• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 Novo millennio ineunte - Ioan Paul al II-lea 
1
Novo millennio ineunte 
Scrisoare apostolică a suveranului pontif 
Ioan Paul al II-lea 
 Adresată episcopatului, clerului şi credincioşilorLa sfârşitul marelui jubileu al anului 2000
Fraţilor mei întru episcopat, preoţilor şi diaconilor, persoanelor consacrate, tuturor credincioşilor laici 
1. La începutul noului mileniu, în timp ce se încheie marele jubileu pe parcursul căruia noi am celebrat 2000 de ani de lanaşterea lui Isus şi prin care se deschide pentru Biserică o nouă etapă a drumului său, în inima noastră răsună din noucuvintele prin care Isus, după ce s-a urcat în barca lui Simon, a vorbit mulţimii, invitându-l pe apostol "să înainteze înlarg" pentru a pescui:
"Duc in altum" 
( 
Lc 
5,4). Petru şi primii săi tovarăşi capătă încredere în cuvintele lui Cristos şi îşiaruncă mrejele lor. "Aşa au făcut şi au prins o mulţime mare de peşti, încât li se rupeau mrejele" ( 
Lc 
5,6).
Duc in altum! 
Aceste cuvinte răsună astăzi pentru noi şi ne invită să ne aducem aminte cu recunoştinţă de trecut, să trăimcu pasiune prezentul, să ne deschidem cu încredere spre viitor: "Isus Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi întotdeauna"( 
Evr 
13,8).În acest an mare a fost bucuria Bisericii care s-a dedicat contemplării chipului mirelui şi Domnului ei. Mai mult caniciodată, ea s-a făcut popor peregrinant, călăuzit de acela care este "păstorul cel mare al oilor" ( 
Evr 
13,20). Cu undinamism extraordinar, care a implicat mulţi dintre membrii săi, poporul lui Dumnezeu, aici la Roma, ca şi la Ierusalimşi în toate Bisericile locale, a trecut prin "poarta sfântă" care este Cristos. Lui, scopul final al istoriei şi unicul mântuitoral lumii, Biserica şi Duhul i-au strigat
"Marana tha 
- Vino, Doamne Isuse" (cf.
 Ap
22,17.20;
1Cor 
16,22).Este imposibil să evaluezi evenimentul de har care a pătruns conştiinţele în timpul anului. Dar în mod sigur, un "izvorde apă vie", acela care izvorăşte în permanenţă "din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului" (cf.
 Ap
22,1), s-a revărsat asupraBisericii. Este apa Duhului care potoleşte setea şi care reînnoieşte (cf.
In 
4,14). Este iubirea milostivă a Tatălui care, înCristos, ni s-a revelat şi dăruit încă o dată. La sfârşitul acestui an, putem să repetăm, cu bucurie reînnoită, imnul antic derecunoştinţă: "Lăudaţi pe Domnul că este bun, în veac este îndurarea lui" ( 
Ps 
118/117,1).2. De aceea, eu simt nevoia să mă adresez vouă, preaiubiţilor, pentru a împărtăşi împreună imnul de laudă. Încă de laînceputul pontificatului meu m-am gândit la acest an sfânt 2000 ca la un eveniment important. Am întrezărit în aceastăcelebrare o întâlnire providenţială la care Biserica, la 35 de ani de la Conciliul Ecumenic Vatican II, va fi invitată să seîntrebe asupra primenirii sale pentru a-şi asuma cu un nou elan misiunea sa evanghelizatoare. A corespuns jubileul acestui ţel? Angajamentul nostru, cu eforturile noastre generoase şi inevitabilele slăbiciuni, se aflăsub privirea lui Dumnezeu. Dar nu ne putem sustrage datoriei de recunoştinţă pentru "minunile" pe care Dumnezeu le-a săvârşit pentru noi.
