adar, ]ntr-o libertate [i o bog=\ie de ne]nchipuit. Poe\ii trec ast=zi ucenicia acestei libert=\i enciclopedice. {i nu e nici un risc a presupune c= un spirit artistic (tot) mai cultivat este incomparabil mai mobil ]n programul s=u creator; prin informa\ie [i inteligen\= este mult mai u[or s= te mobilizezi sub aspect psihologic ]n vederea declan[=rii sau prelungirii idea\iei artistice. Descoperirea ]ns= nu e cazul s= o punem numai pe seama arti[tilor moderni, deoarece, cu un secol [i mai bine p`n= la hiperlucidul Guillaume Apollinaire, romanticul Friedrich Schiller sugera c= ]n operele de cert= valoare spontaneitatea (libertatea, ca sinonim par\ial) nu e dec`t aparen\=, ]n dedesubturile ei fiind ]nmagazinat= destul= munc= [i cunoa[tere: Pentru poet nu este de ajuns numai inspira\ia se cere o inspira\ie a unei min\i dezvoltate. Cu o motiva\ie afin= vine Borges, c`nd afirm= c= reversul doctrinei romantice a inspira\iei pe care au profesat-o clasicii este doctrina clasic= a romanticului Edgar Poe, care ]n\elegea activitatea poetului ca pe un exerci\iu intelectual ]n permanent= avansare. }n caz contrar, adic= f=r= a fi rodul [i apanajul unei inteligen\e superioare, inspira\ia nu ar fi dec`t o form= primitiv=, vulgar= a produc\iei poetice (Mihai {ora). {i Mircea Eliade riposta poe\ilor incul\i care sus\ineau c= erudi\ia usuc= sufletul [i ucide spontaneitata. }ns=[i literatura rom`n= are suficiente exemple care dau peste cap min\ile nedezvoltate ale pretin[ilor creatori de art= veleitari: ]ntre enciclopedism [i inteligent= erudi\ie s-au manifestat spiritele lui Eminescu, Blaga (acesta sus\in`nd c= voin\a creatoare ia locul inspira\iei pasive); spiritele lui Arghezi [i Ion Barbu, Doina[ [i Baconsky [i at`tor altor care au tr=it [i au valorificat exemplar momentele de v`rf ale st=rii emo\ional-estetice, f=r= s= se ]ngrijoreze de uscarea sufletului. Chiar dac= unii dintre enciclopedi[tii arti[ti s-ar fi ar=tat de p=rerea c= inspira\ia nu e dec`t, totu[i, un dar miraculos, o respira\ie ]n comun a artistului muritor [i a divinit=\ii eterne, ei nu s-au l=sat doar ]n grija mirajelor azurii ale tr=irilor celeste, ci au deprins [i au profesat ([i) arta muncii, perfec\ion`ndu-[i-o prin osteneli de rigoare. Anume ]n rezultatul eleva\iei [i str=daniei mereu curioase, ilu[trii premerg=tori au ]mp=rt=[it crezul c= inspira\ia/spontaneitatea ar fi ceva imprevizibil [i mereu ]n avans fa\= de re\etele [i schemele de-a gata, ]ns= f=r= a renun\a la tenta\ia de a cerceta, prin introspec\ie, fenomenologia ei, ]n speran\a de a o avea sub supravegherea propriei con[tiin\e. Iat= o ]nalt= prob= de microscopie 172

psihologic=, oferit= de Schelley: Nimeni nu poate spune: Vreau s= compun poezie!, ici cel mai mare poet nu poate spune a[a ceva, pentru c= spiritul, c`nd creeaz=, este ca un c=rbune sting`ndu-se, pe care suflul invizibil al unui v`nt nestatornic ]l treze[te la o trec=toare str=lucire... C`nd ]ncepe compunerea, inspira\ia e deja ]n crespuscul, iar cea mai mare poezie care a fost c`ndva comunicat= lumii este, probabil, o slab= umbr= a concep\iilor originare ale poetului... Truda [i r=bdarea, recomandate de antici, pot fi interpretate corect numai ca o atent= observare a momentelor inspirate [i o conexiune artificial= a spa\iilor sugestive ale acestora prin ]ntrep=trunderea formelor de expresie conven\ionale. S= c=dem de acord c= uimitoarele, prin subtilitate [i precizie observa\ii ale junelui poet (Schelley a murit la numai 30 de ani) sunt incomparabil superioare b=tr`ncioaselor [i leh=metoaselor deja raporturi de procente dintre inspira\ie [i transpira\ie, divin= boare [i sudoare... anume de ele am ]ncercat s= ne ferim ]n interoga\iile sau afirma\iile de p`n= aici, care sunt, de fapt, doar pu\ine din cele care pot fi amintite sau izvodite despre fenomenologia inspira\iei. Iar ]n finalul acestor opinii ar mai fi de spus, precum la ]nceputul lor, c= r=m`ne ]ntru totul valabil= ]ntrebarea (de o virginitate perpetu=!): Ce este inspira\ia? De mii de ani deja, cine s-a interesat de acest fenomen, schimb`ndu-[i sau nu locul de observare sau unghiul de apreciere, plas`ndu-se ca [i cum ]n oricare loc al cercului sau al sferei, el se afl= concomitent ]n punctul de plecare [i ]n cel terminus. Or, vorba lui Descartes: Totul este legat [i sf`r[itul are scopul de a deveni ]nceput. Inspirat spus! Sau... ne-spus de inspirat... despre aceea[i irezistibil= dorin\= a oric=rui autor de a-[i face propria art= con[tient= de geneza sa, ca proces, fenomenologie, decodificare, p=trundere ]n tain= (p=strez cu bun= [tiin\= echivocitatea sintagmei), elucidare de enigm=, mister sau poate chiar miracol... aceste [i alte lucruri neclare p`n= la cap=t, deoarece, se [tie, experien\a paradoxului [i ambiguit=\ii este constitutiv= crea\iei, ca proces/travaliu, abordare/ teoretizare [i receptare.

173

INTERIOR COSMIC

}nc= din june\ile mele campestro-chi[in=uiene, printre lucrurile... pur-abstracte, printre ideile, s-ar putea spune, pe care nu c= doar le remarcasem, ci chiar le admirasem, u[or gelos pe cei c=rora le apar\inea ]nt`ietatea ]n revelarea [i definirea ingenioaselor trouvailles-uri (g=selni\e), fusese [i sintagma despre interiorul cosmic al firii, con[tiin\ei, subcon[tientului [i poate chiar a transcon[tiin\ei omului, simplului individ ce e cu mult mai mult, fabulos mai mult ]n ]nglobarea abstrac\iunilor sufletului, spiritului, inteligen\ei, dec`t ]n ceea ce presupune ]nf=\i[area [i cuprinderea sa biologic=. E acolo, ]n misteriosul a c o l o, un domeniu al intimit=\ii ]n care nu se prea poate infiltra un spirit de sistem [i generalizare definitorie, astfel c= foarte incerte [i sumare sunt rezultatele tuturor celor care ]ncearc= a se conduce ]n explorarea acelui/acestui cosmos de oarecare reguli ale psihologiei aplicate. Emblematic vorbind, cam ]n atare nebuloas= ideatic= se manifest= expresia universului uman, monadic t=inuit ]n fiecare din noi [i, se zice, nicic`nd definitiv ]ntrupat ]n istorie. De unde [i unul din preceptele filosofiei lui Max Scheler conform c=ruia omul este unica fiin\= care poate fi ]n sine, gra\ie acestui fapt put`ndu-se situa deasupra lumii [i a lui ]nsu[i. {i poate c= (]n compara\ie cu con[tiin\a cu care, parc=, nu are raporturi de filia\ie, devenire [i ]nf=\i[are, ]n depistarea [i anun\area acelui interior cosmic*) anume intui\ia poate fi considerat= ca supraexistent=/ altfelexistent= acolo, ]n mai vastele dec`t ale lucidit=\ii spa\ii de univers al(e) firii umane. Cu anii, cu g`ndurile, cu experien\a, cu ]ndoielile, cu oarecum salvatoarea sinestezie ideatic=, ajunsesem a-mi spune/presupune c=,
* Fiind student la Facultatea de Filozofie a Universit=\ii din Bucure[ti, poetul George Meniuc nu putea s= r=m`n= insensibil la sugestivitatea metaforic= a respectivei sintagme ce \ine de mai generala idea\ie filosofic=, primului s=u volum de versuri d`ndu-i chiar titlul: Interior cosmic (1939).

174

posibil, exist= oarecare afinitate ]ntre intui\ie [i inspira\ie, cel pu\in ]n ce prive[te misteriozitatea declan[=rii [i ac\iunii lor. Sau poate c= chiar ceea ce se nume[te (adecvat, inadecvat?) inspira\ie (un Premiu Nobel pentru definitiva definire a acestei no\iuni at`t de proteice!) nu e dec`t instantaneea [i fulguranta declan[are a ]ns=[i intui\iei revelatoare de sens, subiect, idee, metafor= [.cl. Astfel c= ]n difuza facticitate psihic= egologic=, s= zic a[a, inspira\ia o vedeam/o v=d de asemenea intrinsec= interiorului cosmic, care, cu toate ale sale, nu admite fa\= de sine un act plenar de comprehensiune. }n linia acestor ra\ionamente deloc ]ncurajatoare, doar un singur lucru pare a fi indiscutabil, [i anume c=, ]n cazul fiec=rui individ-artist ]n parte, inspira\ia sau doar efuziunea, entuziasmul de crea\ie se manifest= diferit, ]n mod particular, irepetabil. Generalitatea ar \ine doar de elanul vital, unul din conceptele filosofiei bergsoniene prin care se ]n\elege esen\a vie\ii ca energie ce implic= o evolu\ie creatoare, o perpetu= pl=smuire/elaborare a ceva nou. Deci, elanul vital ar constitui fondul intim [i dinamic al lucrurilor, dar [i al fiin\ei umane. Iar inspira\ia, ]n imprevizibila [i tumultuoasa-i declan[are, cu nimic altceva mai adecvat nu poate fi asociat=/asem=nat= dec`t cu elanul, ca una din energiile de baz= ce b`ntuie benefic cosmosul (nostru) interior, care presupune [i func\ionalitatea ansamblului dinamic impuls spirit; spirit impulsionat de inspira\ie sau stimulat prin inten\ionalitate ca [i cum programat=, volitiv=. Iar tenta\ia dorin\ei de colaborare (lucid=) ]ntru programare men\ine ]ntr-o perpetu= actualitate psihoteoretic= ]ntrebarea dac=, ]n cazul fenomenului numit inspira\ie, s-ar putea vorbi totu[i despre o manifestare psihic= explicit=, constant= ]n datele ei esen\iale. Altfel spus, datele relativ imuabile, recognoscibile de la individ la individ, necesare pentru a defini un proces general, al inspira\iunii tuturora, nu doar unul al inspira\iei strict personale, de unic= folosin\=. }n baza propriilor analize (aproxim=ri?...) psihice, unii chiar s-au ambi\ionat s= cread= c= ar putea cunoa[te/presupune manifest=ri, cel pu\in cvasiidentice, ]n con[tiin\a altora; s= presupun=, a[adar, c= un artist ar fi ]n stare s= perceap= modul de g`ndire creativ= a colegilor s=i. Fernando Pessoa, spre exemplu, m=rturisea c= ]n clipele de ]nalt= concentrare psih-oniric= ajungea a fi cineva care ar vedea trec`nd pe strad= mul\i oameni [i totodat= ar sim\i pe din=untru sufletul tuturor, ]ntr-o unitate de impresie. Altfel spus, de parc= interiorul cosmic al indivizilor, lua\i ]n parte, dar care formeaz= o mul\ime, s-ar manifesta ]n pluralitatea interioarelor cosmice ]mpreunate 175

]n unul imens, ]n sufletul tuturor. Evident c= observa\iile introspective ale lui Pessoa, ca [i cele ale confra\ilor s=i din diverse epoci, \in de dorin\a fireasc= de a rupe t=cerea asupra psihismului nem=rturisit al unei umanit=\i care s-a dezv=\at s=-[i mai adulmece umbra (Andrei Ple[u). Prin urmare, asemeni individului singular, [i umanitatea ]n generalitatea sa tipologic= re-devine curioas=... de sine; curioas= ([i) fa\= de unele fenomenologii care acolo, ]n interiorul cosmic, duc la declan[area imprevizibil= a anumitor procese psihice enigmatice, greu de localizat, contemplat, fixat, supravegheat (monitorizat!) etc. Unul din ele este, bine]n\eles, [i ceea ce a fost numit inspira\ie, care, ca [i problemele naturii [i func\iei emo\iei ]n general, drept mod (sau... metod=?) de manifestare a vie\ii psihice, nu [i-a g=sit [i greu de spus dac= ][i va g=si o clarificare unanim acceptat=. (Unde mai punem c= este aproape imposibil s= surprinzi [i s= redai ]n cuvinte procesele de con[tiin\=, mentale [i senzitive, care te cople[esc, te domin=, te orienteaz= sau... dezorienteaz= atunci c`nd e[ti hai s= zicem inspirat...) }ntreaga factologie (sau doar... filologie!) ]nregistrat= ]n opiniile at`tor arti[ti sau adep\i ai freudismului este foarte divers=, deseori subminat= de contradic\ii [i excluderi mutuale categorice, deconcertante. La urma urmelor, precum bucuria sau triste\ea, inspira\ia (ca [i... cosmosul interior!) este o senza\ie pur personal=, imposibil de a fi definit= [i, deci, verificat= de al\i indivizi (inclusiv, de cinul cel de tain= al poli\iei secrete...), fie ace[tia colegi-arti[ti sau psihologi (sau... magicieni!). De unde s= [tie ce [i cum psihologul sau cinul cel de tain= din tagma reali[tilor ]n civil (s= [tie c`nd se va ]nt`mpla actul tr=d=rii, nu?!), dac= improbabilul [i accidentalul nu-i permite nici barem ]nsu[i artistului in actus s= presupun= ce poem i se va releva peste o or=, ce nuvel= ]l va ispiti peste o lun=; ]n general nu [tie dac= va mai scrie ori ba peste, colea, un an de zile, pentru c= orice artist (de la Valry cetire) vie\uie[te ]n intimitatea arbitrarului s=u [i ]n a[teptarea necesit=\ii sale (a[ijderi, [i a... inspira\iunii sale...), necesitate pe care o cere ]n orice clip=; [i o ob\ine ]n circumstan\ele cele mai nesemnificative. Aceast= stare de necesitate sau permanent= dorin\= de a crea ceva anume ce ar fi imposibil s= i se ]nt`mple oric`nd, la proprie comand=, este de fapt dorin\a efectului care va produce ]n el ceea ce se poate na[te din el [i poate care anume va stimula [i, deci, va produce, ]ns=[i... inspira\ia, ca fenomen misterios asupra c=ruia nu se arat= mul\i temerari dornici de a pune problema definirii [i explic=rii ei 176

[tiin\ifice, pas de la care-i opre[te con[tientizarea [i acceptarea originalit=\ii, particularit=\ii, unicit=\ii unui sau altui artist care porne[te anume de la percep\ii [i atitudini intrinseci firii sale native, sus\inut/ impulsionat de capacit=\i psihomotorii irepetabile care [i genereaz= modalit=\ile inimitabile de operare combinatorie a con[tiin\ei [i inteligen\ei. }n ce prive[te anumi\i arti[ti, d`n[ii recunosc c= nici nu ]ndr=znesc a se autoanaliza, din teama de a nu-[i zbur=t=ci ]ns=[i clipa de gra\ie [i farmecul indecibil al crea\iei propriu-zis(e). }ns= tentativele de teoretizare, mai mult sau (de regul=...) mai pu\in... inspirate, n-au lipsit [i nu lipsesc. De pild=, Magda Arnold identificase circa 30 de teorii, grupate ]n 9 categorii, referitoare la emo\ie ]n ansamblu. Astfel c= [i ]n cazul inspira\iei care \ine de emo\ie (ca suflu din/]n interiorul cosmic) s-ar putea ]ncerca idea\ii explicative conforme cu teoriile neourofiziologice sau instinctuale, motiva\ionale sau degaj=rilor de psihoenergii, existen\ialiste (la nivel biologic) sau cognitive etc., pentru a demonstra sau doar a se ]ncerca demonstra\ia c= inspira\ia nu este ceva accidental, ]nt`mpl=tor sau subliminal, ci e un mod de manifestare a spiritului uman, ]n special a celui artistic. Un mod de manifestare prin revela\ie (]n privin\a c=reia, ]ns=, de asemenea, nici o explica\ie nu este suficient de... relevant=). Desigur, nu totul, absolut totul \ine de accidental, imprevizibil [i chiar interior-vizibil, pentru c= ]n procesul de crea\ie ]n partea sa ce e, concomitent, [i cunoa[tere judicativ= (apreciativ=) , supus de autor autosupravegherii, autoanalizei, se poate totu[i observa, identifica, ]n\elege anumite lucruri. Numai c=, ]n egal= ([i obscur=) m=sur=, r=m`n nedetermina\i mul\i factori, scap= aten\iei [i sensibilit=\ii supraveghetoare destule nuan\e referitoare la elementele psiho-motorii, mnemotehnice, la modul de tatonare [i provocare ideatic=, senzorial= [i de simbioz= creatoare, a altor [i tot altor constituen\i ai discretului, enigmaticului proces de crea\ie, de microgenez= mereu [i altfel reluat= acolo, ]n interiorul cosmic uman (care, probabil, nu e deloc mai restr`ns dec`t universul, cosmosul ca atare, fapt con[tientizat [i de Paul Valry, atunci c`nd scria c= eternele probleme ale frumuse\ii, idealului, poeziei etc., fiind mereu reluate, analizate pe nou, trec iar=[i prin infinit; pornind de la considerentul c= propriul t=u interior cosmic se ]ntrep=trunde cu Cosmosul Lumilor, ]ndr=zne[ti [i tu cu orgoliul bine temperat a-\i elucida [i a tr=i cu luciditate propriul sentiment de participant la impulsul [i sensul creator, ]ntr-o inten\ie prezent= chiar ]n inima universului, cum spunea Louis Lavelle, cu care con[tiin\a este acordat=, care nu ]nceteaz= s= o solicite [i c=reia nu ]nceteaz= s=-i r=spund=. 177

Psihologul Leonard Gavriliu considera c= una din insurmontabilele deficien\e ale analizelor de genul celor abordate ]n prezentul eseu este [i personificarea conceptelor cu care se opereaz=, caz ]n care, mai ales la autorii cu har literar, diferitele procese [i diferi\ii factori psihici devin personaje care pun la b=taie o ]ntreag= recuzit= caracterologic= [...], trezindu-i cititorului un soi de emo\ii estetice [...] C`[tig= arta literar=, dar pierde [tiin\a, conchidea savantul cu care, ]n acest punct c`[tig= arta, dar pierde [tiin\a , nu cad de acord. Cine ar putea proba c= sl=biciunile [tiin\ei referitoare la nel=murirea fenomenologiilor specifice interiorului cosmic pornesc, nici mai mult, nici mai pu\in, de la arti[tii care, gra\ie inspira\iei, [i-au creat operele? Din contra: unde c`[tig= arta literar=, are de c`[tigat [i [tiin\a. Numai c= nu de multe ori savantul tr=ie[te (]n domeniul s=u de cercetare, bine]n\eles) st=rile de revela\ie care-i sunt date artistului. E drept c=, ]n atare momente, artistul spore[te taina lumii, vorba lui Lucian Blaga, ]n vreme ce omul de [tiin\= ar dori, fire[te, ca, prin revela\ie, s= dezlege enigme, s= simplifice, s= ordoneze, s= schematizeze chiar. De parc= d`nsul ar avea nevoie de un fel de inspira\ie... [tiin\ific=, ce ar merge oarecum contra unei... inspira\ii artistice, pentru a o disocia pe aceasta ]n componentele-i psihologice; pentru a vedea ce-i ]nl=untrul ei, cum se declan[eaz=, cum ac\ioneaz= ea... Bine]n\eles ([i trist ]n\eles), e[ecul savantului e asigurat, deoarece inspira\ia e o stare ce \ine mai mult, sau poate c= exclusiv, de fascina\ie, [i nu de posibila contempla\ie asupra propriei sale fenomenologii in actus, ]n proces de declan[are [i afirmare ca travaliu ce elaboreaz= [i semnific= (botezul prin... semnificare). Mai cur`nd, inspira\ia e o stare de... fantasmagorie a spiritului, o imprevizibil=... auror= boreal= ]n cosmosul interior al firii umane. De unde [i opinia (deloc ]n recul, pare-se) c= opera de art=, semnifica\ia ei ideatic= [i estetic= ar reprezenta (cam) o cosimilitudine a hazardului, a uneia din infinitul num=r de posibile istorii ale norocului, ale jocului de destin (artistic). Iar ca reac\ie (s= admitem, ]ntruc`tva ofensiv=) la acest mod de a enigmatiza sau de a men\ine enigma (sau poate confuzia), apare tendin\a de desacralizare sau chiar de excludere a inspira\iei sau a acelui ceva pe care lumea s-a obi[nuit (sau s-a resemnat?) a-l numi prin respectiva no\iune nu tocmai... inspirat=. Curios lucru c= printre cei care, la sf`r[itul secolului XIX [i la ]nceputul secolului XX, s-au declarat ne]ncrez=tori ]n mitul inspira\iei (divinus influxibus ex alto) au fost destul de mul\i autori francezi, printre care 178

Baudelaire, Valry, Mallarm, care optau pentru altisima inteligen\= elaboratoare de art=. Apoi, ]n aceast= linie, d`n[ii au avut discipoli, precum Jean Cocteau, din m=rturisirile c=ruia face s= reproducem un pasaj-dou=: Adeseori publicul ][i formeaz= o idee fals= ]n ceea ce prive[te inspira\ia, care devine aproape o no\iune religioas=. Dumnezeule! Eu unul nu cred c= inspira\ia cade din cer! Este mai degrab= rezultatul unei profunde indolen\e [i a incapacit=\ii noastre de a pune la treab= anumite for\e noi. Aceste for\e lucreaz= ad`nc ]n noi, sprijinite de elementele vie\ii cotidiene, de scene [i patimi, [i atunci c`nd ne apas= [i ne oblig= s= cucerim acea stare de somnolen\= ]n care ne complacem asemeni unor invalizi ce ]ncearc= s= prelungeasc= visul [i se tem s= revin= ]n contact cu realitatea [...] Pentru a nu lucra, artistul este somnoros [i ]mpiedic= prin mii de tertipuri ie[irea la lumina zilei a activit=\ii nocturne. }n acest moment con[tientul preia conducerea [i se impune g=sirea mijloacelor care s= permit= ca acea crea\ie neformat= ]nc= s= capete o form=, s= devin= vizibil= celorlal\i. S= scrii, s= cucere[ti cerneala [i h`rtia, s= acumulezi litere [i paragrafe, s= le ]mpar\i cu virgula [i punctul este cu totul altceva dec`t s= por\i cu tine umbra unei piese sau a unui roman. {i atunci, ]n conformitate cu imperioasa necesitate a ie[irii din lene, somnolen\=, care ar fi antidotul? De la sine ]n\eles (inevitabilul... revers!): accelerarea, viteza, ]ntr-un cuv`nt, mi[carea! Acestea, se [tie, pot fi ob\inute pe cale sportiv= sau, m= rog, tehnic=. De aceea, se pare, frecvent-citatul Paul Valry, ]n discursul despre poezie (care ar trebui s= fie numai spirit, nu?), cu bun= [tiin\= prinde a utiliza termeni tehnici ce l=rgesc esen\ialmente posibilit=\ile jocului de idei. De pild=, la un moment dat, vorbe[te de arta poeziei care ar fi o ciudat= industrie(!) (subl.a., L.B.), ca [i cum sco\`nd zeiasca, suava, mirabila stare de gra\ie-inspira\ie poetic= ]n afara condi\iilor sale naturale, intrinseci, de suflu divin, de spontaneitate [i elan spiritual, admi\`nd absolut firesc [i travaliul con[tientizat, programat, asumat adic=, de stimulare pe cale volitiv= a facult=\ilor de generare artistic=. E ceva ce merge ]n prelungirea maeuticii (mo[irii) socratice ]n care se reg=sea [i interven\ia stimulatoare a autorului asupra propriilor energii de creator. Prin urmare, dac= ]n cazul poeziei am folosit [i no\iunea industrie (e drept, ciudat=), nu mai are rost s= fim reticen\i ]n utilizarea (u[or descalificantului, se credea...) termen de artifex. Poetica modern= a trecut peste supersti\ii [i obsesii 179

de puritani ai discursului prozodic, dar [i al celui teoretic, parc= discret camuflat-specializat, asupra poeziei. }nsu[i Valry se arat= un adev=rat maestru ]n ]mbinarea puritanismului de alt=dat= cu tehnicismele sugerate de modific=rile de discurs, la nivel ideatic, dar [i de limbaj, din timpurile moderne, spre finalul conferin\ei despre Predarea poeticii la Collge de France vorbind at`t de... natural despre interioritatea (intimitatea) unei mi[c=ri interne de producere (!) [i scopul exterior imediat [i mijloacele sau dispozitivele tehnice ale ac\iunii c`nd, ]n tainica alchimie poetic=, dimpreun= cu suflul spiritului (sufletului), opereaz= mentalul [i instrumentalul demitizatoare, cu demitizarea ]ns= nemerg`ndu-se prea departe, renun\`ndu-se la teribilisme [i prozaizare categoric=, pentru c= toate cele amintite ]n tripla lor alian\= sufletra\iuneindustrie r=m`n a fi elementele unei ac\iuni ce nu-[i are excitantul ]ntr-o lume ]n care sunt situate scopurile ac\iunii obi[nuite. }n acest mod, lucidul teoretician admitea ]n crea\ia poetic= [i o anumit= parte de inefabil, neobi[nuit, misterios, tainic (inspirat) etc. ce nu s-ar putea cobor] eminamente la starea de produse artificiale ce ar putea hr=ni o previziune care s= determine formula actelor ce trebuie s=v`r[ite pentru a ]mplini cu siguran\= acea ac\iune. Altfel spus, poezia mai r=m`ne c`t de c`t [i o hran= a zeilor, chiar dac= admite [i calea industrial= (sintetic=) de producere ([i totu[i, ce termen!) a... nutri\iei sale, a nutritivului. Pentru c=, precum opina Petre |u\ea, inspira\ia are o oarecare autonomie a eului. Dar nu o domina\ie otova, ar fi de precizat. Aceasta ar fi, pare-se, varianta de compromis, c`nd fantezia ]n tandem cu voin\a, inventivitatea ]n bun= ]n\elegere cu logica, procedeul literar ]n atingere cu cel tehnic ar constitui, s= zicem, v`rful de lance al inspira\iei, care, spunea acela[i Petre |u\ea, nu poate fi ]nlocuit= cu nimic. Experien\a poate ini\ia par\ial-empiric. Experien\a nu duce la adev=r, ci duce la identificarea empiric= a unor fapte... Inspira\ia se deta[eaz= de livresc [i de experien\=. Adic= ]i pic= ceva ]n creier. Ca din cer, cum se zice. (O explica\ie care ]i pune filosofice[te ]n ecua\ie pe adep\ii [i oponen\ii divinei clipe de gra\ie o ]ncerc= [i Emil Cioran, scriind c=: Grija pentru unitate [i sistem n-au avut-o [i nu o vor avea nicic`nd acei care scriu ]n momente de inspira\ie, c`nd g`ndul este o expresie oganic= [i personal= ce urmeaz= fluctua\iile [i varia\iile dispozi\iei nervoase [i organice. Unitatea perfect=, preocuparea de sistem [i de consecven\= ridic= o via\= personal= cu pu\ine resurse, schematic= [i fad=.) Sau, eventual, varianta de compromis ar ]nsemna a[a-numita 180

situa\ie de subcontrarietate a oarecum... paradoxalului raport dintre judecata particular-afirmativ= [i cea particular-negativ=, ]n cazul c`nd, spune [tiin\a logicii, nu pot fi ambele false, ci ambele adev=rate. }ns= oric`t de relevante ar fi (dac= sunt, totu[i) les trouvailles (g=selni\ele) ]n inten\iile de a face compatibile no\iunile de teorie literar= pur= cu cele intruse, tehniciste, reificatoare, la nivel exegetic, dar [i de limbaj, autorul Tinerei Prace subliniaz= c= ]n poezie [i poetic=, ra\ionamentele sunt de fapt ni[te paralogisme ce presupun imprecizia no\ional=, aproxima\ia semantic=, adic= indefinibilul, aceea ce nu corespunde nici unui termen finit (subl.a., L.B.) al experien\ei auctoriale ]n imensul domeniu al producerii operelor spiritului. Da, oric`t ar fi de inconfortabil, trebuie s= ne obi[nuim cu uzan\a no\iunilor de producere, indusrtrie, impuls exterior, aplicate poeziei, artei poetice, muzicii sferelor, dac= vre\i... pentru c= tot de la Valry cetire modurile de manifestare ale poeziei \in ca [i cum de autoreflexivitate, de re]ntoarcerea la origini, proces ]n care chiar [i ciudata industrie are drept obiect [i menire de a reconstitui emo\ia desemnat= de primul sens al cuv`ntului. Iar emo\ia, ]n cea mai mare parte, nu e dec`t indecibil, indefinibil sau paralogism care ]mpiedic= intruziunea categoric= de sorginte industrial=, tehnicist=, s= striveasc=, vorba lui Lucian Blaga, corola de minuni a lumii. Anume industria [i minunea care, din c`te am v=zut, sunt deopotriv= valabile ]n contexte artistice axiologice, te fac s= ]n\elegi stridenta relativitate a terminologiei aplicate fenomenologiei esteticului; o terminologie... par\ial=, departe exactitatea acoperitoare, ]n deplin=tate, a sensului pe care ai dori s=-l ]nf=\i[ezi c`t mai explicit interlocutorului. Conceptele de care dispune ]n reflec\iile despre art= opereaz= cu aproxima\ia, sugestia, aluzia, ba chiar ambiguitatea care, de altfel, prin ]ns=[i imposibilitatea de a li se anihila atare natur=, au ajuns organic constitutive artei. Adic=, e aici ([i) o problem= de limbaj care, de altfel, i-a preocupat [i-i preocup= pe exege\i sau pe voluntariamatori. {i foarte fireasc= e abordarea problemelor de cercetare literar= anume ]n atingere cu divina inspira\ie, pentru c=, s= ne amintim, hermeneutica ]l are de patron alegoric pe ]nsu[i Hermes, eternul crainic [i translator/interpret al mesajelor zeilor, al semnifica\iilor divine din ve[tile pe care le purta, iar acela[i rol de intermediar(i) ]l au [i poe\ii care, men\iona Platon, prin operele lor, transmit suflul [i esen\a inspira\iei divine, comunic=rile unor fiin\e superioare. }ns=, indiferent de situa\ia (sau: preferin\a, moda) la zi, ]n prelungiri [i adi\iuni terminologice, poezia [i poetica ]ntruchipeaz= acel 181

