Petru Cretia Eseuri Morale

PETRU CREIA
Eseuri morale
Coperta: Mircia DUMITRESCU Reproducere dup`: Ren Magritte Principiul pl`cerii (1937) Redactor: Sande VRJOGHE Tehnoredactare: Ana-Maria POPESCU Edi]ie \ngrijit` de Ofelia CREIA
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale CREIA, Petru Eseuri morale / Petru Cre]ia Ed. a 2-a, rev., Bucure[ti: Editura Muzeul Literaturii Rom~ne, 2000 p. ; cm. ISBN 973 - 8031 - 14 - 1 821.135.1 - 4
Cartea a ap`rut cu sprijinul Ministerului Culturii
Muzeul Literaturii Rom~ne Pentru prezenta edi]ie
ISBN 9738031141
PETRU CREIA
Eseuri morale
Biblioteca Manuscriptum Editura Muzeul Literaturii Rom~ne Bucure[ti 2000
Petru Cre]ia
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Despre cartea aceasta Cineva care timp de dou` decenii (161-180) a fost st`p~nul absolut al unui imperiu care cuprindea marile \ntinderi dintre Sco]ia [i \nt~ile nisipuri ale Saharei, dintre Oceanul Atlantic [i Mesopotamia, \mp`ratul Marcus Aurelius, scrie \n a [aptea carte a G~ndurilor sale: Sap` \nùntrul sinelui tù; acolo se afl` izvorul binelui, mereu gata s` ]~[neasc`, dac` sapi mereu. Acest om, a c`rui grij` era ne\ncetat chemat` spre largul plin de dezastre al lumii, a \n]eles c` trebuie s` ne \ntoarcem asupra realit`]ii noastre lùntrice, i, cum rezult` din alte \nsemn`ri ale sale, a \n]eles c` \n noi nu se afl` doar izvorul binelui, c` omul este o fiin]` complex` [i c` sufletul lui cel mai ad~nc este un amestec de lumini [i de umbre, de puteri [i de nevolnicii, de av~nturi [i de stagn`ri. Cartea aceasta nu vrea s` fie altceva dec~t o c`lùz` c`tre adev`rul despre noi \n[ine, pe un drum la fel de greu de deslu[it ca acela din Zona lui Tarkovski. Dar nu de neg`sit. Omul este o fiin]` complicat` [i ambigu`, dar nu indescifrabil`. Destul de chinuit` [i de vulnerabil`, dar nu damnat`. Iar sufletul sù este \n stare s` compenseze ur~]eniile [i josniciile naturii sale cu neverosimile biruin]e [i eleva]ii. Fire[te, nu va fi de g`sit aici tot ce se poate spune despre om [i nici \ntr-o form` c~t de c~t sistematic`. Aceast` carte nu este un tratat de moral`.
6
Petru Cre]ia
Nu este dec~t o \n[iruire de g~nduri despre c~teva dintre componentele fundamentale ale omenescului, analizate ceva mai \ndeaproape dec~t ne \ng`duie \ndeob[te greul [i graba vie]ii [i frecventa orbire de sine pe care o d` absen]a exerci]iului introspectiv. Aten]ia noastr` este prea mult chemat` \n afar`, c`tre zarva \nver[unat` a vie]ii. Prea mul]i caut`, tot timpul, s` ne v~nd` ceva: o idee sau doar o marf`, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum s`-]i mai g`se[ti reperele \n noianul acesta de informa]ii [i de ispite care par a spune totul despre noi [i a ne da toate solu]iile, c~nd de fapt nu izbutim s` afl`m despre noi \n[ine ceea ce ar face ca rela]ia noastr` cu lumea s` devin`, dac` nu mai u[oar`, cel pu]in mai limpede. Asemenea informa]ii vrea s` dea, pe scurt dar \n ad~nc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le con]ine. Ea nu are alt` preten]ie dec~t ca analizele propuse s` fie corecte [i, pe c~t posibil, complete. E bine s` se [tie dintru bun \nceput c` aceste analize nu vin de la cineva care se situeaz` undeva mai presus dec~t cititorii sì, ca o instan]` moral` [i intelectual` supraordonat`. Orice om \ntreg la minte [i \ntreg la suflet ar putea s` scrie o carte asem`n`toare, dac` a trìt [i a p`timit destul, dac` a \nv`]at ceva din ceea ce a trìt [i a p`timit, din ceea ce a f`cut sau nu i-a fost dat s` fac`. i, cu un anume efort de a ie[i din starea de nemijlocire care este a vie]ii ca simpl` via]` trìt`, ar putea dep`[i starea confuz` a cugetului, aproxima]iile, intui]iile vagi [i, foarte adesea, false [i am`gitoare.
7
Eseuri morale
tiu prea bine c` nu to]i oamenii simt nevoia s` \n]eleag` ce se petrece cu ei, ce pasiuni \i determin`, \i exalt` sau \i orbesc. i nimeni nu poate fi blamat dac` nu vrea s` [tie din ce e f`cut` durerea [i bucuria de a trì, sau vrednicia de a fi om. Cu at~t mai mult cu c~t \n zbuciumul vremii noastre, de fapt al oric`rei vremi, unii dintre noi am putea socoti zadarnice considera]iile care urmeaz`, f`r` vreo leg`tur` cu ceea ce se petrece \n cercul de nevoi [i de n`zuin]e al clipei. Cei care au g~ndul \ndreptat doar spre ceea ce se petrece \n afara lor, cei extrem de vulnerabili la rùl care le vine din exterior a[teapt` mereu, de la al]ii, de la istorie, de la noroc, \ntregul bine pe care [i l-ar dori. Ei nu pot fi condamna]i; a[a au fost crescu]i [i \nv`]a]i de \mprejur`ri, at~ta putere interioar` au, iar a \ncepe s`-i \ndemni sau s`-i sf`tuie[ti, s`-i mustri sau s`-i \ngr`de[ti este lipsit de caritate [i de delicate]e moral`. A[adar cartea de fa]` se adreseaz` celor care ar vrea s` [tie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi, cum tot ce se \nt~mpl` \n afar` prinde fiin]` \n structurile de ad~ncime ale sufletului nostru, cele care ne definesc ca specie [i dureaz` peste \nt~mpl`ri [i realit`]i efemere. Tot ce se \nt~mpl`, cronica zilelor [i anilor, este un amestec de curaj [i de sfruntare, de r`bdare [i de dezn`dejde, de prostie [i de bun` cump`n` a cugetului, de concuren]ialit`]i [i de conlucr`ri rodnice, de av~nt [i de tr~nd`vie, de cuviin]` [i de tic`lo[ie, de \n]elegere [i de intoleran]`, de meschin`rie [i de generozitate, de team` [i de speran]`.
8
Petru Cre]ia
Toate acestea, chiar dac` nimeni nu le poate schimba, pot fi [i trebuie s` fie \n]elese mai \n ad~ncul lor, dac` admitem c` rangul unei fiin]e \n ierarhia realit`]ii depinde de gradul ei de con[tiin]` de sine. F`r` aceasta multe din vie]ile noastre ar fi numai un amestec ce]os de lacrimi [i de vise, de s`lb`ticie [i de triste]e.
Eseuri morale
Pentru cei f`r` nume
Pentru cei ne[tiu]i [i uita]i [i pierdu]i \n lutul orb [i risipi]i prin veacuri, dar care au fost sarea p`m~ntului [i care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise r~ndurile acestea. Cred c` nu e nimeni dintre noi care s` nu fi cunoscut asemenea oameni. S`-i \nmul]im cu num`rul incalculabil al genera]iilor, cu \ntinderea continentelor [i cu puzderia insulelor [i, adun~ndu-le, \n g~ndul nostru, umbrele f`r` nume [i chip, s`-i celebr`m o clip`, aici [i acum, \n zarva plin` de nume a istoriei. n ei se \ntrupeaz` acea parte din bine a speciei gra]ie c`reia omenirea are totu[i chip omenesc [i a dìnuit \n ciuda cr~ncenelor ei cusururi. Am putea s`-i numim buni prin natur` sau, dac` vre]i, buni pentru c` a[a i-a l`sat Dumnezeu printre noi. Ei nu trebuie neap`rat g~ndi]i \n func]ie de anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci \n spontaneitatea din ad~nc a bun`t`]ii lor, care poate fi chiar bun`tate, sau cinste sau r`bdare sau dreptate, smerenie, \ndurare sau curaj, d`ruire, necru]are de sine, chez`[ia cuv~ntului dat, devotament, fidelitate [i onoare, d~rzenie sau, printre nu multe altele, puterea de a r`sp~ndi \n jurul lor \ncredere [i bucurie, iubire [i har. Sunt cei \nzestra]i cu un fel de exemplaritate inefabil`, ca reprezentan]i ai unui bine necontingent, martori ai acelei p`r]i a omenescului pe care,
10
Petru Cre]ia
printre at~tea rele [i printre at~]ia rì, suntem \nclina]i prea adesea s-o uit`m. Exist` un mit hasidic potrivit c`ruia se afl` mereu [i mereu, \mpr`[tia]i pe p`m~nt, treizeci [i [ase de \n]elep]i, oameni de obicei nevoia[i, umili [i umili]i, oameni f`r` nume pe care se sprijin` lumea ca s` nu cad` \n pierzanie, oameni drep]i \n str~mb`tate [i \nd`r`tnici sub bici, \n \ntunericul vremilor. Dar treizeci [i [ase este doar expresia simbolic` a unei prezen]e mult mai cuprinz`toare \n dìnuirea ei. A tuturor celor care trìesc [i f`ptuiesc ]in~nd dreapt` cump`na istoriei cu o m~n` nev`zut`, iar apoi se duc \n uitare. Dac` cineva vrea pilde, s` reciteasc` parabola samariteanului, c`ruia, spre deosebire de preot [i de levit, i sa f`cut mil` de cel c`zut \n drum [i ,,i-a legat r`nile [i a turnat peste ele untdelemn [i vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han [i a \ngrijit de el. A doua zi, c~nd a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat hangiului [i i-a zis: Ai grij` de el [i, orice vei mai cheltui \]i voi da \napoi la \ntoarcere. Sau s` reciteasc` Insula lui Artur a Elsei Morante. Condi]ia noastr` este \n`l]at` [i izb`vit` prin ne\ncetata aflare \n lume a celor buni [i drep]i [i cura]i. i nu trebuie s` ne g~ndim la ei dec~t cu venera]ie, cu recuno[tin]` [i cu dragoste, f`r` vreo \ncr~ncenare pentru soarta lor: prezen]a lor \n omenire este, spre binele ei, ad~nc`, cum ad~nc e [i rùl, dar este [i u[oar`, ca un z~mbet ascuns \n lumin`, mereu. Cineva, prin Rena[tere, pare-mi-se c` \n Olanda, a scris \n latine[te c~teva tomuri de Vie]i ale
11
Eseuri morale
oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iat` ce s-ar mai cuveni spus: la sf~r[itul sf~r[iturilor, c~nd toate vor \nceta [i vor fi judecate, ultimul poet al lumii s` citeasc` la [ir, \n t`cerea aceea [i \n acel alt timp [i alt` lumin`, numele tuturor celor f`r` de nume, de la un cap`t la altul al vremii. Numele celor nev`di]i [i uita]i [i de nici o seam`, care au purtat lumea, sarea p`m~ntului, s`m~n]a [i roada ascuns` a lui. Numele celor care, din sinele lor [i de-a lungul ne\ncetatei p`timiri, au p`strat sensul august al umanului.