"Misericordias Domini in aeternum cantabo" 
( 
Ps 
89/88,2).În acelaşi timp, ceea ce s-a întâmplat sub ochii noştri cere să fie reconsiderat şi, într-un anumit sens, descifrat pentru aasculta ceea ce Duhul Sfânt, pe tot parcursul acestui an atât de activ, a spus Bisericii (cf.
 Ap
2,7.11.17 etc.).3. Mai ales, preaiubiţi fraţi şi surori, noi avem datoria de a ne lansa către viitorul care ne aşteaptă. De multe ori, în acesteultime luni, am privit către noul mileniu care se deschide, trăind jubileul nu numai ca
memorie a trecutului,
dar şi ca
 profeţie a viitorului 
. Acum trebuie să ne folosim de harul primit, transformându-l în propuneri ferme şi în direcţii de acţiuneconcrete. Este o misiune la care eu doresc să invit toate Bisericile locale. În fiecare dintre ele, adunată în jurulepiscopului său, în ascultarea cuvântului, în unirea fraternă şi în "frângerea pâinii" (cf.
Fap
2,42) este într-adevăr"prezentă şi acţionează Biserica lui Cristos: una, sfântă, catolică şi apostolică".
(1)
Misterul unicului popor al lui
 
 Novo millennio ineunte - Ioan Paul al II-lea 
2
Dumnezeu se configurează mai ales în realitatea fiecărei Biserici, care face ca el să se adapteze diverselor contexte şiculturi. Această înrădăcinare a Bisericii în timp şi în spaţiu reflectă, în ultimă analiză,
mişcarea însăşi a întrupării 
. A venit timpul,aşadar, ca fiecare Biserică, reflectând la ceea ce Duhul a spus poporului lui Dumnezeu în timpul acestui an special de harşi chiar în timpul perioadei celei mai lungi de la Conciliul Vatican II la marele jubileu, să se angajeze la un examen alzelului său şi să găsească un nou elan pentru angajamentul său spiritual şi pastoral. În cele din urmă, doresc să ofer prinaceastă scrisoare, la încheierea anului jubiliar, contribuţia ministerului meu petrin, pentru ca Biserica să strălucească totmai mult în diversitatea darurilor sale şi în unitatea drumului său.
I. Întâlnirea cu Cristos, moştenirea marelui jubileu
 4. "Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic" ( 
 Ap
11,17). În bula de convocare a jubileului făceam urarea casărbătorirea celor două mii de ani de la misterul întrupării să fie trăită "ca un imn de laudă neîntrerupt adus Sfintei Treimi"
(2)
 şi în acelaşi timp "ca un drum de reconciliere şi ca un semn autentic de speranţă pentru toţi cei care privesc laCristos şi la Biserica sa". 
(3)
Experienţa anului jubiliar s-a modulat tocmai după aceste dimensiuni vitale, atingândmomente de o intensitate care ne-au făcut să simţim foarte aproape prezenţa milostivă a lui Dumnezeu, de la care "vineorice dar de preţ şi orice bun desăvârşit" ( 
Iac 
1,17).Mă gândesc mai întâi la
dimensiunea laudei 
. Într-adevăr, de aici pleacă întregul răspuns autentic de credinţă al revelării luiDumnezeu în Cristos. Creştinismul înseamnă har, este surpriza unui Dumnezeu care nu se mulţumeşte să creeze lumeaşi omul, ci merge alături de creatura sa şi "după ce în trecut a vorbit părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi înmulte chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul" ( 
Evr 
1,1-2).