mitologic {arpe care ][i mu[c= (m=n`nc=) propria coad=, [arpele incertei terminologii mai reduc`nd din ce pare impropriu trupului [i existen\ei sale c`t mai fire[ti, adecvate mediului (metaforic [i teoretic), aflat, de altfel, [i el ]n sensibile, dar nu radicale metamorfoze cerute [i sugerate de starea de spirit [i con[tiin\= a culturii [i civiliza\iei umane ]n perpetua lor contemporaneitate/ contemporaneizare [i u[oare, dar inevitabile diferen\e de ele ]nsele, cele din ]ndep=rtata antichitate sau din recentele odinioare ce nu s-au dezis de Izvorul Castaliei, nimf= din Focida pe care Apolo a transformat-o ]n F`nt`na Inspira\iei de la poalele delficului Parnas. [Chiar dac= ingenuei, antico-romantico-miraculoasei i-a[ zice concep\ii seculare asupra inspira\iei i-a luat locul viziunea laboratorului de crea\ie ]n care nu mai ]nt`lnim bardul vizitat de muze, ci poetul lucid, angajat ]n travaliul con[tient, calculat, determinat (...nu ]n\eleg deloc ca poetul s= fie iresponsabil, s= se lase purtat numai de jocul inspira\iei [i al capriciului. Dimpotriv=: ideea mea este c= artistul valabil s= fie una din fiin\ele cele mai responsabile care apare pe p=m`nt, Gheorghis Seferis) ei bine, nici chiar acest poetus doctus, responsabil, ]n baza subcontrariet=\ii, nu renun\= la frumuse\ea ]nduio[=toare a mitului cu f`nt`na inspira\iei... Pentru c= poetul adev=rat, chiar calculat, ]nalt instruit fiind, nu e nu poate fi! un barbar amnezic... }n lumina acestor [i altor opinii posibile ]n tentativele de a pune intui\ia [i spontaneitatea inspira\iei ]ntr-o lumin= c`t de c`t analitic=, opinii ce ar putea fi asem=nate unor probabilit=\i judecate de alte probabilit=\i, una din mai persistentele concluzii de etap= ce s-ar impune e c=, ]n complexitatea reflec\iei asupra fenomenologiei crea\iei, e necesar a se lua ]n calcul unghiurile ambelor versante, adic= de a \ine cont at`t de enigmatica declan[are a procesului psihic artistic, ca hazard, accidental, dar [i a prevedea, cump=nitor, utilizarea, concomitent= sau ulterioar=, a unor reguli consacrate de teoria crea\iei, ca tehnic= a compozi\iei, m=iestrie sau doar abilitate stilistic=, procedeu, regie general= a componentelor ce alc=tuiesc opera. Ar fi aici ceea ce Liviu Rusu definea ca inspira\ie-efort, c`nd arti[tii sunt sili\i s=-[i completeze ideea inspiratoare, imprecis= ]n momentul apari\iei ]n con[tiin\=. Acestei categorii ]i apar\in, spre exemplu, Goethe, Flaubert, Dostoievski, Valry, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Czanne, Beethoven, Richard Strauss etc... (S= fim siguri c= aici s-a pus cel mai democratic [i nespus de ]nc=p=tor etcetera ce ar putea aduna mii de nume, deoarece interven\ia post-factum, redactarea, uneori radical=, a ceea ce \i-a propus clipa 182

de gra\ie, este obligatorie at`t ]n cazul geniului, c`t [i ]n cel al neofitului care penduleaz= indecis ]ntre chemarea muzelor [i solicitudinea inimaginabil= a calculatorului, care, s= vezi, ]n anumite momente, se ofer= s=-l ajute ]n crearea metaforelor. Spre exemplu, subsemnatul, necunosc=tor de limb= german= fiind, introduse ]n sistemul Promtxt de traducere al Pentium-ului un necunoscut cuv`nt nem\esc, iar ordinatorul d=du solu\ia ansamblu (cumul) de puncte. Oare chiar a[a s= fie?, m= ]ntrebai, pentru ca, oarecum ne]ncrez=tor, s= apelez la dic\ionarul clasic, carte tip=rit= adic=, ace(a)sta d`ndu-mi no\iunea concret=: nor! Adic=, fiind cam fantezist din fire (uman=, dar [i ]n sens de fire (s`rme) tehnice, electrice, nu?), computerul oferise... o metafor=, deconspir`ndu-[i involuntar ([i) capacit=\ile ]ntru crea\ie poetic=...) Apoi, odat= cu inspira\ia sau calculul, hazardul, dar [i talentul ca atare, de bun= condi\ie, ]n resorturile fenomenologiei/ac\iunii de crea\ie intr= [i cultura (sau lipsa acesteia), nivelul de inteligen\=, [tiin\a de a selecta [i regiza materialul [i ]nc= multe alte eviden\e sau doar nuan\e ca [i imperceptibile, unele din care celor f=r= harul intui\iei pur [i simplu nu le ofer= nici o [ans=, nici o sc`nteie ]ntru revelarea argumentativ= a inten\ionalit=\ii sublime a artei. }n foarte delicatele sfere ale interiorului cosmic este aproape exclus= cu des=v`r[ire posibilitatea de a experimenta (acel nem\esc Selbster fahrung experien\= de sine), ca ]n oarecare laborator; aproape c= nu se poate constata nimic (ca procesualitate), nici ]n imediat, nici mai apoi (la rece), dup= reflexii [i cump=niri, astfel c= nu prea pare s= aib= dreptate sus-citatul [i des-citatul Paul Valry, considerat autoritate inegalabil= ]n domeniile invocate aici, care era de p=rerea c=, uneori, poetul, omul de spirit poate fi ]n stare s=-[i someze multe nout=\i... s= se produc= ]n con[tiin\a surescitat=. Pentru c= aceasta ar ]nsemna s= ai cu adev=rat acces decizional (uneori) la misterul [i automatismul actului motor al intui\iei ca surprinz=toare [i imediat= revelare de idee. De regul=, ]n cazul c`nd ni se pare c= am fi depistat ceva din modul de manifestare a fenomenologiei crea\iei, ]ntr-un anumit moment, ]ntr-o anumit= stare de spontaneitate (c`nd chiar se ]nt`mpl=!), con[tiin\a r=m`ne, de fapt, completamente nu doar ]n afara domeniului de nep=truns al subliminalului, intui\iei, interiorului cosmic, ci paradoxal! ([i mai grav!) [i ]n afara ei ]ns=[i. {i a[a se face c=, de la Homer p`n= la cel mai recent geniu al timpurilor noastre, nu s-a auzit de existen\a solu\iilor satisf=c=toare de pus ]n formule 183

referitoare la natura enigmei, misterului, miracolului, poate c=... transumanului din noi, zic, odat= ce [i nou=, ca [i Lor, ne este imposibil de a ne cunoa[te ]n taini\ele genezei artistice care ni se ]nt`mpl= ]n fire, spirit, con[tiin\=, ]n interiorul cosmic; odat= ce ne sunt interzise deschiderile [i descoperirile de filigran ]n natura, transcendentalitatea, ereditatea, atavismul sau metafizica propriei fiin\e ce r=m`ne pentru ea ]ns=[i t=r`mul de dincolo de experien\=. Adic=, nu exist= dovezi c= obiectul unei observa\ii acut-lucide ar putea deveni ]ns=[i luciditatea! {i cine [tie dac= nu care cumva psihologia lumii nu are ]n fa\= dec`t unele perspective abisale nesupuse, ]n vecii vecilor, controlului mental ([tiin\ific) uman?... }ns=, ]n vreme ce aceste perspective neantiza(n)te, adic= f=r=... perspective, i-ar putea deprima pe unii savan\i tipicari, ele nu i-ar afecta pe arti[tii nelimitatelor fantezii creatoare, c=rora abisalul le insufl= credin\a ]n bog=\ia [i m=rinimia posibilului. Adic=, [i a imprevizibilului, drept inspira\ie sau revela\ie artistic=. }n (pen)ultim= instan\=, chiar dac= dorin\a de a(-\i) cunoa[te con[tiin\a prin ea ]ns=[i, ]n procesul de maeutic= artistic=, nu va r=m`ne dec`t o inten\ie imposibil de finalizat faptic, vei recunoa[te c= pasionanta tentativ= de autoreflexivitate e de-a dreptul fascinant=. Pe de alt= parte, [i cu adev=rat ]n ultim= instan\=, dat fiind c= ]n procesul de supraveghere a actului de crea\ie nu pot fi anihilate diversele diferen\e de abordare [i ]n\elegere a interiorului cosmic, ]nseamn= c= sunt excluse [i concluziile categorice, definitive, ce ar echivala perfec\iunea. Astfel c=, asum`ndu-mi eventualele amendamente la subiectivele glose despre inspira\ie care este curentul dinspre toate spre mine, crea\ia fiind fluxul lui invers, dinspre mine spre cititor (V. Hlebnikov), deopotriv= fiind con[tiin\= [i subcon[tient antrenate ]n proces de pl=smuire artistic=, ]mi dau seama c= cele c`teva idei metaconcluzive vor continua s= r=m`n= umbrele unor presupuneri sau dolean\e EdgarPoetice care nu pot fi concepute f=r= indispensabilul: Nevermore! Sau, poate, f=r= obligatoriul Totdeauna, dat fiind c= ceea ce e presupunere [i dolean\= ][i pretinde fireasca revenire, continuare, reabordare.
Ianuarie 2004

184

ATUURI: BLOCNOTES, FI{IER, CARTOTEC+

E de presupus c= ceea ce, peste secole, avea s= devin= blocnotes (sau carnet de noti\e) porne[te, practic, de la acta diurna (faptele cotidiene) ale civiliza\iei latine ce reprezentau ni[te ]nsemn=ri cu caracter informativ afi[ate ]n locurile publice. Dar [i ceva mai ]nainte, cu circa trei secole ].Hr., ]n epoca Republicii timpurii, pontifii romani, ]n primul r`nd, cel recunoscut ca pontifex maximus, afi[au ]n fa\a re[edin\ei lor lista evenimentelor petrecute pe durata anului ce a trecut. Tot ei ][i fixau obliga\iunile pe p`nz= de in, de unde numele libri lintei. Din toate acele informa\ii, p`n= la noi a ajuns doar, fragmentar, Legea celor dou=sprezece Table, compus= ]ntr-o latin= rudimentar=, cu fraze concise, din care lipsesc propozi\iile circumstan\iale. (M= rog, din cauza circumstan\elor...) Acele acta diurna de acum peste dou= mii de ani pot fi considerate [i mostre embrionare ale ziarelor de ast=zi. }ntr-o form= evoluat=, apropiate concep\iei moderne de blocnotes, au fost Tzantzuan-ele r=sp`ndite ]n China ]ncep`nd cu secolul IX, manopere caligrafice ce s-ar traduce ca: diverse, varia, noti\e r=zle\e. Era un gen literar elementar, ]ns= care s-a bucurat de antolog=ri sistematice, prezent`nd, de fapt, carnetele de ]nsemn=ri ale scriitorilor, ]n care erau expuse idei [i evalu=ri referitoare la anumite ]nt`mpl=ri [i evenimente. Cu timpul, acest obiect rudimentar pentru fixarea scrisului a devenit un atribut indispensabil jurnali[tilor, litera\ilor, unul dintre care, Alphonse Daudet, remarca: Observa\iile [i g`ndurile inserate aici uneori ocup= mai pu\in de un r`nd exact at`t c`t \i-ar fi necesar s=-\i aminte[ti un gest, o intona\ie, ulterior dezvoltate [i folosite ]n vreo oper= oarecare. La Paris sau ]n timpul c=l=toriilor, sau la \ar=, aceste carnete se umpleau cu noti\e fugare ca de la sine, f=r= a fi secundate de g`ndul viitoarei lor utilit=\i. E doar una din nenum=ratele m=rturii c= un atare gen de pre-literatur= a avut adep\i de, s= zicem, performan\=. Astfel, 185

pentru zelul cu care lua note, ]nc= din adolescen\=, Aurore Dupin, devenit= mai apoi George Sand, a fost poreclit= Carne\el. }n aceea[i linie francez= a apetitului pentru ]nsemn=ri merit= a fi remarcat [i Zola, blocnotesurile c=ruia sem=nau unor partituri tumultuoase, energice ale vie\ii pariziene, pe care scriitorul o cuno[tea cu ]nalt= competen\= din observa\ii directe, f=cute ]n lungi promenade [i discu\ii. O adev=rat= satisfac\ie tr=ia filologul, istoricul, filosoful [i criticul literar Ernest Renan, binecuv`nt`nd momentele ]n care ajungi s= discu\i cu oamenii [i s= iai noti\e ]n timp ce ei vorbesc (Jurnal, 1893). Un adev=rat maestru al genului a fost [i Paul Valry: apreciate fie doar [i din punct de vedere statistic, cele 285 de caiete ale sale impresioneaz= mult, ]ns= ceva mai pu\in totu[i dec`t cu adev=rat fascinantul lor con\inut. Carnetele lui Jack London reprezint= captivante e[antioane ale insa\iet=\ii pentru observa\ii, detalii, simple no\iuni, concomitent fiind exemplare [i ca exerci\ii [i elabor=ri de stil. Autorul Goanei dup= aur ][i exprima o credin\= personal= ferm= atunci c`nd ][i sf=tuia mai tinerii colegi: Face\i rost de un carnet pentru noti\e, c=l=tori\i ]mpreun= cu el, lua\i masa, f=r= a v= desp=r\i de el. Arunca\i pe paginile lui fiece g`nd ce v= vine din ]nt`mplare ]n cap. Oricum, h`rtia ieftin= e mai rezistent= dec`t materia cenu[ie a creierului, iar noti\ele ]n creion p=streaz= datele mai sigur dec`t memoria. De aceea[i p=rere era [i mult mai longevivul contemporan al lui London, Andr Gide, av`nd [i el neclintitul obicei de a purta asupra sa un carnet ]n care nota, scria oriunde, orice [i pe care ]l citea [i recitea mereu, lucru ce-l f=cu p`n= ]n pragul sf`r[itului s=u. Astfel, precum al\i ilu[tri slujitori ai literaturii, el ]mp=r\ea cuno[tin\ele ]n mod echitabil ]ntre memorie [i carnetele de note, ceea ce-i permitea s= mobilizeze o ]ntreag= armat= de informa\ii, precum remarca cineva, atunci c`nd avea nevoie de ele. Ei bine, o astfel de metod= e valabil= pentru scriitorul care are posibilitatea de a utiliza nestingherit creionul [i h`rtia, ]ns= nu [i pentru un John Milton, autorul celor dou= Paradisuri, pierdut [i reg=sit, care a orbit de foarte t`n=r (la 25 de ani), fiind nevoit s=-[i antreneze la maximum memoria, p`n= ajunge s= \in= minte circa 50 de grup=ri lingvistice de c`te 11 silabe fiecare, pentru ca mai apoi s=-[i dicteze versurile amicilor care-i veneau ]n vizit=. }ns= James Joyce, orb completamente [i el, nu miza pe solicitudinea posibilelor vizitatori, ci, dup= ce, ore ]n [ir, [lefuia ]n memorie c`te o fraz=, o transcria, pe ]ntuneric, ]n blocnotes. (Reputatul poet german Hans Magnus Enzensberger a semnat 186

[i un volum de versuri care se intitula Biendenschrift = Scrierea orbilor). Orbul Homer n-avu nevoie de noti\e, din banalul motiv c=, se presupune, n-ar fi cunoscut scrisul. E drept c= ]n cazul unor autori care nu au fost nenoroci\i de destin ca cei sus-aminti\i memoria nu numai c= r=m`ne la aparenta elegan\= de suprafa\= a impresiilor, ci consider= chiar c= munce[te prea de tot [i prea din greu, ]n consecin\= recurg`nd la [iretlicul de a evita efortul, ademenit= de dulcea [i euforizanta nimicfacere. De aici [i avertismentul lui Schopenhauer: Chiar cel mai minunat g`nd, dac= nu e pus pe h`rtie, e p`ndit de pericolul uit=rii definitive. Or, ]n cel mai bun caz, de revine totu[i, el pretinde efort [i timp, ceea ce-l f=cu pe Emerson s= afirme categoric: Fixa\i pe loc, instantaneu. Fa\= de disperata cazn= a aducerii aminte ]nsemn=rile cost= mai pu\in. }n caz contrar, ri[ti s= fii cople[it de regrete, precum i se ]nt`mpla uneori lui Valry (cel care a mig=lit la cele circa 500 de caiete!): }mi pare totu[i r=u c= nu mi-am notat c`teva lucruri ie[ite din comun, v=zute ori auzite, sau c`teva impresii, dup= o anumit= ordine. Mi-am notat idei sau, mai bine zis, momente, ori foarte simple ori deosebite prin noutate [i ecoul ce l-au putut avea. Aici remarc=m o eroare tipic=, stimulat= de ]n[el=toarea p=rere c=, odat= ce lucrurile par ie[ite din comun, este imposibil ca ele s= nu se imprime ad`nc ]n sigiliul maleabil al memoriei. Iar memoria, m= rog, ca memoria cam distrat=, superficial=, duplicitar= , caut= a nu lua ]n seam=, eschiv`ndu-se de la osteneala capt=rii [i ]nregistr=rii temeinice. E drept c= atare momente de credulitate [i sl=biciune Valry le-a avut destul de pu\ine, ceea ce reiese din propriile-i m=rturii: Consider caietul de ]nsemn=ri de o via\= ca pe un Eckerman al meu (nu e nevoie s= fii Goethe ca s= \i se ofere un interlocutor fidel). Lui ]i ]ncredin\ez ce-mi trece prin minte. {i dac= Valry se referi la Eckerman, e momentul s=-l amintim [i pe pianistul Goldenveizer, care lua cu acribie note ]n timpul conversa\iilor cu Lev Tolstoi. H=l=duind imaginar prin memoria lumii, identific=m un ]nceput de tradi\ie, hai s=-i spunem eckermanian=, ]nc= la sfin\ii apostoli. Papius, cel care aminti prima oar= de Evanghelia dup= Marcu, sus\inea c= Marcu a fost, pur [i simplu, traduc=torul lui Petru, pe care ]l ]nso\ea mereu, pentru ca, la timpul potrivit, s= transcrie din memorie ]n\elepciunile apostolice[ti ale acestuia. Mul\i dintre cititori au v=zut sau cel pu\in au auzit de faimoasele caiete l=sate de Mihai Eminescu, fabuloase prin materialul artistic [i 187

factologic ]nglobat. Dar dac= respectiva preocupare eminescian= pare fireasc=, rar cine nu ar fi surprins afl`nd c=, asemeni unui neobosit reporter al existen\ei umane, de patima noti\elor ad hoc era cuprins [i bunicul Ion Creang=. Emil G`rleanu consemna: }n tren, ]n hotel, ]n clas=, pe strad=, Creang= scotea h`rtia ce g=sea prin buzunare [i ]nsemna ce i se p=rea lui mai caracteristic. C`te ]nsemn=ri! mai exclama G`rleanu, dup= care uimirea dumisale se preschimb= ]n regretul nostru: p=cat c= s-au pierdut acele instantanee considera\iuni crengiene, depozitate neglijent prin largile buzunare ale ve[mintelor de [iac... Apoi, spre a mai ad=sta c`teva momente ]n preajma umbrei sf=tosului humule[tean, s= ne amintim de v`n=torile de mu[te ce l=sau urmele r=zbelului pe filele Ceaslovului cu care opera elevul Nic= a Petrei, pentru a invoca [i blocnotesurile pe paginile c=rora literele s-au transformat ]n pete de cerneal=, ca urmare a pic=turilor de ploaie sub care au fost deschise, cu irezistibil= ispit= [i team= de a nu pierde momentul revela\iei, f=r= a se \ine cont c= ocazia nu e propice delicatei ]ndeletniciri a scrisului. Printre filele carnetelor ner=bd=toare ve\i afla g`ze de noapte, fire de polen scuturate din pomii ]nflori\i, c`te vreun firicel de iarb= pus aici pentru a re]nvia c`ndva suflul unei emo\ii anume, ansamblul decorului ]n care au fost culese notele ]n[irate rapid, ]n neor`nduial= [i departe de etaloane caligrafice, pe nepreten\ioasa h`rtie. Deoarece un suvenir, precum ajunge a fi un fir de plant=, are aproape miraculoasa calitate regeneratoare de sentimente ]nduio[=toare. V= aduce\i aminte de finalul nuvelei Asea a lui Turgheniev? Iat= ce se spune acolo: Astfel, suflul u[oarei miresme a fragedului fir de iarb= supravie\uie[te tuturor lucrurilor [i am=r=ciunilor omului, supravie\uie[te ]nsu[i omului. {i poate c= nu e chiar at`t de absurd=, cum ar p=rea la prima vedere, situa\ia inventat= de Swift ]ntr-o proz= a sa, povestind despre ]ndeletnicirea ]n\elep\ilor de pe insula Laputa, c=rora li s-au adus fel de fel de obiecte pentru ca, aranj`ndu-le ]n diverse moduri, d`n[ii s= le foloseasc= ]n loc de propozi\ii, ceea ce vine ]n perfect acord cu una din compara\iile (filologico-fiziognomice...) lui Kierkegaard: }ntreaga via\= poate fi privit= ca un amplu discurs ]n care diferitele tipuri de oameni ar reprezenta diferitele p=r\i de vorbire... C`\i oameni n-ar fi atunci dec`t adjective, interjec\ii, conjunc\ii, adverbe! Ce pu\ini ar fi substantive, verbe active etc., [i mai mul\i aceia care n-ar fi dec`t virgule. Un blocnotes, un bile\el r=zle\, un fir de iarb=, un creion parc= pu\ine propozi\ii/]n\elesuri se pot alc=tui cu ele, ca s= afl=m anumite 188

lucruri din biografia unui sau altui scriitor? Alberes sus\inea c= Honore de Balzac [tie tot, ca un [ef de poli\ie ce ar avea acces la fi[ierele providen\ei nu doar gra\ie memoriei sale iscoditoare, ci [i buc=\elelor de h`rtie, bile\elelor cu note pe care ]n toiul efervescentei munci le ]ncleia ori le prindea cu ace pe marginile filelor de manuscris, incluz`ndu-le, deci, ]n canavaua romanelor, transfer`ndu-le din ipostaza lor oarecum jurnalistic= ]n cea beletristic=. Cei care au avut ocazia s= cunoasc= atare mostre balzaciene remarcau c= ]n ele nu putea fi vorba de o cursivitate a frazelor, r`nduiala cuvintelor r=m`n`nd cifrat= pentru mul\i. Doar ]nsu[i Balzac [i, cu mari eforturi, ze\arii mai puteau s= se descurce prin h=\i[urile manuscriselor c`rpite. Atest=m ([i) aici o metod= ceva mai r=sp`ndit=, confirmat= de mul\i, inclusiv de Lawrence: Noi (cu Robert Lee n.a.) st=m s=pt=m`ni ]n [ir [i tot umplem pagini dup= pagini cu date despre personaje, ]n a[a fel ]nc`t, atunci c`nd ne apuc=m s= scriem piesa, ele parc= ar sta al=turi de noi, ajut`ndu-ne... Cu alte cuvinte, ]ncearc= s= te g`nde[ti la o pies=, dar nu ]n gol, ci lu`nd note, umpl`nd, dac= e nevoie, carnete ]ntregi cu ]nsemn=ri. Implicit, e vorba de ceea ce Serghei Esenin numea: G`ndirea ]n montaj o culme a percep\iei [i rezolv=rii diferen\iate a lumii organice. Abilitatea ]n ordonarea cursiv= sau regizarea, prin montaj, a materialului selectat pentru volumul Din vechile carnete de note L. Panteleev, cunoscut scriitor rus pentru copii, [i-a dorit-o t=inuitoare de m=iestrie creatoare, ]ntredeschiz`nd u[a laboratorului ]n care, dup= fericita expresie a lui Jean Parandovski, se ]nt`mpl= o adev=rat= alchimie a cuvintelor. Panteleev scria: Preg=tirea acestor pagini reprezint= o ]ndeletnicire deloc u[oar=. Nu e vorba doar de o selec\ie c`nd din mii de noti\e alegi c`teva sute, ba chiar zeci; important este procesul de montaj, extraordinar de interesant, dar [i foarte greu de realizat. E suficient s= spun c= la asamblarea primei p=r\i eu am muncit aproape o jum=tate de an. Ca [i ]n cinematografie, montajul literar nu ]nseamn= tehnic=, ci art=. Dup= care prozatorul reaminte[te subtila remarc= a Lidiei Ghinzburg despre carnetele de note ale poetului Viazemski, care deja prin ele ]nsele sunt o oper= ce pare a refuza constructivismul, pentru a edifica astfel o nou= construc\ie. Maiakovski ][i ]ntregea amplele poeme ([i) din secven\ele r=zle\e pe care, din vreme ]n vreme [i ]n diverse circumstan\e, le fixa ]n blocnotes. A avea un carnet [i a [ti s= te folose[ti de el, nota ]n eseul Cum se fac versurile?, e mai important dec`t s= [tii s= scrii f=r= gre[eli ]n vechile forme metrice plesnite. 189

S-ar putea spune c= [i opera lui Blaise Pascal a luat un contur c`t de c`t ordonat doar gra\ie unei tehnici a montajului pe care, de altfel, nu i-a fost dat s=-l fac= ]nsu[i autorului. }n genere, de la un timp, straniu precum era, Pascal renun\= la orice tentativ= de a fi remarcat ca filosof [i scriitor, retr=g`ndu-se la Port-Royal, ]ntr-o acerb= sih=strie. Dup= moarte, ]n camera sa de ascet s-au g=sit ni[te manuscrise bizare ce reprezentau fragmente r=zle\e din medita\ii cu con\inut filosofic [i religios, a[ternute pe buc=\i de h`rtie al=turate f=r= nici o noim=. }n anul 1669, fragmentele au fost selectate, montate, regizate, puse ]ntr-o ordine relativ= [i editate cu titlul Cuget=ri. Prin urmare, ar reie[i c=, ordonate sau nu prea, notele pe care le fac scriitorii ar prefigura un fel de antologii ale observa\iilor exterioare, c`t [i a str=fulger=rilor de dumerire intim=, ceea ce-l f=cu pe Victor Hugo s= remarce: Observa\iile care se dob`ndesc, prin calitatea lor inedit=, ce este cu totul altceva dec`t un dar al naturii, mai devreme sau mau t`rziu, se cer incluse ]n crea\ie. Sau, lucru de asemenea important, le ai la ]ndem`n=, beneficiind de valoarea lor, deocamdat= aflat= ]n provizoriu anonimat. Dar nu numai ]n sublimul moment al inspira\iei, ci [i ]n cele ale nevoin\ei le sim\i ajutorul [i e de ]n\eles Gabriel Garcia Marquez, care spunea c=: Dac= vreodat= a[ fi pus ]n situa\ia de neevitat de a scrie o povestire de cincisprezece pagini ]ntr-o singur= noapte, a[ recurge la puzderiile mele de note, culese ani ]n urm=, [i sunt sigur c= o s= ajung la timp la tipografie. Se ]nt`mpl= ca unii scriitori s= nu-[i reciteasc= nicic`nd operele editate, ]ns= cu o deosebit= voluptate ][i recitesc blocnotesurile. Iar cei de talia lui Cehov pot fi siguri c= p`n= [i o simpl= propozi\iune poate trezi interesul cititorului. }n acest context pare a se potrivi [i afirma\ia lui Maiakovski conform c=reia, dac= o carte de nuvele a lui Cehov s-ar ferfeni\a ]ntr-at`t, ]nc`t ar face \=nd=ri subiectul, dumneavoastr= pute\i citi ca pe o povestire ]ntreag= fiece r`nd al lui r=mas nev=t=mat. }ns= recitirea noti\elor are [i fa\eta ei dramatic=... }n mai 1921, Aleksandr Blok ]ncepu s=-[i examineze dulapul cu c=r\i, mapele cu diverse materiale, revistele-manuscris pe care le elaborase ]n copil=rie. }n fine, c`nd se v=zu foarte bolnav, st`nd la pat, el ][i ]n[ir= pe plapum= carnetele de note [i prinse a rupe anumite pagini, ferfeni\`ndu-le. Bine]n\eles c= nu erau ni[te file oarecare... Aflat ]ntr-o vizit= la Mallarm, Einstein lu= aminte c=, din vreme ]n vreme, amfitrionul se retrage dup= o perdea. La ]ntrebarea p=rintelui 190

teoriei relativit=\ii ce face el acolo, poetul ]l puse la curent c= ][i noteaz= g`ndurile survenite ad hoc, ca nu care cumva s= le uite. Dar dumneavoastr= nu proceda\i aidoma? ]ntreb= Mallarm. R=spunsul lui Einstein veni s= deterioreze ceea ce p=rea ca [i cum op\iune unanim= pentru necesitatea carnetului de note. Nu, zise savantul, ad=ug`nd c= d`nsul are doar o singur= idee, cea cu relativitatea, pe care nu-i vine greu s-o \in= minte, iar alte g`nduri nu-l prea cople[esc. De la ironia ludic-histrionic= a fizicianului ]mp=timit de exers=ri la vioar= ajungem la amarul dispre\ pe care [i-l manifesta bardul englez William Wordsworth fa\= de blocnotesuri, sus\in`nd c= el a fost [i a r=mas adeptul crea\iei spontane. La fel proceda [i contemporanul s=u Samuel Taylor Coleridge, care, dup= propria-i afirma\ie, cele 53 de versuri ale poemului Hanul Cubilai le v=zuse/auzise ]n vis, ]nc`t nu-i r=m=sese dec`t s= se trezeasc= [i, p`n= a-[i da cu ap= peste ochi, s= le a[tearn= pe h`rtie. Probabil, bardul fusese influen\at benefic de ]nsu[i onirismul protagonistului s=u, hanul mongol Cubilai, care, cic=, v=zuse viitorul palat ]n vis [i ]i re\inuse planul, pe care mai apoi me[terii ]l transpuser= fidel ]n realitate. {i Konstantin Paustovski ][i ]ncredin\a cititorii c= nu se serve[te de carnete de note din considerentul c= ]nsemn=rile ocazionale ar predispune memoria la tr`nd=vie, orient`nd-o mai mult ]n exterior, dec`t ]n interior. (E aici o chestiune mai veche: Titus Maiorescu aminte[te de regele egiptean Thamua, care, dup= spusa lui Platon ][i ar=tase temerea c= mare stric=ciune va aduce scrierea ]ntre oameni, sl=bindu-le memoria, dezv=\`ndu-i de la propria g`ndire [i deprinz`ndu-i mai mult cu p=rerile altora despre ]n\elepciune, dec`t cu ]ns=[i ]n\elepciunea.) }n ce-l prive[te pe Paustovski, nu prea exist= motive temeinice de a-l crede, fie c= ne-am referi barem la Trandafirul de aur, carte ce ni se pare ]ntru totul tipic= pentru un autor ]mp=timit de filologie, de buc=\elele de h`rtie ha[urate cu ]nsemn=ri c`t de c`t ordonate sau l=sate ]n legea haosului creator. S= zicem, chiar acest memorabil panseu: A opri povestea, povestirea, nuvela, c`nd ele apar pe lume, este imposibil. Un atare act ar echivala cu asasinarea unei fiin\e. Ele prind a ]nflori ]n con[tiin\a noastr=, ca [i cum de la sine, oare Paustovski s= nu-l fi notat nic=ieri p`n= ]n momentul ]n care, adun`nd ]n memorie [i alte cuget=ri, se a[ez= la ma[ina de scris, de unde le [i trimise direct la tipografie? Plus zeci [i zeci de date culese din biografiile marilor creatori de literatur=. S= le fi re\inut pe toate ]n memorie? Deloc credibil... 191

{i dac= veni vorba de fi[e... Un fi[ier sadea, ca de bibliotec= public=, nu altceva, ]l v=zui [i-l admirai ]n casa domnului Adrian Marino, de pe strada Rakoczi din Cluj-Napoca. Era de presupus c= doctele, eruditele, suprasaturatele cu bibliografie volume ale dumisale ce trateaz= probleme legate de hermeneutica ideii de literatur= n-ar fi putut nicidecum fi scrise doar din... memorie, f=r= suportul, decisiv, al cartotecii fabuloase prin sutele de mii de fi[e ce le insera. A[adar, o v=zusem, admir`nd-o, acum mai mul\i ani, c`nd reputatul exeget, dl Marino, era deja ]n posesia unui ordinator. Nu cred c= Domnia sa a reu[it s= transfere ]n memoria aparatului ]ntregul tezaur din acea cartotec=. Nu e deloc hazardat a constata c= fi[ele, ca [i filele carnetelor, sunt necesare p`n= la nivelul de a nota fie [i o singur= vocabul=, spre a putea respecta riguros principiul numit de Gottfried Benn coordonarea cuvintelor fa\= de un autor. Cel care [i-a ]nsu[it tehnica muncii cu cartoteca, manipul`nd sute, mii de fi[e, drept avantaj al dot=rii sale de literat, are [i ceva din arta... mozaicarului. }n genere, consider c= eseistul, ]n special, e ([i) un mozaicar literar ce orchestreaz= fi[ele, noti\ele cu virtuozitate [i, concomitent, seriozitate intelectual=, pe potriva talentului [i m=iestriei creatoare certe. Incontestabil, postmodernismul solicit=, ]ncurajeaz= at`t tehnica sugestivit=\ii intuitive, c`t [i pe cea numit= a mozaicului, a colajului. Deoarece, deschiz`nd perspectiva dublei referen\ialit=\i, textualismul/ intertextualismul este ]n raport creator at`t cu realitatea propriu-zis=, ]n multiplele ei aspecte (orice poate deveni literatur=, nu?), c`t [i cu alte texte. Exegetul american Dowe Fokkema sublinia c= formele [i ]n\elesurile specifice literaturii nu pot fi elucidate f=r= cunoa[terea textelor anterioare. Intertextualitatea se refer= la texte produse ]n culturi diferite... Cititorii care tr=iesc ]ntr-o lume global= descoper= intertextualitatea ]n referin\ele la culturi ]ndep=rtate. Borges, Calvino [i Eco sunt cunoscu\i prin practicarea acestui tip de intertextualism inter-cultural. (Iar Eco poate e cel mai vestit mozaicar al intertextualismului, neobosit cercet=tor de fi[iere, cartoteci [i, bine]n\eles, texte, texte, texte...) {i subsemnatul e unul care, de mult timp, are ([i) un beneficiu de... inventar, dac= m= g`ndesc la fi[ierul pe care (mi) l-am organizat [i completat continuu ]nc= de pe timpul studen\iei. (De altfel, tot de atunci, de acum circa 35 de ani, am ]nceput s= adun [i date pentru eseurile din volumul {lefuitorul de lentile.) M=rturisesc c= e cu adev=rat 192

pasionant s= [tii a folosi acest atu, al fi[elor sau blocnotesului, procesul de coordonare a ideilor de baz= ]ncuraj`nd fragmentele dispersate s= se familiarizeze unele cu celelalte, s= se ]nrudeasc=, s= afle o compatibilitate democratic= ]n textul proiectat, s= suporte [i s= caute ]n construc\ie [i regie coeren\a discursului. Dar, ]n fine, s= r=m`nem fiecare la p=rerea [i taina sa. Unul invoc`ndu-l, spre exemplu, pe Nikos Kazantzakis, care se bucura nespus c`nd, seara, carnetul s=u de note ]i spunea c= a avut o zi bogat= ]n substan\= omeneasc=, altul amintindu-l pe Socrate, care refuza categoric s=-[i a[tearn= pe pergament barem un singur g`nd, fie [i cel de o irezistibil= [i proverbial= modestie: Eu [tiu c= nu [tiu nimic. (Ciudat lucru, totu[i! }n timp ce contemporanul s=u Aristofan (Ar(t)istofan!) caligrafia cu migal= pies= dup= pies=, ]n total 44, Socrate nu-[i ]nvrednici urma[ii barem de cel mai elementarisim autograf.) {i chiar dac= ecua\ia op\iunilor r=m`ne ]n deplin= relativitate, subsemnatul nutre[te sfielnica speran\= de a fi acoperit c`t de c`t aria subiectului despre carnetele de note, fi[iere, cartoteci, c`teva din care l-au ajutat [i pe el ]n problema dat= [i pe care nu se gr=be[te s= le ]nchid=, captivat de surprinz=toarea coresponden\= dintre preconstructele literare, culturale asumate cu predilec\ie, [i pe care le-a pus [i la baza prezentului text.

