ca pregătire a marelui jubileu din 2000
, acesta avea ca obiective analizarea situaţiei Bisericii din Europa şioferirea de indicaţii pentru promovarea unei noi vestiri a evangheliei, aşa cum subliniam în convocarea dată publicităţii de către mine la 23 iunie 1996, la încheierea Liturghiei celebrată pe stadionul olimpic din Berlin
.Adunarea sinodală nu putea să nu reia, să verifice şi să dezvolte ceea ce a rezultat în Sinodul precedent dedicatEuropei, care s-a celebrat în 1991, după căderea zidurilor, în jurul temei "Pentru a fi mărturisitori ai lui Cristoscare ne-a eliberat". Din acea primă adunare specială a rezultat urgenţa şi necesitatea "noii evanghelizări", cuconştiinţa că "Europa astăzi nu trebuie doar să facă apel la precedenta sa moştenire creştină: trebuie de fapt caea să fie în măsură să decidă din nou asupra viitorului ei în întâlnirea cu persoana şi mesajul lui Isus Cristos"
.După nouă ani, s-a prezentat din nou cu forţa sa stimulatoare convingerea că "este o datorie urgentă a Bisericiiaceea de a oferi din nou bărbaţilor şi femeilor din Europa mesajul eliberator al evangheliei"
. Tema aleasă pentru noua adunare sinodală propunea din nou, din perspectiva speranţei, aceeaşi provocare. Aşadar, era vorbade proclamarea acestui mesaj de speranţă unei Europe care părea că a pierdut-o
.
Experienţa Sinodului
3. Adunarea sinodală, care s-a desfăşurat de la 10 la 23 octombrie 1999, s-a dovedit o preţioasă
oportunitate deîntâlnire, de ascultare şi de confruntare
: a fost aprofundată cunoaşterea reciprocă dintre episcopii din diferite părţi ale Europei şi cu succesorul lui Petru şi, toţi, împreună, ne-am putut edifica unul pe altul, mai ales prinmărturiile acelora care, sub regimurile totalitare din trecut, au suportat grele încercări şi persecuţii îndelungate pentru credinţă
. Am trăit încă o dată momente de comuniune în credinţă şi în iubire, însufleţiţi de dorinţa de arealiza un fratern "schimb de daruri", îmbogăţiţi reciproc prin diversitatea experienţelor fiecăruia
.De aici a rezultat voinţa de a primi chemarea pe care Duhul o adresează Bisericilor din Europa pentru a leangaja în faţa noilor provocări
. Cu o
privire plină de iubire
, participanţii la întâlnirea sinodală nu s-au temutsă observe
realităţile actuale ale continentului
, relevând lumini şi umbre ale acestuia. A rezultat clară conştiinţacă situaţia este marcată de grave nesiguranţe la nivel cultural, antropologic, etic şi spiritual. Tot la fel de clar s-aafirmat o voinţă puternică de a pătrunde în această situaţie şi de a o interpreta pentru a vedea îndatoririle cerevin Bisericii: au rezultat "utile orientări pentru a face mai vizibil chipul lui Cristos printr-o vestire mai incisivăîntărită de o mărturie coerentă"
.4. Trăind experienţa sinodală cu discernământ evanghelic, s-a maturizat tot mai mult
conştientizarea unităţiicare
, fără a renega diferenţele care derivă din evenimentele istorice,
leagă diferite părţi ale Europei
. Este ounitate care, adâncindu-şi rădăcinile în inspiraţia comună creştină, ştie să alcătuiască diferitele tradiţii culturaleşi care cere, atât la nivel social cât şi la nivel eclezial, un drum continuu de cunoaştere reciprocă deschis spre omai mare împărtăşire a valorilor fiecăruia.În timpul Sinodului, încet-încet
a devenit evidentă o puternică tindere spre speranţă
. Deşi şi-au însuşit analizelecomplexităţii care caracterizează continentul, părinţii sinodali au observat că urgenţa cea mai mare care îltraversează, în Est cât şi în Vest, constă într-o nevoie crescândă de speranţă, aşa încât să se poată da sens vieţiişi istoriei şi pentru a înainta împreună. Toate reflecţiile Sinodului au fost îndreptate spre oferirea unui răspuns laaceastă nevoie de a pleca de la
misterul lui Cristos şi de la misterul trinitar
. Sinodul a dorit să propună din noufigura lui Isus cel viu în Biserica sa, revelator al lui Dumnezeu iubire care este comuniune a celor trei persoanedivine.
Icoana Apocalipsului
2
Leave a Comment