12
Petru Cre]ia
Demnitatea
n acest discurs despre demnitate va fi avut` \n vedere numai demnitatea individului uman definit ca entitate autonom`, deci fa]` de care orice tribalism este heteronom. Esen]a lui este numai libertatea, [i demnitatea lui const` \n p`strarea libert`]ii. Pentru cine poate conferi tuturor termenilor enun]a]i mai sus deplin`tatea sensului lor, discursul despre demnitate s-ar putea \ncheia aici. Totu[i, \n asemenea domeniu, explicitarea poate s` nu fie de prisos. Ce \nseamn` autonomia individului? nseamn` nu c` trìe[te dup` bunul sù plac, ci c` el alege legea dup` care s` existe. Oric~t de \nguste ar fi hotarele libert`]ii, nimeni nu poate contesta c`, \ntre aceste hotare, noi, ca fiin]e libere, hot`r~m suveran, \n virtutea unei alegeri, ce anume lege s` fie legea vie]ii noastre. Acest lucru nu-l poate hot`r\ \n mod legitim nimeni \n afar` de noi [i acceptarea oric`rei ingerin]e sub acest raport antreneaz` o diminuare a demnit`]ii. Din ce direc]ie putem fi constr~n[i s` proced`m altfel dec~t \n termenii legii alese de noi? R`spunsul, limpede [i hot`r~t, este acela c` din nici o direc]ie, sub nici un imperativ. Cine alege servitutea este, aleg~nd-o, tot at~t de liber ca acela care alege nesupunerea. Diferen]a de demnitate \ntre indivizi este aceea a calit`]ii sau a valorii alegerilor lor. Facultatea
13
Eseuri morale
care ne face s` alegem potrivit demnit`]ii se nume[te discern`m~nt, iar reac]ia emotiv` \n fa]a alegerilor degradante se nume[te indignare. Ce ne poate determina s` alegem \mpotriva demnit`]ii, care ar putea fi acum numit` rezisten]a individului la orice form` de degradare a libert`]ii sale? Evident, numai l`comia [i frica, deci dinùntrul nostru. i nu l`comia ca apetit excesiv sau ca nevoie instinctiv` de a-]i crea rezerve, ci erijarea scopului ei \n scop ideal. i nu teama ca reac]ie natural` \n fa]a primejdiei, ci la[itatea, c`ci ce altceva \nseamn` la[itatea dec~t s` consim]i la propria ta fric`, aleg~nd-o \n locul rezisten]ei [i a curajului [i a ne\nfric`rii, ca reac]ii ideale ale autonomiei [i demnit`]ii/ Desigur, nimeni nu [tie, a priori, cum s-ar comporta sub tortur`, care este suprema \ncercare a demnit`]ii umane. Mi s-a spus c` trebuie s` te g~nde[ti intens s` nu-]i pierzi sufletul, s` nu-]i pierzi sufletul, dar poate nu ajunge. Tortura este o tain`, ca [i botezul sau \mp`rt`[ania, [i m`car atunci trebuie s` \]i reafirmi c` resortul ultim al demnit`]ii f`pturii este chipul s`dit \n noi de Dumnezeu la Facere (Patapievici, Cerul v`zur prin lentil`, Ed. Nemira, p. 208). Care este drumul care duce la servitute? Sunt mai multe, dar unul, important, nu ]ine de fric`: consim]irea la valorile gregare, \nchinarea necugetat` la idolii tribului [i la duhul tribului, cufundarea \n obscura trìre colectiv`, renun]area la principiul de individuare [i la prerogativele suverane ale individualit`]ii, care este, printre altele, [i insurgen]` \mpotriva
14
Petru Cre]ia
entropiei de mas` [i a misticii maselor. Dup` cum este rezisten]a [i, p~n` la urm`, r`zvr`tirea \mpotriva oric`rei \ncerc`ri de for]are a alegerii tale. C`ci dac`, \n numele legii liber alese de noi, accept`m autoritatea cuiva, a l`sa pe altul s` hot`rasc` cum vrea \n locul tù este inacceptabil. n limitele existen]ei noastre de aici [i de acum [i din perspectiva demnit`]ii, aceasta este damnarea. Tot a[a cum garan]ia ultim` a demnit`]ii este disponibilitatea individului pe deplin autonom ca, \ntre indignitate [i moarte, s` aleag` moartea. Nu trebuie s` fim prea lacomi de via]`, nici s` ne temem pentru ea mai mult dec~t valoarea ei real` sub speciae dignitatis. Valoare de altfel nu mic`, dac` ne g~ndim c` tot ceea ce este vrednic de om [i specific lui s-a \mplinit prin individul eliberat [i omni modo determinatum, nu prin lucrarea tiparelor \ntunecate ale colectivit`]ii.* Ce \ntreb`ri se mai pun \n catehismul demnit`]ii? Ce alte determin`ri mai are individul v`zut ca entitate autonom` investit` cu demnitate?
* Cititorul de la noi este st`ruitor rugat, pentru a vedea ce se putea g~ndi despre individualitate \n Anglia anilor cincizeci ai secolului trecut, s` (re)citeasc`, \n Despre libertate a lui John Stuart Mill, capitolul III, Despre individualitate, ca unul dintre elementele buneist`ri (la p. 73-96 ale excelentei traduceri a lui Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, 1994). Citez, pentru a se vedea cum sc~nteiaz` g~ndul \n ve[mintele unei alte vremi: Nu reduc~nd la uniformitate tot ceea ce este individualitate ..., ci cultiv~nd [i stimul~nd aceast` individualitate ... vor deveni fiin]ele umane un nobil [i frumos obiect de
15
Eseuri morale
Ra]ionalitatea, care nu este facultatea superficial` g~ndit` de iluminism, ci implic` o bun` cunoa[tere [i o recunoa[tere a tuturor resorturilor de ira]ionalitate montate \n noi. Ra]ionalitatea implic` deta[area, prin critic` [i analiz` [i prin integrare istoric`, de orice p`rtinire inspirat` de ira]ional. De aici faptul c` individul pe deplin ra]ional [i deta[at poate fi capabil de cea mai de neclintit d~rzenie, dar nu de fanatism, care este o boal` a st`ruin]ei \ntr-un crez [i care implic`, explicit sau nu, exilarea din spa]iul omenescului a tuturor celor care nu-l \mp`rt`[esc. Orice fanatism este, latent, criminal, [i nu am fost chema]i \n lume ca s` hot`r~m arbitrar de via]a (de sufletul) altora. Pe de alt` parte, prin raportare la judecat`, fanatismul opereaz` \ntotdeauna \n istorie ca mi[cat de o pre-judecat`, deci de ceva care, nea[tept~nd verificare sau nefiind sensibil la ea, este de
contemplare; [i, cum operele \mp`rt`[esc caracterul celor ce le fac, prin acela[i proces via]a omeneasc` va deveni [i ea bogat`, divers` [i animat`, furniz~nd mai mult` hran` g~ndurilor \nalte [i sim]`mintelor elevate, \nt`rind leg`tura fiec`rui individ cu specia sa, prin aceea c` face specia infinit mai demn` ca individul s`-i apar]in`. Pe m`sura dezvolt`rii individualit`]ii sale, fiecare devine mai valoros pentru sine \nsu[i [i prin aceasta poate fi mai valoros [i pentru ceilal]i. Exist` o mai mare plenitudine \n via]a proprie, [i acolo unde se afl` mai mult` via]` \n elementele componente exist` mai mult` via]` [i \n masa pe care ele o formeaz` ...: orice for]` care strive[te individualitatea este o form` de despotism, indiferent cum s-ar numi, fie [i despotismul Obiceiului.
16
Petru Cre]ia
inspira]ie ira]ional` [i are miros de tenebre. De aici frecven]a [i violen]a fanatismului (minor) [i printre cei greva]i de (fie [i minore) prejudec`]i. Dreapta judecat` de sine. Ra]ionalitatea (care nu este doar judecat` corect` sau s`n`toas`, ci \ns`[i s`n`tatea profund` a spiritului, cu toate puterile lui) se verific` cel mai bine \n judecata de sine a individului. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e (despre care, mai pe larg, \n capitolul respectiv). Ea poate avea diferite forme, care sunt variante ale ne\mp`c`rii cu sine: trufia, care este o elefantiaz` a sinelui [i este cu totul altceva dec~t m~ndria aproape impersonal` [i abstract` de a fi ceea ce e[ti: este dorin]a de a fi mai mult dec~t e[ti, min]indu-te \nainte de toate pe tine \nsu]i. i mai exist` smerenia bolnav`, martor` a unei con[tiin]e impure, o variant` a c`reia este aceea care, more russico, se bate cu pumnii \n piept strig~nd: Vai mie, p`c`torului pentru excesele sau nevredniciile sale de ieri [i o face doar ca s`-[i u[ureze con[tiin]a printr-un simulacru retoric de peniten]` [i pentru a putea, mai u[uratic [i mai voios, s` recidiveze. Dar s` nu uit`m mila de sine, care este, [i ea, un sentiment \ntemeiat pe o autoevaluare gre[it`. Omul care i se las` prad` se socote[te o victim`, un persecutat de soart` [i de oameni, un nedrept`]it, prin raportare la calit`]ile sau la inten]iile sale. Cu alte cuvinte, se demite de la responsabilitatea actelor sale [i de la asumarea, cu senin`tate [i
17
Eseuri morale
demnitate, a fiin]ei sale. i foarte adesea acest om \nduio[at de sine este un resentimentar, iar \n vìc`reala lui este aproape \ntotdeauna o und` de venin. Toate acestea sunt unele dintre formele cele mai resping`toare ale indignit`]ii. Forma pe care o ia, din perspectiva demnit`]ii, dreapta judecat` de sine este respectul de sine, care este sentimentul corect [i nonemfatic al valorii personale, ca om generic [i ca ins, [i, implicit, al utilit`]ii acestei valori, convingerea neclintit` a individului autonom c` lucrurile \n care crede [i la care aspir` sunt legitime [i merit` s` fie duse la bunul lor cap`t. i c` ceva din el r`m~ne inalterabil \n timp, ajut~ndu-l s` fie mereu deasupra inerentelor [ovìeli [i \ndoieli. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e pe de o parte, a ne\mp`c`rii cu sine pe de alta. i, implicit, a trufiei, care este altceva dec~t m~ndria, aproape abstract`, de a fi ceea ce e[ti: un individ autonom; sau a smereniei bolnave, care st` martor` unei con[tiin]e grav alterate. Iar cine este \n stare de o dreapt` judecat` de sine este \n stare [i de a-[i judeca cu dreptate du[manul. Nu de a-l considera cu deta[are ca pe o component` necesar` a realului (aceasta e sarcina istoricului), ci de a-l judeca, fie [i cu dreapt` m~nie, dar nu cu ur` visceral` [i oarb`, drept tocmai ceea ce este \n lumina ra]ionalit`]ii [i dincolo de interesele care dezbin`. P~n` [i pe arhidu[man, care este du[manul demnit`]ii tale, trebuie s`-l judeci cu acea
18
Petru Cre]ia
ecvanimitate care \]i \nt`re[te, nu \]i sl`be[te puterea de a lupta \mpotriv`-i. Decen]a, g~ndit` nu ca un conformism la norma general acceptat`, ci ca respect de al]ii [i de sine, \n calitate de oameni prezumtiv \nzestra]i cu demnitate. Se poate dovedi at~t deductiv c~t [i empiric c` f`r` respect de sine (vezi mai sus) nu exist` adev`rat respect de al]ii, ci numai o timorare obedient` [i instabil` [i c` respectul de sine (care nu are nimic dea face cu admira]ia de sine sau cu autoindulgen]a) genereaz` nemijlocit respectul de al]ii. Iar f`r` temeiul respectului mutual nu exist` deplin`tate a demnit`]ii individuale. Iar decen]a, ca respect al demnit`]ii umane, se manifest` prin polite]e, adic` prin tot ceea ce instituie o distan]` convenabil` \n rela]iile dintre oameni [i evit` at~t punerea sufletului pe mas` c~t [i familiaritatea l`b`r]at`. Prescrip]iile codului de polite]e acceptat de o comunitate sunt conven]ii care permit cea mai mare bun`voin]` [i cordialitate, f`r` exhibi]ionism [i f`r` ingerin]` abuziv`. Polite]ea, conceput` ca dreapt` m`sur` \ntre excesul de intimitate, care degenereaz` de obicei \n grosol`nie, [i excesul de distan]are sau de rezerv`, care poate jigni mai rù dec~t o grosol`nie. Demnitatea uman` este \n primejdie ori de c~te ori se transgreseaz` ceea ce englezii numesc privacy, zona inatacabil` care apar` individualitatea de ingerin]e inoportune, indecente [i promiscue [i \i \ng`duie s` respire aerul \nt`ritor al singur`t`]ii. De altfel, \n treac`t fie zis,