DE LA ADAM GRE{EALA SAU EROARE {I... PEDEAPS+

Greu sau poate chiar imposibil de spus care a fost acea proton pseudon, precum numiser= grecii vechimilor dint`ia (cea mai important=) gre[eal=, ]ns= adev=rat este c= erorile au existat de c`nd lumea, insinu`ndu-se, bine]n\eles, [i ]n literatur=, astfel c= ]n derularea subiectului ]ncepem chiar cu... Geneza, invoc`nd ]nduio[=toarea gaf= comis= de John Milton ]n poemul Paradisul pierdut, unde Adam regret= amarnic c= nu se poate odihni cu capul pe genunchii... mamei sale. {i, odat= ce am ]nceput cu Atoatepornirea, s= ne ]ntreb=m cum ar trebui considerat scrisul negru pe alb (]n Faust), prin care Goethe sus\ine c=, ini\ial, ]naintea a orice, a fost fapta, spre deosebire de autoritara, parc=, predic= a Sf`ntului Ioan Teologul, ]n care se spune c= La ]nceput a fost cuv`ntul? Ce e, eroare sau adev=r iconoclast?... De ar fi fost o eroare con[tientizat=, Goethe ar fi trebuit s= treac= de partea lui Benjamin Franklin, care declara c=, dac= providen\a i-ar oferi posibilitatea s=-[i reia de la cap=t via\a, d`nsul ar tr=i-o exact a[a cum i s-a ]nt`mplat, cer`nd numai o singur= [i insignifiant= favoare: de a-[i putea corecta gre[elile din edi\iile operelor sale. }ns= Milton nu mai apuc= s=-[i revad= Paradisul pierdut: pierdu vederea, ]n orbitele ochilor s=i stin[i lumin`nd doar lacrimile de poc=in\=, c`nd ][i spunea c= Cel de Sus l-a pedepsit at`t de nemilos din cauza c=, ]n tinere\e, el, scriitorul, a cutezat s=-l critice pe regele Angliei. Eroarea... adamic= a bardului englez a r=mas din r`ndul celor ce n-au fost depistate cu promptitudine, ]n timp util, s= zicem, perpetu`ndu-se de la o edi\ie la alta a poemului. O neconcordan\= din romanul Ambasadorii al lui Henry James a d=inuit 77 de ani, din 1903 p`n= ]n 1980, c`nd, ]n sf`r[it, cineva observ= c= unul din capitole nu e plasat la locul cerut de logica derul=rii nara\iunii. Pentru unele personaje de roman, cerneala din c=limara lui Marcel Proust se dovedi a fi cu adev=rat ap= vie f=c=toare de minuni: doamna 194

Villesparisis moare ]n Captiva, ]ns=, ca [i cum nu s-ar fi ]nt`mplat ceva ie[it din comun, reapare ]n Fugara. De asemenea, Proust uit= c= Gottard din ciclul romanesc }n c=utarea timpului pierdut s-a stins deja o dat=, de moarte bun=, [i-l mai omoar= a doua oar=, la r=zboi, ]n Timpul reg=sit. Dac= ar fi fost ni\el mai ingenios, Proust ar fi ]nsu[it un procedeu eficient, cu ajutorul c=ruia se pot evita diverse confuzii [i sminteli ce p`ndesc protagoni[tii prozelor de propor\ii ]ntinse. Modalitatea ce excludea eventualele lapsus memoriae (alunec=ri de memorie) sau elementarele neaten\ii o descoperise compatriotul s=u scriitorul Jean Du Terrail, care trecu ]n lumea celor drep\i exact ]n anul c`nd veni pe lumea celor prih=ni\i ]nsu[i marele, peste ani, Marcel Proust (1871). Pentru romanele publicate ]n foileton prin ziarele vremii, Du Terrail recruta noi [i noi personaje, unora dintre care se ]nt`mpla s= le piard= definitiv urma. La un moment dat, un cititor circumspect ]i atrase aten\ia c= el, autorul, scrie ]n timp ce are... capul ]n nori, exemplific`nd prin cazul unui erou b=t=u[, din Cavalerii nop\ii, care ][i d=duse duhul ]n urma unui duel, dar, peste o s=pt=m`n=, respectivul se re]nf=\i[= lumii f=r= s= fi fost barem pansat, oblojit. Du Terrail se vede nevoit a ]ncepe episodul urm=tor al b=snirii cu o explica\ie de rigoare: Cititorul se va mira, poate, c= marchizul X, str=puns de spada adversarului s=u, reapare ]n povestirea noastr=. De fapt, rana lui nu fusese mortal=... Apoi, pentru a evita pe viitor gafe similare celei cu norocosul duelant, Du Terrail cump=r= c`teva duzini de p=pu[i pe care le r`ndui pe masa de scris, fiec=reia leg`ndu-i de g`t o t=blie pe care trecuse numele unui sau altui personaj ce vie\uia, la acel moment, ]n abundenta sa fantezie de narator. De cum se ]nt`mpla ca vreun biet erou ghinionist s= moar=, Du Terrail ]n[f=ca respectiva marionet=, b=g`nd-o ]n sertarul biroului, pun`ndu-[i la curent amicii [i redactorii ziarelor: Gata, l-am ]nmorm`ntat! Neaten\ia lui Pu[kin, ]ns=, nici nu ]mpu[ca, nici nu str=pungea cu spada, nici nu prohodea, ci, din contra, ]ntinerea personajele mai abitir ca ]n basme. Poeta Marina |vetaeva constat= c= Aleksandr Sergheevici este preocupat ]ntr-at`t de soarta lui Pugaciov, ]nc`t uit= s=-l ]mb=tr`neasc= ]n mod firesc, natural, pe un alt personaj pe Griniov, p`n= la urm= reie[ind c= acesta este cu doi ani mai t`n=r dec`t iubita sa Ma[a, care abia ]mplinise 18 ani. }nve[m`nt`ndu-l ]n mundir de ofi\er, r=stimp de doar trei luni avans`ndu-l c`t ]n zece ani, Pu[kin pur [i simplu uit= c= Griniov nu e dec`t un adolescent firav, dac= nu chiar un copil. 195

(Apropo de... mundir. Este la fel de bizar s= nu cuno[ti, conform regulamentului militar, c=rui ofi\er ce fel de uniform= i se cuvine, precum ]n cazul deloc neimportantului scriitor D. Merejkovski, c=ruia Lev Gumiliov, milit=rosul ex-so\ al Annei Ahmatova, ]i atr=gea aten\ia c=, vede\i dumneavoastr=, Dimitri Sergheevici, ]n romanul 14 decembrie Bestujev are gradul de [tabs-c=pitan (intermediar ]ntre locotenent [i c=pitan n.a.)... }ns= Bestujev era cavalerist, iar la cavalerie nu exist= [tabs-c=pitani. El era [tabs-rotmistru (acela[i grad, specific ]ns= cavaleriei n.a.). O gaf= cronologic= referitoare la v`rsta personajelor (numai c= ]n sensul invers ]ntineririi la care recursese Pu[kin) o remarc= [i Ren Descharmes ]n nuvela lui Flaubert Bovuard [i Pcuchet. Subiectul se desf=[oar= cam pe durata a patru decenii, iar cei doi protagoni[ti au deja ]mplini\i 68 de ani, c`nd ]ncep a practica... gimnastica. Unde mai pui c= destul de b=tr`iorul Pecuchet descoper= farmecele [i pl=cutele oboseli ale amorului mai abitir dec`t un june sadea. De parc= dorind s= atenueze aceste neconcordan\e, Borges recurge la o oarecare figur= de stil, spun`nd c=, ]ntr-o carte at`t de populat= de circumstan\e, timpul, f=r= ]ndoial=, r=m`ne imobil, ]ns= peste alte c`teva r`nduri latinoamericanul se vede nevoit s= constate c= neglijen\ele sau dispre\ul ultimului Flaubert i-au descump=nit pe critici. Din cronologia astronomic=, zodiacal= dac= vre\i, s= re\inem un exemplu autohton. }n poemul lui Liviu Damian Un spic ]n inim= se vorbe[te de perioada seceri[ului, c`nd pe firmamentul nop\ii str=luce[te Clo[ca cu Pui. Ei bine, acest grup stelar, numit [i G=inu[a sau Pleiadele, din constela\ia boreal= a Taurului, ce reprezint= al XII-lea semn zodiacal, este vizibil ]ntre 21 aprilie [i 20 mai [i nicidecum ]n iunie, la cositul gr`nelor. Valentin Ro[ca ]mi povesti c= ]i atr=sese aten\ia colegului asupra acestei neconcordan\e, ]ns= Liviu Damian renun\= s= modifice pasajul, vede-se ]n baza aceluia[i principiu al relativului [i conven\ionalului admise ]n fic\iunea artistic=. Meticulozitatea cu care |vetaeva ]l studiaz= pe Griniov pare s= dezmint= prima parte a afirma\iei lui Emerson, conform c=reia pu\ini oameni [tiu s= citeasc=, dar s= confirme partea secund= a subtilei observa\ii c= femeile citesc pentru a descoperi un erou pe care s=-l poat= iubi. Tot ]n Jurnal, Emerson sus\ine c= b=rba\ii citesc ca s= se distreze. Oare s= se refere aser\iunea [i la Ren Descharmes, extrem de exigentul lector al lui Flaubert? Emerson mai sus\ine c= editorii citesc ca s= g=seasc= erori. {i chiar le g=sesc. Dar nu totdeauna 196

depisteaz= [i propriile lor gafe. Ilia Ilf sus\inea c=, indiscutabil, s-a ]nt`mplat cu adev=rat celebrul caz instrumentat de editorii Enciclopediei britanice, care anun\aser= recompens= fiec=rui cititor care ar descoperi o gre[eal= sau alta ]ntr-un anume volum preg=tit deja pentru tipar. Dup= ce se ]ncheie r`ndul supervigilen\ilor lectori [i din oficiu [i din exterior, to\i demni de-a fi r=spl=ti\i rege[te, [i respectivul tom fu tip=rit, abona\ii citir= pe foaia de titlu: Enciclopudia britanic=. Ce s=-i faci, Quandoque bonus dormitat Homerus (C`teodat= a\ipe[te chiar [i bunul Homer), zicea Hora\iu ]n Ars poetica, nu a dojan=, ci a dezinteresat= [i binevoitoare constatare c= p`n= [i ]n opera magnificului rapsod exist= destule neglijen\e. La atare erori ce i-ar fi sc=pat autorului Iliadei [i Odiseei se referea [i Benedetto Croce ]n postilele studiului s=u Poezia, mustr`ndu-i pe cei care preferau mediocritatea necenzurabil= m=re\iei care s=v`r[e[te gre[eli: pe Apollonios lui Homer, pe Bahilide lui Pindar, pe Ion lui Sofocle etc.; vezi Tratatul despre sublim... unde sunt stabilite motivele datorit= c=rora ]n operele mari se ]nt`lnesc inexactit=\i [i neglijen\e, ]n timp ce acelora m=runte [i mediocre le este u[or s= evite asemenea defecte. (}ns= exegetul italian nu era indulgent, s= zicem, cu aproape general acceptatele, cu resemnare [i deja f=r= cr`cnire licen\e poetice, sus\in`nd c= ele sunt ]ndep=rt=ri arbitrare, datorate grabei [i lenei, de la formele istorice precedente ale expresiei [i, ca atare, sunt reprobabile din punct de vedere estetic. }n mare, ar avea dreptate, ]ns= nu ]n totalitate, dac= lu=m ]n considera\ie licen\ele poetice voite, admise con[tient, ca element stilistic ce contribuie la expresivitatea [i, uneori, chiar originalitatea textului.) Dac= ar tr=i ]n zilele noastre de pre-globalizare, la destule erori de geografie [i istorie, inserate ]n tragediile sale, Shakespeare le-ar plusa, f=r= ]ndoial=, [i pe cele de limb=, deoarece, ne spun pedan\ii statisticieni, din cele 450 mii de lexeme utilizate ]n engleza curent= genialului poet i-ar fi pe ]n\eles doar circa 250 mii, celelalte no\iuni sau c= au fost substituite, sau recreate pe nou. Continu`nd croaziera de bibliotec=, afl=m c=, ]n 1871, Ion Creang=, ]n colaborare cu C. Grigorecu [i V. R`ceanu, editeaz= manualul }nv=\=torul copiilor ce s-a bucurat de popularitate, dar [i de suficiente repro[uri. }n recenzia din revista Contemporanul, I. N=dejde remarca talentul lui Creang= ca autor al p=r\ii artistice, concomitent critic`nd erorile din compartimentul [tiin\ific alc=tuit de ceilal\i doi coautori. Printre afirma\iile 197

de-a dreptul hazlii ale lui Grigorescu [i R`ceanu sunt [i cele ce sus\in c= albinele fac cear= din polen sau c= pajura [i cocorul ar fi una [i aceea[i pas=re. Creang= ]ncerc= oarecum s=-[i apere colegii, ]ns= N=dejde reveni asupra chestiunii, subliniind din nou meritele povestitorului [i pedagogului Creang=, dar f=r= a c=dea de acord cu contraargumentele acestuia, recunosc`ndu-i doar o generozitate vrednic= de o mai bun= ]ntrebuin\are [i ]ncheindu-[i luarea de atitudine cu memorabila butad=: Fie, dle Creang=, cum zici dta, numai de n-ar fi cum zicem noi. }n fine, Creang= [i N=dejde au r=mas ]n rela\ii corecte... Un alt mare prozator, Mihail Sadoveanu, comb=tea frecvent ignoran\a de orice fel ce se insinua ]n literatur=, ]ns= i se ]nt`mplau [i lui anumite erori, despre una din ele povestind Eugen Boureanu, [i anume cea c`nd Sadoveanu se referea la un scriitor ce folosea numele de dumitri\e pentru o floare de toamn=, ripost`ndu-i ]n mod cu totul impropriu c= dumitri\a este ]n fond o floare ginga[= de mai... }n cazul citat ignora, sau poate a fost o simpl= sc=pare, apopierea legitim= dintre floarea pus= ]n cauz=, dumitri\a, [i Sf`ntul Dimitrie, s=rb=toarea noastr= de toamn=. Se ]nt`mpl= [i mai [i: ]n prefa\a la C`ntecul lui Hiawatha, un traduc=tor ceh, pe parcursul a mai multor pagini, a tot corectat erorile de botanic= [i zoologie ale lui Longfellow, inform`nd cititorii c=, p`n= la sosirea europenilor, pe continentul american nu cre[teau harbuji, nu erau fazani, pantere, capre negre, g=ini de cas= etc. care populeaz=, impropriu, scrierea respectiv=. Voltaire nu g=sea potrivit ca autorii s= se supere c`nd opera le este citit= cu luare-aminte, ]ntruc`t: Trebuie s= indic=m gre[elile ]ntr-o carte folositoare; anume aici trebuie ele c=utate. A-i contensta ceva unei lucr=ri bune ]nseamn= c= o respec\i; altele nu merit= aceast= onoare. Bine]n\eles, doar ]n cazurile c`nd luarea-aminte nu degradeaz= ]n blagomanie de care, spre exemplu, d=dea dovad= un literat chi\ibu[ar care ]i spunea lui Dostoievski c= ]n romanul Idiotul a depistat o inexactitate. Fiodor Mihailovici se interes= care ar fi ea. Vara aceasta eu mi-am petrecut-o ]n ora[ul Pavlovsk, ]ncepu s= povesteasc= cititorul supravigilent, [i, plimb`ndu-ne ]mpreun= cu fiica, am tot c=utat fastuoasa vil= ]n care locuise eroina romanului, Aglaia Epancina. Crede\i orice dori\i, ]ns= o astfel de vil= ]n Pavlovsk nu exist=. (Ce mai! Este vorba de un aplomb profan, voit exagerat, departe de ]n\elegerea libert=\ii [i inventivit=\ii artistice ce presupune conven\ionalitate ]n cel mai ]nalt grad...) Iar un coleg de breasl= ]l puse la curent pe Dostoievski c= 198

citise [i recitise discursul procurorului, fix`nd, cu ceasul ]n m`na, durata lui, pentru a se convinge c= r=stimpul cronometrat difer= mult de cel indicat ]n roman... S= nu fi g=sit respectivul condeier c= atare necorespunderi intr= ]n regula pl=smuirii beletristice [i se ]nt`lnesc din abunden\= ]n literatura lumii? Inclusiv, ]n opera lui Lev Tolstoi, care afirmase pe un ton justi\iar: Oric`t ar p=rea de straniu, crea\ia artistic= trebuie s= respecte [i mai mult exactitatea, dec`t [tiin\a. Fire[te, celebrul prozator exagera. O dovedea [i Fiodor Sologub, care sus\inea sigur, ([i) ]n sens metaforic c= scriitorul abia spre v`rsta de o sut= de ani ]nva\= s= scrie impecabil, iar p`n= la o sut= de ani nu e dec`t o prob= de condei. Chiar [i ]n cazul lui Tolstoi. Romanul R=zboi [i pace con\ine o mul\ime de gre[eli, ]n Ana Karenina e deja ceva mai bine. Iar }nvierea e incomparabil superioar= celorlalte dou=. Iar Iuri Ole[a se ar=ta [i mai pu\in curtenitor cu titanul de la Iasnaia Poleana, spun`nd c= lumea parc= s-ar preface a nu observa stilul coroziv al lui Tolstoi cu ...]ngr=m=diri de propozi\ii secundare cosubordonate prin puzderie de conjunc\ii [i prepozi\ii invariabile. La drept vorbind, ]n literatura rus= e unicul stil at`t de liber [i caracteristic prin incorectitudinea sa... [i nimeni nu ofer= vreo explica\ie de ce Tolstoi scrie at`t de agramat. Ar fi cazul... s= se elaboreze dizerta\ii despre originala agrama\ie a lui Tolstoi. De fapt, s-a remarcat c= celebrul narator [tia de erorile sintactice, [i nu numai, pe care le comitea, de mai multe ori referindu-se la stricatul (s=u) stil, ]ns= n-a g=sit necesar s= evite sau s= elimine inadverten\ele. Se zice c= [i prin atare insubordonare sintaxei generale Tolstoi ][i manifesta revolta contra oric=ror norme [i prescrip\ii... Chiar dac= ]nsu[i contele scriitor afirmase, exager`nd cu bun= [tiin\=, c= arta, inclusiv literatura, ar trebui s= tind= spre exactitate. (La o adic=, o inexactitate o atest= p`n= [i faimoasa fresc= a lui Michelangelo Cina cea de tain=: ([i) pe timpul apostolatului cristic, ]n Orient nu se obi[nuia a sta la mas=, ci jos, pe covor. Dac= s-ar insista asupra strictului adev=r, aceasta ar trebui s= fie [i poza/pozi\ia lui Isus Hristos [i a celor 12 apostoli: cu picioarele ]ncruci[ate, pe du[umele, acolo unde au decis s= \in= conclavul...). Evident c= s-ar cere [i alte l=muriri referitoare la raportul dintre precizia [tiin\ific= [i autenticitatea observa\iei artistice. De obicei, anume aici se t=inuie[te subtila diferen\=. }n proza sa, acela[i Lev Tolstoi a excelat tocmai ]n veridicitatea artistic=, nu ]n cea academic=, precum ]n Moartea lui Ivan Ilici, unde constat=, spre exemplu, c=, fiind ]mbr=cat= ]n negru, fiica protagonistului avea o talie 199

sub\ire, ce p=rea, [i mai sub\ire ca ]n realitate, ori ]n Dup= bal, unde descrie casele care, ]n cea\a ce le ]nv=luia, p=reau [i mai ]nalte. Pe baza acestor [i altor pilduiri, zadarnic ]ncerca filologul M. Altman s=-[i fondeze opinia conform c=reia ]nsu[i Tolstoi a fost ]nzestrat cu o exactitate de savant. Iluzia optic=, ]n virtutea c=reia culoarea alb= pare s= sporeasc= volumul corpului, iar cea neagr= ]\i d= senza\ia c= mic[oreaz=, sub\iaz=, nu \ine de exactitatea omului de [tiin\=, care, de fapt, ar trebui s= ne confirme una [i bun=: ]ntr-un caz [i ]n cel=lalt, indiferent de cromatic= [i optic=, orice corp r=m`ne acela[i, neschimbat ca propor\ii! Autenticitatea observa\iei vizuale nu respect= exactitatea [tiin\ific=, ci e ]n conformitate doar cu senza\iile noastre (fie ele [i iluzorii). P`n= [i rigurozitatea filosofic= nu respect= ]ntru totul precizia matematic=, s= zicem. Pentru c= una din defini\iile filosofiei e [i urm=toarea: Atitudine (]n\eleapt=) fa\= de ]nt`mpl=rile vie\ii; mod specific de a privi problemele vie\ii. Ei bine, exist= totu[i o diferen\= ]ntre liberalele atitudini, mod specific [i stricte\ea academic= propriu-zis=. Tot ]n aria disputei precizieliber-consim\it e necesar s= remarc=m c=, uneori, sunt bune [i erorile. Uneia din ele ]i dator=m elaborarea doctrinei existen\ialismului, care, conform unei afirma\ii deloc lipsite de temei [i ajunse deja loc comun, porni de la traducerea gre[it= de c=tre Jean-Paul Sartre a unei no\iuni-cheie din concep\ia filosofic= a lui Martin Heidegger. }nsu[i p=timitul, cel cu pierderea, sus\inea c= sursa ideilor originale ale lui Sartre porne[te de la proasta cunoa[tere de c=tre francez a limbii germane. (Unde mai punem c=, dintr-o eroare, a fost descoperit= [i America, ]n timp ce navigatorii c=utau India...) }n ce prive[te erorile scriitorilor, s-ar putea sus\ine c= unele din ele par de-a dreptul artistice, plastice, precum cea cu Adam [i mama lui, sau ]ntoarcerea duelan\ilor din drumul ce ducea inevitabil spre aspra Judecat= de Apoi, sau prohodirea nevinovatelor fanto[e... Chiar dac=, ]n cazul altora, precum cea cu albinele [i ceara, g=se[ti de cuviin\= s=-l la[i s= vorbeasc= ]n locul t=u pe naratorul din romanul Maestrul [i Margareta de Bulgakov: Greu de spus cum ajunsese Ivan Nikolaevici la gre[eala asta, poate din cauza for\ei de sugestie a talentului s=u sau a totalei necunoa[teri a problemei. Pentru c= [i marii, genialii creatori cad (uneori, ca ni[te... ]ngeri, poate) sub inciden\a general-valabilei sentin\e antice Cuiuvius hominis est errare, nillius nisi insipientis in errare perseverare = Orice om poate gre[i, numai prostul st=ruie ]n gre[eal= (Cicero), cunoscut= ]n varaianta-i esen\ializat=: 200

Errare humanum est = A gre[i e omene[te. Or, precum opina Caius Traian Dragomir, Erorile lor ca scriitori [i mai ales ca interpre\i ai valorilor care structureaz= umanitatea umanului sunt cel pu\in tot at`t de numeroase [i grave ca [i calit=\ile exprimate de ei pe terenul artei sau pe acela al eticii, ori cunoa[terii, ori accesului la transcenden\=, al capacit=\ii de a percepe imanentul, al credin\ei, sau a orice altceva. }ns= diferen\a dintre extraordinari [i cei de r`nd apare din considerentul c= remarca dl Dragomir prin partea corect= a manifest=rilor ei reprezint= sui generis centrele de iradiere ale culturilor care au organizat, prin reciproca lor asamblare, universalitatea creativit=\ii omene[ti. Adic=, d`n[ii sunt mari cu toate gre[elile lor [i chiar datorit= acestora (Gustave Flaubert). }n fond ]ns=, pentru cititorul foarte serios sau numai... serios, subiectul ]n spe\= a constituit, e de presupus, [i o pauz= descre\itoare de frunte, un interludiu gen scherzo despre ni[te serafice, s= zicem, eresuri ]n stare s= trezeasc= z`mbetul relaxant. La urma urmei, ]nsu[i Erasmus constata rezonabil c= eroarea este fecund= (Fecundus est eror), ]n sens deloc rezolut, ci oarecum chibzuit-conciliator, av`nd ]n vedere c= astfel se pune ]n lumin= o contradic\ie [i se ]nlesne[te calea spre o solu\ie pozitiv= [i, deci, eficient=.