În acest timp de pe urmă 
! Da, jubileul ne-a făcut să simţim că 2000 de ani de istorie au trecut fără să atenueze prospeţimeaacestui "astăzi", prin care îngerii anunţă păstorilor vestea minunată a naşterii lui Isus la Betleem: "Astăzi, în cetatea luiDavid vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul" ( 
Lc 
2,11). Au trecut 2000 de ani, dar mai mult ca niciodatărămâne vie proclamaţia pe care Isus o face despre propria sa misiune în sinagoga din Nazaret înaintea compatrioţiloruluiţi, aplicându-şi sieşi profeţia lui Isaia: "Aceste cuvinte ale Scripturii, pe care le-aţi auzit acum, s-au împlinit astăzi" ( 
Lc 
4,21). Au trecut 2000 de ani, dar păcătoşii care au nevoie de îndurare - şi cine nu are nevoie de ea? - se îndreaptăîntotdeauna spre acest "astăzi" al mântuirii care, pe cruce, deschide poarta împărăţiei lui Dumnezeu tâlharului căit:"Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis" ( 
Lc 
23,43).
"Plinirea timpului 
"5. Coincidenţa acestui jubileu cu intrarea într-un nou mileniu a favorizat, cu siguranţă, fără să ne lăsăm pradă câtuşi depuţin fanteziilor milenariste, percepţia misterului lui Cristos în vastul orizont al istoriei mântuirii.
Creştinismul este o religie inserată în istorie! 
Într-adevăr, pe terenul istoriei, Dumnezeu a voit să stabilească o alianţă cu Israel şi să pregătească astfelnaşterea Fiului său din sânul Mariei, la "plinirea timpului" ( 
Gal 
4,4).Surprins în misterul său divin şi uman, Cristos este fundamentul şi centrul istoriei, sensul şi scopul ei ultim. Prin el serevelează într-adevăr Cuvântul şi imaginea Tatălui, care "toate le-a făcut" ( 
In 
1,3; cf.
Col 
1,15). Întruparea sa, care îşi areapogeul în misterul pascal şi în darul Duhului, constituie inima vibrantă a timpului, ora misterioasă în care împărăţia luiDumnezeu se apropie (cf.
 Mc 
1,15) şi se înrădăcinează în istoria noastră asemenea unui grăunte de muştar destinat sădevină un arbore mare (cf.
 Mc 
4,30-32)."Glorie ţie, Isuse Cristoase, astăzi şi întotdeauna tu vei domni". Cu acest cântec repetat de mii de ori, noi l-amcontemplat în acest an pe Cristos aşa cum ni-l prezintă Apocalipsul: "Alfa şi omega, cel dintâi şi cel din urmă, începutulşi sfârşitul" ( 
 Ap
22,13). Şi, contemplându-l pe Cristos, noi i-am adorat în acelaşi timp pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt, Sfânta Treime unică şi indivizibilă, mister inefabil în care toate îşi au începutul şi sfârşitul.
 
 Novo millennio ineunte - Ioan Paul al II-lea 
3
Purificarea memoriei 
 6. Pentru ca privirea noastră să devină mai pură pentru a contempla misterul, acest an jubiliar a fost cu tărie caracterizatde
cererea de iertare 
. Şi acest lucru a fost adevărat nu numai pentru persoanele singure care şi-au pus întrebări asuprapropriei vieţi, pentru a implora iertarea şi a obţine darul special al indulgenţei, dar şi pentru Biserica întreagă, care a voitsă-şi amintească infidelităţile prin care mulţi dintre fiii săi au aruncat, de-a lungul istoriei, o umbră pe chipul său demireasă a lui Cristos.Noi eram de mult timp dispuşi pentru acest examen de conştiinţă, ştiind că Biserica însăşi, cuprinzând în sânul săupăcătoşi, este "sfântă şi are mereu nevoie de purificare".
(4)
Întâlnirile ştiinţifice ne-au ajutat să identificăm aspectele încare spiritul evanghelic, de-a lungul primelor două milenii, nu a strălucit întotdeauna. Cum să uităm emoţionanta
Liturghie din 12 martie 2000
când, în bazilica "Sfântul Petru", fixându-mi privirea asupra Celui Răstignit, eu însumi m-amfăcut interpretul Bisericii, cerând iertare pentru păcatul tuturor fiilor săi? Această "purificare a memoriei" a întărit paşiinoştri pe drumul viitorului, făcându-ne în acelaşi timp mai umili şi mai vigilenţi în adeziunea noastră la evanghelie.