19
Eseuri morale
capacitatea de izolare [i chiar de \nsingurare este un semn al autonomiei individului [i o garan]ie a invulnerabilit`]ii [i a demnit`]ii sale. La ce are de rezistat individul ca s`-[i p`streze intact` demnitatea/ La mistificare, dar discern`m~ntul ne face greu de am`git. La ispitirea cu bunuri, a c`ror acceptare reprezint` v~nzarea de sine, cu demnitate cu tot. n sf~r[it, la amenin]`ri, dar, dac` este ceva aproape sinonim cu demnitatea, acel lucru este ne\nfricarea, adic` aptitudinea de a suferi (fie [i numai prin priva]iune) [i de a muri in nomine dignitatis. Cine, m`car o dat` \n via]`, nu a rezistat unei perfide tentative de mistificare sau unei tenta]ii sau unei spaime nu [i-a luat \nc` m`sura demnit`]ii sale. De aceea putem \ntreba care sunt cele mai notabile virtu]i pragmatice ale individului autonom. Una este r`bdarea, sub care trebuie s` \n]elegem, corel~ndu-le, at~t lipsa de precipitare, buna a[ezare fa]` de timp, sentimentul ad~nc al clipei potrivite, al prilejului favorabil, c~t [i capacitatea de a suferi f`r` a te gr`bi s` dezn`d`jduie[ti sau s` te dai b`tut. Deci, capacitatea de a dura [i cea de a \ndura. Cealalt` virtute poart`, \n planul judec`]ii, numele de intransigen]` (c~t` vreme este vorba de esen]ial); este vorba de voin]a [i putin]a de a nu face compromisuri, de a nu te l`sa ab`tut din drum, de a nu-]i face libertatea [i demnitatea negociabile. Virtutea aceasta mai poate fi v`zut` [i din unghiul indisponibilit`]ii la domesticire [i la dresaj, la faptul de a fi de ne\mbl~nzit [i \nd`r`tnic \n numele legii c`reia, pentru c` ai ales-o
20
Petru Cre]ia
liber, i te supui. n numele primejdiei de a nu izbuti s` fim a[a exclam` Emil Cioran, \n Demiurgul cel rù : De-am putea s` ne facem de neumilit! n sf~r[it: Care este cea mai teribil` aporie a demnit`]ii, momentul ei de cump`n` [i \ndoial`? S` ai de ales \ntre demnitatea ta [i sufletul unui copil. Dar poate aceasta este o fals` problem` sau una care nu are, p~n` la urm`, p~n` \n ad~nc, nici o leg`tur` cu demnitatea, dar de la meditarea c`reia nici o g~ndire despre demnitate nu se poate sustrage. Dostoievski spune c~teva lucruri grave despre aceasta \n leg`tur` cu rùl din lume. Dar voi cita o alt` instan]`: El Isus voia s` spun`... c` adul]ii, p`rin]ii, cei b`tr~ni \n p`cat [i \n stare de p`cat, trebuie s` fie gata [i s` vrea de fapt chiar s` fie dornici de asta s` sufere \n orice moment pentru ca anume copii mici s` vin` la El f`r` spaime, f`r` fric`, f`r` pat` [i \nsu[i lucrul acela pentru care Nancy are s` moar` m~ine diminea]` ca s`-l postuleze: c` to]i copiii mici, at~ta vreme c~t sunt copii mici, vor trebui s` fie intac]i, neb~ntui]i de spaime, nesf~[ia]i, neatin[i de teroare (Faulkner, Recviem)
21
Eseuri morale
Tic`lo[ii
n orice comunitate uman` [i \n orice moment al istoriei sale exist` un anumit procent de oameni tic`lo[i. Uneori sunt mai mul]i, alteori mai pu]ini, au o influen]` mai mare sau mai mic` asupra corpului social, sunt, r`m~n~nd mereu tic`lo[i, de un fel sau de altul. A[ putea s`-mi g`sesc exemplele oriunde, iar tipologia ar fi cam aceea[i. Derog~nd \ns` de la metoda de p~n` acum, m` voi referi la st`ri de lucruri locale, exprimabile \n termeni locali. Dar cititorul va sim]i, \n icoana acestor contingen]e, [ansa ei de eternitate. Acum, la noi, tic`lo[i sunt mul]i [i feluri]i, p~n` la speciile cele mai abjecte. Aceast` situa]ie are o component` natural`, care ]ine, dincolo de coordonatele noastre de loc [i de timp, de caracteristicile speciei. Dar ea a fost considerabil agravat` de dezastrul social [i moral a dou` perioade din istoria noastr`: secolul fanariot (1711-1821) [i jum`tatea de secol comunist (1946-1989). Domina]ia comunist`, impus` din afar` dar altoit` apoi pe bogata mo[tenire l`sat` de vremile fanariote pe care Eminescu le numea veacul de tin` a dat, \n ceea ce prive[te nivelul moral al na]iunii, rezultate dezastruoase [i ad~nc coruptive. Ne afl`m curpin[i cu to]ii, cu buni, cu rì,
22
Petru Cre]ia
\ntr-o societate grav deteriorat`, tic`lo[it`, r`mas`, din propria ei alegere, pe m~inile oamenilor vechii puteri, ai vechilor r~nduieli [i ai vechilor mentalit`]i. Numai buni pentru un veac de sc~rn`. Printre oamenii care dau culoare vremii se disting, prin num`rul [i prin valoarea lor, tic`lo[ii. Unii sunt persoane bine [tiute, care p~ng`resc amarnic ]ara prin tot ceea ce fac. Ar putea fi lesne numi]i aici, dar e mai bine ca cititorul s` o fac` singur, la alegere. De ce sì \ngr`dim libertatea? Al]ii, cei mai mul]i, nu au notorietate na]ional`, \i [tiu doar cei care p`timesc de pe urma lor \n cercuri mai restr~nse. Dar, a[a mai pu]in sau deloc cunoscu]i, se afl` pretutindeni, \ntin[i ca o pecingine. Cum nu se poate t`g`dui importan]a prezen]ei lor printre noi, ei merit` s` scriem despre ei, s` le cunoa[tem mai bine \nsu[irile, s` le aducem omagiul aten]iei noastre. Nu ca istorici, nu ca sociologi, nu ca morali[ti, ci \ntr-un chip deosebit: ca filologi. Cu alte cuvinte, vom l`sa s` vorbeasc` \n locul nostru limba rom~neasc` \ns`[i, a c`rei istorie lexical` s-a desf`[urat paralel cu istoria tic`lo[iei rom~ne[ti. Am ales cuv~ntul tic`los, dar mai sunt c~teva l~ng` el, cu sensul acesta mai general: nemernic, netrebnic, mi[el [i canalie. Dar po]i s` nume[ti a[a pe un om c~nd el [i-a perfec]ionat, [i-a \ndeplinit destinul [i a izb~ndit. ns` limba [tie s` fac` [i portretul tic`losului la tinere]e, oricum la \nceputul carierei sale. Atunci c~nd, om de nimica fiind, vrea s` devin` cineva; c~nd este doar o mic` sec`tur`, o hahaler` [i o farfara, se d` pe l~ng` al]ii mai ajun[i [i este \nc`
23
Eseuri morale
slugarnic, lingu[itor, periu]`, un trep`du[, un fripturist, un ]u]`r [i un ]uc`lar. Cu ceilal]i \ns`, pentru c` e r`zb`t`tor [i ajung`re], este \nfig`re] sau b`g`re], obraznic, [mecher, sforar, pi[icher, f`]arnic [i pref`cut, telpiz [i par[iv. n ordinea economic` nu este \nc` un mare spoliator [i un t~lhar, nu este \nc` fur [i lotru, el este doar o javr`, o mic` jigodie care umbl` cu tertipuri [i cu [iretlicuri. Te trage pe sfoar`, croie[te minciuni, te [mechere[te a[a cum se afl` a fi: un co]car, un pezevenghi, un gìnar, un punga[, un borfa[, un potlogar [i un panglicar, un om care umbl` dup` ciupeal`, dup` chilipir [i dup` plea[c`. Adic` dup` c~[tig nemuncit, scos de la oameni c`rora le d` pe bani chiar dreptul lor legiuit, practic` pe care o va folosi p~n` la sf~r[itul, de obicei fericit, al vie]ii sale. Terminologia rom~neasc` \n acest domeniu este pe c~t de veche pe at~t de bogat`, ast`zi acoperind cu vorbe o scar` ce urc` de la ni[te sute, acolo, p~n` la sume fabuloase, pe care le numim bac[i[ sau ciubuc sau o mic` aten]ie; dar spunem [i mit`, [pag`, plic sau c~teodat` dar sau plocon. ns` din ad~ncul istoriei noastre se aud vorbe pre]ioase [i uitate care ar merita s` fie puse din nou \n circula]ie, pentru mai mult` nuan]are. Dac` mai [tim ce \nseamn` pe[che[- la origine darul suplimentar pe care domnitorii no[tri \l trimiteau Por]ii \mpreun` cu haraciul, adic` tributul am uitat ce este ru[fetul, mit` dat` pentru a ob]ine o slujb`, ghelirul, locmaua [i saba[ul, c~[tiguri dob~ndite \n fel [i chip, f`r` munc`. Dar aceast` lep`d`tur` [i aceast` pramatie
24
Petru Cre]ia
are g~nduri mai mari:\n el dospe[te, nem`surat`, l`comia de bunuri [i puteri. i tic`losul de trei parale, dac` are stof`, trece de la furti[ag la jaf [i se pune pe c`p`tuial`. Pehlivanul, soitarul [i m`sc`riciul vrea s` se \mbuibe [i s` se l`fìe, s` h`l`duiasc` [i s` trìasc` \n huzur. i reu[e[te adesea, dar pe drum se transform`. Din lichea devine tic`los \n toat` legea, [i toat` legea lui este s` fure, s` mint` [i s` st`p~neasc` \n afara oric`rei legi, [i de aceea \i spunem acestui samavolnic: om f`r` de lege sau neleguit. Prinz~nd os~nz`, el \ncepe s`-[i fac` mendrele: s` jupoaie [i s` jecm`neasc`, s` ia cu japca; jefuie[te ca-n codru, ia [apte piei de pe om, \l aduce la sap` de lemn. Pentru c` este lacom, apuc`tor, pr`dalnic, hr`p`re], nes`]ios [i hulpav. i, pe m`sur` ce \i cresc bel[ugul [i puterea, devine trufa[ [i fudul, \ng~mfat, \[i d` aere, are ifose, e ]an]o[ [i b`]os, col]os, ]\fnos [i ar]`gos, cusurgiu [i c~rcota[, se r`ste[te la tine [i se o]`r`[te, te \njur` [i te terfele[te, te face de ocar` [i te porcìe[te.i place s` taie [i s` sp~nzure, s` te ]in` la cheremul lui, s` te prind` la str~mtoare, s`-]i bage frica \n oase. Dac` nu ar opera de veacuri printre noi, de unde am avea aceste opt cr~ncene verbe: a asupri, a \mpila, a oropsi, a urgisi, a obijdui, a n`p`stui, a prigoni [i a vitregi/ Iar tic`lo[ii care s`v~r[esc asemenea lucruri ce altceva sunt ei dec~t oameni ai dracului, nemilo[i, ne\ndur`tori, necru]`tori, neomeno[i, f`pturi f`r` inim` sau negre la inim`, c~inoase [i haine; in[i cruzi, haps~ni [i crun]i. Ne\ndur~nd binele altcui, fiind pizma[i,
25
Eseuri morale
sunt m~r[avi [i sunt fameni, avani [i z`ca[i. Toate cuvinte care trimit la perfidie [i la calomnie, la defìmare [i hul`, la m`sluire [i la r`zbunare. Tic`losul nu cunoa[te ru[inea, orice ar face [i orice s-ar v`di c` a f`cut. Este a[adar neru[inat [i f`r` obraz sau gros de obraz. i nu arareori tic`losul este [i grosolan, mitocan, m~rlan, mojic, b`d`ran, ]op~rlan, nesim]it [i neam prost. Nu pentru c` ar fi neap`rat lipsit de educa]ie, ci prin esen]a sa sc~rnav`, care ne face uneori s`-l numim porc [i r~tan. i s` sim]im pentru el, dincolo de orice drept` ur`, mai ales, sc~rb`, grea]`, sil` [i o nesf~r[it` lehamite. Se afl` printre noi, mi[un` [i f`ptuiesc, sunt \n fruntea bucatelor, ne otr`vesc via]a [i ne corup sau ne batjocoresc copiii. Pe ascuns sau pe fa]`, vor s` ne st`p~neasc`, reduc~ndu-ne la condi]ia de simple instrumente ale lor. De cele mai multe ori nu avem ce s` le facem, pentru c` [tiu s` cumpere sau s` sperie dreptatea, pentru c` [tiu s` lucreze \n c~rd`[ie, s` se \nhìteze, s` se acopere unii pe al]ii [i, \mpreun`, s` se revendice de la idealuri, ei, care nu au nimic sf~nt, s` joace teatrul virtu]ii. Mai ales [tiu s` mint` [i s` m`sluiasc` adev`rul. Sunt cei cu care se \ncheie Scrisoarea a III-a. Am spus c` a folosi resursele limbii pentru a-i zugr`vi este un fel mai pu]in grav de a vorbi despre ei. Scriind, m-a p`r`sit \ns` orice u[ur`tate. Nu [tiu c~t [i cum [i c~nd se va putea aceasta, dar trebuie st~rpi]i f`r` cru]are. Orice cru]are [i \ng`duin]` fa]` de ei con]ine, \n ad~nc, o form` de complicitate,
26
Petru Cre]ia
oric~t de greu perceptibil` ar fi. Iar cea mai m`runt` complicitate cu tic`lo[ii este o tic`lo[ie [i ea, [i, pun~nd ]ara la cheremul lor, \i ajut` s` o duc` de r~p` [i s` o lase de haram. i \nc` ceva: tic`losul nostru de secular` tradi]ie [i proasp`t` \nflorire este cu at~t mai primejdios cu c~t s-a \nfipt mai sus. S` lu`m mai ales aminte la c~rmuitori [i dreg`tori. M`car ace[tia ar putea fi cumva \nl`tura]i, cu pr`sila lor cu tot.