STENOGRAFIA }NF+|I{+RII
Comment, me dit-il, osez-vous galoper sur les champs rservs la syntaxe? Tristan Tzara

}n vara anului 1912, Guillaume Apollinaire se afl= ]n stadiul organiz=rii/regiz=rii unui nou volum de poeme, c=ruia, ini\ial, ]i spune Eau de vie (Rachiu), pornind de la distihul: {i tu bei acest alcool arz=tor ca via\a ta, / Via\a ta pe care o bei ca pe un rachiu. (A se re\ine c=, chiar ]n baza concep\iei poetului ]nsu[i, ]n manuscris [i ]n textele publicate prin reviste semnele de punctua\ie erau la locul lor, nefiind ]nc= devalorizate/dezamorsate detaliu la care voi reveni.) }ns= cognomenul c=r\ii ]l \inea ]ntr-un [ah al ]ndoielilor [i timidei dolean\e: Poate c= totu[i altceva, altcumva... Pentru ca, la sugestia inventivului Blaise Sendrars, s= se fixeze definitiv asupra titlului, care, cur`nd, devine notabil: Alcooluri. Numai c= Rachiul, ca titlu ini\ial ([i, cumva,... ini\iatic?), a fost regretat la modul foarte serios de unii colegi [i amici ai poetului, precum se ]n\elege [i dintr-o scrisoare a lui Ludwik Marcoussis, pictor de origine polonez=, angajat fervent ]n constituirea cubismului: Pe noi, cei de la LAmi mile (numele unui bar parisian, n.a.), titlul ne-a entuziasmat. Eau de Vie era o no\iune foarte cubist=. Dar vai! alt elan a intervenit, probabil, [i, cur`nd, am prins de veste c= Eau de vie se va numi Alcools. Nu am aflat niciodat= cine l-a determinat pe Apollinaire s= fac= aceast= modificare. S= fi ascultat oare sfaturile celor din clanul Cyrano, ale celor de la Closierie des Lilas, sau, oroare! ale celor din rue de Cond? }n semn de protest, rosteam tare Alccools, accetu`nd s-ul final. Acest incident ne-a ]ndep=rtat de Apollinaire pe noi, cei care vroiam s= facem din el un Mesia al noii estetici. Oricum, chiar ]n urma unor imprevizibile [i regretabile ]ndep=rt=ri, de autor [i de carte, Alcoolurile relevau unele din cele mai particularizatoare virtu\i ale geniului poetic apollinaireian, prin care se trece, radical [i virtuos, de la formulele prozodiei clasice la un vers liber cu adev=rat desc=tu[at, ce anun\a 202

mi[carea suprarealist=. (De altfel, no\iunea de suprarealism apare pentru prima oar= anume la Apollinaire, ]n prefa\a la piesa Mamelele lui Tiresias.) Din tezaurul poeticii tradi\ionale, din experien\ele ei ce puteau servi de imbold novator, Apollinaire extrage fermen\ii poeziei noi, istoria literaturii universale atest`ndu-l pe drept drept unul din ilu[trii ini\iatori ai acesteia. Se afirm= c= ilumin=rile sale ]ntru deschideri novator-creatoare ar fi avut de imbold poemul Pa[te la New York, pe care Blaise Sendrars l-a citit, ]n aprilie 1912, ]n atelierul pictorului Robert Delone. Sensibil [i receptiv la textele [i subtextele colegilor, Apollinaire remarc=, revelator pentru sine [i benefic pentru perspectivele crea\iei sale, fluxul [i suflul unei altfel de con[tiin\e poetice, c=rora li se cerea/potrivea o ritmic= adecvat=, necunoscut= p`n= atunci ]n prozodia francez=. Pornind ([i) de aici, el scrie celebrele, mai apoi, poeme Zona [i Vendmaire (Culesul viilor) ce aveau s= (de)marcheze o crucial= modificare de paradigm= ]n poezia \=rii sale, dar [i ]n cea european= ]n general. Dar, odat= ajunse la tipografie, Alcoolurile avur= o corectur= de cotitur= (!), re\inut= de memoria poeziei dintotdeauna dintr-un motiv cu totul special: lu`nd [palturile din redac\ia Mercure de France, unde era preconizat= apari\ia volumului, Apollinaire pur [i simplu ][i... v=duve[te versurile de semnele de punctua\ie, pe care le exclude cu des=v`r[ire, cer`ndu-le editorilor s=-i respecte dorin\a. N-a fost deloc u[or: dup= lungi [i ]nfl=c=rate discu\ii, cei din redac\ie au cedat cu greu. Motivul neobi[nuitei [i curajoasei decizii n-ar fi totu[i cel expus ]n anecdota devenit= loc comun: c=, chipurile, ]n probele tipografice care i se oferiser= poetului, ze\arii comiseser= un ]ntreg furnicar de erori de tot soiul, multe dintre ele \in`nd de punctua\ie. Citind c`t reu[i s= citeasc=, Apollinaire se ]ngrozi de ]nf=\i[area [palturilor [i, pentru a simplifica tran[ant datele problemei, ceru s= fie excluse toate dar absolut toate! semnele de punctua\ie. Bine, dar se pune ]ntrebarea de ce, exact ]n aceea[i perioad=, public= versuri f=r= semne de punctua\ie [i Georges Rouault, un t`n=r pictor foarte promi\=tor? (Printre altele, probele sale literare erau de asemenea demne de toat= aten\ia.) Astfel c= nu putea fi vorba de anecdotic=, ]n virtutea c=reia se mai spunea c= n-ar fi exclus ca ]nsu[i Apollinaire s= fi lansat acest subiect u[or frivol, pentru a nu fi s`c`it cu ]ntreb=ri referitoare la cazul respectiv. Iar istoricii literari aduc probe ante-(nu: anti...)-Alcooluri, constat`nd c= p`n= la aceast= carte Apollinaire publicase deja poeme ]n care nu mai 203

utiliza semnele de punctua\ie, primul dintre ele (statistica literar= vrea s= [tie tot!) fiind sus-amintitul Vendmaire. A[adar, op\iunea ar fi \inut, mai plauzibil presupun`nd, de radicalizarea multor tendin\e [i aspecte artistice, inclusiv literare; se sim\ea apropierea dezl=n\uit= a suprarealismului, a ceea ce Marinetti [i Tzara ]n\elegeau prin foarte ne]n\eleasa mi[care dada, care, programatic, atenta la condi\ia ordonatorie a sintaxei, cer`nd chiar abolirea ei, pentru c=, odat= cu scoaterea ]n afara legii a legilor gramaticale, cuvintele ar ob\ine o libertate aproape deplin=. Sau, dac= \inem cont c= Apollinaire nu era at`t de categoric ca Marinetti, ]n scrisul poetului francez eliminarea semnelor de punctua\ie [i consecin\ele acestei opera\iuni viza, eventual, ]ndr=znesc s= presupun, o sintax= pur estetic= (!), sau anume estetic=, ce ar fi f=cut ca p`n= [i excluderea semnelor de punctua\ie [i, deci, a efectelor lor reglamentatoare, ordonatoare, s= transforme chiar... absenta, deja, func\ie denotativ= ]n una poetic= de (altfel de) reprezentare*. Nu se ritmeaz=, gramatical, versul? Nimic grav: anume ne-caden\area ([i) ofer= altceva, inedit, p`n= la acel moment, lecturii textului care, ]n absen\a punctua\iei, ob\ine o anumit=/diferit= dimensiune sugestiv= ce are repercusiuni ]n redefinirea fenomenului complex al sintaxei poetice (]n acest caz, ca [i cum... dezamorsat=; sau, poate, altfel amorsat=), influen\`nd/modific`nd raporturile de simetrie [i... asimetrie ]n discurs, compozi\ia, intona\ia, accentele, nuan\=rile etc., ]n problemele de natur= semiotic=, a combin=rii semnelor [i transform=rii lor. (Ei bine, dac= expulzarea punctua\iei ar \ine, s= zicem, de un deconstructivism [avant la lettre] sintactic, de asemenea ]n literatura francez= ap=ru [i o
* }n eseul C=tre o poezie a ac\iunii [i vie\ii moderne Marcel Raymond comenta pertinent: Ne d=m seama ]ncotro se ]ndreapt= aceast= poezie. La drept vorbind, problema metricii, a prozodiei nu se mai pune. Sintaxa e redus= la c`teva leg=turi simple [i unii chiar se vor ]ncumeta s= recurg= la cuvinte izolate. Cele mai frecvente procedee sunt silepsa [i elipsa. Aceste elemente, al c=ror ansamblu ar fi constituit alt=dat= doar ]nsemn=ri ]n vederea unui poem ulterior, nu mai sunt integrate ]ntr-un sistem de g`ndire. Se renun\= la a face din ele un poem. Dac= poezia nu rezid=, de fapt, dec`t ]n reac\iile spontane ale con[tiin\ei [i ale incon[tientului, [i ]n nimic altceva, dac= ea nu e un rezultat al ordinii [i desf=[ur=rii g`ndirii, ]n tot cazul, nu al unei ordini voite, realizate de spirit, ci al asocia\iilor libere de imagini, de ce s-o dilu=m, turn`ndu-i cear= moale ]ntre fisuri, de ce s-o articul=m, a[ez`nd-o pe o arm=tur= logic=? Ra\ionamentul st= ]n picioare, ca at`tea altele. Rezult= de aici c= ajutorul pre\ios al ritmului dispare? Nu ]ntru totul: ritmul acestei poezii e visceral, nu metronomic. Iar alburile tipografice care ]nconjoar= nota\iile ]nchipuie pauzele g`ndirii, perioadele ei de condensare [i de coagulare. Pe h`rtie se analizeaz= doar piscurile g`ndirii.

204

form= a sa numit= de Roland Barthes dezortografiere, atunci c`nd se refer= la Darms, un parchetar, revolu\ionar din fire, care tr=sese un foc de arm= asupra regelui. La timpul respectiv, Victor Hugo observase c= ceea ce revine cel mai adesea sub pana lui Darms este aristocra\ia, pe care el o scrie haristaukrassie. Cuv`ntul, scris ]n acest fel, este destul de ]ngrozitor. O atare extravagan\= a semnificantului Barthes o mai nume[te ]n eseul Pl=cerea textului m=runt orgasm ortografic. }n acela[i text, chiar spre ]nceputul s=u, mai ]nt`lnim unele supozi\ii literaturologice care pot proiecta spor de lumin= asupra ]n\elegerii abaterilor de la regulile ce p=reau imuabile, abateri caracteristice operelor modernit=\ii, valoarea c=rora, spune Barthes, ar veni ([i) din duplicitatea lor, prin aceasta ]n\eleg`ndu-se c= ele au ]ntotdeauna dou= margini. Marginea subversiv= poate ap=rea privilegiat=, pentru c= este aceea a violen\ei; dar nu violen\a este cea care impresioneaz= pl=cerea; distrugerea n-o intereseaz= (subl.a., L.B.); ceea ce vrea este locul unei pierderi, este falia, t=ietura, defla\ia, acel fading ce-l cuprinde pe subiect ]n inima desf=t=rii. Aceast=, cum ar fi implicit de ]n\eles, pl=cere u[or... masochist= [epitet sugerat chiar de sus-citatele no\iuni ca: orgasm ortografic; violen\=] Barthes o vede oferit= cititorului care are gustul rupturilor supravegheate, al conformismelor trucate [i al destruc\iilor indirecte. Dar o oarecare parte din motiva\ia abaterilor trebuie c=utat= [i ]n dorin\a de-a ob\ine, cum spunea Marian Papahagi, unele victorii ]mpotriva terorismului metodologic.) Dar s= revenim: bine]n\eles, [i de aceast= dat= Apollinaire ][i v=zuse demersul de-punctualizat contestat sau tratat cu ne]ncredere. Aceasta ]l f=cu s= caute sus\in=tori [i, precum ]n cazul Bestiarului sau Ereziarcului, recurge la prezentarea anonim= de el ]nsu[i a Caligramelor, scriind ]n presa vremii c=, ]n sf`r[it, vor fi publicate ]n volum aceste poeme (19131916) ce constituie lucrarea cea mai marcant= ap=rut= ]n timpul r=zboiului [i deloc mai pu\in important critici dificili, printre care [i unii clasici (]n op\iuni), au adus elogii inten\iilor sale, recunosc`nd c= nu este un ignorant de care muzele s=-[i fi b=tut joc. Au justificat chiar poezia lipsit= de punctua\ie. Iar altora, precum prietenului Yves Blanc, ]ncerca s= le insufle c= poemele respective nu \in de nici o formul=, ci corespund unor necesit=\i poetice importante, pe care nu le ]n\elegi ]nc=... Ideogramele mele sunt destul de clare, [i ]n fond nu au nevoie de comentariu. Este partea cea mai nou= din opera mea dinainte de r=zboi... iubesc aceast= noutate a spiritului meu. }n alt= 205

parte, r=spunz`ndu-i lui A. Billy (care, ]n fond, apreciase favorabil experimentele poeto-grafice, ][i exprimase [i anumite rezerve fa\= de ele), Apollinaire \ine s= sublinieze c= acestea sunt o idealizare a poeziei verlibriste [i o precizare tipografic= ]ntr-o epoc= ]n care tipografia ][i termin= str=lucit cariera, ]n zonele mijloacelor noi de reproducere, cinematograful [i patefonul. {i cu alte ocazii ]ncerc= s= repro[eze expeditiv, pentru ca, magistral, s= o fac= ]n 1918, scriind: }n ce prive[te repro[ul c= a[ fi un poet distructiv, ]l resping categoric, deoarece n-am distrus nicic`nd, ci, din contra, am tins s= construiesc. Versul clasic fusese atacat p`n= la mine; eu m-am servit de el deseori... Nici ]n arte n-am distrus nimic; am f=cut s= tr=iasc= [colile noi, dar nu ]n detrimentul celor vechi. Nu am comb=tut nici simbolismul, nici impresionismul. Astfel se confirma ceea ce avea s= teoretizeze mai t`rziu George Steiner, care vedea poemul propriu-zis drept cea mai polisemantic= dintre construc\iile umane, constat`nd ]n versul modern o antigramatic=, o alt= ordine a discursului, mai ]nt`mpl=toare dec`t cea din situa\iile normale. Demersul lui Apollinaire se ]nscria ]ntr-o mai general= tendin\= de reformulare [i re]nnoire a poeticii ]nceputului de veac XX, ceea ce-l ]ndrept=\ea pe Octavio Paz s= remarce c=, spre deosebire de confra\ii lor de pe alte t=r`muri, care p=reau a se orienta spre arhitectura... sonor=, rostit= a poeziei, adic= spre oralitatea ei, poe\ii, dar [i criticii literari francezi, eviden\iau importan\a scriiturii. Lucru pe care evit=, posibil, s=-l remarce Paul Valry ]n urm=torul fragment din Caiete: ...Racine vorbe[te [i c`nt=. Apoi ne ]ndep=rt=m de vocea omeneasc=. Hugo. Unii c=tre muzic=, ]n diferite genuri. Al\ii c=tre voci interioare [i mai mult sau mai pu\in adev=rate. Al\ii c=tre... pasajul r=m`ne neterminat [i, ]n virtuala-i perspectiv=, nu numai ]n chip analogic, ci [i [i ]n baza probelor ulterioare ale evolu\iei acestui gen literar, am putea presupune c= acest contemporan al lui Apollinaire putea fi ]n consens cu ideea lui Octavio Paz conform c=reia anume ]n Fran\a s-a n=scut poezia modern= c=reia, concomitent, i-au fost elaborate [i cele mai consecvente [i adecvate defini\ii. Bine]n\eles c= aceasta nu ]nseamn= c= doar poe\ii francezi, ]n exclusivitate, au fost cei care au ]mbinat preocup=rile practice cu interpretarea teoretic= [i conceptualizarea critic= a noului fenomen literar. }ns= ]n Fran\a mi[carea poetic= modern= lu= o atare amploare, pe care men\iona autorul mexican 206

n-au cunoscut-o poezia englez=, spaniol=, rus= sau german=. Anume ]n perioada ]n care poe\ii din S.U.A. [i America Latin= erau tot mai preocupa\i de speech sau rostire (ambele cuvinte nu sunt tocmai echivalente cu fran\uzescul parole), tinerii francezi, cu rare excep\ii, insistau asupra primatului semnului scris. Uimitor fiind ]ns=, mai remarca Paz, c= Mallarm totdeauna receptase poezia ca pe o art= a verbului [i provizoratului, ca vorbire. De aceea o [i percepea ca dublet al muzicii [i dansului; ca pe un teatru al cuvintelor (subl.a., L.B.). Aceasta ar fi [i motiva\ia importan\ei pe care o acorda prezent=rii tipografice a paginii ca spa\iu ]n mi[care. Pentru c=, pe de o parte, textul scris ar reprezenta parc= o partitur=. Pe de alt= parte, reactualiz`nd aproape complet abrogata, de c=tre tipar, semnifica\ie dintre r`ndurile vizuale [i verbale, noua grafic= prozodic= a inaugurat un alt tip de carte. O atare muta\ie, adic= cea de transformare a c=r\ii ]n obiect, care nu c= insereaz= poemul, ci, mai cur`nd, doar ]l transleaz=, reprezint= numai un singur aspect al muta\iei generale, unul din elementele componente ale procesului de materializare a cuv`ntului, esen\ialmente important pentru poezia modern=. }n fine, prin modificarea atitudinii fa\= de scriitur= se explic= [i apari\ia poeziei vizuale (acel teatru al cuvintelor!), ilustrat= [i de Caligrame, pe care Apollinaire le considera une prcision typographique lpoque o la typographie termine brillamment sa carrire, laurore des moyens noveaux de reproduction que sont le cinema et le phonographe*. O atare vizualizare sau aceast= altfel de amorsare a discursului d=dea de ]n\eles c= un text nu poate fi abordat (exclusiv n.a.) pe baza unei gramatici a frazei care s= func\ioneze numai pe baze sintactice [i semantice, deoarece expresiile respective c`[tig= semnificante diferite ]n func\ie de diverse situa\ii enun\iative, care, ]n mod firesc, implic= procedee deictice, men\iuni, presupozi\ii de diferite tipuri, precum opina Umberto Eco ]n eseul Lector in fabula (nu obligatoriu referindu-se la experien\ele suprareali[tilor) ]n tentativa de a stabili, ]mpreun= cu al\i semioticieni, o teorie a discursului. A[adar reiese poezia mai e ]n stare [i de sugestii... extralexicale. }ns=, ]n plan istoric, grafismul prozodic sau, ([i) altfel zis, atare ideograme lirice nu erau ceva absolut necunoscut, tentative de rezolv=ri verbo-grafice, s= zic a[a, ]nt`lnindu-se ]nc= ]n literatura antic=, ba
* O precizare tipografic= ]n epoca ]n care tipografia ][i termin= ]n chip str=lucit cariera, ]n zorii noilor mijloace de reproducere care sunt cinematografia [i fonograful (franc.).

207

chiar probate [i de unii din vecinii de epoc=, simboli[tii , ]n contururile lor recognoscibile, compuse prin plasarea constructiv= a literelor, se ]nt`mpla, parc=, repozi\ionarea planurilor esteticului [i utilitarului, abstrac\iunii [i determinatului, obiectivit=\ii [i subiectivit=\ii. (De aici ]ncolo, pun`ndu-se la, bine]n\eles, radical= ]ncercare autoritatea Gramaticii canonice, p`n= a o priva, u[or umilitor, de majuscula numelui s=u de [tiin\=.) Au existat verbo-grafisme [i ]n vasta perioad= dintre antici [i moderni, Benedetto Croce amintind c= jocuri [i ciud=\enii lexicale [i metrice se ]nt`lnesc ]n vechile tratate de Poetic= (Dic\ionarul poeziei populare al lui Aff, ap=rut la Parma ]n 1777), iar cele mai multe exemple le ofer= volumul Rythmica a p=rintelui Caramuel, editat ]n 1678; o selec\ie de dificult=\i [i ciud=\enii literare (compozi\ii poetice ]n form= de cimpoi, de baltag, de cruce etc....) este inserat= [i ]n Literatura na\iunii (apendice la Istoria universal= ]n 35 de volume, 18381846) a lui Cesare Cant. Prin urmare, s-ar putea sus\ine cu destul temei c= ingenioasele caligrame apollinaireiene pur [i simplu resuscitau poezia vizual=, cam ]n aceea[i perioad= fenomenul respectiv ]nt`lnindu-se [i ]n literatura rus= [i ilustrat de a[a-numitele poemebeton-armat ale lui Vasili Kamenski; s-a p=strat [i o prim= schi\= a manifestului lui Velimir Hlebnikov, intitulat Litera ca atare, din 1913, ]n care exist= deja [i letrism, [i poezie vizual=. (}n avangarda rus=, ]n acela[i an 1913, este anun\at= [i poezia obiectual=, odat= cu Tartea (cartea) transra\ional= (Zaumnaia gniga (kniga) a lui Aleksei Krucen`h, de primul exemplar al c=reia fusese prins un nasture de la pantalonii autorului. Iar ]n 1915 V. Kamenski expune dou= versotablouri. (Cam) ]n acela[i context, este irezistibil s= nu amintim [i de ego-futuristul Vasilisk Gnedov, numele c=ruia ast=zi nu mai e cunoscut dec`t unor exege\i ]n literatur=, ]ns= care a fost o personalitate inventiv= unical=, fiind considerat dint`iul reprezentant al anti-artei: una din crea\iile sale, Poemul sf`r[itului, consta doar dintr-o fil= alb=, pe care ]ns= el ]l citea ]n fa\a publicului, execut`nd c`teva mi[c=ri dirijorale.) Mai mult ca at`t, chiar cu nerevendicat= preten\ie de primat, s-ar putea vorbi c=, p`n= la spectacolul grafic al poemului, semnifica\ia... extratextual= (adic= cea care reiese nu din miezul cuv`ntului, ci din diagramarea sa [i pozi\ionarea-i ]n discurs, ]n raport cu alte cuvinte, ca aspect/efect optic) a fost prezent= ]n pagina scris= pentru teatru, precum observa [i Livia Cotorcea (Trecerea ]ntre paranteze a cuv`ntului auctorial ]n indica\iile scenice, lista personajelor, numerotarea scenelor 208

[i actelor atest=, [i grafic, trimiterea de la text la spectacol. De aici privit, textul se dovede[te a fi semn al spectacolului. Odat= spectacolul realizat, acesta devine semn al textului). Fenomenul vizeaz=, deci, un mai cuprinz=tor demers, c`nd prin figurativizarea textului se caut= tangen\ele sugestive dintre concretul pip=ibil [i spa\iul extra-cotidian al artelor. }n anumite cazuri, s-ar putea spune c= respectivele compozi\ii ]n baza alfabetului abordat ([i) sub aspect ludic, ca [i ]n cele ale pictorilor cubi[ti, sunt ]mp=nate din elemente lirice. {i aici n-ar fi contraindicat, probabil, s= recurgem la un recul cronologic de mai bine de jum=tate de secol p`n= la apari\ia Caligramelor, pentru a invoca poemul Peretele al lui Thophile Gautier, ]n care, dup= ce descrie un simplu zid de cas=, autorul constat= c=: Acest perete e ca [i cum un tablou gata ]mplinit, demn de aten\ia pictorilor, ]ns= pentru a-l reda (reproduce) e nevoie de o pensul= cutez=toare [i o palet= bogat=. Astfel, ]n crea\ia lui Gautier se z=misle[te metoda transpozi\iei, adic= a transferului ]n literatur= a procedeelor specifice artelor plastice, care avea s= aib= un viitor prolific. Inclusiv, ]n mod exemplar, ]n Caligramele apollinaireiene ]n care concrete\ea vizualizat= ]nvedera faptul c= jocul grafic al verbelor nu avea nimic ]n comun cu principiul cuvintelor ]n libertate, proclamat de futuri[ti, constatarea ]n cauz= anticip`nd, indirect, parc=, polemica ]n care, peste ani, unii semioticieni sus\ineau c= discursul estetic semnific= obiecte, iar al\ii, inclusiv M. Bahtin, consider`nd c= denota\ia cuv`ntului poetic este valoarea. }n Caligrame ]ns=, ca [i cum ]nse[i cuvintele deveneau, dac= nu obiecte, cu certitudine, elementele constitutive vizibile ale acestora. S-ar putea spune c= procedeul \ine ([i) de ni[te mi[c=ri strategice ]n... exteriorul limbajului, dar care, ]ntr-o anumit= m=sur=, antreneaz= ]n procesul de extra-reprezentare [i interiorul semnificant al acestuia. E o regizare (poate c=, uneori, o... manipulare, o speculare cu bun= [tiin\=) a grafiei cuv`ntului, dar [i a compozi\iei frazei ]n vederea complinirii, prin sugestie suplimentar=, a semnifica\iilor no\iunilor, metaforelor, textului (poeziei) ]n general, ca o inven\iune ce ar putea avea rolul ei nu doar ]n neobi[nuita, netradi\ionala conturare a formei, ci [i ]n poten\area con\inutului, idea\iei ]ntr-un complex asociativ, plurisemantic. }n acela[i timp, prin forma-i pictural=, poemul pare oarecum a se... reifica, a deveni, adic=, el ]nsu[i obiect (]n rela\ii cu alte obiecte), nu doar spirit, implicit deconspir`nd obsesia lui Apollinaire pentru ceea ce e a liniei noble\e, care a ]mplinit imaginile, precum spunea, ]ntr-o not= explicativ= la poemele 209

respective mai ]ntreb`ndu-se: Acest glas al luminii nu este oare chiar desenul, adic= linia? Pentru c=, model`nd cu migal= liniile de cuvinte, de litere, Apollinaire \inea/\intea s= pun= ]n aplicare ([i) o strategie grafic= a prozodiei, prin care configura\iile spa\iale tipografice s= reprezinte imagini plastice sugestive, ca plus de sens, ca plus de mesaj. Iar ]n toate aceste construc\ii/deconstruc\ii ideogramice erau deja remarcabile elementele de orientare a poeziei c=tre ceea ce s-a numit [i cubism literar. Tot de contextul dispozi\iilor apreciative ce analizeaz= eventuala semnifica\ie axiologic= a obiectului ]n sintaxa estetic= \ine [i urm=toarea opinie a lui Nichita St=nescu (din eseul Fiziologia poeziei sau despre durere): Ca vehicul poetic, cuv`ntul scris tinde s=-[i piard= propriet=\ile sintactice, integr`ndu-se unei morfologii pure, ]n care o propozi\ie, sau chiar o fraz= are valoarea func\ional= a unui singur cuv`nt, sau chiar a unui singur fonem. De fapt, propriet=\ile sintactice nu se pierd, ci doar se transform=, se redefinesc, ]nc`t devine explicit=, remarca Livia Cotorcea, semnifica\ia iconic= a sintaxei, v=zut= ca mul\ime de cuvinte, ]ncremenite ]ntr-un moment dat al mi[c=rii lor [i ar=t`nd lumea ca form= plastic= sau ca un conglomerat de obiecte, dar nu at`t ]n tendin\a de a anula inten\ionalitatea rela\ional= a discursului, cum crede autoarea citat=, ci doar modific`nd-o, f=c`nd-o... transparent= (!) (pentru c= e posibil ca noi, adic=, s= recre=m contururi din... invizibil(itate), precum ]ntr-un poem nichitast=nescian ]n care se spune: Am adus cu mine turma mea de lei str=vezii). Prin urmare, cuv`ntul nu doar se desface din determinarea lui rela\ional=, ci [i realizeaz= altfel de consecu\ii (imprevizibil... determinate!) cu celelalte elemente constitutive ale poemului. Se poate spune c= ]n ideogramele lirice poetul se situeaz= pe pozi\ia arhitectului ce d= desene, planuri, schi\e, proiecte, deduse din cuvinte [i chiar cu caligrafia acestora (ornamentica bucheristic= a lor), ca ]n poemele Inima, coroana [i oglinda; Ploaia; Cravata [i ceasul, aici remarc`ndu-se v=dit poten\ialitatea teatral= a frazei ca exterioritate grafic=... Adic=, modalitatea de dispunere a versurilor, de articulare grafic= a lor, ca ni[te linii de diverse siluete, contururi, indic= anume chipuri umane, de animale, forme de case sau cele numite de titlurile date imediat-sus. Spre exemplu, poemul Ploaia e scris vertical-]nclinat fa\= de baza paginii, liter= sub liter=, ceea ce \ine s= aminteasc= anume atare fenomen lacustru natural. Plou= cu voci de femei de 210

parc= aceste femei murit-au deja chiar [i ]n amintiri [i voi lichide [uvi\e ale preaminunatei ]nt`lniri din via\a mea risipindu-v=-n stropi. Iar ]nr=marea oglinzii e compus= din silabele cuvintelor sec\ionate (aminteam de grafica... bucherismului) care, re]nchegate la lectur=, dau un adagiu liric: }n aceast= oglind= sunt ]ntemni\at eu cel viu [i deocamdat= real astfel reprezent`ndu-mi nu o oglindire ci heruvimii, ]n ad`ncul oglinzii ]n locul chipului uman fiind plasat numele poetului: Guillaume Apollinaire. De regul=, caligramele reprezint= modele de metafore exacte [i [lefuite p`n= la esen\a dictonului, autonome, conscrise ca [i cum autotelic, ]n ele ]nsele. Una pe ]ntreaga pagin=, f=r= detalii sus\in=toare, l=muritoare. Cel pu\in la ]nceputul acestor revela\ii criptografice, Apollinaire \inea la ele, chiar consider`ndu-le a marca unele din succesele sale, noutatea [i experimentalismul lor remarc`ndu-le [i ]n scrisoarea deja amintit=, ]n care le r=spundea criticilor reticen\i fa\= de atare texte: Dac= ]mi voi ]nceta ]ntr-o zi c=ut=rile, o voi face pentru c= voi fi obosit s= mai fiu tratat drept nebun, tocmai pentru c= toate c=ut=rile par absurde celor care se mul\umesc s= urmeze c=ile b=t=torite, aceast= not= amar= ]ns= ne]nsemn`nd [i abdicare, renun\are, poetul mai subliniind c= ideogramele lirice constituie o prim= carte de acest gen [i nimeni nu se opune faptului ca al\ii s= mearg= mai departe spre perfec\iune. Cu titlu de plasament tipologic de ordin general, se cere precizat c= experien\ele (ludico-lucide, a[ zice!) poetico-picturale ale lui Apollinaire, precum era [i dispunerea neobi[nuit= a textului, r=m`n afine c=ut=rilor dadai[tilor [i suprareali[tilor, dar ca derivate de aici [i probelor ceva mai schematice ale letri[tilor [i spa\iali[tilor, unii dintre care acordau o importan\= manifest= elementelor ludico(fantezist)-tipografice s= zicem, Jean Pierre Fayet (n. 1925), care ][i plasa ]ncerc=rile ]ntr-un mai larg context al rutinei ce \inea (uneori, fie doar la modul dolean\ei u[or declarative) de poezia vizual=, serial= etc. (Respect`nd anticul principiu audiatur et altera pars, s= amintim c= experimentele, ce \in de jocuri [i ciud=\enii lexicale [i metrice, Benedetto Croce le trecea la (sub)capitolul art= pentru art= (ghilimelele ]i apar\in), c=reia ]i recunoa[te o anumit= valoare, ]ns= care nu este propriu-zis valoare poetic=, [i nici m=car valoare literar=, f=r= ca s= fie pentru aceasta mai pu\in real=... Arta pentru art= poate deveni un exerci\iu trudnic, a[a cum au dovedit-o provansalii prin a lor trobar clus, escur, sutil; ori exerci\iu funambulesc, ca la barochi[tii italieni [i neitalieni, sau stupid= 211

pierdere de timp, ca ]n jocurile ecourilor, acrostihurilor, rimelor echivoce [i rimelor identice, armoniilor imitative, versurilor corelative [i leporiambilor, merg`nd p`n= la versuri care ]n scriitur= cap=t= ]nf=\i[are de unelte [i de animale (subl.a., L.B.); poate fi imita\ie rece, compila\ie de forme poetice [i poate fi st`ngaci efort figurativ. }n toate aceste cazuri lipse[te iubirea [i, odat= cu ea, capacitatea de a da propriilor opere acel adev=r [i acea frumuse\e pe care pot totu[i s= le ating=, ]n limitele ar=tate mai sus: ]ntocmai unor ghirlande [i coliere de imagini pe care le sus\ine [i le une[te totdeauna un fir oarecum exterior. Pentru a conchide oarecum conciliator totu[i, nu completamente recalcitrant [i demolator: Arta pentru art= are deci [i ea o func\ie anumit=. Este o iubire printre alte iubiri. (A[adar, ]n toate aceste cazuri nu (!) lipse[te iubirea, precum spunea Croce cu zece r`nduri mai sus! n.a.) O servitute de iubire printre alte asemenea servitu\i.) E drept c= nu prea mul\i cititori aveau suficient= r=bdare [i abilitate ca s= descifreze urm`nd cu aten\ie parcursurile schi\ate ]n caligrame , spectacolele/reprezenta\ii grafice, dat fiind c= forma unora e de-a dreptul stufoas=, greu de identificat, mai ales c`nd te vezi nevoit s= cite[ti pe silabe, chiar pe litere, ]ncerc`nd s= apoximezi cursul spre un final de subiect (astfel c=, ]n acest/acel context este ispititor s= presupui c=, peste circa [apte decenii, experimentele poetului, dar [i desenatorului Guillaume Apollinaire, aveau a se r=sfr`nge, implicit [i imprevizibil, ]ntr-o cvasidefini\ie-ecou ce se configura, parc=, ]ntr-o m=rturisire a graficianului Saul Steinberg* care se referea la unele modalit=\i de a ]nf=\i[a un paravan: o hieroglif= ]n spatele c=reia se afl= un lucru inaccesibil sim\urilor... ceea ce fac a fost ]ntotdeauna o c=l=torie ]ntre percep\ie [i g`ndire, toate ca o stenografie a ]nf=\i[=rii). Alte caligrame ]ns=, precum cea intitulat= Porumbi\a t=iat= [i havuzul, nu complic= lectura, pulsa\ia [i inten\ia sugestiv= a versului fiind accentuate de ]nsu[i conturul grafic nu eminamente realist/naturalist ca ]n, s= zicem, Ceasul [i cravata (poem compus ad hoc, c`nd, ]n timpul unei conversa\ii amicale la redac\ia revistei Les Soires de Paris, Apollinaire ][i scoase cravata, pun`nd-o pe mas=, iar prietenul s=u Serge Frat ][i a[ez= al=turi de ea ceasul, spre a le aminti tuturor
* N=scut la R`mnicul S=rat, ]n 1914, licen\iat ]n filosofie al Universit=\ii din Bucure[ti. P`n= a se stabili ]n S.U.A. absolve[te [i cursurile Facult=\ii de Arhitectur= din Milano, c=rora le datoreaz= ceea ce el ]nsu[i definea drept combina\ie de precizie, desen tehnic [i ra\ionalitate.

