Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Redemptoris Mater - Ioan Paul Al II-Lea

Redemptoris Mater - Ioan Paul Al II-Lea

Ratings: (0)|Views: 47 |Likes:
Published by Dacy

More info:

Published by: Dacy on Jul 03, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

 
Enciclica
 REDEMPTORIS MATER
 a Sfântului Părinte
 Papa Ioan Paul al II-lea
 despre Preacurata Fecioară Maria în viaţa Bisericii peregrine25 martie 1987
INTRODUCERE1. MAMA RĂSCUMPĂRĂTORULUI are un loc bine definit în planul mântuirii; într-adevăr, «când a venit plinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub lege, ca să-i răscumpere pe ceicare erau sub lege şi ca să dobândim înfierea. Iar pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis în inimile noastre peDuhul Fiului Său, care strigă: "Abba, Părinte!"» (
Gal 
4, 4-6).Cu aceste cuvinte ale Apostolului Paul, pe care Conciliul Vatican II le reia la începutul capitolului desprePreacurata Fecioară Maria, din Constituţia dogmatică
 Lumen Gentium
,
doresc şi eu să-mi încep reflecţiaasupra semnificaţiei Mariei în misterul lui Cristos şi asupra prezenţei sale active şi exemplare în viaţaBisericii. Într-adevăr, aceste cuvinte celebrează în acelaşi timp iubirea Tatălui, misiunea Fiului, darul Duhului,Femeia din care s-a născut Răscumpărătorul, înfierea noastră divină, în misterul «plinirii timpului».
Această plinire desemnează timpul fixat din veşnicie, în care Tatăl l-a trimis pe Fiul său «pentru ca oricinecrede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (
 In
3, 16). Înseamnă timpul sfânt în care «Cuvântul, care erala Dumnezeu..., s-a făcut trup şi a locuit între noi» (
 In
1, 1.14), făcându-se fratele nostru. Arată timpul în careDuhul Sfânt, care revărsase deja asupra Mariei din Nazaret plinătatea harului, a plăsmuit în sânul eifeciorelnic natura omenească a lui Cristos. Arată timpul în care, prin intrarea Celui Veşnic în timp, esterăscumpărat timpul însuşi şi, umplându-se de misterul lui Cristos, devine în mod definitiv «timpul mântuirii».În sfârşit, indică începutul tainic al drumului Bisericii. Într-adevăr, în liturgie, Biserica o salută pe Maria din Nazaret ca pe începutul său,
  pentru că în Neprihănita zămislire vede conturându-se, anticipat în mădularulsău cel mai nobil, harul pascal al mântuirii, şi în primul rând pentru că în evenimentul Întrupării îi întâlneşte,indisolubil uniţi, pe Cristos şi pe Maria: El, Stăpânul şi Capul (cf.
Col 
1, 18) şi ea care, rostind primul
 fiat 
din Noul Legământ, îi prefigurează condiţia de mireasă şi mamă.2. Întărită de prezenţa lui Cristos (cf.
Mt 
28, 20), Biserica peregrinează în timp îndreptându-se către sfârşitulveacurilor şi iese în întâmpinarea Domnului care vine; dar pe acest drum - vreau să subliniez de îndată -înaintează reluând
drumul 
străbătut de Fecioara Maria care
«a înaintat pe calea credinţei şi a păstrat cu fidelitate unirea cu Fiul său până la picioarele Crucii»
.
Reiau aceste cuvinte atât de dense şi evocatoare ale Constituţiei
 Lumen Gentium
, care în partea ei finală oferăo sinteză sugestivă a învăţăturii Bisericii despre Maica lui Cristos, cinstită de ea ca Mamă preaiubită şi camodel de credinţă, speranţă şi iubire.La puţin timp după Conciliu, marele meu predecesor, Paul al VI-lea, a vorbit din nou despre Sfânta Fecioară,expunând în Enciclica sa
Christi Matri
şi apoi în Îndemnurile Apostolice
Signum magnum
şi
Marialiscultus
 
temeiurile şi motivele venerării deosebite de care Născătoarea lui Cristos se bucură în Biserică precum şi diferitele forme ale pietăţii mariane - liturgice, populare, private - corespunzătoare cu spiritulcredinţei.3. Împrejurarea care mă îndeamnă acum să reiau acest subiect este
 perspectiva deja apropiată a anului 2000
,în care Jubileul bimilenar al naşterii lui Isus Cristos ne îndreaptă în acelaşi timp privirea de credinţă spre1
 
Maica lui. În ultimii ani s-au ridicat diferite glasuri sugerând oportunitatea unui Jubileu analog, dedicatcelebrării naşterii Mariei, care să îl preceadă pe cel din anul 2000.În fapt, deşi nu se poate stabili
un punct cronologic
precis pentru data naşterii Mariei, Biserica este totuşimereu conştientă că la orizontul
istoriei mântuirii
 