27
Eseuri morale
Tiranii m`run]i
Multe dintre relele pe care le trìm ast`zi \[i au ob~r[ia [i explica]ia \n trecut, [i nu cred c` e zadarnic s` ne \ntoarcem cu g~ndul la vremea care le-a z`mislit [i care \[i mai arunc` greaua umbr` peste noi. i e bine s` ia aminte cei care, leza]i [i dezam`gi]i de multe din c~te p`timesc [i ne\n]eleg~nd c~t de grea e primenirea unei lumi, evoc` cu regret [i chiar cu nostalgie infernul vechilor r~nduieli ca pe un paradis pierdut. Am fost zeci de ani supu[i relei voi a unei puteri autoinstituite [i, totodat`, min]i]i [i manipula]i de ea, am fost otr`vi]i. Iar drojdia acestei otr`vi mai opereaz` [i azi. Doar c` un scenariu istoric \n care de o parte se afl`, nemiloas`, st`ruitoare [i coruptiv`, puterea care asupre[te, iar de cealalt` neputin]a mul]imii asuprite este un scenariu fals. De fapt, \ntr-o lume st`p~nit` prin for]` [i guvernat` de legi str~mbe, nerespectate nici m`car acelea, masa celor astfel st`p~ni]i se constituie ea \ns`[i, pe trepte sc`z`toare, \ntr-o ierarhie de asupritori. Fiecare ins care are un rol c~t de mic \n sistem exercit`, la nivelul sù, o putere arbitrar` [i abuziv`. Dup` ce se ispr`ve[te marea tagm` a \mputernici]ilor nemijloci]i ai statului totalitar, bine a[eza]i [i stipendia]i de putere, \ncepe imperiul celor care se erijeaz` tolera]i [i chiar
28
Petru Cre]ia
\ncuraja]i de mai marii lor \n despo]i tot mai m`run]i, dar de nocivitate propor]ional constant`. P~n` la ultimul func]ionar de ghi[eu, p~n` la ultimul tejghetar. Rar s` se afle manipulant al unui vehicul public sau al unui fi[ier de clinic`, secretar, controlor, arhivar, v~nz`tor sau paznic de ceva care s` nu se poarte ca o fiin]` atotputernic` pe peticul ei de putere. i nu numai ca s` trag`, cum des se \nt~mpl`, foloase, ci [i din pura pl`cere de a-[i exercita, \n deplin` imunitate, samavolnicia. Be]ia puterii nu-i \mbat` doar pe satrapi. P~n` [i v~nz`toarea care strope[te trotuarul din fa]a unei pr`v`lii se simte investit` cu o autoritate institu]ional` [i te trateaz` ca atare. To]i se socotesc, prin raportare la tine, care nu e[ti nimic, institu]ii, nimeni nu are datorii, ci numai drepturi, [i \n primul r~nd dreptul de a abuza. i, prin urmare, \[i consider` serviciile nu ca pe ni[te obliga]ii, ci ca pe ni[te favoruri acordate, dup` interes sau dup` toane, omului de r~nd. ntr-un fel se r`zbun` a[a pe faptul c`, la un e[alon mai sus, sunt [i ei trata]i deopotriv`. Dar, \n rela]ia cu tine, om neinstitu]ional, se comport` ca [i c~nd s-ar situa \n \ns`[i ob~r[ia puterii, sim]indu-se spontan incomensurabili cu nimicnicia ta. Sluga de st`p~n rù este la fel de rea ca [i st`p~nul, oric~t de mici i-ar fi prerogativele. i \l simte de la o po[t` pe cel care, m`car \n clipa acea, este lipsit de orice putere [i se afl` la cheremul lui: peti]ionarul [i postulantul, clientul, pasagerul, locatarul, pietonul, pacientul, cet`]eanul [i, \n genere, locuitorul. Lipsit de orice
29
Eseuri morale
prestigiu [i de orice capacitate de a apela la vreo instan]` care s`-i fac` dreptate, el poate fi tratat oricum. Iar dac` se \ncumet` s`-[i cear` dreptatea, se treze[te el \nsu[i vinovat de ceva, eventual pedepsit pentru c` a avut nes`buin]a s` conteste sacralitatea unui m`runt delegat al puterii, care se crede, [i \i este \ng`duit s` se cread`, un sacerdot al ei. Este oare om care s` nu fi sim]it c~t de amar` e aceast` umilin]`?
30
Petru Cre]ia
Cinstea
Orice comunitate omeneasc` este echilibrat`, s`n`toas` [i prosper` atunci c~nd se afl` \n ea o anume majoritate de oameni cinsti]i. Tocmai de aceea e bine s` ne amintim ce este cinstea. Cinstea este, printre virtu]i, una dintre cele mai complexe, pentru c` \n ea se adun` [i se sintetizeaz`, subordon~ndu-i-se, multe alte virtu]i. i pentru c` ea cuprinde o arie larg` a sufletului, d~nd un sens \ntregului sù, iar omului cinstit un loc \nalt \n ierarhia moral` a omenirii, unul pe m`sura celui pe care, \n alte sc`ri de valori, \l ocup` talentul, frumuse]ea sau curajul. De \ndat` ce \ncerci s` ad~nce[ti conceptul de cinste, \]i dai seama c` toate determin`rile lui se afl` \ntr-o rela]ie de esen]` cu adev`rul [i cu dreptatea. Cinstea nu vizeaz` ceea ce este profitabil ci, de fiecare dat`, ceea ce corespunde esen]ei sale, indiferent de urm`ri. Astfel, omul cinstit nu minte, el nu introduce \n realitate o fic]iune spun~nd c` a f`cut ceea ce n-a f`cut [i nici nu tìnuie[te despre sine o realitate care, [tiut`, l-ar putea v`t`ma. Iar c~nd e vorba de al]ii, nu le spune c` sunt mai buni dec~t sunt, ca s`-i m`guleasc`, nici nu ascunde frauda sau abuzul: omul cinstit nu este complicele nim`nui, indiferent ce pre] ar avea de pl`tit pentru asta. El nu minte nici de fric`, nici ca s` trag` foloase, nici
31
Eseuri morale
m`car ca s` fie interesant. Totodat`, el nu spune despre nimeni ceva rù ca s`-l defìmeze, nici nu r`sp~nde[te informa]ii necontrolate. Pe de alt` parte, cinstea ne cere s` nu ne ar`t`m drept ceea ce nu suntem, adic` s` nu fim f`]arnici sau duplicitari, unul \n tain` [i altul f`]i[, unul acas` [i altul \n public, unul fa]` de cei puternici [i altul fa]` de cei slabi, deci s` nu \nf`]i[`m despre noi o imagine fals`. E drept c` lucrul acesta cere mult` cunoa[tere de sine, iar lumea e plin` de impostori incon[tien]i de impostura lor, prad` unei convenabile ignoran]e de sine, oameni care, f`r` s`-[i dea seama, duc o existen]` imaginar`, pentru c`, tot incon[tient, le este mai bine a[a. Iar dac` le spui adev`rul, indignarea lor n-are margini. Omul cinstit nu minte nici despre viitor, cu alte cuvinte nu spune c` va face un anume lucru, pentru ca apoi s` nu-l fac`. [i ]ine \ntotdeauna cuv~ntul. Dar mul]i, Doamne, c~t de mul]i, nu [i-l ]in, [i nu neap`rat dintr-un calcul rece, ci din u[ur`tate, din euforia de o clip` de a se ar`ta s`ritori [i genero[i. Ca s` uite apoi. O specie grav` a nerespect`rii cuv~ntului dat este tr`darea, care tot necinste este, pentru c` afirm` solemn o fidelitate care, dup` aceea, \n func]ie de vreun folos mai mare, este brutal dezmin]it`. Omul cinstit nu \n[al` pe nimeni, nu umbl` cu tertipuri [i cu vicle[uguri, nu m`sluie[te [i nu r`st`lm`ce[te. i nici nu fur`, \n nici unul dintre nenum`ratele feluri \n care se fur` \n lume, de la c~ntar p~n` la codru. El nu vrea s` aib` dec~t ce este al lui [i a dob~ndit pe drept. i de aceea nu \ncalc`
32
Petru Cre]ia
drepturile nim`nui, d` fiec`ruia ce este al sù, \[i onoreaz` p~n` [i du[manii, pentru ce este de onorat la ei. i, cum fiecare are dreptul la o zon` inviolabil`, omul cinstit nu cite[te scrisorile care nu-i sunt adresate, nu ascult` pe la u[i [i nu iscode[te. n sf~r[it, el \[i face \ntotdeauna datoria, cu grij` [i p~n` la cap`t. i [i-o face nu numai pentru a nu \n[ela, respect~ndu-[i o obliga]ie [i o f`g`duin]`, o face cu d`ruire [i cu bucurie, ca pentru sine. Omul cinstit este \ntotdeauna un me[te[ugar cinstit, de la dulgher p~n` la cercet`torul adev`rului. Din punct de vedere pragmatic, cinstea are neajunsurile ei: multe pierzi datorit` ei [i destul de pu]ine c~[tigi. De aici, noble]ea ei esen]ial`, \n care intr`, hot`r~tor, meritul de a nu-]i face un merit din cinstea ta, de a nu te bate cu pumnii \n piept, de a nu cùta cinstire pentru c` e[ti cinstit [i nici vreo alt` r`splat` dec~t \mp`carea cu tine \nsu]i [i pilda cea bun`. Plicticos ca o predic`, nu? n schimb, iat`, dac-am \n[ira tot ce nu face [i nu este omul cinstit, am c`dea peste portretul mincinosului, al m`sluitorului, al iscoadei, al defìm`torului, al fariseului, al t~lharului [i al v~nz`torului de frate. i le-am g`si vrednice de interes [i pline de culoare. A[a suntem f`cu]i, Dumnezeu s` ne ierte.
33
Eseuri morale
Vrednicia
Mai bine zis despre a[ezarea omului vrednic la locul unde vrednicia lui sluje[te bunului mers al \ntregii comunit`]i. Voi porni de la dou` postulate: unul, acela c`, \ntr-o lume bine r~nduit`, fiecare loc este ocupat de cel mai vrednic s`-l ocupe, adic` de cel mai potrivit a[ez`rii sale acolo dintre to]i candida]ii posibili; al doilea, c` o comunitate uman` nu poate fi socotit` ca bine r~nduit` dec~t atunci c~nd dezideratul din primul postulat este satisf`cut. E adev`rat \ns` c` numai cineva lipsit de sim]ul realit`]ii [i ignor~nd istoria ar putea afirma c` o asemenea comunitate a existat vreodat`. Dar diferen]ele dintre mai buna sau mai reaua func]ionare a unui corp social dat depind de gradul \n care el se apropie de forma ideal` a selec]iei [i a distribuirii competen]elor. Competen]a, [tim cu to]ii, este calitatea unui om de a se pricepe bine la ceea ce face. Deci de a avea \nzestr`rile, cuno[tin]ele [i experien]a necesare [i suficiente unei exercit`ri a unei func]ii date. Competen]a trebuie s` fie criteriul fundamental [i condi]ia sine qua non a oric`rei selec]ii [i promov`ri. Se cade \ns` degrab` adùgat c` sfera vredniciei este mai cuprinz`toare dec~t aceea a competen]ei. Cineva competent pentru o func]ie este cu adev`rat vrednic de ea
34
Petru Cre]ia
numai dac` este [i destoinic, dac` are, \n plus, hot`r~rea de a-[i exercita competen]a. Altfel competen]a lui e zadarnic`. Pentru a spune c` omul sfin]e[te locul pura competen]` nu ajunge, este nevoie de deplin`tatea vredniciei. Dar, pentru ca omul potrivit s` ajung` la locul potrivit [i s` r`m~n` acolo dup` vrednicia sa, mai trebuie \nc` ceva, hot`r~tor: organizarea [i func]ionarea societ`]ii \n vederea promov`rii prioritare a omului vrednic. Exist` \ns` multe societ`]i \n care lucrurile se petrec altfel, dac` nu chiar pe dos. Prevalen]a criteriului politic, rela]iile, veresia, cumetriile [i nepotismul, interven]iile unde trebuie, pilele, mita, mai scurtul sau mai lungul lan] al sl`biciunilor, care sl`besc [i macin` puterea unei societ`]i de a fi ceea ce se cuvine s` fie [i ar putea s` fie. Toate acestea duc nu doar la un sistem de selec]ie [i de promovare defectuos, ci la ceea ce se nume[te antiselec]ie: alegerea, cu grij`, a omului celui mai nepotrivit. Iar acolo unde func]ioneaz` antiselec]ia opereaz` automat [i principiul de a men]ine pe cei mai mul]i la nivelul de incompeten]` la care au fost promova]i, de a nu-i ajuta s` \nve]e, s` se specializeze, de a nu-i l`sa nici m`car s` c~[tige experien]`, muta]i de ici colo. Pe de alt` parte adev`ratele competen]e, de care nici o societate nu duce lips`, sunt ]inute jos sau deoparte sau unde nu le e locul. L`sate prad` cr~ncenei conspira]ii a incompeten]ilor gata instala]i. Dar, acolo unde aceste racile sunt \nr`d`cinate, cine s` schimbe toate acestea? De unde s` apar`
35
Eseuri morale
instan]ele competente [i incoruptibile care s` pun`, mereu [i pretutindeni, pe omul potrivit la locul potrivit? Cine s` st~rpeasc` aceast` form` fundamental` [i dezastruoas` de corup]ie care greveaz` pe durat` lung` viitorul? C~nd \[i va dob~ndi vrednicia locul de care este vrednic`?