 Mărturisitorii credinţei 
 7. Conştiinţa vie de pocăinţă nu ne-a împiedicat totuşi să aducem glorie Domnului pentru cât a făcut de-a lungulsecolelor, în special în ultimul secol, încredinţând Bisericii sale
o mare ceată de sfinţi şi martiri 
. Pentru unii dintre ei anuljubiliar a fost anul beatificării, al canonizării. Sfinţenia, fie că se referă la papii bine cunoscuţi ai istoriei, fie la figurileumile ale laicilor sau ale persoanelor consacrate, de la un continent la altul al pământului, a apărut mai mult ca niciodatăca o dimensiune care exprimă cel mai bine misterul Bisericii. Mesaj elocvent, care nu are nevoie de cuvinte, ea reprezintăpe viu chipul lui Cristos.De altfel, cu ocazia anului sfânt, s-au făcut multe lucruri pentru a aduna
 preţioasele memorii ale mărturisitorilor credinţei din secolul al XX-lea.
Noi i-am comemorat în ziua de 7 mai 2000, împreună cu reprezentanţii altor Biserici şi comunităţiecleziale, în cadrul sugestiv de la Colosseum, simbol al vechilor persecuţiilor. Este o moştenire care nu trebuie să sepiardă; trebuie să se păstreze o recunoştinţă veşnică şi o reînnoită propunere de imitare.
Biserica pelegrinantă 
 8. Mergând pe urmele sfinţilor, nenumăraţi fii ai Bisericii au venit aici, la Roma, la mormintele apostolilor, din dorinţa dea profesa propria credinţă, de a-şi mărturisi propriile lor păcate şi de a primi iertarea care mântuie. În acest an, ochii mein-au fost impresionaţi numai de mulţimile care au umplut Piaţa "Sfântul Petru" cu ocazia numeroaselor celebrări. Foartedes eu mi-am oprit privirea pe şirurile lungi de pelerini, care aşteptau cu răbdare să poată trece poarta sfântă. Încercamsă-mi imaginez în fiecare dintre ei istoria unei vieţi alcătuite din bucurii, nelinişti, suferinţe; o istorie unită cu cea a luiCristos şi care, în dialogul cu el, îşi relua drumul său de speranţă.Observând apoi şuvoiul continuu al grupurilor, m-am retras de acolo cu
o imagine concretă a Bisericii pelegrinante 
, a aceleiBiserici situate, cum spunea sfântul Augustin, "între prigoana lumii şi mângâierile lui Dumnezeu".
(5)
Nu ne-a fost dat săobservăm decât imaginea exterioară a acestui eveniment singular. Cine poate măsura minunile de har care s-au realizat însuflete? Se cuvine să tăcem şi să adorăm, încredinţându-ne cu umilinţă lucrării misterioase a lui Dumnezeu şi cântândiubirea sa infinită:
"Misericordias Domini in aeternum cantabo!" 
 
Tinerii 
 9. Numeroasele întâlniri jubiliare au adunat categoriile cele mai diverse de persoane, înregistrând o participare cuadevărat impresionantă, care uneori a supus la o probă dură misiunea organizatorilor şi a animatorilor, ecleziali sau civili.Doresc să profit de această scrisoare pentru a exprima tuturor mulţumirile mele cele mai cordiale. Dar mai presus decifre, ceea ce m-a emoţionat foarte mult a fost constatarea angajării serioase la rugăciune, la reflecţie, la comuniune, cares-a manifestat în momentul acestor întâlniri.Şi cum să nu ne amintim în mod special
întâlnirea plină de bucurie şi entuziasmată a tinerilor? 
Dacă există o imagine ajubileului din anul 2000 care, mai mult decât altele, va rămâne vie în memorie, aceasta este cu siguranţă aceea a mulţimii
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...