 
Maria a apărut înaintea lui Cristos
. E o realitate că, laapropierea definitivă a «plinirii timpului», adică a venirii mântuitoare a lui Emmanuel, aceea care din veşnicieera destinată să-i fie Mamă exista deja pe pământ. Această anterioritate a ei faţă de venirea lui Cristos esteilustrată în fiecare an
în liturgia Adventului
. Aşadar, dacă raportăm anii care ne apropie de sfârşitul celui de-aldoilea Mileniu şi de începutul celui de-al treilea Mileniu după Cristos la aşteptarea istorică din vechime aMântuitorului, se înţelege pe deplin pentru ce în mod deosebit în această perioadă ne îndreptăm cu căldurăspre aceea care, în «noaptea» aşteptării, a Adventului, a început să strălucească precum adevărata «Stea adimineţii» (
Stella matutina
). Într-adevăr, după cum steaua aceasta din zori precede răsăritul soarelui, tot astfelMaria precede, de la zămislirea ei neprihănită, venirea Mântuitorului, răsăritul «Soarelui dreptăţii» în istorianeamului omenesc.
Prezenţa ei în Israel - atât de discretă încât a trecut aproape neobservată de contemporani - strălucealuminoasă înaintea Celui Veşnic, care o asociase pe această necunoscută «fiică a Sionului» (cf.
Sof 
3, 14;
 Zah
2, 14) cu planul mântuitor ce îmbrăţişează întreaga istorie a omenirii. Pe bună dreptate, aşadar, la sfârşitulacestui de-al doilea Mileniu, noi creştinii, care ştim că planul providenţial al Sfintei Treimi este
realitateacentrală a Revelaţiei şi a credinţei
, simţim nevoia să scoatem în relief prezenţa unică a Maicii lui Cristos înistorie, mai ales în aceşti ani care preced de aproape anul 2000.4. La aceasta ne pregăteşte Conciliul Vatican II, care ne prezintă în învăţătura sa pe
Mama lui Dumnezeu înmisterul lui Cristos şi al Bisericii
. Dacă «numai în misterul Cuvântului Întrupat se luminează cu adevăratmisterul omului» - după cum afirmă Conciliul
-, se cuvine ca acest principiu să fie în mod cu totul specialaplicat la acea excepţională «fiică a neamului omenesc», la acea «femeie» minunată care a devenit Maica luiCristos. Numai
în misterul lui Cristos se luminează 
deplin şi
misterul ei
. De altfel, aşa a căutat şi Biserica să-linterpreteze încă de la început: misterul Întrupării i-a îngăduit să pătrundă şi să lumineze tot mai bine misterulMamei Cuvântului întrupat. În această aprofundare o importanţă hotărâtoare a avut-o Conciliul din Efes (431),în care, spre marea bucurie a creştinilor, a fost confirmat în mod solemn, ca adevăr de credinţă a Bisericii,adevărul maternităţii divine a Mariei. Maria
este Mama lui Dumnezeu
(=Theotókos) deoarece prin lucrareaDuhului Sfânt l-a zămislit în sânul ei feciorelnic şi l-a dăruit lumii pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, de ofiinţă cu Tatăl.
«Fiul lui Dumnezeu..., născut din Maria Fecioara, a devenit într-adevăr unul dintre noi»,
s-a făcut om. Aşadar, prin misterul lui Cristos, străluceşte deplin pe firmamentul credinţei Bisericii misterulMamei lui. La rândul său, dogma maternităţii divine a Mariei a fost pentru Conciliul din Efes şi continuă săfie pentru Biserică o chezăşie a dogmei Întrupării prin care Cuvântul a luat realmente, fără a o desfiinţa, fireaomenească în unitatea Persoanei sale.5. Conciliul Vatican II, arătând-o pe Maria în misterul lui Cristos, găseşte şi calea pentru a adânci cunoaştereamisterului Bisericii. Într-adevăr, Maria, ca Mamă a lui Cristos,
este unită în mod deosebit cu Biserica
, «pecare Domnul a constituit-o Trupul său».
 Textul Conciliului apropie în mod semnificativ acest adevăr despre Biserică - Trupul lui Cristos (după învăţătura
Scrisorilor 
Sfântului Paul) - de adevărul că Fiul luiDumnezeu «s-a întrupat de la Duhul Sfânt din Maria Fecioara». Realitatea Întrupării îşi găseşte într-un felcontinuarea
în misterul Bisericii - Trupul lui Cristos
. Însuşi adevărul Întrupării nu poate fi gândit fără referirela Maria - Mama Cuvântului Întrupat.În aceste consideraţii doresc totuşi să arăt în primul rând acea «peregrinare de credinţă» în care «PreacurataFecioară a înaintat păstrându-şi cu fidelitate unirea ei cu Cristos».
Astfel, acea
dublă legătură 
care ouneşte pe Mama lui Dumnezeu
cu Cristos şi cu Biserica
primeşte o semnificaţie istorică. Nu e vorba aicinumai de istoria Fecioarei Mame, de drumul ei personal de credinţă şi de «partea cea mai bună» pe care o are2
 