36
Petru Cre]ia
Cuviin]a
F`r` excep]ie, \n toate marile civiliza]ii a func]ionat, secole de-a r~ndul, un cod de polite]e, un ritual al rela]iilor dintre oameni. Exist` limbi, ca japoneza, \n care normele de polite]e p`trund chiar \n structura gramatical`. Variabil dup` locuri [i vremi, dup` istorii [i rase, esen]a imperativului de polite]e este aceea[i: s` nu te por]i cu ceilal]i a[a cum \]i vine, ci a[a cum se cuvine, dup` cuviin]`. Cu alte cuvinte, s`-]i pui pornirile naturale [i spontane sub controlul unor norme de comportare, acelea[i pentru to]i \n \mprejur`ri similare. Spre folosul tuturor, libertatea individului se afl` astfel \ngr`dit` de ni[te legi nescrise, consacrate de timp, consolidate \ntr-o tradi]ie. Legi care nu sunt de natur` juridic` [i nici, \n prim` instan]`, de natur` moral`. Ele au for]a unei institu]ii nev`zute [i atotprezente [i \n ele se exprim` trecerea de la barbarie la civiliza]ie. Prin natura lor, se extind asupra tuturor comportamentelor din sfera rela]iilor dintre indivizi: formule [i gesturi de adresare sau de salut, felul de a m~nca [i de a te \mbr`ca, controlul manifest`rilor fiziologice sau pasionale, participarea la ceremonii, rela]iile ierarhice, ospitalitatea, maniera de a cere, de a accepta [i de a refuza, prezent`rile [i separ`rile, p~n` la felul de a merge sau de a gesticula. Dar care le e rostul? Este destul de simplu:
37
Eseuri morale
asigurarea respectului fa]` de fiin]a uman`, \n calitatea ei de fiin]` uman`. Invers, orice comportament contrar unui cod de polite]e exprim` lipsa de considera]ie pentru semenii tì, ca semeni, fiin]e de aceea[i esen]` ca tine. Dar, se va spune, nu to]i semenii no[tri sunt vrednici de respect. i e adev`rat. Numai c` [i ei sunt oameni [i, ca atare, chiar fa]` de ei trebuie s` existe un comportament politicos, care s`-i a[eze la locul lor, f`r` s` violeze demnitatea inerent` fiec`rui om ca om. Mai trebuie s` \n]elegem [i \n ce const` respectul care se v`de[te prin polite]e. Dac` te por]i cum \]i vine, dac` te la[i antrenat de un impuls de irita]ie ori de violen]`, dac` nu salu]i pe cine [i cum trebuie, dac` umbli \n lume neras sau \n ve[minte nepotrivite, dac` te scobe[ti \n nas sau te scarpini \n v`zul tuturor ([i, \n genere, dac` e[ti nesim]it), dac` m`n~nci ca un s`lbatic [i emi]i sunete nesociale, dac` ]i se pare de prisos s` mul]ume[ti sau s`-]i ceri scuze, dac` fluieri \n biseric` [i r~zi la \nmorm~nt`ri, dac` e[ti excesiv de familiar cu cine nu trebuie sau tr~nte[ti u[a \n nas ori telefonul \n ureche, dac` te r`ste[ti sau tai vorba sau vociferezi sau \ntorci spatele dup` cum ]i se n`zare, [i c~te altele, te por]i ca [i c~nd cel`lalt sau ceilal]i n-ar exista sau ar exista f`r` ca ]ie s`-]i pese de ei, ca ni[te entit`]i neglijabile. Se crede, de c`tre mul]i, c` polite]ea trebuie practicat` doar fa]` de cei cu care te afli \n rela]ii mai \ndep`rtate sau care au un ascendent asupra ta, [i c` fa]` de ai tì \]i este \ng`duit s` te por]i oricum. Cine crede sau se poart` a[a nu poate fi
38
Petru Cre]ia
de fapt politicos cu nimeni, este grosolan [i necioplit \n \ns`[i fibra lui. i este de obicei, c~nd iese \n lume, pref`cut [i slugarnic, incapabil de adev`rata urbanitate, curtoazie [i delicate]e. i mai sunt unii care socotesc c` polite]ea \ns`[i este ipocrizie [i minciun`, un fel f`]arnic de a-]i ascunde pornirile tale adev`rate. Ace[tia afi[eaz` o sinceritate de[`n]at` [i ofensatoare (pe care n-o tolereaz` din partea altora), o lips` de jen` [i de re]inere pe care le consider` naturale]e [i autenticitate, [i chiar un protest ostentativ [i sfid`tor \mpotriva unor r~nduieli detestate. nseamn` c` n-au \n]eles nimic din natura profund` a polite]ii [i c` transfer` \n mod arbitrar prescrip]iile ei \n sfera, totu[i distinct`, a moralit`]ii. n sf~r[it, trebuie f`cut` o deosebire \ntre practicarea pur formal` [i rece a polite]ii, care oricum este mai bun` dec~t grosol`nia, [i polite]ea \nso]it` de c`ldur` [i de z~mbet, de cordialitate [i de solicitudine. Acest lucru se \nt~mpl` acolo [i atunci c~nd se atinge hotarul dincolo de care respectul subiacent polite]ii tinde s` devin` dragoste de ceilal]i, nu de unul sau de altul anume, ci de to]i, ca oameni cu acelea[i dureri [i cu aceea[i moarte.
39
Eseuri morale
Prostia
Prostia, ca sl`biciune a min]ii, nu este vreo vin`, vreun viciu sau vreun p`cat, este un dat genetic; cineva este prost a[a cum are ochii alba[tri sau mu[chii puternici. Fapt este c` prostul, prost fiind, nu poate p`trunde \n miezul lucrurilor, nu are discern`m~nt, percepe faptele \n sine, desprinse din contextul lor, e incapabil s` asocieze sau s` disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri c~t de c~t complex`, nici sintetiza elemente \n aparen]` disparate. Cum lumea \i este greu de \n]eles, o potrive[te el cumva pu]inei sale \n]elegeri, pun~nd de bine, de rù la un loc no]iuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga [i bogata tradi]ie a prostiei omene[ti. Lucru firesc, pentru c`, neput~nd abstractiza, prostul trebuie s` se foloseasc` de generaliz`ri gata f`cute de al]ii, la fel de pro[ti ca [i el, dac` nu mai rù.ntr-adev`r, dintre dou` sau mai multe posibilit`]i, prostul o alege f`r` gre[ pe cea mai stupid` [i apoi se odihne[te asupra ei. Ar fi de scris o morfologie a prostiei, \n care diversele ei manifest`ri s` fie elaborate [i sistematizate ca paradigme, [i o sintax` a ei, adic` o teorie a felului \n care se desf`[oar` prostia, a dezacordurilor, a pleonasmelor [i a elipselor ei, care nu sunt o economie de expresie, ci simple lacune prin care se strecoar` incoeren]a.
40
Petru Cre]ia
Prostul nu are o clar` con[tiin]` de sine, nu \nva]` din experien]` [i ca atare nu este autocorectiv. Prostia se hr`ne[te din pu]inul ei [i se regenereaz` din propria ei substan]`, r`m~n~nd mereu egal` cu sine. ntr-o \nsemnare intitulat` Caracter de prost, Eminescu vorbe[te de Luarea metaforelor ad litteram [i de St`ruin]a \ntr-o neghiobie. ntr-adev`r, [i e o observa]ie subtil`, cum ar putea suplini prostul cel de-al treilea termen al compara]iei, a c`rui absen]` este definitorie pentru metafor`, c~nd el nu e \n stare nici de o compara]ie desf`[urat`, lipsindu-i capacitatea de a observa similitudini? Dac` \i vorbe[ti de noaptea nefiin]ei, el crede c` se las` \ntunericul [i aprinde lampa. C~t despre st`ruin]a \ntr-o neghiobie, ea este una din principalele caracteristici, [i dintre cele mai de temut ale omului prost, care, pe c~t de u[or concepe o idee neroad`, pe at~t de greu se desparte de ea. Mobilitatea [i readecvarea sunt prerogative ale inteligen]ei. n tradi]ia rom~neasc` avem, c~t prive[te prostia, o scurt` capodoper`, Povestea lui Creang`, unde o femeie neroad` \[i prohode[te pruncul la g~ndul unei primejdii ipotetice [i lesne de \nl`turat; un om, ca s` aib` lumin` \n cas`, car` soarele cu bani]a, un altul d` s`-[i d`r~me casa ca s` scoat` carul \njghebat \n ea, un altul caut` s` zv~rle nucile \n pod cu furca, altul, \n sf~r[it, se c`zne[te s` suie vaca cu funia \n [ur`, gata s-o sugrume. Prostul nu se descurc` \n plan pragmatic pentru c` \ncurc` p~n` la catastrof` rela]ia dintre mijloace [i scopuri. n s~ngele lui curge, ca o esen]` tare, o
41
Eseuri morale
chintesen]` a ceea ce \n german` s-ar putea numi Urdummheit, prostia originar`, cea de la ob~r[ia vremilor. Numai c` aceast` infirmitate [i deficien]` a intelectului nu este \ntotdeauna inocent`, [i atunci \ncep necazurile. ntr-adev`r, prostul e [i el om [i trebuie s` o scoat` cumva la cap`t pe lumea asta, [i c~t mai bine dac` se poate. Prostia produce aproape \ntotdeauna manifest`ri aberante [i nocive \n ordinea moralit`]ii. Ne[tiind ce statut are [i ce loc i se cuvine, prostul se amestec` unde nu-i fierbe oala, \ncurc` i]ele, crez~nd c` le descurc`, se face purt`torul celor mai imbecile prejudec`]i, debiteaz`, cu autoritate, cele mai uzate locuri comune, este b`nuitor [i susceptibil, ne[tiind de glum`, imagineaz` conspira]ii mondiale [i vorbe[te ca un profet, mai [i g`sind pe cine s`-l cread`; neav~nd \ndoieli, devine dogmatic [i tinde s` fac` din maxima ac]iunii sale o lege universal`. i, ne[tiindu-[i lungul nasului, e adesea peste m`sur` de obraznic [i mai \ntotdeauna trufa[, pentru c` prostul, dac` nu-i fudul, parc` nu e prost destul. Iar c~nd se \nt~mpl` s` fie [i harnic, sim]ind \n chip obscur c` trebuie s`-i substituie calit`]ii cantitatea umple [i \ncurc` domenii \ntregi de activitate cu produsele sale inepte sau de-a dreptul delirante [i e adesea r`spl`tit pentru asta cu distinc]ii [i ranguri. Dar cel mai rù este c` prostul, ajuns \ntr-o situa]ie critic` din propria lui prostie, devine feroce [i poate fi bestial. Mul]i oameni au pierit zdrobi]i de prostia biruitoare. Pu]in`tatea spiritului na[te mon[tri.
42
Petru Cre]ia
Dar adev`rata primejdie a prostiei st` \n mul]imea pro[tilor: ne place, nu ne place, lumea e plin` de pro[ti. Tot Creang` zice c`, dac` prostia ar durea, uli]ele ar vui de zbieretele pro[tilor. Iar lumea lui Caragiale, c~nd mai explicit, c~nd mai pu]in, con]ine o cantitate exploziv` de pro[ti de toat` seama. Prin mul]imea lor devin periculo[i. Mai ales c` tic`lo[ii inteligen]i [tiu s` se foloseasc` de cei pro[ti pe scar` istoric`, exploat~nd tic`lo[ia oarb` [i t~mp` care dospe[te \n prostia omeneasc`. i investesc cu putere, ]in~ndu-i \ns` la cheremul lor, [i apoi \i asmut \mpotriva noastr` ca pe o hait`. i mai ]ine]i minte pe activi[tii obtuzi, trufa[i [i brutali care umpleau ierarhia chinuitei noastre vremi de p~n` mai ieri? i nu-i sim]i]i cum mi[un` \nc` printre noi, travesti]i, multiplic~ndu-se zgomotos ca legiuitori [i autoritar ca guvernan]i, trezind ecouri de prostie de-a lungul [i dea latul ]`rii, r`scolindu-i \ntunericul [i ura pe care o eman` \ntunericul? Ba sim]im, prea bine sim]im, [i poate tot mai este ceva de f`cut. Iar`[i Eminescu, vorbind de moftangii, spune \ntr-un loc: To]i suspin` pentru patrie cu fizionomia cea mai pl~ng`toare de pe lume [i to]i nu vor binele, ci numai posturile patriei. Bine ar fi s` nu mai aib` parte de ele, pentru c` mare primejdie este pentru ob[te \n`l]area pro[tilor \n ranguri [i dreg`torii. P`cat de-o biat` ]ar`, i-ar fi de ajuns tic`lo[ii.