212

c= se apropie ora dejunului, p`n= la care, ]ns=, poetul reu[i s=-[i ]ncondeieze/deseneze caligrama); reac\ia estetic= aici este alta dec`t cea dintr-o strofic= obi[nuit=, metafora fiind subtil=, desenul pun`nd ]ntreb=ri chinuitoare, \`[nind din suflet precum [uvi\ele unei f`nt`ni arteziene (J. Hartwig). R=spunsurile la ]nvolburarea nelini[titului joc de ap= injectat ]n v=zduh sunt redate prin inscrip\ia de pe temelia de piatr= a havuzului, ce sugereaz= o pagin= rece, deschis=: Cei care au plecat la r=zboi s= lupte, acum sunt ]n Nord. R=zboiul ce intr= cu brutalitate ]n destinul de om [i scriitor al lui Apollinaire, care fusese r=nit serios la cap, trec`nd prin suferin\e ]ngrozitoare. R=zboiul care, de altfel, ]mpiedic= realizarea [i altor proiecte ale poetului legate de continuarea c=ut=rilor prozodiei vizualizate ]n mod special, creator, sinestezic. Printre altele, avea drept apropiat= perspectiv= ideea edit=rii unui nu prea mare buclet color de ideograme lirice ce trebuia s= se numeasc= Anch io sono pittore ({i eu sunt pictor), ceea ce pentru m`nuitorii de penel futuri[ti [i suprareali[ti deveni un aforism u[or naiv, ]ns= semnificativ ]ntru consolidarea crezului lor c=, dac= nu era r=pus de imprevizibila [i nemiloasa boal=, Apollinaire ar fi fost cu noi. Posibil, ]ns= cu o precizare de rigoare: Guillaume Apollinaire, poetul, teoreticianul cubismului, ]n genere, al noului ]n art=, n-ar fi aderat la categoricele desprinderi ale moderni[tilor de mo[tenirea trecutului, precum [i m=rturisise, de altfel, ]n acel manifest de credin\= pe care ]l constituia, ]n esen\=, r=spunsul dat lui Andr Billy, care se ar=tase reticent la apari\ia caligramelor: Am vrut s= adaug domenii noi artelor [i literelor ]n general, f=r= s= ignor, ]n nici un fel, meritele capodoperelor adev=rate ale trecutului sau ale prezentului, deoarece: Spiritul novator este mai ]nt`i de toate vr=jma[ul estetismului formulelor [i al oric=rui snobism. El nu lupt= ]mpotriva vreunei [coli, oricare ar fi, ]ntruc`t nu vrea s= fie o [coal=, ci unul din marile curente ale literaturii ]nglob`nd toate [colile de dup= simbolism [i naturalism. El lupt= pentru restabilirea spiritului de ini\iativ=, pentru ]n\elegerea clar= a timpului [i pentru a deschide perspective noi asupra universului exterior [i interior. Or, precum men\iona A.E. Baconsky, Apollinaire e un poet mai presus de curente [i de [coli: situat la r=sp`ntia vechilor orient=ri muribunde [i a celor noi ce se vor na[te ]n bun= parte din mantaua lui... el nu e nici simbolist, nici parnasian, nici romantic, nici suprarealist, de[i poate fi revendicat de to\i. Poate fi revendicat, de altfel, ca orice mare poet de ]ntreaga tradi\ie a poeziei franceze ]n tot ce are ea mai str=lucit [i mai caracteristic. 213

{i tot A.E. Baconsky, excelent traduc=tor, autorul inegalabilei Panorame a poeziei universale contemporane (19001950), ne re]ntoarce la tema de la care am pornit: [palturile Alcoolurilor, intrate ]n istoria poeziei [i drept corectur= de cotitur=. Spre exemplu, ]n traducerile sale A.E. Baconsky repune la locul cuvenit semnele de punctua\ie. Ceea ce nu f=cuse, spre exemplu, Mihai Beniuc ]n versiunea sa rom`neasc= a poeziei apollinaireiene. La Chi[in=u, ]ntr-un volum ap=rut acum trei decenii, [i D. Matcovschi se v=zu tentat de a logiciza [i simplifica, de a explica structurile unei poetici oarecum nefamiliare mediului literar basarabean din acele timpuri. El re-aduce semnele de punctua\ie. Iar predecesor ]n atare restaura\ie fusese germanul Hans Magnus Enzensberger. Eminentul teoretician al traducerii, cehul Ji Lev, constata c= poetica lui Apollinaire e bazat= pe contopirea motivelor particulare ]ntr-un c`mp (o zon=) asociativ(=). Renun\area la punctua\ie anume c= ar contribui la o mai fireasc= fuziune a detaliilor ]ntr-un flux comun. Ini\ial, Enzensberger p=strase aceast= curgere-fluviu ]n traducerea amplului poem Zona, ]n alte texte ]ns= (re)abord`nd prozodia ceva mai riguroas=. }ns=, ]n aria acestei probleme, discu\iile nu se arat= ]ncheiate nici p`n= ]n timpurile noastre, opiniile nefiind definitiv decantate. }n Marea Britanie, spre exemplu, jurnalista [i scriitoarea Lynne Truss, pu\in cunoscut= p`n= ]n 2003, ]n acest an de gra\ie are inspira\ia de a edita cartea Eats, Shoots and Leaves, ce trateaz= subiecte legate de func\ionalitatea punctua\iei engleze. Uimirea autoarei a fost dublat= de cea a editorilor, care, ini\ial, au tras un tiraj de 15 mii de exemplare, ]ns= cererile s-au dovedit a fi incredibil de mari, astfel c=, deja dup= o s=pt=m`n=, tirajul ajunsese la 540 mii de exemplare. Se zice c= institu\iile de ]nv=\=m`nt de toate rangurile au inclus-o pe lista lecturilor obligatorii, iar englezii de r`nd s-au pomenit acapara\i de interese surprinz=toare pentru ei ]n[i[i, pe strad=, la festinuri sau ]n pauzele de spectacole angaj`ndu-se ]n discu\ii despre virgul=, trei puncte, cratim=, semnul ]ntreb=rii etc. }n toate astea s-ar sim\i, implicit, o concordan\= cu op\iunile unei alte doamne de pe malurile Tamisei, Hilary Mantel, scriitoare [i critic literar ce colaboreaz= la cele mai prestigioase reviste de specialitate engleze [i americane, care pu\in mai ]nainte spunea ]ntr-un interviu: Nu vreau s= par pedant=, propria mea punctua\ie este extrem de individual= [i neortodox=. Nu vreau s= spun c= nu este nici ceva nou, nici ceva ]ndr=zne\ s= scrii fluxuri de cuvinte f=r= semne de 214

punctua\ie, este un truc vechi [i uzat. Nu reu[e[te s= ascund= sl=biciunile [i obose[te cititorul. Dac= e[ti James Joyce, foarte bine! Dar c`nd nu e[ti un geniu, ai face mai bine s= te asiguri c= cititorul va ]n\elege ce vrei s= spui. {i punctua\ia poate fi de ajutor. Este o arogan\= s= crezi c= cititorul trebuie s= se speteasc= pe textul t=u, dac= nu ai sensuri multiple s=-i oferi ]n schimb. (}n loc de comentariu la... comentariu, s= ne mul\umim a constata c=, f=r= ]ndoial=, Apollinaire e un nume ce poate sta deplin ]ndrept=\it ]n imediata apropiere a lui Joyce, pentru a ne aminti [i de latina apoftegm=, u[or hazlie: Quod licet Iovi, non licet bovi.*) Dar, indiferent de op\iuni, e bine s= amintim c= fluxul continuu, ne]ntrerupt de punctua\ie, nu e doar unul din procedeele cel mai frecvent abordate de poezia contemporan=, ci c= el relev= o anumit= tonalitate stilistic= ]n arhitecturile poetice de o modula\ie complex=, iar caligramele, ideogramele lirice, metaforele grafice apollinaireiene atest= prin excelen\=, la propriu [i la... figurat (ele fiind chiar ni[te figuri, ni[te spectacole grafice!), nevoia de form= a unui spa\iu de con[tiin\= interior-uman care, dac= e l=sat la voia lui, nu aduce dec`t a informal, a nehot=rnicire, f=r= contur [i relief.
21 august 2003

* Ceea ce ]i este ]ng=duit lui Jupiter nu ]i este ]ng=duit [i unui bou.

215

PRO METAFORA SAU AMORSAREA UNEI NOI PARADIGME

(}n loc de prolog)

...]n cele c`teva nop\i vie\uite pe Olimp (ori/ poate, ]n Parnas; greu de spus unde anume...) c`nd/ universul propriu-zis/propriu-]ntins nu mi se p=rea dec`t/ o fire de poet debutant care/ ][i spune c= ar fi potrivit s=/ se numeasc= a l t f e l ,// a[adar/ atunci citam din Proust memorabilul adagiu c=/ numai metafora poate da lumii un fel de eternitate/ astfel acolo, pe Olimp sau poate ]n Parnas,/ r=zbind preferin\ele pentru metafora de lux/ elitar=, ]nnobilat= [i ]nnobilatoare/ ce poate fi at`t partea concav= c`t/ [i partea convex= a poeziei asta/ ]ntr-o concomiten\= excentric=, fantasmagoric=/ paradoxal= care ofer=, adic=, relief/ at`t ]n ]n=l\ime c`t [i ]n/ profunzime.// }n fine, acolo, atunci [i astfel/ domnea ca [i cum starea-de-cheie a/ metaforei sui generis ce/ sugereaz= o mul\ime de analogii/ sensul primordial fiind ]ns= cel de a descuia/ elibera, des-t=inui, de a scoate la iveal=/ ]ntru a ob\ine, a ajunge la ceva important/ s= zicem, la revela\ia c= metafora/ ][i poart= mereu moartea ]n ea/ [i aceast= moarte este ]ns=[i moartea filosofiei astfel/ acolo [i atunci r=zbeau op\iunile [i temerile mele/ pentru temeiurile Ay-Sofia ori Ay-Filosofia, dar/ mai abitir pentru Ay-Metafora care / precum am spus c= spunea cineva poart= ]n ea/ moartea... pentru c=, ]ntr-adev=r, observai/ c= p`n= [i acolo, pe Olimp ori ]n Parnas,/ dimine\ile, zeii deja stingeau metaforele ca pe ni[te l=mpi de iluminat public.
15/16.VIII.2002

2 }n ultimele trei decenii ale secolului trecut, se intensificaser= p`n= la pardon dezm=\ (cel pu\in, a[a mi se p=rea mie unuia) atacurile meta-literaturologice la adresa metaforei (se intensificaser= la trecut? 216

Probabil, deja se poate vorbi oarecum... inactual despre acest fenomen, ceea ce se va ]n\elege din argumentele prezentate ]n continuare). {i, curios, nu o singur= dat=, prea s=reau peste cal sau ][i f=ceau cal de b=taie din acest subiect unii din cei care, se p=rea, trebuia s= fie, din contra, pro-metafori[ti, adic= unii autori de versuri. Poate [i din motivul c=, ]n textele lor seci, rectilinii, c=zute ]n oralitatea prozei ordinare, cam zburdau caii verzi pe pere\i. De regul=, ace[tia erau (mai sunt?) autorii slab culturaliza\i [i, poate, s=r=c=cios dota\i cu har artistic, care nu au o unitate de con[tiin\= de crea\ie, ca s= nu mai vorbim [i de una teoretic=, [i care nu se pot remarca prin careva tr=s=turi de stil/stiluri distincte, nu propun nimic nou (neav`nd de unde!), nu tind spre primenirea artei ]ntru perpetua ei contemporaneizare, nu v=desc virtu\i ]ntru originalitate, ci paraziteaz=, eclectic, p=sc`ndu-[i caii verzi pe... paji[tile pasti[elor sau, cu [i mai ad`nc= incon[tien\=, pe brazdele trase de predecesori, de care, cu [i f=r= ocazie, ]ncearc= s= fac= abstrac\ie. Ei nu sunt ]n stare a da o palm= gustului public, ci, chiar de primesc destule palme, nu-[i potolesc arogan\a [i retorica... f=r= obiect, de fapt (odat= ce exclud metafora din ecua\ie). De asemenea, nu i-am ]n\eles nici pe unii confra\i mult mai eleva\i dec`t herghelegiii cailor de clorofil= ce discreditau metafora, precum ar fi, spre prim exemplu, P. Emmanuel, care s= vede\i ce metafor= memorabil= realizeaz= atunci c`nd atac=... metafora (ceea ce aminte[te de copilul Hora\iu, care, somat de tat=l s=u de a se l=sa de poezie, jura ]n versuri c= nu va mai scrie versuri!): Poetul t`n=r [i-ar da via\a pentru o metafor=, uit`nd c= ]n felul acesta pierde poezia, ca act esen\ial, transform`nd-o ]n leu drogat pentru comodit=\ile menajeriei publice. Ei bine, ]\i zici, de ce autorul nu a spus ne-metaforic ceea ce a spus... metaforic: leu drogat pentru comodit=\ile menajeriei publice? De ce a apelat la metafor=, ]n acela[i timp d`nd tare ]n ea? Apoi, apropo de menajerie: ]n excep\ionalul, inegalabilul, a[ putea spune, poem Menajeria, Velimir Hlebnikov ofer= o adev=rat= Niagar= (sau Victorie, dac= e s= ne referim [i la impresionanta cascad= african=, una dintre cele mai mari ]n lume) metaforic=, a c=rei rev=rsare semantic= nu o poate compensa nici un fel de alt act esen\ial, pe care autorul sus-citat ]l crede poezie. Implicit, pe versantul pro metafora se situeaz= [i Mircea Martin, care scria c= p=catul cel mare al poeziei lui (A.E. Baconsky, n.a., L.B.) pare a fi literaturizarea obsesiv=, cu orice pre\, inclusiv prin deprecierea metaforei, neglijarea ei, ajuns=, spuneam, acum vreo trei decenii, un fel 217

de mod= p=guboas=. Pe c`nd, contrar pozi\iei u[or snoabe, posibil, a lui A.E. Baconsky, era, din contra, timpul afirm=rii [i expansiunii metaforei ]n confruntare cu racilele proletcultismului devitalizant, plat, anost chiar. Prin urmare, Baconsky e mai degrab= un poet discursiv dec`t sugestiv. Judecat= de situare, nu de valoare, c=ci exist= mari poe\i discursivi, mai constat= Mircea Martin, c=ruia ]i p=strez opinia dedublat=, ]ns= fiind convins c= totu[i metafora ][i supravie\uie[te sie[i [i ]i supravie\uie[te pe marii discursivi, care n-au oferit poeziei suficient= fine\e, noble\e, ingeniozitate [i prospe\ime. Sau, poate, mai aproape de adev=r e John Fowels, care pare a ]mp=r\i dreptate pe ambele versante, sus\in`nd c= [i discursivii nu sunt chiar a[a cum se cred, deoarece: Nu po\i descrie realitatea, nu po\i dec`t s= folose[ti metafore pentru a o indica. Toate modelele de descriere (fotografic, matematic [i celelalte, inclusiv cel literar) sunt metaforice. Chiar [i cea mai exact= descriere a unui obiect sau a mi[c=rii sale este o \es=tur= de metafore. O atare pozi\ie particular= oarecum conciliatorie ([tiin\a logicii o nume[te: subconrarietate ca raport ]ntre judecata particular-afirmativ= [i cea particularnegativ=, ce admite c= ambele pot fi adev=rate), fie cea a dlui Martin sau cea a dlui Fowels, pare a se filia, implicit, ]nc= din ad`nci atichit=\i, c`nd at`t Aristotel, c`t [i Teofrast sus\ineau, spre exemplu, c=, uneori, metaforele, imaginile poetice sunt prea exuberante, prea ]ndr=zne\e, prea... neverosimile (probabil), [i ar fi bine ca ele s= fie... temperate, potolite, pentru a se da de ]n\eles c=, de fapt, nu e chiar a[a, ci e, pur [i simplu, o zicere poetic=, d`n[ii recomand`nd ca, dup= vreun trop dur, s= urmeze expresii de genul ca s= spunem a[a, dac= ne putem exprima ]n a[a fel, s-ar putea spune cu oarecare ]ndr=zneal=, ceea ce, peste secole, ]l f=cu pe Boileau s= nu prea fie de acord cu ilu[trii predecesori, la r`ndul s=u preciz`nd: Sfatul este excelent, ]ns= nu poate fi urmat dec`t ]n proz=, pentru c= aceste justific=ri sunt rareori suferite ]n poezie, unde ar avea ceva sec [i l`nced, c=ci poezia poart= ]n sine propria-i justificare. Ba mai mult, chiar [i ]n proz=, ]ns=[i metafora con\ine ]n sine propria-i justificare (ca s= zic a[a...). Contra retu[urilor antimetaforice de orice fel pleda [i Benedetto Croce, men\ion`nd c=: Dac= ]n poezie [i ]n art=, ]n general, crea\iile sunt apoi admirate pentru realitatea lor vie, pentru fidelitatea lor fa\= de natur= [i pentru altele asemenea, aceasta se datore[te uzualei [i nereprobabilei metaforiz=ri, care nu poate fi [i nu trebuie reprimat= ]n vorbitori, de[i este necesar s= se pretind=, [i pe bun= dreptate, ca 218

acele cuvinte s= fie considerate ]n valoarea lor exclamativ=, de admira\ie pentru perfec\iunea poetic= [i artistic=, [i nu ]n\elese gre[it ca defini\ii ale poeziei sau artei [i ca interpret=ri critice ale operelor. Astfel c= nici neo-post-tentativele de temperare, potolire metaforic= nu ne pot face mai pu\in ne]ncrez=tori fa\= de versifica\ia nominalist=, enumerativ=, oralist=, banal narativ=, f=r= ad`ncime [i coloratur= estetic=, eu unul fiind de acord cu fulminantul verbodinamist (ca s=-i zic a[a...) Marcel Moreau, care, ]n aventura cunoa[terii, ]nnobil=rii [i delect=rii prin scris, consider= c= metafora e girantul magiilor esen\iale. Exist= metafora care procur= o pl=cere intelectual= ori subtil emotiv=, sau cealalt=, care se investe[te cu puteri ciudate, emo\ionale desigur, dar penetrante explor=rii. Ea face s= apar= adev=rul fiin\ei nu doar prin brutalitatea ascu\it=, ci [i prin natura sa de sortilegiu. Ea releveaz= lumii, electiv, formele cele mai tenebroase ale eului nostru, fantomele surghiunului care ne b`ntuie singur=tatea [...] Altfel treze[te ea puterile mitice care dorm ]n noi sau pe care nu le mai putem resim\i ca atare din pricina loviturilor primite de la civiliza\ia ma[inilor. Din memorabilul s=u elogiu temperamental s= mai re\inem c= metafora ne repopuleaz= cu mituri. Mituri scoase de ea din ]ntunecimea veacurilor, imagini care urc= din nou, violent, lunga filier= a str=mo[ilor, toate ]ncercate de secre\ii majore, de mizerie, de durere, de speran\=. Metafora, oric`t de pu\in se smulge din m=runtaie, pare s= zguduie ]ntreaga noapte anterioar=, plin= de mor\i, care, ]nainte de a muri, au suferit, au s=rutat, au ucis, au iubit [i au crezut ]n Dumnezeu ori ]n diavol cu gesturi ajunse spasmodic p`n= la noi [i c=rora le celebr=m ultimii avatari. Prin ea, spiritul ]ntreg se redeschide celor mai vechi rituri ale umanit=\ii, incanta\iei str=mo[ilor, dorin\elor crepusculare ale sclavilor. ...F=r= a p=rea s= aib= vreo leg=tur= cu toate astea, furoarea noastr= metaforic= recompune, ]n liniile sale esen\iale, o istorie a trecutului nostru ascuns, pe care se aplic= f=r= greutate chipul nostru prezent, mereu re]nceput (]n eseul Artele viscerale). Dar e necesar a ne ]ntoarce cu mult mai ]n ad`nc de timpuri, precum face Jean Baudrillard, c`nd aminte[te c= sfera pasiunilor sufletului, care au alimentat cronica romanesc= [i psihologic= vreme de dou= sau trei secole (periodizare foarte subiectiv=, totu[i, exagerat= ca durat=, n.a.), s-a ]ngustat ]n mod deosebit (...) Ce mai r=m`ne? Probabil, cel mai imprevizibil ]nc= ieri! r=spuns poate veni, indirect, chiar din tendin\a spiritului contemporan elevat de a re-aborda metafora 219

drept modalitate de diversificare a aspectelor [i modalit=\ilor prin care pot fi v=zute realitatea [i arta, spre a se re-]mbog=\i, re-]mplini (]n confruntare cu monotonia, indiferen\a [i banalul) evantaiul mi[c=tor al sufletului. Revenirea la metafor= poate atenua crudul adev=r din continuarea remarcei lui J. Baudrillard conform c=ruia obiectivul artei moderne ar fi literalmente de a deveni de neprivit ([i de necitit, n.a.), de a sfida orice seduc\ie a privirii. Arta modern= nu mai exercit= dec`t vraja dispari\iei sale. F=r= exces de optimism, se cade s= ]nregistr=m [i faptul c=, a s t = z i, sub influen\a revigor=rii metaforei, din necesitatea acesteia, resimte o nou= nuan\are conceptual= ]ns=[i antropologia ca [tiin\=. Profesorul clujean Mircea Borcil= subliniaz= c= deja s-a ajuns a se consemna, la nivel interna\ional, o spectaculoas= c o t i t u r = m e t a f o r i c = ]n domeniul antropologic, prin redescoperirea dimensiunii cognitive a expresiei metaforice din via\a noastr= cotidian=, ca [i a celei situate ]n spa\iul artei verbale din textele poetice, ]n ansamblul acestora. Acesta este sensul ]n care cei mai p=trunz=tori dintre exege\ii actuali nu s-au sfiit s= proclame c= tr=im chiar momentul metaforic ]n [tiin\ele umane [i s= anticipeze amorsarea unei noi paradigme ]n acest domeniu, ]ntemeiat nu pe categoria semanticului sau a simbolicului, ci pe cea exponen\ial= [i transgresiv=, a metaforicului. Dup= care autorul remarc= o conexiune axial= Lucian BlagaEugen Co[eriu anume ]n contextul cunoa[terii metaforice, anume spre ei put`nd fi identificat traseul unei ascenden\e de principiu foarte important, ce permite a se vorbi (f=r= suspectare de protocronism, sper=m) despre solu\ia rom`neasc= ]n metaforologia contemporan= de orientare antropologic= ce prezint= dou= avantaje capitale ]n raport cu marile direc\ii actuale, de origine semantic cognitiv= ori hermeneutic=, deoarece ea beneficiaz=, pe de o parte, de o explica\ie incomparabil mai profund= a crea\iei metaforice (ca ]nr=d=cinat=) ]n mediul cognitiv al limbajului, pe care o furnizeaz= teoria lingvistic=, pe de alt= parte, de o paroximare esen\ial= a spectrului crea\iei metaforice ]n poezie, pe care o furnizeaz= teoria blagian= a dimensiunii revelatorii a textelor culturale, pentru ca dolean\a-concluzie s= fie [i ea demn= de a fi re\inut=, ]n speran\a c=, ]ntr-adev=r, alian\a fericit= ]ntre profunzimea intui\iei, din opera teoretic= a unuia dintre cei mai mari poe\i [i filosofi est-europeni ai veacului ]ncheiat, [i rigoarea conceptual= a celui care a fost numit, cu temeinic= justificare, ]n Japonia, lingvistul secolului XXI, ne ]ndrept=\e[te s= credem ]n 220

[ansele unui nou ]nceput de drum, sub astfel de zodii ]nalte [i de cel mai bun augur pentru viitorul [tiin\elor noastre umane. Deopotriv= de ]ntemeiat= ar fi p=rerea c= acesta nu ar constitui, probabil, un ]nceput de drum, o deschidere nou=, ci, mai cur`nd, o re-luare de cale, o redeschidere, o re-venire la un concept sau un florilegiu conceptual ce ispitise, c`ndva, cunoa[terea uman=. Deoarece ceea ce s-ar numi amorsarea unei noi paradigme sau cotitur= metaforic= nu poate s= ne duc= cu g`ndul chiar spre ]nceputurile mitologice ale cunoa[terii umane care presupuneau, ]nainte de toate, anume metafora ca element activ ]n tentativele de receptare [i explicare a existen\ei ]n generalitatea ei cosmic=, dar [i ]n particularit=\ile-i ce \ineau de condi\ia omului firav (dar trestie cuget=toare, totu[i!), ce tr=ia surpriza de a-[i descoperi propria con[tiin\= [i, prin ea, de a se releva sie[i la prima mare r=sp`ntie a cunoa[terii: eu tu, eu altul. }n ce prive[te timpurile [i artele contemporaneit=\ii prezente, sau celei abia convertite ]n trecut... recent, ]n prim= [i u[oar= brum= de istorie, ]n lumina (sumbr=) a consecin\ei izgonirii metaforei, o vreme, sau, ca s= nu fie prea dur spus, doar a neglij=rii ei, s= ne ]ntreb=m asupra agoniselii poetice a postmodernismului (de c`nd se tot vorbe[te de atare stare textual=/ textualist=, care nici tu [coal=, nici tu curent, nici tu formul= c`t de c`t explicit= [i credibil= nu e p`n= ]n ziua de azi). Deci, ]n at`ta durat= de timp c= tot se vorbe[te de vreo trei-patru decenii de postmodernitate respectiva agoniseal= ar fi putut ob\ine deja statutul de... mo[tenire. }ns=, ca valoare (nu ca extindere), sub specia logicii [i iminentei clasiciz=ri de gen, postmodernismul nu prea are cu ce se l=uda. Probabil pe l`ng= mai multe motive [i din cauza c= a cam neglijat respectiva figur= de stil (Aten\ie, aici e o figur=! strig= atunci un expert ]n lingvistic=, f=c`nd o mutr= b=nuitoare, precum spune un vers de Michel Deguy) [i (]nc=?) nu a l=sat ]n memoria cultural= a lumii metafore-unicat; ceva asem=n=tor a ceea ce Gh. Ayghi numea: b`rne (grinzi)-metafore consistent luminoase/ de o sonoritate imens-natural=/ precum v=zduhul. Spre deosebire de suprarealism, care este ceea ce este [i deloc de neglijat, [i deloc pu\in (Breton, Apollinaire, Aragon, Eluard, Char, Alberti, Quasimodo, Dali, Gherasim Luca etc.), [i gra\ie preocup=rilor [i elabor=rilor sale metaforice, Jovan Hristi, cunoscut exeget al literaturii moderne, ]n aprecierile sale ap=s`nd serios condeiul c`nd, acum 45 de ani, scria: S-ar putea spune chiar c= o antologie autentic= a suprarealismului nu ar fi o antologie de texte, ci una de 221

metafore. Ei bine, s= nu uit=m c= apetitul pentru aceast= celebrisim= figur= de stil (figura figurilor! deoarece no\iunea ]n cauz= metafora e utilizat= [i pentru generalul: figur= de stil) suprareali[tii l-au mo[tenit de la simboli[ti*, care au l=sat [i ei nu? ceva zestre (Rimbaud, Mallarm, Verlaine, Claudel, Rilke, Trakl, Block, Ahmatova, Ungaretti, Dario, Machado, Macedonski, Bacovia etc.)**. Este important s= mai subliniem c= suprareali[tii au introdus ]n literatur= unele teme poetice prin excelen\= (genetic!) stimulatoare de metafore, printre care cele ale visului [i subcon[tientului, secundul fiind, de fapt, spa\iul ([i mediul) opera\ional predilect al fiin\ei creatoare ce mai crede ([i) ]n inspira\ie [i intui\ie. Fiindc= subliminalul, drept cod ontologic, transcendental, predestinat individului, este, [i mai simplu spus, ]ns=[i esen\ializarea, ]n perspectiva unei dezvolt=ri; esen\ializarea unui proiect semantic ]n principiu alegoric, sugestiv, sinestezic, simbolic [i, bine]n\eles, ca [i cum din oficiu supra(i)realist, toate astea, ]n generalitatea lor , afine metaforei sau chiar metafora propriu-zis=. Altfel spus, ]ns=[i starea de crea\ie fiind de art=, de literatur=, de poezie sau, mai general, poate c= starea estetic= de mister care se deosebe[te calitativ, afectiv, tensionat-emotiv de starea pur disponibil= [i superficial acordat= cu mediul exterior, care este starea medie ([i a... mediului! n.a.) fiin\ei noastre, starea de indiferen\= a schimb=rilor (Paul Valry). Adic=, diferen\a de cotidian, de starea gri a ca [i cum ma[inalei existen\e de zi de zi, ]n comun [i ]n comunitate. Prin urmare, oric`t ar fi evoluat [tiin\ele lumii, exacte sau... similipoetice, oric`t ar fi ele ]n stare s= explice c`te ceva (doar)... cumva,
* Acela[i Jovan Hristi mai specific`nd c=: De la simbolism [i p`n= ]n prezent, metafora e nu numai un instrument de baz=, ci, poate, [i cel mai puternic instrument poetic; nu numai elementul prin care modalitatea poetic= de expresie se deosebe[te de cea ]n proza narativ=, ci [i o modalitate de relevare (sau cel pu\in de intuire) a esen\ei enigmatice [i a unit=\ii cu nimic mai pu\in enigmatice a lumii. Nu exist= nici o ]ndoial= c= toat= poezia modern= se ]ntemeiaz= pe capacitatea poetului de a crea [i de a utiliza metafora, care, prin ceva esen\ial, se deosebe[te de tipul tradi\ional de metafor=, despre care vorbe[te Aristotel ]n Poetic= (...) metafora modern= reprezint= un instrument de revela\ie. ** Dup= enumerarea at`tor nume mari, unele de-a dreptul gigantice, ]\i dai seama c=, ]n contrast cu simbolismul, care profesa supraintelectualismul [i rafinamentul estetic, ]n raport cu suprarealismul, [i el de o inteligen\= acut= ce ]ncerca s= sondeze subliminalul, postmodernismul e mult mai permisiv, ]n special pentru destui neaveni\i [i diletan\i ce-[i arog= titulatura derivat= prefixat din acest nu se [tie ce (curent, [coal=, dulce z=bav=?).

