Description

Huxley poate fi considerat drept cel mai important repre¬zentant al romanului eseistic din secolul nostru. Dar el este şi un prodigios autor de eseuri propriu-zise, circumscrise tradiţiilor britanice ale speciei, definită în acest spaţiu prin varietatea tematică şi de tratament a unor probleme accen¬tuate moral. Principalele volume de eseuri sînt: On the Margin (Adnotări, 1923), Jesting Pilate (Pilat glumeşte, 1926), Proper Studies (Studii adecvate, 1927, v. Pope, „Stadiul cel mai propriu omenirii e omul"), Do What You Will (Fă ce vrei, 1929), Music at Night (Muzică în noapte, 1931), Olive Tree (Măslinul, 1936), Ends and Means (Scopuri şi mij¬loace, 1937), The Perennial Philosophy (Filozofia perenă, 1945), Science, Liberty and Peace (Ştiinţă, libertate şi pace, 1946), Themes and Variations (Teme şi variaţiuni, 1950), The Doors of Perception (Porţile percepţiei, 1954), Heaven and Hell (Cer şi iad, 1956), Literature and Science (Litera¬tură şi ştiinţă, 1963), Shakespeare and Religion (Shake-speare şi religia, 1963). Evident, nu e cazul să se examineze aici totalitatea acestei opere, a cărei unitate e impresio¬nantă, dar merită să fie evidenţiate acele trăsături defi¬nitorii, ce asigură deopotrivă omogenitatea ansamblului şi individualitatea oricărui eseu prezent în această culegere. O parte apreciabilă din eseurile lui Huxley este consa¬crată literaturii. Eseurile de acest tip au un caracter pro¬gramatic sau sînt fine analize pro domo ale unor cărţi şi autori clasici. Altele ar interesa arta şi cultura în genere. Desigur, asemenea diferenţieri simple pot fi susţinute cu oarecare dificultate. Orice eseu literar semnat de Huxley fi poate fi considerat drept un eseu filozofic, orice eseu filozofic devine unul ştiinţific. Huxley porneşte de la un pretext literar pentru a ajunge la raţionamente logice, filozofice, politice, estetice, artistice, ilustrînd legăturile dintre diferitele posibilităţi de abordare a unui obiect, disponi¬bilităţile interioare ale obiectului dat şi, în genere, exce¬lenţa eseului în fructificarea acestor raporturi. Cîteva idei şi principii tutelează însă orice observaţie şi orice afirma¬ţie.
Ideea centrală a romanelor sau nuvelelor, ce va fi regă¬sită şi în eseuri, susţine existenţa unui „Adevăr Total", ex¬primat în două realităţi simetrice ca unitate în diversi¬tate : prin realitatea exterioară a unui univers de obiecte, fenomene şi relaţii, şi prin unitatea interioară a ceea ce se numeşte omul ca individ sau entitate. O imagine a lu¬mii nu va fi autentică decît dacă va reflecta acest prin¬cipiu de totalizare; contrar mai tuturor doctrinelor lite¬rare ale secolului, Huxley consideră autenticitatea imposi¬bilă prin condiţionarea ei de un principiu subiectiv, pen¬tru că orice idee limitativă exprimă într-un fel sau altul extremismul şi parţializarea. Autenticul aparţine, para¬doxal, unei convenţii, Adevărului total, constituit din tota¬litatea elementelor realităţii. Realitatea percepută şi trans¬misă direct, aparţine unei extreme, fie ea logică sau ilo¬gică: abia manevrele de confruntare şi reunire a realită¬ţilor prezente şi absente, receptate şi imaginate dau o re¬prezentare a totalităţii autentice. În acest sens, adevărul total e o probabilitate superioară celei reale, bazîndu-se pe complexitatea complementară, compensatorie şi dilogică a lumii receptate şi reconstruite.