43
Eseuri morale
Mediocritatea
La originea lui, cuv~ntul mediocritate exprima calitatea a ceva care se afl` la mijloc \ntre poalele unui munte [i pisc, a[adar nici jos, nici sus. Nici alb, nici negru: cenu[iu; nici rece nici cald: c`ldicel. De fapt, dac` d`m cuvintelor bun [i rù sensul lor cel mai general [i mai abstract, mediocru \nseamn` nici bun nici rù, ceva care se afl` la mijloc, \ntre ele, [i se afl` acolo prin statutul sù definitoriu. Fire[te, \n lume nu toate pot s` fie numai \n vale sau numai pe culmi, exist` pretutindeni ceva \ntre ele, o realitate median` tot at~t de real` [i de legitim` ca [i extremele ei. i atunci e cazul s` ne \ntreb`m de ce calificativul mediocru a ajuns s` aib` un sens peiorativ: dac` spui despre cineva c` are o inteligen]` mediocr` sau, mai rù, c` este un om mediocru, \l jigne[ti. n fond ce este at~t de rù \n a nu fi nici stupid, nici genial, nici tic`los, nici sf~nt? Nu suntem oare a[a cei mai mul]i dintre noi? Nu e de g`sit alt` explica]ie dec~t aceea c` omul mediocru se crede \ntotdeauna mai mult dec~t este [i vrea s` fie tratat ca atare, s` uzurpe locul excelen]ei, s` se afle sus, \n v~rf. A[a putem \n]elege cum sensul depreciativ al cuv~ntului s-a n`scut din reac]ia noastr` la ifosul mediocrit`]ii [i la dorin]a ei de a se afla mereu \n frunte, \n locul celor cu adev`rat buni. Mediocru se spune \ntotdeauna de
44
Petru Cre]ia
sus \n jos: ar fi greu s` auzi pe un om prost sau netrebnic denun]~ndu-l pe altul c` este mediocru. Dar, al`turi de mediocritatea veleitar`, adesea agresiv`, se afl` printre noi [i un alt tip de mediocritate, aceea mul]umit` cu ea \ns`[i, incapabil` s` vad` sau s` \n]eleag` ceva mai presus de firea sa, \nchis` \n sine [i \nspìm~ntat` de orice risc. Omul mediocru e lipsit de noble]ea vreunei d`ruiri sau generozit`]i, el \[i trìe[te via]a \ntr-un chip meschin, ne\nsufle]it de nici un av~nt. Meschine sunt [i visele lui. Nu este \n stare s` fie m`car cu adev`rat avar sau cu adev`rat la[. Nu e nici m`car foarte prost [i nu e niciodat` un tic`los \n toat` legea. i, pe de alt` parte, se uit` uimit sau chiar scandalizat la cei care nu sunt ca el [i \i judec` \n numele unor principii \nguste, cel mai adesea ni[te triste prejudec`]i, socotite de el, cu o \nd`r`tnicie obtuz`, drept infailibile. Vede necump`tare, nechibzuin]`, necugetare \n orice act care trece de str~mtele hotare ale vie]ii [i ale min]ii sale, iar marile pasiuni [i marile pierzanii \i \nspìm~nt` cu ni[te furtuni. n fa]a marilor idei, la care de fapt nu are acces, st` uneori perplex, dar cel mai adesea incredul ]i mefient, dac` nu chiar indignat. Iar c~nd ceva din excelen]a lumii \i treze[te totu[i interesul sau curiozitatea, omul mediocru vrea s` participe [i el cumva, dar f`r` efort [i f`r` risc, de la locul lui c`ldicel. De acolo poate s` ri[te prin procur`, asist~nd la performan]ele vedetelor, ale atle]ilor, ale golgheterilor [i ale eroilor \n general. Cu grij` s` nu-l trag` vreun curent, s` nu-[i provoace vreo indigestie, s` nu-[i
45
Eseuri morale
dep`[easc` bugetul bine socotit, s` nu cumva s`-i intre \n cas` [i \n via]` insolitul [i nelini[titorul. Dac` ar bate Dumnezeu la u[a lui, s-ar teme s`-i deschid`. Omul mediocru este o crisalid` din care niciodat` nu se vor na[te aripile unui zbor. De aceea mediocritatea, \n toate formele ei, este at~t de nociv`. n chip inerent foarte r`sp~ndit`, ea se insinueaz` pretutindeni ca o pecingine, prezen]a ei e masiv`, multiform`, adesori cople[itoare, caut` s` se impun`, ocup` posturi, \[i ia aere de onorabilitate, \[i arog` drepturi. Este de cele mai multe ori imposibil de dislocat, mai ales c~nd e insistent` [i harnic`, [i, pe de alt` parte, c~nd cei de o seam`, pleava mediocrilor, se asociaz` [i se solidarizeaz`, cum se \nt~mpl` de cele mai multe ori, nu at~t \ntre ci [i \mpotriva a tot ceea ce simt c` \i dep`[e[te. Apoi, preval~nduse de ni[te forme prea generale, se statornice[te, sinistra mediocritate prinde r`d`cini [i porne[te s` niveleze lumea dup` chipul [i asem`narea ei, m`cin~nd m`runt tot ce este mai presus de ea, v~ntur~nd prin veacuri un neant cenu[iu.
46
Petru Cre]ia
Prejudec`]ile
Ne-am obi[nuit s` tot d`m vina pe al]ii de starea \n care ne g`sim. i este negre[it adev`rat c` for]e pe care nu le mai putem controla [i de a c`ror lucrare \n istorie nu eram responsabili ne-au v`t`mat [i ne-au alterat c~t poate \nc` nu [tim sau, oricum, nu [tim \nc` la nivelul con[tiin]ei active a \ntregii na]iuni. E vremea s` ne cunoa[tem, s` [tim cu adev`rat ce am fost, ce am devenit, ce st` \n puterea noastr` s` schimb`m [i ce st` \n firea noastr` s` r`m~nem mereu. Ar trebui s` \ncerc`m s` ne privim, ca popor, cu deta[are [i cu senin`tate [i, pentru c` este nevoie, cu asprime. S` avem curajul dreptei judec`]i de sine. Menirea oamenilor lumina]i ai acestui neam s-ar cuveni s` fie [i aceasta, [i o parte din energia lor ar trebui investit` \ntr-o mai ad~nc` \n]elegere a lucrurilor, \n analiza critic` a fiin]ei [i a istoriei noastre na]ionale, [i nu cheltuit` \n vrajbe contingente [i, p~n` la urm`, sterile. Ne place ca, \mp`r]i]i \n tabere incompatibile, s` d`m mereu vina unii pe al]ii sau, cu to]ii la un loc, pe cei strìni de noi. Suntem o singur` comunitate, la al c`rui bine [i rù contribuie, \ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, to]i c~]i am fost [i suntem [i o s` mai fim. Iar un fericit echilibru de for]e nu poate fi instituit \n favoarea binelui f`r` un ad~nc [i cinstit examen de con[tiin]` colectiv`.
47
Eseuri morale
Numai c` \ntre noi [i adev`rul despre noi stau (printre alte lucruri, de cercetat la locul lor) prejudec`]ile. Active, tenace, atotprezente ca un rù endemic. nsumate, ne fac opaci la adev`r [i nedornici s`-l afl`m, chiar ostili oric`rui demers de revizuire. Fire[te, nu este societate uman` \n care s` nu opereze prejudec`]ile. Grav` la noi este \ns` persisten]a lor \nd`r`tnic`, uneori secular`, caracterul lor preponderent [i prioritar \n detrimentul judec`]ii. ncremenirea \n prejudec`]i. Ferocitatea \mpotriva celor care \ncearc` s` le exorcizeze. Judec`]ile se \ntemeiaz` pe fapte certe, pe evaluarea lor corect` [i nep`rtinitoare, pe corelarea concluziilor \ntr-un ansamblu coerent. Prejudec`]ile, la r~ndul lor, se hr`nesc [i prolifereaz` din informa]ii deficitare sau m`sluite, din cr~mpeie r`zle]e, din evalu`ri pripite, toate turnate \n tiparele preexistente ale voin]ei de a crede a[a [i nu altfel. Adesea din simple \nchipuiri. Prejudec`]ile sunt, \n multe feluri, mai nocive dec~t minciunile, dec~t falsul pragmatic deliberat. Acela, falsific~ndu-l, pleac` totu[i de la un adev`r [tiut. Prejudec`]ile implic` asumarea neverificat` a falsului r`mas f`r` referent \n lumea adev`rului. Cine are prejudec`]i crede \n ele ca \n litera Evangheliei, st`ruie \n ele cu \nc`p`]~nare [i se complace \n ele. Ca [i c~nd ar fi adev`ruri dovedite [i irecuzabile. De fapt, prejudec`]ile sunt doar simulacre de judec`]i, sunt travestirea \n ve[mintele adev`rului a unor pasiuni preexistente oric`rei elabor`ri conceptuale. Spaime obscure, pofte [i jinduri, complexe, du[m`nii ira]ionale,
48
Petru Cre]ia
aspira]ii gùnoase, vanit`]i [i orgolii, speran]e de[arte, frustr`ri [i invidii, s`lbatice gelozii, vinov`]ii ascunse, toate, ca \ntr-un funest bal mascat, se costumeaz` \n adev`ruri [i, mult mai grav, se cred adev`ruri [i vorbesc limba lor. O dat` instalate, prejudec`]ile tind, profit~nd de un teren sau de o conjunctur` prielnic`, s` se \nmul]easc`. i se \nmul]esc din ele \nsele, invadeaz` \ntregul cuprins al min]ii [i mereu mai multe min]i. Iar pe un set de prejudec`]i gata existent se cl`desc altele [i altele, tot mai aberante. Unele, cele mai pernicioase, se \ncing [i iau foc, transform~ndu-se \n fanatisme agresive. Nu scap` nimic de ele, de la prescrip]iile de s`n`tate p~n` la rasism, trec~nd prin cre[terea copiilor, influen]a zodiilor, latura ocult` a personalit`]ilor publice, rolul hot`r~tor al conspira]iilor mondiale, pericolul galben, sf~r[itul lumii, firea femeilor, respectiv a b`rba]ilor, valoarea nutritiv` a alimentelor [i cea curativ` a leacurilor, caracteristicile, mai ales negative, ale altor neamuri, Eminescu martir [i luceaf`r, rom~nul verde, marile virtu]i str`mo[e[ti, Supersti]iile sunt [i ele prejudec`]i [i ne sporesc spaimele [i precau]iile legitime cu at~tea altele, pur imaginare. Supersti]iile, ideile, gata f`cute [i devenite fixe, crezurile stupide [i contagioase, ura cu care ne alimenteaz` at~tea ideologii: sisteme de minciuni asimilate ca adev`ruri [i devenite prejudec`]i. Ura dintre oameni [i oameni pentru c` nu cred \n acelea[i nerozii, pentru c` prefer`, fie [i numai din lene, s` nu g~ndeasc`, pun~ndu-se astfel \ntr-o rela]ie fals` cu ei
49
Eseuri morale
\n[i[i [i cu ceilal]i. False [i nocive, adesea primejdioase, cum primejdios poate fi doar rùl care, \ncuibat \n noi [i r`t`cindu-ne mintea, ne refuz` adev`rului.