222

niciodat= cu deplin= certitudine, nicic`nd cu probe imbatabile, din preajma sau chiar din interiorul! lor nu trebuie izgonit= nici ideea de mister care ar fi prezent ]n umbra [i alc=tuirea fiec=rui fenomen sau obiect (omul ]l trec la... fenomene...); ]n ]ns=[i fiin\a uman=, at`t de tainic= [i foarte par\ial revelat= sie[i. Misterul ca sens/semnifica\ie ]n sine, punct ]n care Blaga se apropie de Kant. Sau de Dilthey, care se refer= la ]nsinele lumii ca mister, acest autor fiind din ordinul a[anumi\ilor filosofi ai vie\ii ce s-au ar=tat adversarii logicii, ]n special a celei a intelectului, din motivul c= el, intelectul, sau con[tiin\a uman= nu se poate cunoa[te pe sine, nu reu[e[te a-[i dezv=lui sie[i ]nsinele inefabil. Logica poate fi de oarece folos numai la cercetarea materiei inerte, anorganice, nu [i ]n edificarea sa asupra materiei cenu[ii. Consecvent ]n op\iunea sa axial=, Blaga subliniaz= c= niciodat= misterul nu e convertibil ]n nonmister. Iar misterul e chiar metafora sui generis, esen\ializat=, autotelic=, nedezv=luindu-se (]nc=?) ]n\elegerii umane. Pentru c=, [i ast=zi [i ]nc= ]ntr-un infinit [ir de m`ine, con[tiin\a oamenilor ce au atins niveluri exemplare de inteligen\= este/va fi nevoit= s= constate chiar ]n func\ie de presta\ia proprie! c= necunoscutul, enigmaticul, (]nc=) neaflatul ]i dep=[esc (mereu, perpetuu) fabulos posibilit=\ile de elucidare ale logicii sale, capacitatea-i de a ra\iona [i chiar de-a... aproxima! (Exist= o anumit= limitare p`n= [i ]n, p=relnic, deplina dezinvoltur= [i libertate a fanteziei umane...) Deci, ce-i de f=cut ]n aceast= situa\ie ca [i cum f=r= ie[ire, de ca terminologie de [ah pat hermeneutic? Analiz`nd teoria blagian= referitoare la mister ca ceva transcendent, Al. Surdu invoca necesitatea de transcendere [i a func\iilor ([i func\ionalit=\ii!) logice ale inteligen\ei; c`nd intelectul ]nsu[i trebuie s= se g=seasc= ]ntr-o stare acut= de criz= pentru a renun\a la func\iile sale logice, f=r= s= se autoanalizeze, ci doar s= evadeze din sine, aceast= evadare ]nsemn`nd amplificarea, poten\area, extinderea cuprinderii (l=muritoare, lumin=toare) a intelectului, dar ]n alte formule, [i anume ]n formule care, prin structura lor, sunt inaccesibile logicii. A[adar, ]n acceptul antropologiei metaforice, [i metaforele pot fi considerate formule care nu \in cont, obligatoriu, de formulele ra\ionale, logice. Adic= deloc neimportant! [i metaforele pot contribui la dep=[irea intelectului de c=tre sine ]nsu[i, prin sine ]nsu[i. Metaforele care, dup= Vico, sunt de asemenea [i forme gnoseologice (]nchise, mai adaug= exegetul). }ns= con[tientizarea de c=tre... con[tiin\= a posibilit=\ii (]n pofida obstacolelor transcendentale, de augmentare, 223

a misterului) sale de... ]naintare, de expansiune nealinat= totu[i de cea mai cutez=toare n=zuin\= c=, chipurile, c`ndva, ea, con[tiin\a, va putea atinge ]n\elegerea absolut= (dac= am zice doar suprem=, ar fi parc= ceva mai pu\in spus...), ci ]n func\ie de perpetua limitare a sa, pe care Blaga o definise ca faz= de acut= [i ve[nic re]nnoit= criz=. Iat=, a[adar, cum concord= p=rerea filosofului [i poetului nostru cu o mai generalizat=, mondializat= opinie relativ comun= conform c=reia [i noul apetit pentru metafor= poate fi explicat [i ca reac\ie contra pozitivismului sec [i practicismului obiectiv, devitalizator la nivel de emotivitate [i diversitate epistemologic= [i expresie, manifest`ndu-se ca acut= faz= de criz=. Bine]n\eles c= artistul, personalitatea creatoare (re)trage concluziile sale din aceast= faz= de acut= recesiune [i ]n planurile turbulen\elor, confuziilor, relativit=\ilor ce prea ]mping spre amatorism [i primitivism, spre kitsch sau chiar mai jos de acesta spre ceea ce, mai recent, se ]n\elege prin no\iunea de trach (r=m=[i\=, gunoi) ce caracterizeaz= deruta contemporaneit=\ii, impact care, e de presupus, nu va putea fi dep=[it dec`t dac= lumea ][i va reg=si un limbaj poetic (de care omului modern ]i este at`t de ru[ine, constata Mircea Eliade), ]n care o prezen\= [i func\ionalitate pe potriv= s=-i revin= metaforei, considerat=, c`ndva, instrument maxim de investiga\ie [i reflexie spiritual=. Ortega Y Gasset chiar a[a o [i definise: un instrument mental indispensabil... o form= a g`ndirii [tiin\ifice. Cu at`t mai firesc, aceast= form= gnoseologic=, ca [i cum predestinat de natur= estetic=, se identific= ]ns=[i pl=smuirii artistice ce nu poate fi conceput= ]n afara unui spa\iu proiectiv, imaginar, sinestezic, de o semantic= simbolic=, precum e anume cel al metaforei. Metaforei ce suscit=, ast=zi, interesul care \ine, e de presupus, [i de nepieritoarea speran\= a omului/artistului de a redescoperi energia estetic=, omniprezent=, dar discret=, a lumii.
6 septembrie 2003

224

LUMIN+ LIN+
( Ultima verba )

M=rturisesc c= tot ce prive[te ultimele momente petrecute pe p=m`nt m-a pasionat ]ntotdeauna, cu excep\ia am=nuntelor dezgust=toare. Ultimele cuvinte, oric`t de pu\in impresionante ar fi, chiar banale, dob`ndesc adeseori un ]n\eles nea[teptat. Julien Green

Ultimul cuv`nt... Zv`cnit precum un jet sonor, luminos sau neguros, al curajului de con[tientizare lucid= a inevitabilului deznod=m`nt. Sau cel din urm= gest mut ca o tres=rire de nedumerire ]n fa\a definitivei absen\e. }n fa\a mor\ii... O clip= infim= ]n care se produce fatalul scurtcircuit al con[tiin\ei... Un derizoriu moment doar pentru a rosti cuv`ntul sau a schi\a gestul dupa care nu va mai urma nici o silab=, nici o mi[care de pleoap=, ci doar abisala [i obligatoria contopire cu neantul. Instantaneea deconectare a vie\ii/]n\elegerii dup= care, constatase Michelangelo, ove noc corre tempo (timpul nu mai curge). Ultimul blitz al unei multcuprinz=toare con[tiin\e, al unei unicale inteligen\e... Cum a fost ea, aceast= final= sc`nteie de existen\= [i lucid= con[tientizare a existen\ei, pentru cei ]nvrednici\i cu destinul [i timpul f=r= de margini ale geniilor [i oamenilor deosebi\i, inegalabili? }n=l\=toare, memorabil=, demn= de invidia secolelor, ori sugrumat= de lipsa prezen\ei de spirit, r=pus= [i bruiat= de dezn=dejde? Cum au primit acest acord definitiv Ei, Supremii, pornind pe drumul de nimeni, ]nc=, povestit al nefiin\ei, spre Cimitirul Eternit=\ii? Pentru c=, reflecta I.P. Culianu, o moarte nu seam=n= cu alta, de[i, probabil, exist= anumite modele c=rora toate mor\ile li se conformeaz= mai mult sau mai pu\in. Moartea ciobanului din Miori\a nu e la fel cu aceea a doamnei Bovary, iar crucificarea lui Isus nu seam=n= cu sf`r[itul lui Buddha... R=spunsul ([i... presupusul) a fost jinduit [i ]mplinit ]ncontinuu, cineva spun`nd c= apusul omului trebuie asumat drept cel mai important [i mai semnificativ act din existen\a acestuia, moartea tr=indu-se precum se tr=ie[te via\a ]ns=[i, numai c= la o intensitate neb=nuit= vreodat=. E 225

via\a la puterea infinit. Sau, conform unui ]n\elept din Evul Mediu, care nu [i-a semnat epitaful, Mors est echo vitae (Moartea este ecoul vie\ii). Altfel spus, mori precum ai tr=it, cu demnitate sau lamentabil. Or: a tr=i bine implic= a muri bine. Trebuie s= ]nv=\=m s= privim moartea ]n fa\=, declar= poetul Octavio Paz. }n tratatul de moral= Lecturi elementare despre Buahaido, japonezul Daidoji Yuzan (1639 1730) elaborase chiar un capitol ]n care descria cum trebuie s= se comporte un om adev=rat ]n ceasul de final, \in`nd cont de pova\a marelui (sf`ntului) Confucius conform c=reia vorbele rostite ]n clipa mor\ii sunt vrednice de a fi venerate, iar ]n cazul celui care va avea o \inut= nepermis= pentru acest din urm= ceas, faptele bune pe care le-a s=v`r[it ]n trecut nu vor fi bune de nimic. }n alt loc, se accentueaz= c= ne[tiin\a de a trece onorabil ]n lumea celor drep\i nu ]nseamn= altceva dec`t ]nfr`ngerea des=v=r[it= a ]ntregii tale vie\i. Ba mai mult: [tiin\a de a muri destoinic ]n orice ]mprejurare este lucrul suprem din via\a ta. Vorba b=tr`nului Solon: }n toate s= ai ]n vedere sf`r[itul, la care se g`ndi, nu o dat=, [i Ion D. S`rbu, prozator, eseist [i autor de jurnal intim care a constituit una din revela\iile sf`r[itului de secol XX ale literaturii rom`ne ]n clipele finale ale vie\ii, cu ultimele respir=ri articulate ]n cuvinte, d`nsul [i-ar fi dorit s= declare: Ferice mie, mor f=r= s=-l fi aplaudat! (pe Ceau[escu n.a.). Acest ferice ]l avusese ]n vedere pentru clipa dispari\iei din orizontul fiin\elor certe [i inegalabilul Seneca, atunci c`nd despotul Nero, c=ruia ]i fusese profesor [i mentor, ]i ordon= s= se sinucid=. }nainte de a-[i deschide venele, ]n\eleptul rosti: Ferice de cel care, ]n ora mor\ii, nu trebuie s=-[i schimbe modul de a g`ndi, aceast= idee a demnit=\ii consun`nd, peste epoci, cu ultimele cuvinte ale lui Lev Tolstoi: Iubesc adev=rul... foarte mult... iubesc adev=rul.... A[adar, sursele l=muritoare (!?) asupra actului mor\ii ni le-au l=sat ]n[i[i cei afla\i la apusul exis\entei lor terestre. Deoarece, se pare, ]n fa\a ultimului prag, omul \ine obligatoriu s= vorbeasc=(!). Fie c= nu tuturor le reu[e[te acest lucru. Iar o posibil= explica\ie, [i ]ntr-un caz [i ]n altul (al vorbirii sau mu\eniei), atest=, parc= emblematic, interesul pentru tranzitoria clip=-blitz a rupturii dintre frontierele existen\ei [i inexisten\ei, situa\ie exprimat= de Jules Sduppervielle ]n laconica-i m=rturisire: Totdeauna am ]ncercat s= domin insuportabila t=cere a celor mor\i. Clipa-blitz dup= care deja: Lumea alin=, r=sfa\=/ A mor\ii zi-postfa\=, precum spun versurile lui Velimir Hlebnikov. 226

Unii au reu[it s= fac= m=rturisiri, testamentare sau de umil= justificare. Al\ii ]ns= nu avur= r=gaz dec`t pentru o singur= fraz=, lucid= sau bizar=, de dragoste sau ur=, de afectuos adio sau de maledic\ie. O alt= parte din nemuritori izbuti s= pecetluiasc= neordinara ([i, pentru ei, definitiva...) ]nt`mplare doar cu un singur cuv`nt, cu o unic= exclama\ie, cu un gest fr`nt, dup= care se ]nt`mpl= irevocabila re]ntoarcere, c`nd sf`r[itul se une[te cu ]nceputul. Oricum, pe patul mor\ii, p`n= [i geniile spiritului uman s-au dovedit a fi egale ]ntre egale (]n fa\a neantului...) [i ar fi fost absurd [i jenant s= li se pretind=, obligatoriu, [i ]n atare situa\ie, fraze alese, zise ]naripate, ]n spiritul a ceea ce constata un personaj-minune al lui Urmuz, Kyad, care pe patul de na[tere... a rostit urm=toarele cuvinte celebre: Moartea este un fenomen memorabil. Dac= vedea lumina zilei printre egiptenii antici, fenomenal de precocele ]n\elept Kyadpruncu[orul ar fi b=gat de seam= c= la s=rb=toarea venirii sale pe lume, pu\in mai departe de patu-i de na[tere, ]n mijlocul od=ii, se afl= un sicriu. Anume astfel procedau la festine urma[ii lui Tutankhamon: aduceau ]n cas= cele patru sc`nduri ce sugerau [i ele un memento mori pe malurile ]nc`nt=torului Nil. {i nu numai acolo, ci pretutindeni posibil, pentru c=, dup= Tucidide, ]ntr-un discurs dedicat celor c=zu\i ]n R=zboiul peloponesiac, Pericle ar fi afirmat: Morm`ntul oamenilor mari e ]ntregul Univers. Iar Socrate, fiind ]ntrebat de unde este de loc, r=spunse instantaneu: Din Univers. Ce parametri infini\i aveau str=vechii elini pentru o simpl= via\= de om... De regul=, cei con[tien\i de sacrul dar al existen\ei umane au fost con[tien\i [i de inevitabilitatea priv=rii de aceast= h=r=zire, desp=r\indu-se de ea cu o acut= [i ]ntr-adev=r de neuitat prezen\= de spirit. Copii, ia privi\i cum se moare, rosti Italo Svevo, resemn`ndu-se definitiv, f=r= str=danii inutile de a mai fi. Parc= pentru ]nt`ia oar= derutat, ne]n\eleg`nd ce e ([i cine e...) cu el, papa Pius al XII-lea duse m`na la ochi, rostind cu buzele care deja prinser= a i se r=ci: Ce se ]nt`mpl= cu mine? deznod=m`nt ce-l f=cu pe Julien Green s= constate ab=tut: Nu am ]ncredere ]n pove[tile cu mor\i exemplare, cum n-am ]ncredere ]n vie\ile sfin\ilor, a[a cum erau pl=smuite odinioar=, ]ns= desp=r\irea de P=m`nt m-a emo\ionat totdeauna. Iat=-l pe acest pap=, care [tie at`tea [i care deodat= nu mai ]n\elege nimic din ce i se ]nt`mpl=. Aici Green pare a fi ]n consens cu Camus, care, ]n Caiete, vorbe[te de timpul c`nd vroia s= afle ce anume poate opune mor\ii geniul, p`n= la urm= 227

tr=g`nd concluzia c= aceast= pasiune era zadarnic= [i c= marile existen\e nu-i pot oferi lec\ii, spre a rezuma categoric: Geniul nu [tie s= moar=. O femeie s=rac= [tie. {i, parc=, acela[i Julien Green i-ar fi dat, implicit, dreptate, scriind: O b=tr`n= localnic=, la v`rsta de 94 de ani, a avut aceast= ultim= vorb= pe patul mor\ii: Tare-i scurt= via\a asta. B=tr`na putea fi, bine]n\eles, de oriunde din... Univers. Dar, indiferent de comentariile lui Green la [tiin\a-ne[tiin\a papei de a muri, o nedumerire similar= celei a ]naltului pontif i se ]nt`mpl= celebrului dirijor [i compozitor american Leonard Berstayn, ultimele cuvinte ale c=ruia au fost: Ce-i asta? Iar altcineva nu e ]n stare s= spun= nu c= dou= cuvinte, ci barem dou= ini\iale din numele celui pe care l-ar dori succesor la tronul \=rii, pe care, presimte, ]n clipa urm=toare, i se va impune s=-l p=r=seasc= definitiv definitiv: astfel, regina Elisabeta I a Angliei, pe c`nd se afla pe patul de moarte [i a fost ]ntrebat= cui las= mo[tenire sceptrul, ]ns= pe care afazia deja o lipsise de darul vorbirii, nu f=cu dec`t s= schi\eze un singur gest ar=t= cu degetul spre propria sa coroan=, din care pricepu\ii sfetnici ]n\eleser= c= mama na\iunii le spune c= suveran al regatului britanic trebuie s= devin= regele James al VI-lea Stuart al Sco\iei. Gest important, ce mai! }n lipsa lui, nu putea fi exclus= declan[area unui r=zboi civil... S-ar putea spune c= exist= [i mor\i exemplare, precum cea a fiziologului I. Pavlov, care, spre deosebire de nedumeritul pap=, ]nainte de a trece ]n neant, avea nu o ]ntrebare, ci un r=spuns. }n clipele de pe urm=, savantul ][i dicta asisten\ilor cele sim\ite, ]n vreme ce organismul [i con[tiin\a sa se stingeau lent, iremediabil. C`nd cineva b=tu la u[=, \in`nd s=-i comunice anumite lucruri, fiziologul ]l inform= imperturbabil: Pavlov este ocupat. Pavlov moare.... }ns=, din alt punct de apreciere, prin acea prelegere, savantul rus se ]nscria, probabil, printre personalit=\ile care au avut o premoarte... logoreic= (!) [i pe care nu le simpatiza filosoful Lev {estov care, ]n Apoteoza lipsei de temeiuri, scria, spre exemplu (generalizator?): ...toate izvoarele confirm= faptul c= luna de dup= condamnare Socrate [i-a petrecut-o ]n nesf`r[ite discu\ii cu discipolii [i prietenii s=i. Iat= ce ]nseamn= s= fii iubit [i s= ai discipoli! Nici m=car s= mori ]n lini[te nu e[ti l=sat!... Cea mai bun= moarte este aceea considerat= a fi cea mai rea: c`nd nimeni nu se afl= prin preajma omului c`nd se moare prin str=in=t=\i, la spital, cum s-ar spune, ca un c`ine sub gard. Po\i atunci ca m=car ]n ultimele clipe de via\= s= nu fii ipocrit, s= nu dai sfaturi, ci s= taci: s= te preg=te[ti pentru 228

evenimentul ]nsp=im`nt=tor sau, poate, m=re\. Pascal, dup= cum poveste[te sora lui, a vorbit [i el mult ]nainte s= moar=, iar Musset a pl`ns ca un copil. Poate c= Socrate [i Pascal au vorbit at`t de mult, pentru c= se temeau s= nu izbucneasc= ]n pl`ns. Fals= ru[ine! Dar, spre deosebire de al\i confra\i, care ]n fa\a clipei fatale au dat dovad= de exemplar= prezen\= de spirit, de ce o fi pl`ns totu[i Musset, care, pe l`ng= faptul c= era poet, fusese [i un brav c=pitan de cavalerie regal=? De regretul c= avea s= apun=, ca om, la numai 47 de ani sau de spaim= ]n fa\a neantului ce avea s=-l ]nghit=? Pentru c=, nu obligatoriu, la urma urmei, ci chiar [i mai spre ]nceputul vie\ii, sentimentul de fric= nu-i este str=in nu numai omului de r`nd, ci [i geniului, precum constatat, s= zicem, Lev {estov despre Lev Tolstoi: C`t de mult se temea ]n tinere\e de moarte! {i c`t de bine a [tiut s=-[i ascund= frica! {i mai t`rziu, la v`rsta maturit=\ii, c`nd [i-a scris spovedania, l-a ]nsufle\it, ]n primul r`nd, teama de moarte. El a ]nfr`nt ]n sinea sa aceast= team=, ca [i pe toate celelalte, [i s-a g`ndit c=, ]ntruc`t s=-\i ]nfr`ngi frica este foarte greu, ar fi mult mai avantajos s= fii ]n stare s= nu te mai temi deloc ]n fa\a primejdiei dec`t s= te temi. Dar totodat=, cine [tie? S-ar putea ca la[itatea, nenorocita, s=rmana, at`t de oc=r`ta la[itate subteran= nici s= nu fie un viciu chiar at`t de mare. Poate c= e chiar o virtute? Aminti\i-v= de Dostoievski [i de eroii s=i, aminti\i-vi-l pe Hamlet. Dac= omul din subteran= nu s-ar fi temut de nimic, dac= prin firea sa Hamlet ar fi fost un gladiator, noi n-am fi avut p`n=-n ziua de azi nici poezie tragic=, nici filosofie. Este [tiut, spaima de moarte a fost ]ntotdeauna inspiratoarea filosofilor... Poate c= demonul poetic al lui Socrate, care a f=cut din el un ]n\elept, nu era dec`t ]ntruchiparea spaimei. Lucid, precum Socrate, Pavlov sau Pascal, ]n clipa desprinderii de orizontul vie\ii, fusese [i poetul Fiodor Tiutcev, care constata sincopat: Eu dispar... Dispar... Cu adev=rat cutremur=tor de zeiasc=/omeneasc= este o atare respice finem (prevedere a sf`r[itului), pe care, de altfel, o avuse [i Dostoievski. }n diminea\a ultimei sale zile subsolare, Fiodor Mihailovici ][i trezi so\ia, spun`ndu-i: Anna, deja nu mai dorm de trei ore, [i abia acum am ]n\eles clar c= ast=zi o s= mor. Consoarta ]ncerc= s=-l lini[teasc=, ]ns= scriitorul insist= ]n presim\irea sa, spun`nd: Nu, nu. Eu [tiu c= trebuie s= mor anume ast=zi. Anna, aprinde lum`narea [i ad=-mi Evanghelia. Apoi, dup= ce lu= cartea sf`nt=, Dostoievski o deschise la ]nt`mplare, [i anume la pagina ce ]ncepea cu 229

cuvintele: Dar Ioan c=uta s=-l opreasc=, zic`nd: Eu am nevoie s= fiu botezat de Tine, [i Tu vii la mine?. {i r=spunz`nd, Isus i-a zis: Las= acum, c=ci a[a este potrivit s= ]mplinim toat= dreptatea. Spre sear=, Dostoievski muri... Printre cei care au avut o proverbial= prezen\= de spirit ]n clipa apusului a fost [i compozitorul Sibelius. }n una din zilele celor 85 de ani ai s=i, v=z`nd trei b`tlani zbur`nd peste cas=, ]i spuse so\iei: Au venit s= m= ia. Muri chiar ]n noaptea ce urm=. Printre cei ce [i-au prev=zut apusul apropiat a fost [i Mircea Eliade, ca semn de hot=rnicire ]ntre fiin\area [i nefiin\area sa interpret`nd inexplicabilul incendiu ce se ]nt`mpl= ]n biblioteca personal= din Chicago. Chiar dac= pagubele materiale fuseser= reduse, Eliade considera c= incendiul avusese o alt= semnifica\ie una sacramental=, absolut=, convins c= moartea e un semn de lumin=: Mi-a repetat de at`tea ori c= lumea este un camuflaj, c= e plin= de semne care trebuie descifrate cu r=bdarea unui ghicitor ]n pietre... Se g`nde[te oare la romanul Lumina ce se stinge, la focul care consum= biblioteca [i pe savant ]mpreun= cu ea?, nota ]n Jurnal Ioan Petru Culianu. Eliade s-a stins z`mbind, f=r= a putea rosti vreun cuv`nt (suportase un atac cerebral care ]i atinsese partea st`ng= a creierului, paraliz`ndu-i [i darul vorbirii). Dar z`mbetul dovedea c= e senin ]n firea sa, precum Paul Claudel, de pild=, care le spuse celor apropia\i: L=sa\i-m= s= mor lini[tit, nu mi-e team=. Iar Saint-Gelais, dup= ce medicii au \inut un consiliu la c=p=t`iul s=u, contrazic`ndu-se referitor la boala de care suferea [i la modul ]n care ar fi trebuit tratat=, el, suferindul, se ]ntoarse cu fa\a la perete, spun`nd: Messieurs, je vais vous mettre daccord, [i se stinse. Paul Valry fusese at`t de st=p`n pe sine [i pe... situa\ie, ]nc`t, cu pu\ine zile ]nainte de moarte, scrise: Am senza\ia c= via\a mea s-a ]ncheiat, adic= nu v=d nimic ]n prezent care ar reclama un m`ine. Ce-mi mai r=m`ne de tr=it de aici ]nainte nu poate s= ]nsemne dec`t timp pierdut, mai ad=ug`nd: La urma urmei, am f=cut ce am putut. Crezi c= ai fi putut s= faci mai mult? m= vor ]ntreba. Iar eu voi r=spunde: Mai mult? A[ fi putut face mai pu\in. Mai bine [i mai pu\in. De comun acord cu Valry, Green nota ]n jurnal: De c`\iva ani tr=iesc cu ideea c= pot muri dintr-o clip= ]ntr-alta. M= ]mpac foarte bine cu aceast= idee, f=r= ca ea s= se transforme ]n obsesie. Despre o atare clip=, despre primejdiile care ]l p`ndesc vorbea senin Jose Marti ]n scrisoarea c=tre un prieten, mesaj ce r=m`ne neterminat, ultima fraz= pus= pe h`rtie fiind: Sunt sentimente 230

de o at`t de delicat= onestitate..., dup= care, ca un nefiresc [i perfid punct fatal, veni glontele uciga[ului ]n=imit. Cuvintele pe care le repeta, se pare, Valry Larbaud: Bun= seara, lucruri de pe lumea asta, nemaiput`nd spune dec`t at`t, mi se par a sugera o continuare de poem. De ce nu s-ar spune ([i): Bun= diminea\a, lucruri de pe lumea cealalt=? ]ntreb, amintindu-mi c= deseori invocatul Constantin Noica scria: a muri este [i acesta un fel de a fi, idee oarecum afin= unui precept budist conform c=ruia, dup= moarte, omul ar lua ]nf=\i[area unei alte fiin\e: celebrul poet Bo Tziu-Hi, la b=tr`ne\e, ]ndr=gi mult poezia discipolului s=u Liu Shan-Ini, c=ruia ]i spunea c=, dac= dup= moarte, acesta i-ar deveni fecior, el, maestrul, ar fi foarte bucuros. (Complicat totu[i acest raport via\= moarte, c`nd se presupune c= moartea n-ar fi dec`t o altfel de existen\=... De aici, poate, [i ciud=\enia sau doar paradoxul dintr-o nuvel= a lui Poe, ]n care protagonistul este din c`nd ]n c`nd ]ntrebat: Domnule Vladimir, dormi\i?, la care el, muribundul, r=spunde: Pentru numele lui Dumnezeu! Repede! Adormi\i-m= sau, repede, trezi\i-m=! V= spun doar c= sunt mort!.) Iar vecinii chinezilor, poe\ii japonezi, ]n virtutea unei tradi\ii seculare [i a venera\iei fa\= de testamentele spirituale, de cum ][i presimt ]n clepsidra firii ultimele fire de polen (pentru cei ce au c`ntat mereu vi[inii in floare nu se prea potrive[te a spune: fire de nisip), obi[nuiau s=-[i scrie sau s=-[i dicteze poemul de adio, numit jisei (desp=r\irea de via\=). (De altfel, dac= noi spunem lumea cealalt= sau via\a de apoi, japonezii zic: a disp=rea ]n via\a de dup= via\=.) Iat= frem=t=torul r=mas-bun (definitiv) al poetei Izuma Shikibi, care, ]n jurul anului 1 000, d=dea str=lucire cur\ii ]mp=r=te[ti: L=s`nd ]n urm= noaptea,/ Plec pe o c=rare ]ntunecoas=./ Binecuv`ntat= lun=/ Aninat= ]ntr-un v`rf de munte,/ Lumineaz=-mi drumul ce m= a[teapt=. Se spune c= regina nop\ii, luna, simbolizeaz= ]nv=ta\=tura lui Buddha. Jisei-ul pictorului Ando Hiroshige sun= astfel: Azi, ]n Asuma,/ Pun`ndu-mi jos penelul,/ Plec pe-un ve[nic drum./ De-a[ vedea priveli[ti rare/ {i |ara de Apus. S= re\inem: ]n ambele poeme e prezent= acuta dorin\= de lumin= [i v=z, care, de fapt, este una mai general=, chiar dac= se manifest= ]n chip oarecum paradoxal, precum ]n cazul lui Victor Hugo ce rosti surprins: V=d lumin= neagr=. Iar Eugen Lovinescu, ]n diminea\a apusului s=u existen\ial, ]i ceru fetei din cas= s= ridice storurile [i o ]ntreb= c`t e ceasul. Era nou= [i jum=tate. Cum, nou= [i jum=tate? Nu vezi c= e ]ntuneric? se mir= ilustrul critic, ]n timp ce din afar= r=zb=tea o lumin= orbitoare. De ce n-ar fi avut 231

dreptate La Rochefoucauld, care presupunea c= precum soarele, moartea nu poate fi privit= drept ]n fa\=? Cu at`t mai edificatoare ultimele cuvinte atribuite marelui Buddha: Atmadipa bhava = Fii tu ]nsu\i lumin= pentru tine. Obsesia luminii o atest=m [i ]n cel din urm= text al lui Mihai Eminescu: Apa vie\ii de veci. Lumin=. Lumin= lin=. Paul Miron aminte[te c= lumin= lin= este esen\a unui imn cre[tin de vecernie, c`ntat ]n bisericile ortodoxe ]ncep`nd cu secolul al II-lea. Savantul aduce explica\ii concludente: C`ntarea deschidea cel mai impresionant moment al rug=ciunii vesperale, marea procesiune, exact ]n clipa ]n care ap=rea luceaf=rul pe cer. }n timp ce se c`nta Lumin= lin=, ]n biserica ]ntunecat= se a[eza un sfe[nic ]n fa\a icoanei principale a Maicii Domnului. A[a se oficia ]n secolul trecut [i la m=n=stirea Agafon, unde [tim c= Eminescucopil a z=bovit de mai multe ori la m=tu[ile sale, c=lug=ri\e acolo. Ne amintim ]n acest context de versurile:
R=sai asupra mea, lumin= lin=, Ca-n visul meu ceresc de-odinioar=; O, Maic= Sf`nt=, pururea fecioar=, }n noaptea g=ndurilor mele vin=.