în misterul mântuirii, ci de istoria întregului Popor al lui Dumnezeu, de
toţi cei care participă 
la aceeaşi
 peregrinare de credinţă 
.Acest lucru îl exprimă Conciliul relevând în altă parte că Maria «a fost înaintaşă», devenind «prefigurareaBisericii... în ordinea credinţei, a iubirii şi a unirii desăvârşite cu Cristos».
 Faptul de a fi
«înaintaşă» ca prefigurare
şi
model 
se referă la acelaşi mister intim al Bisericii, care îşi împlineşte şi îşi desăvârşeştemisiunea mântuitoare, întrunind în sine - ca şi Maria - condiţia
de mamă 
şi condiţia
de fecioară 
. Este fecioaracare «păzeşte neatinsă şi curată credinţa faţă de Mirele ei» şi care «devine şi ea mamă, pentru că... naşte la oviaţă nouă şi nepieritoare pe fiii zămisliţi de la Duhul Sfânt şi născuţi din Dumnezeu».
6. Toate acestea se împlinesc într-un mare proces istoric şi, se poate spune, «pe un drum».
 Peregrinarea decredinţă indică istoria lăuntrică 
, adică istoria sufletelor. Însă aceasta este şi istoria oamenilor, supuşi pe pământ unei condiţii trecătoare, cuprinşi în dimensiunea istorică. În reflecţiile ce urmează vrem să neconcentrăm în primul rând asupra epocii prezente, care în sine nu este încă istorie, dar totuşi o alcătuieştenecontenit, şi în sensul de istorie a mântuirii. Aici se deschide un spaţiu larg în care
 Preacurata Fecioară Maria continuă să «meargă înaintea» Poporului lui Dumnezeu
. Minunata ei peregrinare de credinţă este un punct constant de referinţă pentru Biserică, pentru persoane şi pentru comunităţi, pentru popoare şi naţiuni şi,într-un anume sens, pentru întregul neam omenesc. Este într-adevăr greu să-i cuprinzi şi să-i măsori sfera.Conciliul subliniază că
Mama lui Dumnezeu este deja împlinirea eshatologică a Bisericii
: «Biserica şi-a atinsîn Preacurata Fecioară desăvârşirea, care o face să fie fără pată şi zbârcitură (cf.
 Ef 
5, 27)» - şi în acelaşi timp«credincioşii se străduiesc încă să crească în sfinţenie, învingând păcatul; de aceea ei
îşi ridică ochii spreMaria
, care străluceşte ca model de virtuţi în faţa întregii comunităţi a celor aleşi».
Peregrinarea decredinţă nu-i mai aparţine Născătoarei Fiului lui Dumnezeu: glorificată în ceruri lângă Fiul ei, Maria a trecutacum pragul dintre credinţă şi vederea «faţă în faţă» (1
Cor 
13, 12). Dar, în acelaşi timp, în această împlinireeshatologică, Maria nu încetează să fie «Steaua mării» (
Maris Stella
)
pentru toţi cei care străbat încădrumul credinţei. Dacă aceştia îşi ridică ochii spre ea din diferitele locuri ale vieţii pământeşti, o fac pentru căea «l-a născut pe Fiul pe care Dumnezeu l-a rânduit primul născut dintre mulţi fraţi (cf.
 Rom
8, 29)»,
(17) 
 precum şi pentru că «la naşterea şi la creşterea» acestor fraţi şi surori «ea conlucrează cu iubire de mamă».
PARTEA IMARIA ÎN MISTERUL LUI CRISTOS
1. Plină de har
7. «Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu toată binecuvântarea spirituală, în ceruri, în Cristos» (
 Ef 
1, 3). Aceste cuvinte ale
Scrisorii către Efeseni
dezvăluie planul veşnic al lui Dumnezeu Tatăl, hotărârea lui de mântuire a oamenilor prin Cristos. Este un Planuniversal, care îi priveşte pe toţi oamenii creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cf.
Gen
1, 26). Dupăcum toţi, «la început» sînt cuprinşi în opera creatoare a lui Dumnezeu, tot astfel sunt, din veşnicie, cuprinşi în planul divin al mântuirii, care urmează să se dezvăluie integral la «plinirea timpului», prin venirea lui Cristos.Într-adevăr, acel Dumnezeu care este «Tatăl Domnului nostru Isus Cristos» - continuă cuvintele aceleiaşiScrisori - «
ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii
, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi în faţa sa, în iubiredinainte rânduindu-ne spre înfiere prin Isus Cristos, după bunul plac al voinţei sale, spre lauda gloriei haruluisău, cu care ne-a dăruit pe noi în
 Fiul său iubit 
, în care avem răscumpărarea prin Sângele lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului său» (
 Ef 
1, 4-7).
 Planul divin al mântuirii
, care ne-a fost dezvăluit pe de-plin prin venirea lui Cristos, este veşnic. El este deasemenea, după învăţătura
Scrisorii către Efeseni
precum şi a celorlalte Scrisori ale Sfântului Paul (cf.
Col 
1,12, 14;
 Rom
3, 24;
Gal 
3, 13; 2
Cor 
5, 18-19) - legat din veşnicie de Cristos. El îmbrăţişează pe toţi oamenii,dar rezervă un loc deosebit «femeii» care este Mama aceluia căruia Tatăl i-a încredinţat opera mântuirii.
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->