50
Petru Cre]ia
Dreptatea
n ierarhia valorilor care fac posibil` convie]uirea uman`, dreptatea, ca realitate [i ca no]iune, este fundamental`. Libertatea \ns`[i nu se poate institui \ntro lume f`r` dreptate, adic` f`r` un principiu coercitiv \n raport cu disfunc]iile [i cu excesele libert`]ii, care aduc daune corpului social [i indivizilor care \l compun. Iar egalitatea, c~nd este s` aib` un sens, este egalitatea \n fa]a legii. Dar, ca principiu coercitiv, ca o constr~ngere egalitar` impus` ansamblului social, dreptatea are un staut singular: ea este consim]it` [i chiar reclamat` de oameni ca s` poat` trì \mpreun` \n bun` r~nduial`, este un antidot \mpotriva a tot ce \nseamn` act arbitrar, impus prin for]`, este tocmai \ngr`direa arbitratului prin arbitraj legiferat [i institu]ionalizat. Istoria civiliza]iei \ncepe cu apari]ia \n comunit`]ile umane a legii, fie ea datin` sau legiferare scris`, [i a instan]elor care s-o aplice [i s-o impun`. Primii c~rmuitori erau investi]i cu func]ia judiciar`. Din \ndep`rtatul trecut mai str`bate p~n` la noi amintirea Codului lui Hammurabi, rege al Babilonului din al XVIII-lea veac, de dinaintea erei noastre; gravat` pe o coloan` de bazalt, o mai putem vedea [i azi la Luvru. n memoria omenirii, Solomon, fiul lui David, a r`mas nu doar pentru c` a \n`l]at Templul
51
Eseuri morale
din Ierusalim, ast`zi spulberat, ci mai ales pentru felul \n care [tia s` \mpart` dreptatea. Printre cei mai ilu[tri oameni ai lumii grece[ti se num`r` Licurg, legislatorul Spartei, [i Solon, care a dat legi Atenei \ntr-un ceas de cump`n` al vremii, iar temeiul oric`rui drept \n istoria legisla]iei europene a fost dreptul roman, \ncununat \n secolul al VI-lea d. Cr. de marele corpus de legi al lui Iustinian. ntr-adev`r, pentru ca o comunitate s` se poat` bucura de dreptate este nevoie, \nt~i, de instituirea unor legi acceptate de cei mai mul]i [i, apoi, de instan]ele care \mpart dreptatea, cu drepturile [i cu \ndatoririle care decurg din ea, [i care au capacitatea de a o impune, execut~ndu-[i sentin]ele. Orice om nedrept`]it trebuie s` g`seasc` dreptate, orice om care \ncalc` legea trebuie pedepsit, oricine ar fi el. Dintre cele trei puteri ale unui stat democratic, dou` se afl` \n sfera dreptului: puterea legislativ` [i cea judec`toreasc`. Lucrul acesta m`soar` \nsemn`tatea drept`]ii \ntr-o societate bine r~nduit`. Mai mult, ele trebuie s` fie radical independente de puterea executiv`, care ea \ns`[i este supus` legii. Pentru ca dreptatea s` domneasc` \ntre noi se cade ca tot ce ]ine de puterea legislativ` [i de cea judec`toreasc` s` fie sustras oric`rei influen]e sau presiuni care s-o abat` de la menirea ei. Omul legii trebuie s` fie nep`rtinitor [i incoruptibil [i pentru asta trebuie bine ales [i bine r`spl`tit [i inamovibil, adic` s` nu poat` fi mutat sau destituit dup` bunul plac al nim`nui, nici m`car al ministrului de resort sau al [efului statului. Procedura
52
Petru Cre]ia
judiciar` trebuie s` aib` \n vedere numai statornicirea scrupuloas` a adev`rului, c~nt`rirea faptelor [i a circumstan]elor [i neab`tuta aplicare a legii. Nimic nu v`de[te mai limpede [i mai brutal reaua func]ionare a unei societ`]i dec~t fie instituirea unor legi nedrepte, fie nerespectarea legilor bune sau at~t de bune c~t pot fi \ntr-un moment dat al istoriei. Deci, pe de o parte, interese de grup politic sau economic pot duce la promulgarea unor norme dùn`toare corpului social \n ansamblul lui. Pe de alta, puterea poate influen]a justi]ia \n vederea l`s`rii nepedepsite a unor abuzuri de tot felul, acte de corup]ie, acte veroase, delapid`ri de anvergur`, exproprieri ilegale. Proteja]i de sus sau \ntre ei, autorii unor asemenea fapte prosper`, \mboln`vind organismul social [i a[a bolnav. P~n` c~nd domniei bunului plac \i ia locul domnia drept`]ii. Oric~t ar dura acest proces, el merit` r`bdarea noastr` istoric`. * Aproape c` nu exist` subiect mai \ndelung dezb`tut de mintea uman` dec~t acela al drept`]ii. Nu e \ns` locul aici pentru un istoric c~t de sumar al problemei, dar mi se pare vrednic de pomenire faptul c` \n anii [aptezeci ai acestui secol au ap`rut c~teva c`r]i fundamentale, care sintetizeaz` \ntreaga tradi]ie, ]in seama de greaua experien]` a secolului [i propun solu]ii noi, cu o mare gravitate [i eleva]ie intelectual`. Voi men]iona c~teva dintre aceste c`r]i, \n n`dejdea c`, \ntr-un fel sau altul, vor p`trunde [i \n cultura
53
Eseuri morale
teoretic` de la noi. Ne[tiute sunt cìle Domnului [i lucrarea \n timp a min]ilor omene[ti. Iat`: John Rawls, A Theory of Justice (Oxford, 1972), Robert Nozik, Anarchy, State and Utopia (New York, 1974), Micheal Oakeshott, On Human Conduct (Oxford, 1975) [i F.A. Hayek, Law Legislation and Liberty (1973-1979, publicat` \ntr-un singur volum la Londra \n 1982). Din cea dint~i \mi voi lua \ng`duin]a unui scurt citat: Dreptatea este cea dint~i virtute a institu]iilor sociale, a[a cum adev`rul este al sistemelor de g~ndire. O teorie, oric~t de elegant` [i de economic`, trebuie respins` sau revizuit` dac` este neadev`rat`. De asemenea, ni[te legi sau ni[te institu]ii, oric~t de eficiente [i de bine or~nduite, trebuie reformate sau abolite dac` sunt nedrepte. Fiecare persoan` posed` o inviolabilitate \ntemeiat` pe dreptate, iar aceasta nu poate fi nesocotit` nici m`car \n numele buneist`ri a unei societ`]i \n ansamblul ei. Din acest motiv nedreptatea t`g`duie[te ideea c` pierderea libert`]ii pentru unii este legitimat` printr-un mai mare bine al celorlal]i. Dreptatea nu admite c` sacrificiile impuse c~torva c~t`resc mai pu]in dec~t suma mai mare de avantaje de care se bucur` mul]i. Prin urmare, \ntr-o societate dreapt` egalitatea drepturilor cet`]ene[ti este considerat` garantat`; drepturile stabilite de justi]ie nu sunt supuse vreunei negocieri politice sau calculului intereselor sociale ... Fiind virtu]i primare ale activit`]ilor umane, adev`rul [i dreptatea nu admit compromisuri (John Rawls, A Theory of Justice, p. 3-4).
54
Petru Cre]ia
Adev`rul
Adev`rul este unul singur. El nu se schimb`. El cuprinde toate lucrurile care ating inima onoarea [i m~ndria [i mila [i dreptatea [i curajul [i iubirea ... [i dragostea de dreptate [i de libertate. Ele, toate acestea, ating inima [i lucrurile de care se leag` inima, devin adev`r, at~t c~t putem cunoa[te noi adev`rul. n]elegi acum?
Faulkner, Ursul
Dintre toate relele care ni s-au f`cut, [i at~t de evident ni se mai fac \nc`, minciuna este cel mai mare. Cel mai v`t`m`tor [i cel mai blestemat, pentru c` din el deriv` toate celelalte. Ar merita s` facem c~ndva o genealogie a negativului, ar`t~nd cum minciuna se afl` la ob~r[ia fiec`rui rù omenesc luat \n parte. P~n` [i cele [apte p`cate capitale din doctrina cre[tin`, trufia, zg~rcenia, desf~narea, pisma, l`comia, m~nia [i lenea, sunt reductibile la o form` sau alta a neadev`rului fa]` de al]ii [i fa]` de sine. Iar valoarea moral` fundamental` este adev`rul. i nu vom \ntreba, ca procuratorul Pilat, Ce este adev`rul?, pentru c` de fapt [tim prea bine cu to]ii, [i [tiu [i aceia care, de-a lungul istoriei sau \nùntrul vie]ilor, [i-au dat [i \[i dau at~ta osteneal` s`-l ascund` sau s`-l
55
Eseuri morale
m`sluiasc` [i, mai mult, care s-au str`duit mereu s` dea minciuna lor drept adev`r. Este mult \n]eles \n vorba lui La Rochefoucauld potrivit c`reia ipocrizia este un omagiu pe care viciul \l aduce virtu]ii. Nu este mai pu]in adev`rat c`, oric~t am [ti ce este adev`rul, se cere un oarecare efort analitic pentru a-i deslu[i determin`rile. Nu voi z`bovi asupra adev`rului [tiin]ific sau filozofic, [i \n genere teoretic. Totu[i se cuvine s` ne amintim c~t` suferin]` s-a \ndurat [i chiar c~t s~nge s-a v`rsat pentru afirmarea lui \n lume [i cum biruin]a unor idei respinse [i detestate de ordinea constituit` a schimbat forme dup` forme de via]`. Voi re]ine aici, din natura acestui proces, doar un concept, acela al voin]ei de adev`r. Sau, \ntr-o formulare mai complet`, voin]a de a trì \ntru adev`r. De a trì ar`t~ndu-te drept ceea ce e[ti cu adev`rat, nici mai mare, nici mai mic, nici mai bun, nici mai rù. De a nu propune \n locul tù o aparen]` [i o am`gire. Falsul existen]ial otr`ve[te fiin]a uman`. Iar cinstea este modul de manifestare a adev`rului \n sfera ac]iunii. A[a cum minciuna st` la temelia oric`rei forme de ipocrizie, \n[el`ciune, abuz de \ncredere, cabotinism, tr`dare, duplicitate, \mpùnare, slug`rnicie [i a at~tor altora. Printre care nu pu]ine se datoreaz` nu at~t unei atitudini fa]` de al]ii c~t unei rele raport`ri la sine: minciuna de sine [i ascunzi[ul de sine, fuga de adev`rul despre sine, tot ceea ce constituie cumplitul rù omenesc care este con[tiin]a fals`. La temeiul bunei raport`ri la adev`r st` voin]a de a spune adev`rul, coinciden]a dintre declara]ie [i
56
Petru Cre]ia
fapt` sau g~nd. Cine are de crescut copii [tie c~t de greu e s` le aduci pe calea aceasta pe aceste mici fiin]e amorale [i adesea mitomane. Iar c~nd cresc intr` \n c~mpul falsului social \ndeob[te [i nu \n cea mai mic` m`sur` \n acela al minciunii institu]ionalizate. Trebuie deci \nv`]a]i din vreme c` ocultarea adev`rului este \ndrept`]it` exclusiv \n c~teva cazuri [i c`, \n rest, \n tot marele rest, rostirea adev`rului este o datorie absolut`. Cei pe care \i cre[tem trebuie f`cu]i s` \n]eleag` [i, mai mult, s`-[i asimileze [i s` trìasc` adev`rul c` \n rostirea adev`rului rezid` valoarea lor ca oameni, \n voin]a [i \n puterea lor de a spune adev`rul [i de a sta martori pentru el, cu orice pre]. Altfel, orice altceva ar izbuti s` fac` \n lume, p~n` la m`riri, vor avea rangul cel mai de jos \n ierarhia moral` a omenirii. i nu-i va mai crede nimeni nici c~nd vor spune adev`rul, cuv~ntul lor nemaiav~nd trecere, ca o moned` calp`. i mai trebuie s` [tie c` fiecare fals comis genereaz`, \n cercuri tot mai largi, ur~]enia ne\ncrederii [i a suspiciunii \ntre oameni, p~n` la rùl istoric al falsului instituit ca norm` de via]`.
57
Eseuri morale
Calomnia
To]i sim]im c` avem de trìt o vreme c~nd, din nu pu]ine pricini, calomnia se g`se[te \n largul ei, \nflore[te cu sporit` vigoare, prinde \n mrejele ei tot mai mul]i oameni, tot mai multe realit`]i [i n`zuin]e, p~ng`re[te [i \ntineaz` tot mai generos. Mi s-a p`rut c` o \ncercare de a \n]elege mai bine ]elurile, metodele [i rezultatele ei ar putea aduce oarecare folos. Nu pentru c` \n]elegerea ar duce la vreo \ndreptare sau vreo vindecare (acestea trebuie s` vin` din alt` parte), ci pentru c`, \n]eleg~nd mai limpede [i mai ad~nc structura unei manifest`ri a tic`lo[iei, ne a[ez`m undeva deasupra ei, dep`[ind stadiul nemijlocit al indign`rii [i al m~niei. i poate, prin obiectivare, chiar [i pe acela al dezn`dejdii. A calomnia \nseamn` a spune despre cineva un neadev`r, [tiind bine c` e un neadev`r, din dorin]a [i cu scopul de a-l discredita. F`c~nd aceasta, calomniatorul se situeaz` \n ierarhia moral` mai jos dec~t denun]`torul, pentru c` acesta m`car spune despre tine ceva adev`rat [i care, privit cu alt ochi dec~t acela al instan]ei represive, poate fi chiar nobil. Calomniatorul este cel care te denun]` pentru ceea ce n-ai f`cut [i nici nu te-ai g~ndit s` faci. Turn`torul descoper`, calomniatorul inventeaz`. Dar, ca s`-[i fac` inven]ia credibil`, are nevoie de c~teva
58
Petru Cre]ia