Dac= are temei ce sus\ine moralistul francez Joseph Joubert c= sf`r[itul vie\ii ][i aduce cu sine felinarul, un atare felinar ]l v=zuse [i Goethe, felinar care era, vede-se, abia-abia p`lp`itor, ]nc`t genialul poet strig=: Lumin=, mai mult= lumin=!. Iar ultimele cuvinte ale lui Theodor Rouswellt au fost: Te rog, stinge lumina, pe care, ]nainte de culcare, i le adres= valetului. Fostul pre[edinte de stat se stinse ]n somn. Muri ]n somn [i academicianul Andrei Saharov, care spuse: Plec la culcare. M`ine am o zi grea. La congres se va da o mare lupt=. Era timpul c=derii imperiului sovietic... {i iar=[i de la Buddha cetire, magistru hindus care ][i sf=tuia discipolii astfel: Privi\i totul cu nesa\, ca [i cum a\i vedea pentru prima oar=. Privi\i totul cu nesa\, ca [i cum a\i vedea pentru ultima oar=. }n cazul ]mp=ratului roman Adrian, ultima oar= echival= cu ]ncercarea de a muri cu ochii deschi[i. Anume a[a i se ]nt`mpl= lui Thomas Moore: capul lui expus pe un pod de peste Tamisa, pe fa\= cu o expresie de necurmat= ironie, privea cu ochii larg deschi[i la trec=torii cuprin[i de groaz=. P`n= la decapitare ]ns=, cuvintele sale de pe urm= Moore, 232

glumind, le-a schimbat cu c=l=ul ce-i indica spre butucul ]ns`ngerat deja cu alte ocazii similare. Care a fost acel novissima verba al incurabilului utopist? Nu avem cum [ti: c=l=ii nu-[i scriu memoriile... Ce-i drept, eternitatea apusurilor celebre cunoa[te [i excep\ii. Spre exemplu, nimerind ]n fatala situa\ie ca cea a lui Moore, poetul francez Andr Chenir reu[i s= fac= ]n a[a fel, ca ultimele-i cuvinte s= fie auzite nu doar de c=l=u, ci [i de to\i cei care asistau la execu\ie. }nainte de a-[i pune g`tul pe butuc, t`n=rul bard (avea doar 32 de ani) duse degetul ar=t=tor la t`mpl= [i, evident, referindu-se la propriul cap, care, peste c`teva clipe, avea s= se rostogoleasc= pe e[afod, rosti: {i totu[i, am avut ceva ]n el... E drept c= asupra concluziilor subsecvente ce s-ar putea trage din exemplele de mai sus opiniile se ]mpart, precum ]n cazul esteticianului Veijo Meri, care consemna destul de o\=r`t: Nu exist= persoane mai lipsite de umor [i mai amuzante dec`t suveranii [i poe\ii. C`nd i se aproprie ultima or=, poetul ][i scrie ultimul poem. }n ceasul mor\ii, umoristul arde tot ce poate din opera lui, [i ar vrea chiar s-o ard= ]n ]ntregime (Boccacio, Gogol, Kafka). Poetul se ia ]n serios, umoristul ia [i el moartea ]n serios. Iat= ce atest= superioritatea umori[tilor ]n materie de ]n\elegere a seriozit=\ii. Poetul se [tie din aceea[i stof= cu poemul s=u, ceea ce ]i confer= nemurirea. El nu moare niciodat= (Pound). Umoristul este nefericit, el \ine de lumea asta, este p=m`ntean din cre[tet p`n=-n t=lpi, cu at`t mai mult cu c`t caut= aproprierea de Dumnezeu. Ei bine, n-ar trebui ca poe\ii s= se supere pe domnul Meri. De ce ar face-o, dac= ]nsu[i titanul Ludwig van Beethoven avu destul spirit cum s=-i spun? autoironic, ultima verba fiindu-i: Plauditi amici! Finita est comedia! (Aplauda\i, prieteni! Spectacolul s-a sf`r[it!). Ceea ce nu avea nimic ]n comun cu triviala tenta\ie a unora de a se da ]n spectacol ]n secundam mortis. Apropo de teatru: la 1900, Sada Vacco, prima femeie care a ap=rut pe scena japonez=, atinge o mare celebritate doar din motivul c=, prin efecte de un impresionant patetism, ]ntrune[te simpatia publicului care considera c= ea murea chiar mai bine dec`t ]ns=[i Sarah Behrnardt. Dar, se [tie, au fost [i mari actori care au murit cu adev=rat pe scen= (Jean-Baptiste Molire, Constantin T=nase, Maria T=nase...). La capitolul moartea [i teatrul vine, ca [i cum, [i erata prin care unii exege\i contrazic totu[i afirma\ia (ce mai carier= a f=cut ea!) c=, cic=, ]nainte de a-[i ]nfige pumnalul ]n beregat=, sturbulaticul dictator Nero ar fi rostit: Vai! Ce mare artist moare!. Adev=rul ar fi c= 233

d`nsul recit= un vers din Iliada, [i anume: }n urm= aud arm=sarii ]n spume cum vin ]n galop. (Vorba domnului Ralph Waldo Emerson, considerat cel mai de seam= reprezentant al transcendentalismului: Singurul fapt poetic ]n via\a a mii [i mii de oameni nu e dec`t moartea lor...) Nu le reu[e[te tuturora tentativa de a muri cu ochii deschi[i, motivele fiind de-a dreptul polarizate. }n clipa c`nd umbra i se profila deja dincolo, peste Styx, ]ncheindu-[i odiseea de c=utare a timpului pierdut, Marcel Proust v=zu o femeie gras=, resping=toare, [i ]nchise ochii. Prietenul lui Flaubert, Le Pottevin, nu rezist= priveli[tilor de cu totul alt ordin, aproape paradisiace. }nchide\i fereastra. E prea frumos! fu unica-i dorin\= [i constatare pe care i-o mai puteau ]ndeplini rudele, ]ns= care se executar= zadarnic: Le Pottevin ]nchise ochii pentru totdeauna. Acest E prea frumos! e cam din aceea[i categorie cu Es ist gut (E bine), expresie cu care expir= pe buze Kant. Iar expirarea ([i ]n sens ca parte component= a respira\iei, dar [i ]n cel de a se s=v`r[i, a muri) uneori poate fi [i foarte intoxicat=, s= zicem. Paul Zafiropol spunea c=, ]n ultima dup=-amiaz= a vie\ii, Ion Luca Caragiale fumase... 80 de \ig=ri! A murit, foarte probabil, ]n unul din groaznicele accese de tuse tabagic=, care, ]n fiecare noapte, r=sunau p`n= departe de camera lui de culcare. Nu asculta nicidecum de prietenii care ]l sf=tuiau s= tr=iasc= ,mai higienic, adic= s= mai modereze dozele de nicotin=, p`n= la urm=, binevoitorii lui ]n\eleg`nd men\ioneaz= P. Zafiropol c= un asemenea predestinat exist= cu pre\ul cu care este a[a cum e. Pentru un altcineva, imago terminus ar reprezenta ceea ce Paul Claudel numea oglinda de care ne apropiem, ca s= ne privim cu dezn=dejde sentin\a fatal= ce ne este ]ntins= s= o citim. Fire[te, dac= mai suntem ]n stare s= facem acest lucru. Poate anume [i din atare motiv Henrik Ibsen, cu memoria devastat= de amnezie, se c=znea s= ]nve\e din nou alfabetul. Iar Heine, care ]n ajunul definitivei plec=ri scrisese la memoriile sale, a doua zi reu[i s= spun= doar: H`rtie [i creion. Nici Balzac n-ar fi fost ]n stare s= cerceteze oglinda cu sentin\a. Nu mai pot nici s= scriu, nici s= citesc, constat= fr`nt autorul Comediei umane, care, precum se [tie, \ine, ]n mare, de drama sau dramele a mii de personaje. Iar compatriotul s=u de peste genera\ii, Andr Gide, in extremis, pe patul mor\ii, ]i spune doctorului: Mi-e team= ca frazele mele s= nu devina incoerente din punct de vedere 234

gramatical. Dar, Dumnezeule, oare conteaz= frazele? August Strinberg era categoric de alt= p=rere, ]n convulsivele dureri pe care i le cauza cancerul strig`ndu-[i ultimele cuvinte: Nimic nu e personal!. }n felul s=u, ]ns= de asemenea crunt deziluzionat, i-ar fi r=spuns Louis Aragon: Un jeu penible ou jai perdu, dup= care s-ar cere invocat [i mai tran[antul Charles Baudelaire, ce rezum= totul la... pardon... o ]njur=tur=. Paralizat, lovit de afazie, d`nsul reu[i doar s= articuleze printre un scr`[net de din\i: Crnom o impreca\ie prescurtat= de la: Sacr nome de Dieu. Asta a fost, asta e... Dar, s= nu uit=m c=, la r`ndul lor, uneori, erau strop[i\i [i gigan\ii spiritului, ai literaturii, ]n special. Astfel, manieratul nostru compatriot [i dasc=l peste timpuri Titus Maiorescu se ]nt`mpla s= se arate vindicativ fa\= de marii scriitori pe care nu-i agrea, printre ace[tia prenum=r`ndu-se [i Flaubert, Zola, Maupassant (pretin[i reali[ti), dorindu-le, necre[tine[te, acestor p`clo[i: fie-le \=r`na grea pe morm`ntul literar. }ns= pare a fi floare la ureche \=r`na domnului Maiorescu ]n compara\ie cu coroana c`t mai grea care-i era menit= lui Anatole France de c=tre suprarealistul Philipe Soupault. }mpreun= cu al\i ortaci de condei (c=ci [i acesta are... min=), d`nsul scrie pamfletul Un cadavru, care con\ine(a) [i urm=toarele invective: Nimic nu se poate a[tepta de la Anatole France, de la aceast= amintire flasc=... Cum, ]n sf`r[it, totul s-a terminat, nimeni s= nu adauge un cuv`nt... Domnilor, pu\in= demnitate! Av`nd ]n vedere c= trebuie pus= o coroan= pe acest catafalc, s= fie c`t mai grea cu putin\=, pentru ca amintirea... acestui personaj comic s= dispar=. Nu se l=s= mai prejos, ]n insulte, un alt viitor poet notoriu, Paul Eluard: Un asemenea cadavru nu po\i iubi... Anatole France este scepticismul, ironia, la[itatea... Un puternic ]ndemn de uitare m= ]ndep=rteaz= de toate astea... de tot ceea ce dezonoreaz= Via\a. (Ei, s= mai sus\in= cineva c= neamul cel mai ireveren\ios cu propriile sale valori ar fi rom`nii! Precum vedem, ]n multe domenii, fra\ii (pe linie latin=) fran\uji r=m`n de nedep=[it...) P`n= [i delicatul poet al iubirii Louis Aragon \ine hangul celorlal\i doi, d`ndu-[i [i el ]n petic: Pentru mine, orice admirator al lui Anatole France este o fiin\= dec=zut=... Acest om... reprezint= dobitocul oficial... Acest c=m=tar ]nsp=im`ntat de teama ridicolului scria foarte r=u, jur... era un... execrabil histrion.... Cvartetul este ]ntregit de Andr Breton, pe atunci t`n=r t=tic al suprarealismului, care conjura ca trupul ne]nsufle\it al lui France: s= fie aruncat ]n Sena. Un om ca el nu trebuie s= produc= praf. Asta ]n timp ce funeraliile cele mai costisitoare din 235

Fran\a secolului XX le onorau pre[edintele Republicii, [eful Guvernului, to\i mini[trii [i deputa\ii, consilierii de stat, ambasadorii etc., ce p=[eau peste covoarele de flori aruncate de mul\ime la trecerea cortegiului. Cine nu ar subscrie la amara interoga\ie a lui Fernando Arrabal: Pentru a ajunge la celebritate este neap=rat nevoie s= insult=m cadavrele?. (E drept c= chirurgul care extr=sese creierul lui Anatole France (orice s-ar zice, un mare scriitor) constatase c= acesta era mai... mic dec`t cel al mediei muritorilor de r`nd. Vede-se, autorul care a cunoscut un fabulos triumf cu romanul Insula pinguinilor [tia s= se aplice mai eficient ]ndeletnicirilor de crea\ie dec`t unii detractori foarte c=po[i,... creiero[i, adic=.) }n ce prive[te funeraliile, na\ionale sau pur [i simplu pompoase, ele trebuie privite [i din unghiul de apreciere shakespeareian conform c=ruia celor mor\i slava nu le mai ajut=, ceea ce e afin ideii unui psalm de-al lui David: Cine te va l=uda ]n locuin\a mor\ilor? ce consun= cu pilda unui alt rege ([i poet) biblic, Solomon: }naintea pieirii, inima omului se ]ng`mf=, dar smerenia merge ]naintea slavei. Dar s= revenim... Nimic neobi[nuit ]n faptul c= pe litera\i, chiar [i ]n ultimele clipe ale existen\ei, ]i preocup= anume scrisul [i h`rtia. Deja renascentistul Petrarca ][i menise urm=toarele: Scribendi vivendique mihi unus finis erat (Eu unul am s= ]ncetez s= scriu c`nd am s= ]ncetez s= tr=iesc), fapt ce i se ]nt`mpl= ]n realitate [i lui Cline care l=sase condeiul din m`n= doar cu c`teva momente ]nainte de survenirea aneantiz=rii, ]n fa\a c=reia rosti calm: Ast=zi h`rtia mea va r=m`ne alb=, cu toate c= obi[nuia s= scrie pe h`rtie galben=, prins= cu un cle[te de rufe. Pe patul de suferin\=, p=r=sit de puteri, poetul Grigore Hagiu f=cea exerci\ii pentru ]nt=rirea bra\ului drept, spun`ndu-i surorii sale c= doar acesta este cel mai important important pentru scris. Ultimele sale cuvinte au fost: Nu se poate... nu se mai poate.... A[ zice c= tihnitele cuvinte ale lui Louis-Ferdinand Cline Ast=zi h`rtia mea va r=m`ne alb= con\in nefast-emblematic lucida semnifica\ie final= a ]ntregului destin de om-artist. Sau, pentru scriitori, Acolo, Dincolo, s= fie posibil= o minune, ca cea din nuvela lui Borges Un teolog ]n moarte, protagonistul c=reia, Melanchton, ][i relu= ]ndeletnicirile literare de parc= ar fi fost ]nc= viu [i scrisese vreme de mai multe zile despre m`ntuirea prin credin\=. }ns= la locul de munc= nu totdeauna se munce[te: Harry Martinson (Premiul Nobel, 1974), chiar la masa de scris, ][i f=cu harakiri cu o foarfec= (a Parcei?...). Asta e: pe unii scrisul ]i abate de la actul sinuciderii, pe al\ii ]i duce spre el... 236

Nu poate fi departe de adev=r presupunerea c= se ]ncumet= la re-]nsu[irea alfabetului doar cel care, prin intermediul alfabetului, reu[i s= ]nve\e [i arta de a muri. }n Apologia lui Platon, Socrate ne ofer= o pilduitoare prelegere asupra actului ]n spe\=: C=ci a te teme de moarte, atenieni, nu e altceva dec`t s= te crezi ]n\elept, f=r= s= fii; ]nseamn= s= cuno[ti ceea ce nu cuno[ti. Iar c`nd, def=imat, calomniat, ajunge ]n fa\a juzilor, dup= ce =[tia ]l condamn= la moarte, ]n\eleptul le spune: Dac= a\i mai fi a[teptat nu prea mult timp, dorin\a voastr= s-ar fi ]nt`mplat ]n chip natural: vede\i c`t sunt de b=tr`n, m= apropii de sf`r[itul vie\ii [i sunt [i cu un picior ]n groap=, ca s= conchid=: Dar a sosit vremea s= pornim de aici, eu ca s= mor [i voi ca s= tr=i\i. Care din noi are partea cea mai bun=, n-o [tie nimeni, afar= numai de unul zeul (...) }ntr-adev=r, nimeni nu [tie ce e moartea (dar ce e... via\a?, L.B.), [i dac= nu cumva ea o fi cel mai mare dintre toate bunurile pentru om. Cu toate astea, lumea se teme de ea, ca [i cum ar [ti cu siguran\= c= e cel mai mare dintre rele. }ns= curiozitatea lui Emil Cioran a mers chiar ceva mai departe de acel nimeni nu [tie, vr`nd s= afle, ]n mod... experimental, pe propria sa... luciditate, ce e totu[i cu trecerea pe tar`mul umbrelor. D`nsul m=rturisea: Din solidaritate cu un prieten care era pe moarte, am ]nchis ochii [i m-am l=sat s= m= scufund ]n acel semihaos care precede somnul. La cap=tul c`torva minute, am crezut c= ]nteleg acea realitate infinitezimal= care ne mai leag= de con[tiin\=. Eram pe t=r`mul sf`r[itului? O clip= mai t`rziu, m= g=seam ]n fundul unei v`ltori, f=r= cea mai mic= urm= de groaz=. S= nu mai fii este deci at`t de simplu? F=r= ]ndoial=, dac= moartea n-ar fi dec`t o experien\=, numai c= ea este experien\a ]ns=[i. {i ce idee s= te joci cu un fenomen care nu survine dec`t o singur= dat=! Unicul nu se experimenteaz=. Dar totu[i nu e clar, dac= Cioran a sim\it ]n mod... real (ireal?), aparte, irepetabil, anume clipa ]n care moartea se transform= ]n experien\= final= absolut= (M. Eliade). (De altfel, fatalul atac cerebral l-a surprins pe Mircea Eliade ]n timp ce recitea ceva din cartea lui Emil Cioran Exercices dalmiration.) Probabil, experien\a absolut= era sub]n\eleas= [i ]n finalul ultimei enumer=ri care-i mai fusese dat s-o fac= lui Velimir Hlebnikov: pu\in timp ]nainte de a muri, el poetul, savantul, filosoful care, se putea spune, deja fusese, schi\= o list= nu prea mare (dar, se va vedea/]n\elege, at`t de vast=, chiar... exhaustiv=!) a pelerinajelor sale prin scurta-i via\= de 37 de ani: AstrahanMoscovaHarkovRostovBakuPersiaPiatigorskTrenul MosovaLibertatea (!) (!). 237

S= revenim ]ns= la Socrate, spre a rezuma concluziv pilduitorul s=u comportament ]n fa\a acuzatorilor Anitus [i Melius (nu cumva gre[esc, reamintindu-le numele?), c=rora le spuse c= ar putea s=-l omoare, dar nu sunt ]n stare s=-i fac= nici un r=u. Vecinul de peste milenii al lui Socrate, poetul cipriot Nikos Kranitiodis, zicea metaforic: Cei cople[i\i de rod ]nva\= ceasul sf`r[itului, ori t=cerea, [i ea, ]nva\= ceasul mor\ii, dup= care, dac= v= aminti\i, vine vorba lui Hamlet: Restul e t=cere... }nva\= ceasul mor\ii, acea ultima forsan, ultima or= pe care, poate, o mai traie[ti, despre care avertizau inscrip\iile de pe cadranele unor orologii (...c= ucide!). Ora de care ]ntreba [i Vasile Alecsandri, la 21 august 1890, [i din care or= ]i r=m=seser= doar trei sferturi. Iar Sainte-Beuve moare pe nea[teptate, cu cinci minute ]nainte de o vizit= pe care urma s= i-o fac= lui Flaubert, care, ]n r=va[ele c=tre prieteni, se pl`ngea c= inima ]i este plin= de cadavre ca un vechi cimitir [i care, la r`ndu-i, ][i prezise v`rsta la care va deceda, cu o diferen\= de doar c`teva luni, scriindu-i unui amic: am s= cr=p la [aizeci de ani, ]nainte de-a avea o opinie despre mine [i, poate, de a fi f=cut o opera care mi-ar fi dat m=sura. Premoni\ia lui Marc Twen fusese c=, venind pe lume odat= cu reapari\ia cometei Halley, la 1835, va muri odat= cu revenirea acesteia. A[a a fost: scriitorul s-a stins a doua zi dup= ce disp=ru Halley de pe cer, ]n 1910. Uneori, ]n interviuri, ca test jurnalistic, celebrit=\ilor li se pune cutez=toarea ]ntrebare cum le-ar pl=cea s=... moar=. Acum un secol [i jum=tate, Charles Nodier spunea c= ar vrea s= se sting= sprijinindu-se, din dreapta [i din st`nga, pe dou= gr=mezi de c=r\i. (}n clipa de pe urm=, ]nainte de a ]nchide ochii, Pu[kin ]ntinse m`na spre volumele din rafturile bibliotecii, rostind: Adio, prieteni!. C`nd valurile m=rii aduc la \=rm corpul lui Shelley, ]n buzunarul hainei bardului englez este g=sit un volum de Sofocle. Victor Segalen, remarcabil poet francez, moare ]n p=durea breton= Huelgoat, av`nd ]n m`n= Hamlet-ul lui Shakespeare. La aceea[i ]ntrebare cum le-ar pl=cea s=... apun=? Borges r=spunse c= nu, nu-l intereseaz= nici clipa mor\ii, nici ce se va ]nt`mpla dup= aceea. Sper numai c= atunci memoria va ]nceta s= mai existe. Vreau s=-l uit pe Borges [i opera lui. }ns= cineva ar putea s=-i repro[eze argentinianului c= nu a fost completamente sincer, av`nd la ]ndem`n= c`teva argumente. S= zicem, Willis Barnstone remarcase c= majoritatea lucr=rilor importante ale lui Borges au ca tem= momentul mor\ii, taina clipei ce urmeaz= imediat dup= desp=r\irea de via\=, 238

verbul ce ar putea dezv=lui marele mister. Borges ][i conduce cititorul p`n= la rostirea acelui unic cuv`nt revelator, ]ns= totdeauna personajele sale dispar sau mor ]nainte de a ne l=muri deplin asupra a ceea ce v=d, simt sau afl= Acolo, Dincolo... Cu titlu de generalizare, autorul conchide undeva: [tim toate aceste lucruri, dar nu [i pe acelea pe care le-a sim\it ]n clipa c`nd a cobor`t ultima umbr=. (Un alt aspect, tangen\ial celui expus aici: greu de ]n\eles de ce multe personaje ale lui Dumas nu vorbesc explicit, ci ba murmur=, ba se b`lb`ie, ba b`iguie ceva, remarc`ndu-se ]ns= c= ele articuleaz= distinct cuvintele doar ]n clipa mor\ii.) Con-continentalul s=-i zic a[a lui Borges, latinoamericanul Garcia Marquez, la ]ntrebarea cum, vorba cantecului, uite-a[a a[ vrea s= mor, se dest=inui astfel: Pentru a trai lini[tit, mi-am insuflat c= n-o s= mor nicic`nd. }n chip asem=n=tor procedeaz= majoritatea oamenilor. S= tr=ie[ti, ]n vreme ce te tot g`nde[ti la moarte? Nu... Eu fac tot posibilul pentru ca s= nu mor. Probabil, sunt supersti\ios [i inventez diverse motive... Cred c= supersti\ia are avantajele sale, ]n orice caz, ea ghideaz= omul ]n clipele ]n care el ][i pierde credin\a. }n ce prive[te propriu-zis ars mori, o mostr= o afl=m ]n tratatul de etic= Budo Shoshin Shu al lui Daidoji Iuzan, din care am citat undeva la ]nceputul acestui eseu. E de ]n\eles c= preceptele oferite de atare texte con\in o anumit= doz= de exagerare ce face abstrac\ie de faptul c= nu tuturor oamenilor le arde de... teatru (de regia propriului apus) ]n ultimele clipe ale existen\ei lor p=m`nte[ti. Dar, bine]n\eles, se ]nt`lnesc [i arti[ti care ][i r=m`n fideli ]n finalul de spectacol al vie\uirii lor aproape nefire[ti. (Aici nu-i avem ]n vedere pe un Sofocle sau Molire, care muriser= pe scen=, ]n timp ce-[i jucau propriile piese, momente ]n care publicul aplauda din r=sputeri, ne[tiind ce se ]nt`mpl= cu adev=rat.) }n repertoriul farselor intra [i ]ng`mfata constatare a ]mp=ratului Vespasian ce-[i ]n[tiin\= supu[ii, la moment de absolut adio, cu: Simt c= devin zeu. S= vede\i, unii r=m`neau anost fideli supremei cauze c=reia, dup= p=rerea lor, ]i slujiser=. Cred ]n triumful Interna\ionalei a IV-a! }nainte! tr`mbi\a Tro\ki cu \easta sf`rtecat=. (Ast=zi nu mai crede nimeni ]n a[a ceva [i nici nu sunt prea mul\i cei care [tiu ]n ce direc\ie ar fi acel }nainte!). Cu toate aceste efuziuni de mare curaj retoric, ]n ultimele-i clipe ale existen\ei, Tro\ki se dovedi totu[i un timid, un pudibond, s-ar putea spune, atunci c`nd sora de caritate ]ncerc= s=-l dezbrace, el spun`ndu-i so\iei: Nu vreau s= fac= ea acest lucru... Vreau s=-l faci 239

tu. Iar Mircea Eliade l=sase dispozi\ie ca extrema onc\iune (ungerea bolnavilor, maslul) s= i-o administreze pastorul anglican de culoare Nathan Scott, colegul s=u de profesorat universitar. C=l=ul Franco, cel ce trimitea cu u[urin\= la execu\ie mii de spanioli, se lamenta cu ]nfrico[are: Niciodat= n-a[ fi crezut c= e at`t de greu s= mori. }n decursul unei luni [i jum=tate, c`t i se prelungise agonia ]n urma opera\iilor inutile, g`dele-dictator repeta de nenum=rate ori aceast= constatare. Printre p=catele ce le lua cu sine era [i cel al desc=rc=rii armei care i-a curmat zilele marelui poet Federico Garcia Lorca. G`ndindu-ne la mi[eii alde Franco, probabil, s-ar putea ]nc=lca dolean\a testamentar= a lui Mircea Vulc=nescu, ce rosti, ]nchiz`nd ochii pentru totdeauna: S= nu m= r=zbuna\i. Filosoful, poetul, intelectualul deosebit, generos, care fusese b`gat de comuni[ti ]ntr-o celul= rece, unde a f=cut bronhopneumonie, av`nd puteri s=-[i revin= din com=, reg=sindu-[i luciditatea, at`t c`t s=-i ajung= s= rosteasc= cele c`teva cuvinte, merit= a fi r=zbunat fie doar [i prin necru\=torul dispre\ pentru satrapii noilor z=ri, la ]nceputul nefastului r`nd al c=rora st=tuse [i cel cu nestr=mutata credin\= ]n Interna\ional=. }n ultimii ani se vorbe[te tot mai insistent despre profe\iile lui Nostradamus, care [i-a prezis p`n= [i anul mor\ii, 1566. }ns= au existat [i personalit=\i vizionare care [i-au profe\it chiar modul ]n care va surveni ruperea firului propriei lor vie\i, printre ele fiind [i Eminescu. Cu zece ani p`n= la ziua ]n care fusese lovit funest cu o piatr= ]n t`mpl=, el scria ]n Rug=ciunea unui dac despre cel ce cu pietre m= va izbi ]n fa\=. Peruvianul Cesar Vallejo ][i anticipase ]ntr-un poem ziua, decorul acesteia [i locul unde avea s= sucombeze: ]ntr-adev=r, deced= ]ntr-o joie ploioas=, la Paris, pe buze cu ]ngrijorata [oapt=: Spania, Spania, invoc`nd numele \=rii ce se afla ]n v`lv=t=ile r=zboiului civil. Cei care au reu[it s=-[i priveasc= f=r= team= liniile sor\ii, ce le indicau apropierea implacabilului abis, [i-au c=utat de ale vie\ii p`n= la ultima suflare. Exemplele pentru contextul dat s-ar potrivi grupate la subcapitolul C`ntul de leb=d=. Sau de cocor, acesta asociindu-se fie [i din motivul c= la chinezi cocorul e considerat pas=re nemuritoare, barem pe durata a o mie de ani. Deloc pu\in, pas=re-Matusalem! Apoi, culmea! cic=, longevivul cocor poate respira chiar c`nd are g`tul ]ndoit. Cu toate c= nici ultima caracteristic= nu pare at`t de surprinz=toare, dac= ne amintim c= mitul poveste[te despre capul lui Orpheus, t=iat de bacante, ce plute[te pe r`ul Hebrus, c`nt`nd dulce-dulce, p`n= ajunge la Lesbos... 240

Anticii considerau c= patima armoniei este hipnotizant=. A[tept`ndu-[i secundum mortis, Socrate mai \inea morti[ s= ]nve\e a c`nta la lir=. }n preziua decesului, Antonio Stradivarius ]ncearc= strunele celei din urm= capodopere ie[it= de sub m`inile sale ale viorii numit= mai apoi C`ntecul lebedei. Pare demn de aten\ie [i faptul c=, pentru celebrisima lucrare A[a gr=it-a Zarathustra, Nietzsche face o precizare pe care o consider= important=: Capitolul final l-am ]ncheiat ]n acest sf`nt ceas, c`nd la Vene\ia a murit Richard Wagner. (Iar ]ntre Stradivarius [i Wagner fusese Mozart... }n chiar ziua ]n care avea s= moar=, Wolfgang Amadeus Mozart se bucur= c=-i veni pe ospe\e sora sa mai mare, c=reia ]i spuse: Ce bine c= ai venit, Zofi, pentru c= ast=zi eu voi muri [i tu vei ajuta-o pe Constan\a (so\ia, n.a.), care va avea at`ta de treb=luit. {i chiar dac= genialul compozitor mai ]ncerc= s= adauge ceva note ]n partitura Recviuem-ului care ]i fusese comandat de un concitadin ]nst=rit, chiar dac= ]ncerc= s= interpreteze ceva ]mpreun= cu doi-trei prieteni care ]l vizitar=, c=z`nd ]nl=crimat de neputin\= ]n pat, sora intuise c= fratele nu spune vorbe de dragul vorbelor mari, ce trebuie s= trezeasc= compasiunea celui care le aude, [i Zofi plec= s= cheme preotul [i acesta reu[i s= vin= cu c`teva clipe ]nainte ca Mozart s=-[i dea ob[tescul sf`r[it [i care avea s= fie ]nmorm`ntat ]ntr-o groap= comun=. Deoarece un cunoscut foarte ]nst=rit nu jertfi pentru ]nmorm`ntarea geniului dec`t 8 florini [i 56 de crei\ari, mai plus`nd trei crei\ari pentru alte eventuale cheltuieli. }n urma sa l=sa un ]nceput de romantism ]n marea muzic= a omenirii [i un fals de care nu putea fi responsabil: c= ar fi fost victima otr=vii pe care i-a administrat-o perfidul Salieri. De fapt, de aici ]ncolo ]ncepea [i literatura mozartian=. Imens=. Biblioteci ]ntregi. Interpret=ri de toate condi\iile, unele de-a dreptul aberante, ]ns= care au dat locuri de munc= la mii [i mii de persoane, unele dintre care nu erau obligatoriu [i cunosc=tori ai muzicii protagonistului pe care [i-l aleseser= [i-l tot plimbau prin ]ns=il=ri de subiecte grave sau frivole. Apoi s= fim siguri c= ]nc= multe secole la r`nd va r=m`ne deschis= bursa locurilor de munc= mozartian=: interpre\i, orchestre, personal al s=lilor de concert, firme de CD-uri, v`nz=tori de toate cele ce \in de genialitatea ]n crea\ie, via\=, [i moarte (a) compozitorului [i, ziceam, locuri de munc= pentru mii [i mii de interpre\i, prin cuvinte, ]n baza faptului real [i deopotriv= a celui n=scocit referitoare la MOZART, nume care con\ine, subtextualpredestinat parc=, [i o consubstan\ial= r=d=cin= gramatical-filosofic= 241

at`t de sonor=: HAZARD. Ca [i cum ar fi o, aproape, omonimie ]n... omenie (cu sens de: omenire), c=reia geniul ]i este congenital ]ntr-o doz= extrem de mic=, dar at`t de necesar ca hustra prin spiritul s=u ustra motricitate ce ]ndep=rteaz= mereu absoluta... morticitate.) Supranumele de Leb=d= nemuritoare i-a fost atribuit poetului Ruben Dario. De altfel, tot lui i se mai spunea Mesia al liricii spaniole, Samson al metaforei [i, drept apoteotic acord al prezen\ei sale subsolare, veni u[or paradoxala generozitate a guvernului nicaraguan care, la ]nmorm`ntarea bardului ce c`ntase [i practicase armonia, ]i acord= acestuia onoruri cuvenite unui ministru de... r=zboi. E lesne de ]n\eles c= pentru cei ce aveau s= ajung= ve[nic nume f=r= vreme (Vicente Alexandre), patosul armoniei echivala, altfel spus, cu cel al unei munci cotidiene f=r= preget, ]ns= ]mp=timite p`n= la circumspec\ia c= ea, munca ajuns= ritual, ar putea avea vreodat= sf`r[it. }ncrede-te ]n orice zi de har,/ C=ci ea ne ]nt`re[te fie doar/ La g`ndul mor\ii, muncii ]i d= rost (...)/ Iar dac= ast=zi nu e, ieri a fost, mesajul acestor versuri ale lui John Masefield consun= cu superba proz= a jertfelnicei ]nd=r=tnicii a lui Pliniu cel B=tr`n, care, ]n pofida groaznicei amenin\=ri a Vezuviului ]n erup\ie, st=tea neclintit ]ntru a termina ultimele pagini ale Geografiei sale. Genialul arhitect spaniol Gaudi puse ultima piatr= ]n clopotni\a Por\ii Na[terii (!) cu c`teva ore ]nainte de-a ajunge la... por\ile mor\ii... ca [i cum, intr`nd ]n eterna ]mp=r=\ie, ar fi ]ncununat, cu un ultim gest, via\a (Francese Pujols). }n Primul r=zboi mondial, t`n=rul savant francez Gauthiot, ce era [i autorul gramaticii sogdiane, a fost ucis de un glonte ]n timp ce scria o recenzie ]n limba german= (re\ine\i: lupta contra nem\ilor, ]ns=, nu confunda cultura cu politica soldafonizat=; se ]nt`mpla o dram= ce nu depindea de scriitori, unul dintre care a fost [i Apollinaire-tunarul, care ]ntr-un poem ]nf=\i[a astfel absurda-i situa\ie: Am bombardat tran[eea Goethe/ Am tras [i ]n tran[eea Nietzsche/ Hot=r`t nu respect nici o glorie). Ridicat cu for\a de legionari, Nicolae Iorga ]i spune so\iei: Ave\i grij= de fi[ele pentru Istoriografie. (Lucra la Istoria universal=.) Tot ilustrul nostru savant f=cuse urm=toarea remarc= subtil-ironic=: E ciudat cum se pot g`ndi oamenii la moarte, c`nd e at`ta de f=cut ]n via\=, aceast= steril= ]ndeletnicire impacientat= ]n fa\a abisului trezindu-i neobositului lup de bibliotec= o alt= interoga\ie legitim=: De ce odihn= ]nainte de moarte, c`nd te a[teapt= cea de dup= moarte?. }n Jurnalul de la P=ltini[, Gabriel Liiceanu poveste[te cum, aduc`nd vorba despre cei [aptezeci de ani pe care ]i ]mplinise magistrul 242

Constantin Noica [i ]ntreb`ndu-l ce mai vede, dup= aceast= v`rst=, ]nainte, se pomeni c= i se repro[eaz= discret: M= ]ntrebai ieri de ce nu ]ncep s= huzuresc, de vreme ce mi-am terminat Tratatul, zise savantul, ca s= conchid=: Oricum, mi-am spus c= nu-mi e[ti bun prieten, dac= m= ]ndemni s= tr`nd=vesc, ]n loc s= m= preg=tesc de Judecata de Apoi. La Judecata de Apoi trebuie s= spui ce ai f=cut, dar nu c`te c=r\i ai scris, ci ce ai scris ]n ele. Pe c`nd avea cu zece ani mai mult dec`t Noica, Borges f=cuse urm=toarea remarc=: {tiu bine c= am optzeci de ani. Pot s= mor ]n orice clip=, dar ce pot s= fac altceva dec`t s= tr=iesc [i s= visez?... }ns= chiar optzeci de ani dur`nd, iese c= via\a omului e totu[i... necuviincios (Doamne, iart=!) de scurt=. Nu-i vorb=, faci el ce faci pe durata ei, numai c=, p`n= la urm=, trebuie s=-i dai dreptate lui Lev Tolstoi, care se t`nguia: De tr=it mi-au r=mas, colea, c`teva zile, dar de lucru a[ mai avea ]nc= pentru c`teva vie\i, dup= care b=tr`nul prozator croia noi planuri pentru fiece zi a[teptat=, jinduit=, f=c`nd precauta remarc=: Dac= mai tr=iesc... Nikos Kazantzakis de asemenea ][i tr=ia cu aviditate speran\a revela\iei posibile ]n viitor, a nea[teptatelor deschideri de frumuse\i, exclam`nd: O, de am fi ]n stare de o fapt= mare, ]nainte de a muri!. Implicit, i se asocia Ren Char cu adagiul: Fa\= de moarte nu avem dec`t o posibilitate: s= facem art= ]naintea ei. (Cititorul ]mi va ierta, sper, ticurile cauzate de sinonimia s=rac= [i nevoin\a de a opera cu acelea[i no\iuni: moarte, nefiin\=, clipa din urm=, momentul fatal, adio... Cu toate c= Vladimir Nabokov sus\inea c= moartea nu este deloc o chestiune de stil, un simplu artificiu literar, o muzical= trecere ]n consonan\=, moartea nu are organ pentru figurile de stil, ca oricare alt fenomen sec, steril, drastic, implacabil. De aici [i num=rul restr`ns de calificative, concrete sau tabuistice...) E drept c=, pe marginea fatalului abis, nu to\i titanii \inuser= s= se arate (neap=ra\i) neap=rat d`rji, implacabili, cutez=tori [i obligatoriu pe schelele inspira\iei. Montesquieu nu-[i t=inuia dezolarea, scriind ]n Caiete: Nu mai am dec`t dou= lucruri de f=cut. Primul a [ti s= fiu bolnav; cel de-al doilea a [ti s= mor. Altfel spus/presupus, moralistul francez se dest=inuie ]n spiritul Taedium vitae (satura\iei vitale) sau plictisului... de moarte, precum ]n cazul ca s= ne reamintim acelui la urma urmei, am f=cut ce am putut al lui Paul Valry, care pare a semnifica [i con[tiin\a valorii personale drept o separare a durabilului de efemer suprem principiu ce ]ndrept=\e[te str=daniile [i iluziile de-o 243

via\=. Sting`ndu-se, Swift rug= s= i se citeasc= nu cea mai apreciat= oper= a sa, ci Povestea butoiului [i, ascult`nd-o, se uimea p`n= la ]nc`ntare: Ah, cum e scris=! Cum e scris=!. Referindu-se la una din lucr=rile sale ce-i pl=cuse nespus, expansivul autor al lui Evgheni Oneghin o aprecia [i se autoaprecia dezarmant de familiar (]l privea direct, nu?) cu o izbucnire ce i-ar fi caracteristic= mai cur`nd unui etiopian spaniolizat, dec`t slavizat: Ai, Pu[kin! Ai, ai, fiu de c=\ea ce e[ti tu!. Sobru, cum ]i st= bine oric=rui lord autentic, chiar [i ]n fa\a neantului geros, Byron ]i punea la curent pe cei ce aveau urechi s= aud=, afla\i l`ng= patul s=u de moarte: Eu las lumii ceva de nepre\uit!. ...Triste [i, concomitent, frumoase m=rturisiri... [i toate ele pe fundalul sonor pe care-l creeaz= fusul cel neobosit ce toarce firul vie\ii ]n m`ini de Parce. (Toarce, Parce...; P`n la zenitul fl=c=rii de sfe[nic,/ Unde un fus ][i toarce c`ntul ve[nic, V. Hlebnikov.) Surprinz=tor, ]ns=, ca de la sine, ajungem la aranjamente prozodice, poetice, [i nu e de mirare: mul\i dintre protagoni[tii scenelor finale asupra c=rora reflect=m sunt anume poe\ii, ori, mai adev=rat spus, regi printre poe\i. Adic=, firi sensibile, delicate. Uneori, prea de tot, nu numai spiritualice[te, ci [i, pardon, fiziologice[te. Un prim argument: se crede c= Rilke a murit din cauza septicemiei provocate de ]n\ep=tura unui trandafir din buchetul pe care i-l trimisese o admiratoare, Nimet Eloui Bey. Cella Delavrancea avu ocazia s-o ]nt`lneasc= pe frumoasa egiptean=, ]ndr=gostita de odinioar=, din m`inile c=reia buchetul de frumuse\i spinoase ajunsese ]n cele ale poetului austriac. Ba mai mult: Nimet cea cu ochii migdala\i avea la ]ndem`n= bile\elul pe care i-l adresase Rilke din ora[ul Valmont. }n f=r`ma de celuloz= scriitorul se referea anume la frumuse\ea florilor primite drept omagiu [i, concomitent, la posibilul deznod=m`nt tragic al destinului s=u, dup= mul\umirile de rigoare d`nd c`teva explica\ii tragi-romantice: M-a ]n\epat un ghimpe al trandafirului ro[u este un semn de la dumneata. Dac= m= va ucide, voi fi fericit s=-mi vin= moartea de la sur`sul dumitale, care ]mi va lumina bezna. (Ah! [i Ai! pe unde s-o fi pr=p=stuit acel bile\el, adev=rat= comoar= pentru arhivarii care, din c`nd ]n c`nd, l-ar fi scos la o nou= licita\ie, sporindu-i mereu pre\ul valutar ]n contul mor\ii poetului!) Nu se [tiu cele din urm= cuvinte pe care le-ar fi rostit Rilke ]n fatala zi de 25 decembrie a anului 1926. Sunt cunoscute doar ultimele pe care le-a scris ]n blocnotes un poem ce se ]ncheie cu versurile: Totul se afund=-n grea uitare./ Iar eu ]n flac=r=. De nimeni cunoscut. 244

Deloc mai pu\in ginga[i dec`t barzii se arat= [i unii prozatori. Dat fiind c= suntem la interludiul florilor, s= amintim c=, la c`teva secunde p`n= la deces, Ivan Kuprin (se afla ]n Fran\a) suspin= aproape sergheiesenian: }n Patrie, p`n= [i florile miroase altfel... (Iar Serghei Esenin odat= ce i-am adjectivizat numele ][i desf=cuse vena, scriind cuvintele de final cu propriul s`nge: }n via\a asta a muri nu-i nou,/ Dar nici s= vie\uie[ti nu-i mare noutate. Indignat, nedumerit (sau doar... inspirat), Maiakovski avea s=-i r=spund= post factum (mortem), parafrazat: }n via\a asta a muri nu-i nou,/ A-\i face via\a este mult mai greu, pentru ca, p`n= la urm=, s=-[i trag= [i el un glonte ]n inim=...) Apanajul delicate\ei [i al tandre\ei ar fi fost [i [ampania pe care o ceruse Cehov. Medicul ordon= s= i se ]ndeplineasc= suferindului dorin\a. Anton Pavlovici lu= pocalul, schi\= un z`mbet straniu, spun`nd: De mult nu am mai b=ut [ampanie. Sorbi f=r= grab= licoarea aurie, apoi se ]ntoarse cu fa\a la perete, amu\ind pentru totdeauna. Era ora trei dup= miezul nop\ii, fapt ce nu ar fi avut vreo semnifica\ie osebit= dac=, gra\ie marilor spirite, oricare detaliu nu ar ob\ine valen\e multiple, despre care scrie ]n Jurnal Green, de unde am extras [i moto-ul prezentului eseu: M=rturisesc c= tot ce prive[te ultimele momente petrecute pe p=m`nt m-a pasionat ]ntotdeauna, cu excep\ia am=nuntelor dezgust=toare. Ultimele cuvinte, oric`t de pu\in impresionante ar fi, chiar banale, dob`ndesc deseori un ]n\eles nea[teptat. }ntr-adev=r, c`t= semnifica\ie ob\ine pentru noi at`t de obi[nuita [i infinit repetata rug=ciune Tat=l nostru, dup= ce afl=m c=, ]n prezen\a duhovnicului M=riei sale, domnitorul {tefan cel Mare murmur=, ca ultime cuvinte ce le rosti, anume acest text sacru. (Un alt [ef de stat, Napoleon, rosti [i el ca ]ntr-un testament regal: Fran\a, armata, Josefina...) Aproape de Dumnezeu se doreau [i dou= celebrit=\i pe care lumea le considera oarecum ]n r=sp=r ateist cu cerurile: murind la 39 de ani, Blaise Pascal roste[te: Fie ca Dumnezeu s= nu m= abandoneze niciodat=, iar Stalin, din spusele fiicei sale Svetlana, rosti: Dumnezeule..., sting`ndu-se ]ntr-o ]nc=pere ]n care domina o mare icoan=. }ncerca\i s= surprinde\i toate nuan\ele constat=rii lui Gogol (care, de altfel, pe linia unui bunic, e [i el rom`n): Ce dulce e c`nd mori, pentru ca, dup= alte c`teva ore, s=-[i rosteasc= dolean\a ispr=virii: O scar=... O scar=..., zise [i poate c= ultimele reflexe ale con[tiin\ei autorului Sufletelor moarte invocau legenda despre scara ce coboar= din cer [i pe care urc= sufletul celui ne]ntinat, desprinz`ndu-se de 245

z=d=rniciile lumii acesteia. }ns= fiecare din noi afl= ]n simbolica scar= o mul\ime de semnifica\ii, ]n=l\=toare [i ele. Or, fiecare are scara lui, ca [i Anatole France, care spunea: C`nd ]mi va bate ceasul de pe urm=, a[ vrea ca Dumnezeu s= m= ia de aici, din bibliotec=, de pe sc=ri\a mea sprijinit= de rafturile ticsite cu c=r\i. Oameni [i muritori de r`nd fiind, diferi\i la caracter [i la modul de a ]n\elege dihotomia via\=moarte, chiar de nu suntem ]ngenunchea\i de neputin\= [i umilin\= ]n fa\a irezolvabilei ei aporii, desigur c= nu putem r=m`ne eminamente neclinti\i, f=r= s= ne ating= barem umbra dezol=rii. Cine ar putea crede c= se poate rosti, cu s`nge rece sau care deja prinde a se r=ci, calm, stoic p`n= la indiferen\=, ceea ce spusese compozitorul Skreabin c`nd sim\i c= ]n fa\= i se casc= atotcuprinz=torul abis? Iat= [i catastrofa, constat= renumitul artist, ca ultim acord al existen\ei sale dedicate muzicii. Andr Gide ajunge la cea din urm= b=taie de puls dup= ce reu[e[te s= rosteasc= doar: Sper s= mor completamente disperat. Dispera\i, ad`nc ]ndurera\i sunt [i foarte mul\i admiratori ai marilor creatori ce se trec din via\=. Am zice c= atunci c`nd se stinge un geniu sau un renumit om al spiritului, prin lume h=l=duie[te o durere acut=. Ceva analog, dar ]nmiit supradimensionat, dec`t ]n romanul Timpuri grele de Dickens: c`nd doamna Gerardina trage s= moar= [i fiul o ]ntreab= dac= simte vreo durere, d`nsa r=spunde c= exist= o suferin\= pe undeva prin camer=, ]n afara corpului ei. O simte deci cu sufletul... Totdeauna exist= o sf`[ietoare suferin\= pe undeva prin spa\iu... Dar poate s= fi avut dreptate Gogol, care sus\inea c= ]n lumea literar= nu exist= moarte [i c= mor\ii no[tri intervin ]n treburile noastre, ac\ion`nd ca noi, cei vii. Anumi\i oameni ]ncep de cu vreme a-[i studia cu acut= t`ng= dezn=dejdea dezn=dejdilor, ]nc= de pe c`nd lumina lin= a vecerniei v`rstei prinde a le cre[te enorm umbrele, ]nc`t, chiar pe c`nd ei se afl= departe de mal, cernita boare a siluetei lor atinge deja apele Styxului. M= obose[te [i m= ]nfurie faptul c= sunt b=tr`n. Un du[man m-a ]nl`n\uit [i m-a schilodit ]n a[a fel ]nc`t, de[i pot s= fac planuri [i s= g`ndesc mai bine ca oric`nd, nu mai sunt ]n stare s= aduc la ]ndeplinire ceea ce proiectez [i g`ndesc, m=rturisea, dar f=r= a-[i putea v=rsa veninul, laureatul Premiului Nobel, fizicianul Yeats. De bine de r=u, savantul avea 57 de ani. Dar oare, la 54 de ani, e cazul s= tragi dezolanta concluzie, precum o f=cu Flaubert: Viitorul nu-mi ofer= nimic bun, iar trecutul m= devor=. Semn de b=tr`ne\e [i dec=dere? Poate 246

c= Turgheniev avea dreptate c`nd ]ntreba-r=spundea: {ti\i care e cel mai r=u dintre vicii? S= ai peste 55 de ani, fiindc= precaritatea fiziologic= a p=m`nteanului nostru nu-l poate face pe acesta egalul lui Iov, care a murit b=tr`n [i s=tul de zile (Iov, 42-17). Dar unora nu le-a fost dat= nici aceast= prea generoas= v`rst= turghenievian=, cum i se ]nt`mpl= [i avidului de via\= Mateiu I. Caragiale. C`nd citi\i ]n Jurnalul L-a aniversare a na[terii s= nu considera\i c= prozatorul ar fi s=u L comis o eroare de ortografie, plas`nd cratima la un loc nepotrivit, verbaliz`nd substantivul; pur [i simplu, litera latin= L trebuie luat= ]n sensul ei matematic, semnific`nd adic= cifra 50. Chiar a[a [i scrie autorul Crailor...: dup= a L-a aniversare a na[terii (...) intervalul care separ= de acum via\a mea de moarte, vreau s=-l tr=iesc dup= pofta [i placul inimii mele. C`t s-ar fi g`ndit c= mai are de vie\uit? Cine [tie?... }ns= implacabilul destin decise ca Mateiu I. Caragiale s= nu ajung= nici m=car la a LI LI-a, adic= a 51 aniversare, d`nsul sting`ndu-se pe 17.01.1936 (n. 25.03.1885)... Cu toate c= o statistic= selectiv= ne vorbe[te de generozitatea }mp=r\itorului de zile ce l-a cople[it pe \=ranul japonez Mampe, d`ndu-i 242 de ani de trai; pe londonezul Thomas Korn (207). }n 1980, indoneziana M. Ketipopila ]mplinise 183 de ani cam c`t Creang=, Eminescu, Mateevici, Labi[ [i St=nescu ]n dimpreunul-lor-a-fi, precum [i sunt, de altfel, ]n panteonul literaturii. Registrele biserice[ti din Basarabia dau numele mai multor codreni care au tr=it 130, 140, 150 de ani. Iar dac= am reveni la v`rsta longevivului din |ara soarelui r=sare, ar fi loc [i pentru plusarea celor 27 de ani, c`t i-a tr=it Ciprian Porumbescu, [i altor 41, ai lui Urmuz, acesta pre\uit at`t ca scriitor de valoare, c`t [i ca unul din pionierii absurdului ]n literatur= c=ci absurd= se pare [i d=rnicia-zg`rcenia cu care Parcele las= ]n voie sau reteaz= de la fus firele vie\ilor omene[ti... Dup= un respiro ([i un italienesc... sospiro) statistic, apare o not= u[or polemic= ]n leg=tur= cu cenzul de v`rst= (55 de ani) instituit de Turgheniev ca limit= pentru o via\= de crea\ie activ=. Vestitul politician francez Georges Clemenceau, supranumit Tigrul [i P=rintele victoriei, la 82 de ani se autotest=, constat`nd: Trupul nu st= prea r=u. Capul func\ioneaz= destul de bine, la fel [i inima. De ce altceva ar mai avea nevoie omul? Dar ar mai avea, totu[i... S= nu vin= marea disperare [i dezam=gire care-l f=cuser= pe acela[i Clemenceau s= m=rturiseasc= ]n ajunul apusului s=u: }mb=tr`nesc. M= ag=\ de via\= cu unghii moi. Un alt octogenar, renumitul pedagog elve\ian Johan Henrich Pestalozzi, 247

scria ]n introducerea la lucrarea C`ntecul de leb=d=: Acum am 80 de ani [i la aceast= v`rst= omul e nedrept, dac= nu se uit= ]n fiece zi la sine ]nsu[i ca la unul ce se afl= pe patul de moarte. ({i, tot despre un octogenar, Pablo Picasso, acest caz u[or (?) picant/amuzant: exact la v`rsta de 80 de ani[ori i se ]nt`mpl= N.B! primul e[ec (fiziologic) amoros [i, descump=nit la culme de cele ce nu i se mai ]nt`mplaser= ]n via\=, celebrul [i virilul, c`ndva, artist ][i puse g`nd s= se... sinucid=. Din fericire, n-o f=cu, dup= care mai tr=i c`\iva ani...) Ah, unde e[ti, mare alchimist Guo Hong (283343) ca s= le prescrii dispera\ilor, precum o f=ceau acum multe secole, zece tablete dintr-un amestec de cinabru [i miere care, luate ]n decursul unui an, fac ca oamenilor s= le creasc= din nou din\ii pierdu\i, s= le reapar= p=rul negru, iar, ]n anumite cazuri, s= le poat= ob\ine chiar nemurirea?!... }ns= ]n\eleg, maestre Hong, c= nici dumneata n-ai dus-o prea mult... Doar, colea [i c`ndva, 60 de ani... Nu este exclus ca Emil Cioran s=-\i fi refuzat serviciile, d`nsul fiind preocupat de reversul medaliei [i, mai zic unii, de o filosofie pe dos, spre deosebire de al\ii, ]n procesul ]mb=tr`nirii depist`nd un avantaj sigur de a putea vedea de aproape lenta [i metodica degradare a organelor: ele ]ncep cu toatele s= se prabu[easc=, unele ]ntr-o manier= vizibil=, celelalte ]n mod discret. Se desprind de trup, a[a cum trupul se desprinde de noi: ne scap=, ne fuge, nu ne mai apar\ine. El este un transfug pe care nu-l putem m=car denun\a, pentru c= nu se opre[te nic=ieri [i nu se pune ]n serviciul nim=nui. Am impresia c=, de mi-ar fi fost dat s=-l ]nt`lnesc pe octogenarul Emil Cioran, ]n ochii s=i a[ fi v=zut lumina lin= a izb=virii consim\ite, amurgul bl`nd al unui suflet calm ]n fa\a neantului. }n genere, f=r= partiprisuri afective, cred c= rom`nii ]nsu[esc temeinic, prin filiera ancestral=, modul destoinic de a se petrece din lumea subcereasc=. Omul cel vremelnic al p=m`ntului carpatin ][i vede ]mplinit rostul ca prezen\=participare la comuna genealogie reprezentat= prin Omul etern al neamului, care ]n eminesciana Rug=ciune a unui dac ridic= la culme de simbol, dar [i de fireasc= perpetuare mereu generatoare, moartea mor\ii [i ]nvierea vie\ii, ceea ce vine ]n concordan\= cu o antic= filosofem= elen= ce sus\inea c= lumea ar fi un vie\uitor f=r= de moarte. Ajuns la acest punct al nara\iunii, \in s= precizez, cu necesar obol de recuno[tin\=, c= prezenta nuvel= despre lumina lin=, ca o apoteoz= de vecernie, ][i g=si impulsul prim ]n surprinz=torul adagiu al lui Eugen Ionescu, pe care, ]n ]n\elegerea mea, mi-l reprezentai drept o str=fulgerare 248

sonor=: Murim la mijlocul unui cuv`nt. Prin aceast= fraz= m= pomenii antrenat ]ntr-un exerci\iu asociativ, care, la faza lui primar=, m= f=cea s= presupun c= al\ii murir= nu c= la jum=tatea vreunui cuv`nt, ci se ispr=vir= chiar la prima lui liter=. Unul a vrut s= rosteasc= Adio!, ajung`ndu-i ]ns= timp doar pentru !A!..., ceea ce a fost ]n\eles drept o interjec\ie dureroas=. {i tot a[a: !Ad!..., !Adi!..., o strangulat= exclama\ie, un suspin sau un regret indescifrabil, [i nicidecum ]ntregul cuv`nt. Apoi g=sii o afinitate existen\ial= oarecum pur... rom`neasc= ]ntre jum=tatea de cuv`nt a lui Ionescu [i propozi\ia ]ntrerupt= de care vorbea Nicolae Iorga: Cele mai multe vie\i omene[ti sunt propozi\ii... ]ntrerupte ]nainte de sf`r[itul lor firesc; ]ngenunche ]naintea lor [i descifreaz=-le cu r=bdare, ca o veche inscrip\ie [tears=, [i tot vei prinde ceva ]n\eles. {i aceste fr`nturi de propozi\ii trebuie adunate, re]ntregite, pentru c=, ]n caz contrar, buc=\i m= fac, de nu m=-adun= moartea, cum zice un vers de Michelangelo. Astfel c= [i dup=-moartea e cea care adun=... Influen\at de beneficul ]ndemn al ilustrului ]nainta[, iat=-m= ]nf=\i[at cu, sper, ceva ]n\eles pe care l-am ordonat pe paginile de p`n= aici, f=r= a inten\iona s= trag vreo concluzie programatic=. Precum oricine altul, m-am sim\it ]n ipostaza culeg=torului ce caut= [i alege ceea ce, prin firea lucrurilor [i a preocup=rilor sale, ]l intereseaz=. Deoarece, de regul=, peste un timp, ]n cazurile marilor disp=ru\i, parc= s-ar purcede la refacerea, restabilirea propozi\iilor ]ntrerupte, ]n baza (sau sub pretextul) lor n=sc`ndu-se milioane de alte propozi\ii ]n romane ca Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis, autorul c=ruia (Filippos Filippou, n. 1948) avea s= aib= ca punct de plecare [i model lucr=rile similare Ultimele zile ale lui Immanuel Kant, Ultimele zile ale lui Baudelaire, Ultimele zile ale lui Fernando Pessoa etc. care, aproape... cli[eistic (predestinat!) se ]ncheie cu abisul dispari\iei ]n care se pr=bu[e[te ([i) con[tiin\a geniilor sau marilor personalit=\i ]n zv`cnitoarea clip=-blitz a post-ultimei lic=riri de luciditate, uneori [i mai scurt= dec`t durata necesar= pentru a rosti definitivul: Adio! Pentru c=, precum remarcase Eugen Ionescu, se ]nt`mpl= s= murim la mijlocul unui cuv`nt, nu?... Apoi, vede-se c= marii autori ce au explorat absurditatea existen\ei umane au fost, ]n genere, aten\i la (sau doar preocupa\i de) trecerea d i n c o l o, adev=r valabil [i ]n cazul lui Franz Kafka ori Samuel Beckett, autorul Procesului, spre exemplu, not`nd ]n Jurnal (1914): ...tot ce am scris se ]ntemeiaz= pe aceast= atitudine de a putea muri 249

mul\umit. }n toate pasajele izbutite, foarte conving=toare, e vorba totdeauna de cineva care moare, [i care g=se[te c= e foarte greu s= mori, [i vede ]n moarte o nedreptate; toate acestea, dup= p=rerea mea, cel pu\in, sunt foarte emo\ionante pentru cititor, dar pentru mine, care cred c= voi putea fi mul\umit pe patul de moarte, asemenea descrieri sunt un joc tainic, m= bucur chiar c= mor ]n cel ce moare, folosesc deci ]n chip calculat aten\ia cititorului astfel concentrat= asupra mor\ii, ]mi p=strez mintea mult mai limpede dec`t el, care presupun c= se va lamenta pe patu-i de moarte, lamenta\ia mea este deci cum nu se poate mai perfect=, ea nu se ]ntrerupe ]n mod abrupt, ca o lamenta\ie real=, ci ][i urmeaz= cursul frumos [i pur. Iar Beckett scria: La sf`r[itul crea\iei mele nu se afl= nimic ]n afar= de pulbere: le nommable, pentru ca ]n cel din urm= manuscris al s=u, intitulat Zv`cniri, ca un fatal ecou al presim\irii, dramaturgul s= noteze... dramatic: Indiferent cum, indiferent unde. Timp [i chin de sine a[a-zis. Oh, sf`r[i totul. }ns= reprezentan\ii prozei sau teatrului absurdului sunt ]n perfect [i ancenstral acord cu reali[tii, unul dintre care a fost [i Michelangelo, care sonetiza [i r`ndurile urm=toare: Tr=iesc din propria-mi moarte, [i-n tortur=/ tr=ind m= bucur; cel ce n-are parte/ s= d=inuie-n nelini[te [i moarte/ s= vin=-n focul ce m= schimb=-n zgur=. Pentru c=, observase Malraux, inventarea tablourilor, a versurilor ar trebui s= ne surprind= tot at`t de mult ca [i cea a morm`ntului. }n ce m= prive[te, indiferent unde [i c`nd m-am ]nt`lnit cu celebrii protagoni[ti ]n amurgul prezen\ei lor pe lume, totdeauna m-a cople[it senza\ia pe care o eman= sau ar emana-o acea lumin= lin= a imnului de vecernie, ]n care eu unul a[ fi introdus [i superbul distih al lui Emil Botta: Totul ]n juru-mi/ a nu fi [opte[te, apoi, ca un recitativ, cea din urm= dest=inuire a foarte t`n=rului poet Aurel Dumitra[cu, ce-i spunea, ]n preziua mor\ii sale, unui prieten: B=tr`ne, ce s=-i faci?... At`ta e... nu fi\i sup=ra\i, nu fi\i tri[ti... At`t a fost. {i, prin blajina fulgura\ie de lumin= lin= care ni se propag= neprih=nit(=) ]n con[tiin\=, zvonul de clopote ca un remember al schimbului de oameni ]ntr-un post de gard= universal. Ca-n multe posturi de gard=..., precum spunea cineva, ]n eterna trecere a existen\ei p=m`nte[ti vremelnice ]n supravie\uire prin memoria afectiv= a celor ce vor ]ngenunchea ]naintea jum=t=\ilor de cuv`nt sau de propozi\ie, pentru a le descifra [i a prinde ceva ]n\eles.
6/7 august 19912/3 iunie 20015/6 februarie 2004

250

CUPRINS

PASIEN|A PURT+TORULUI DE OGLINZI (}n loc de prefa\=) ..................... 3 AU SCRIS, SCRIEM, VOR SCRIE... ......................................................... 8 CA O METAFOR+ EDENIC+, DEBUTUL?... ............................................ 43 ONOR {I ONORARIU ........................................................................... 71 PUNCTUL DE VEDERE AL {LEFUITORULUI DE LENTILE ......................... 94 }NTRE TUMORILE {I COMORILE SCRISULUI ....................................... 114 MAI PU|IN DE UN GENIU PE DECENIU... ........................................... 136 CA O LEGE A AC|IUNII, INSPIRA|IA ................................................... 158 INTERIOR COSMIC ............................................................................ 174 ATUURI: BLOCNOTES, FI{IER, CARTOTEC+ ....................................... 185 DE LA ADAM GRE{EALA SAU EROARE {I... PEDEAPS+ ...................... 194 STENOGRAFIA }NF+|I{+RII ................................................................ 202 PRO METAFORA SAU AMORSAREA UNEI NOI PARADIGME (}n loc de prolog) .................................... 216 LUMIN+ LIN+ (Ultima verba) .............................................................. 225

251

Toate drepturile asupra acestei ediii aparin Editurii Prut Internaional. Reproducerea integral sau parial a textului din aceast carte este posibil numai cu acordul scris al editurii. Coordonator de colecie: Aurel Scobioal Coperta: Sergiu Stanciu Foto (coperta IV): Mihai Cucu Lector: Elena Bivol Paginare computerizat: Irina Platon Leo Butnaru, 2005 Editura Prut Internaional, 2005 Editura Prut Internaional, str. Ion Creang nr. 59, Chiinu MD 2051 Tel./fax: 74.23.77, 74.93.18; e-mail: prut@mtc.md Difuzare: Societatea de Distribuie a Crii Pro-Noi Chiinu, str. Alba-Iulia nr. 23, bl. 1 A Tel.: 51.68.17, 51.57.49; www.pronoi.md; www.librarie.md e-mail: info@pronoi.md Bucureti, str. Ing. Pandele ruanu nr. 13 Tel./fax: 222 69 35, 222 69 38 e-mail: pronoib@yahoo.com Imprimat la F.E.P. Tipografia Central. Comanda nr. 6433 CZU 821.135.1-4 ISBN 9975-69-758-5