mijloace. nt~i, de un simulacru de dovezi, pe care le n`scoce[te, produc~nd documente false, construind un dosar fictiv [i m`sluit (sporit, de c~te ori se poate, cu calomnii mai vechi, date drept dovezi documentare). Apoi aceast` subspecie de tic`los are nevoie de un spa]iu de rezonan]`. Uneori \l g`se[te deja exist~nd, dat fiind c`, dintr-un motiv ori altul, e[ti impopular, rù v`zut de cei mul]i sau de cei pu]ini, potrivnic unei mentalit`]i sau unui curent de opinie, eligibil pentru rolul de ]ap isp`[itor. C~nd acest spa]iu lipse[te, are grij` s`-l creeze el, r`sp~ndind discret zvonuri, f`c~nd insinu`ri prealabile, r`st`lm`cind faptele sau scopurile, atribuind inten]ii oculte, l`s~nd s` se \n]eleag` c` ai afilieri suspecte, c` ]i-ai falsificat trecutul etc. Profit~nd de orice: de conjunctur`, de o eroare sau o ambiguitate de expresie, de cine [tie ce situa]ie \n care ai avut nenorocul s` cazi. Fire[te, totul c~t mai tenden]ios cu putin]` [i c~t mai veninos. Intoxicarea opiniei este, nu o dat`, stadiul care precede o execu]ie capital`. Apoi calomniatorul are nevoie de o pozi]ie de prestigiu [i de oarecare sprijin de sus (c~nd nu este de-a dreptul \ncurajat), de garantarea imunit`]ii, de complicitatea mediilor de informare. n sf~r[it, pentru a-[i face c~t mai credibil` defìmarea, el trebuie s` se \nf`]i[eze ca un om cel pu]in onorabil, dac` nu chiar ca un m~ntuitor al ]`rii, \n al c`rei serviciu se pune \n chipul cel mai curajos [i mai dezinteresat [i sub inspira]ia celor mai \nalte idealuri. Calomniatorul trebuie s` se arate nu drept ceea ce este el cu adev`rat, ci drept un
59
Eseuri morale
sacerdot al virtu]ilor civice. A[adar, ca s` reu[easc`, nu ajunge s` enun]e un neadev`r care \i dezonoreaz` victima, este obligat [i s` se prezinte \ntr-o lumin` fals`, cu semn schimbat. nchiz~nd astfel cercul minciunii. Dar nu numai o persoan` poate fi compromis` prin calomnie, ci [i o idee, un proiect social, un ideal. Iat` de pild` ce se \nt~mpl` cu ideea de democra]ie [i cu instituirea ei incipient` \n fazele de trecere de la un regim autoritar-represiv la unul liberalizat: toate elementele conservatoare concur` \n compromiterea noii st`ri de lucruri, azv~rlind pe pia]` [arj` dup` [arj` de calomnii bine calculate. i totodat` profit` de str~mtor`rile inerente tranzi]iei, adic` se adreseaz` unui corp social aflat \n suferin]` real`, inculc~ndu-i o explica]ie fals` a situa]iei. Receptivitatea la acest tip de discreditare provine din faptul c` relele trecute sunt uitate, iar relele prezente nu sunt comparate cu ele, ci trìte [i g~ndite \n sine, izolate de binele de azi [i rupte de orice perspectiv` de mai bine. Calomnia opereaz` \ntr-o anume atmosfer` prielnic` ei [i exploateaz` suferin]ele [i nevoile, credulitatea [i setea de senza]ional, incultura politic` [i economic`, \nte]ind teama [i izgonind speran]a. Pe de alt` parte, revenind la calomnie \n general, ea se poate folosi chiar de un adev`r: scos din context, interpretat tenden]ios, supus unui proces de inten]ie, un act real al tù, oric~t de inocent sau de pozitiv, poate fi \nf`]i[at ca o culp`. Mai grav: cel care te vorbe[te de rù este uneori
60
Petru Cre]ia
chiar de bun`-credin]`. ntr-un fel. Prejudec`]i \nr`d`cinate, lenea de a revizui p`reri de mult f`cute, incompeten]a preten]ioas`, pu]in` ostilitate, provocat` de nu import` ce fapt` a ta, ajung ca cineva s` te denigreze f`r` s` aib` deloc sentimentul c` gre[e[te, poate nici pe acela c` se r`zbun`. I-ai refuzat ceva ilegitim sau peste puterile tale, i-ai tr~ntit copilul la un examen, nu l-ai invitat la cununie, ai trecut pe l~ng` el pe strad` [i, neobserv~ndu-l, nu l-ai salutat, gata, po]i s` fii tu Arhanghelul Mihail [i tot se g`se[te unul care s` spun` c` ]i-ai v~ndut sabia de foc la mezat [i o mie care d`-l cread`. i apoi omul este \nclinat s`-[i aline plictisul cu orice, dar mai ales cu vorbitul de rù. Calomnia prosper` pe veselul t`r~m al b~rfei dulci [i-al clevetirii. Cine colporteaz` lucruri bune despre tine n-are haz, cum n-a mai avut haz nici povestea cu nevasta [efului de gar`, c~nd s-a aflat c` presupusul ei \nso]itor galant \i este frate. Iar dac` \]i ia cineva ap`rarea i se spune: lasc` [tiu eu. tie perfect c` nu dintr-o farmacie ie[eai, ci de la o amant`, c` te-ai \mbog`]it din specul`, c` nu e[ti chiar a[a cum te ar`]i, u[` de altar, c` e[ti bastard, v~ndut st`p~nirii, c` propov`duie[ti idei periculoase, c` te duci la biseric` doar a[a, de ochii lumii, c` oi fi tu specialist, dar ultima ta carte e plin` de gre[eli (zice un ignorant), c`-]i ba]i nevasta. C` e[ti tot ce nu e[ti. Calomnia se \ntemeiaz` pe dou` postulate. Unuia i s-a dat expresie \n secolul al XVIII-lea francez: Calomnia]i, calomnia]i, tot r`m~ne ceva, cel`lalt e aproape universal: Nu iese fum f`r` foc. Ce decurge
61
Eseuri morale
de aici este cumplit. Nu exist` nici m`car o profilaxie \mpotriva calomniei, oric~t ]i-ar fi de curat` via]a [i oric~t de bun ai fi. Calomnia este una dintre armele cele mai perverse [i mai periculoase n`scocite de oameni, una dintre cele mai puternice toxine ale corpului social. Dispropor]ia dintre facilitatea propag`rii [i acredit`rii calomniei [i capacitatea ta de a te ap`ra este enorm`: aproape nimeni nu ancheteaz` veracitatea defìm`rii, iar dac` protestezi, nu exist` nici o instan]` decisiv`, nici m`car \n justi]ie, tot r`m~ne ceva. E ca un foc pe care \l stingi aici [i r`bufne[te \n alt` parte. i te pune \ntr-o situa]ie imposibil`. nt~i, pentru c`, dup` ce ai fost \njosit prin calomnie, te afli [i mai \njosit dac` ripostezi. Sau chiar te umpli de ridicol. Al doilea, pentru c` tot nu te crede nimeni pe deplin: nu iese fum f`r` foc. Al treilea pentru c` orice dezmin]ire risc` s` risipeasc` un neadev`r picant, \n favoarea unui adev`r plicticos. i iat`-te victima hulei biruitoare, compromis, cu onoarea p`tat`, cu reputa]ia terfelit`, poate pe veci, neput~nd spera nici m`car \ntr-o reabilitare postum`. De ce te zba]i, de ce nisipul uciga[ al calomniei te \nghite mai ad~nc. Ast`zi, la noi: Codrul Vl`siei, nu doar al jafului, ci [i al defìm`rii. Ai zice c`, prin abuz, aceast` arm` blestemat` se toce[te. ns` e mai mult pe dos [i, p~n` la urm`, toat` lumea se treze[te \n noroi, compromiterea devine unanim`, \ntr-o dev`lm`[ie de oameni cinsti]i [i de tic`lo]i. ntr-adev`r, dac`, \n iure[ul acesta, sunt da]i \n vileag [i tic`lo[i adev`ra]i,
62
Petru Cre]ia
netrebnici sadea, oameni care chiar au s`v~r[it ce se spune c` au s`v~r[it, o dat` cu ei se scufund`, prih`nit`, [i cinstea. Iar cei rì \[i v`d de drumul lor, f`r` s` fi pierdut o onoare pe care n-o aveau. i ai mai zice c` exist` un mijloc lesnicios de a-i identifica pe calomniatori: defìm`torii de azi sunt lùd`torii de ieri, autorii de omagii [i de prosl`viri, apologe]ii, turiferarii. Cum mint acum de rù, min]eau atunci de bine despre cel atotputernic, lingu[indu-l cu vorbe me[te[ugite [i frumoase, ca s` le fie bine lor. ns` duhul ob[tii nu-[i face socoteala asta. i, \n sf~r[it, te-ai \ntreba: cum de-i rabd` p`m~ntul. ns` p`m~ntul, s`racul, rabd` orice. Iar c~nd s` te odihne[ti \n el, pe morm~ntul tù huzure[te p`l`mida calomniei.
63
Eseuri morale
Intoleran]a
ntreaga realitate cosmic` este guvernat` de un principiu de diferen]iere [i de diversificare. Dintr-un num`r fundamental de elemente constante universul n`zuie[te mereu s` produc` combina]ii din ce \n ce mai distincte \n complexitatea lor, din ce \n ce mai specifice, p~n` la unicitatea irepetabil` a individului. Iar fiecare entitate tinde s`-[i men]in` specificitatea [i s` se afirme pe sine ca atare. Ceea ce, \n chip inerent, duce la tensiuni [i conflicte, benefice p~n` la un punct [i chiar principiu dinamic al oric`rei realit`]i. Numai c` \n cazul realit`]ii omene[ti exist` primejdia unei patologii a diversit`]ii. Iar numele ei este intoleran]a. Fiecare entitate distinct`, tinz~nd, cum am spus, s` dìnuie ca atare, poate fi \nclinat` ca, \n loc s` coexiste cu altele, r`m~n~nd ea \ns`[i sau chiar \mbog`]indu-se din celelalte, s` urm`reasc` t`g`duirea dreptului la existen]` al Celuilalt, resim]it nu doar ca strìn, ci chiar ca du[man, numai pentru c` este altfel. i atunci, \n locul s`n`toasei concuren]e \n direc]ia aceluia[i ]el [i \n locul unei fire[ti coexisten]e [i conlucr`ri se instituie multimilenarul r`zboi al tuturor \mpotriva tuturor, bellum omnium contra omnes, care, potrivit Leviathanului lui Hobbes, este starea caracteristic` a omenirii \n stadiul ei primitiv. Stadiu primitiv despre care putem lua cuno[tin]` consult~nd
64
Petru Cre]ia
istoria omenirii din str`vechime p~n` la ultima [tire din ziarul de azi. S` ne g~ndim la ura uciga[` dintre rase [i gin]i, dintre clase [i crezuri, la tot ce ne-a \ns~ngerat trecutul [i ne \ns~ngereaz` prezentul, la r`zboaiele sfinte [i la persecu]iile religioase, cu fundamentalisme, cu m`celurile [i cu rugurile lor, la at~tea uri de ras` care au dezonorat omenescul cu urgia prgromurilor [i cu infernul camerelor de gazare, la prigoanele de clas`, cu gulagurile lor [i cu extermin`rile \n mas`, la at~tea [i at~tea genociduri care mai b~ntuie planeta [i ast`zi. Iar cele mai sinistre dintre ele sunt mai recente dec~t tot ce au scris despre toleran]` Montaigne, Locke, Spinoza, Voltaire, Kant [i destui al]ii, p~n` la Declara]ia drepturilor omului, urmat` nemijlocit de ororile ghilotinei. Pentru aceia dintre noi care consider` c` toleran]a este o \nalt` valoare moral` e bine s` spunem r`spicat c` toleran]a nu \nseamn` nep`sare condescendent` fa]` de p`rerea sau de fapta altora, r`bdate a[a \ntr-o doar`, ca fiind lipsite de importan]`. i nu \nseamn`, pe de alt` parte, iresponsabilitatea de a-i ierta pe cei vinova]i \n fa]a drept`]ii [i a legii. Ea \nseamn`, \n lumina adev`rului evident, c` nimeni nu \[i poate aroga proprietatea \ntregului adev`r [i a \ntregului bine. Ea \nseamn` \n]elegere, \ng`duin]` [i respect fa]` de cel care se deosebe[te de tine, fa]` de credin]ele, de tradi]iile [i de limba lui, fa]` de drepturile [i de \ndrept`]irile lui. nseamn` nu dorin]a de a exclude, ci de a \nsuma, nu de a [tirbi ceva din \ntregul lumii, ci de a l`sa s` sporeasc`
65
Eseuri morale
umanul dup` legea cosmic` a diversit`]ii. i mai este bine s` amintim c`, \ntru afirmarea crezului, se cade s` folose[ti mijloace de convingere \ntemeiate pe fapte verificate [i pe argumente ra]ionale, nu pe constr~ngere, calomnie sau violen]`. Spune Caragiale greu tolerat de unii, sub cuv~nt c` ne-ar fi hulit neamul: Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rù, nici unul nu-i mai inteligent sau mai prost. Unul e mai a[a, altul mai altminterea, dar, la urma urmelor, to]i sunt la fel. Zi-le oameni [i d`-le pace. Pentru c`, dincolo de toate diversit`]ile, suntem cuprin[i \ntr-o singur` umanitate [i, ca oameni, avem acelea[i drepturi, indiferent de cadrul institu]ional \n care rase, neamuri [i clase distincte au fost aduse de istorie s` locuiasc` laolalt`, [i putem trì \mpreun` f`r` vrajbe zadarnice, f`c~nd lumea mai bogat` [i mai frumoas` prin \ns`[i frumuse]ea [i bog`]ia diversit`]ii. Iar c~nd se ivesc interese potrivnice, hot`rasc` legile drepte [i cu dreptate puse \n fapt`.
66
Petru Cre]ia
Bl~nde]ea
Polite]ea sau cuviin]a ]ine de respectul a priori acordat semenilor no[tri [i omului \n general, ca fiin]` ipotetic respectabil`, [i este compatibil cu o r`ceal` a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitate a lor. n orice comunitate polite]ea se statornice[te \n virtutea unui cod nescris, a c`rui nerespectare duce, \ntr-o lume cu vechi tradi]ii de polite]e, la excluderea din anumite spa]ii sociale. Dar codul nu r`m~ne doar exterior, ceva de respectat de teama unei marginaliz`ri. El se interiorizeaz` cu vremea [i devine comportament firesc, liber de orice constr~ngere, spontan [i f`r` alternativ`. Bl~nde]ea este altceva: ea ]ine de puterea noastr` de iubire (\n sensul de agpe sau caritas) [i este una din manifest`rile ei, cum spune deslu[it Sf~ntul Pavel. Am putea crede c` este o \nsu[ire \nn`scut` [i desigur sunt oameni \nzestra]i de fire cu mai mult` bl~nde]e dec~t al]ii. Dar bl~nde]ea se poate [i cultiva, exist` \nspre ea cì pe care dac` vrei, le po]i str`bate sau po]i fi ajutat s` le str`ba]i. Trebuie \ns` din capul locului s` ne ferim de o gre[it` \n]elegere: bl~nde]ea nu are nimic de-a face cu sl`biciunea, cu lipsa de fermitate, cu toleran]a vinovat` sau cu nep`sarea. Numai c` rigoarea moral` e departe de a fi totuna cu rigorismul moral sau cu \ncruntarea justi]iar`. De
67
Eseuri morale
fapt, bl~nde]ea este \nclinarea, fireasc` la unii, dob~ndit` la al]ii, de a evita violen]a. At~t c~t este posibil [i legitim. Dar nu ajunge at~t: e nevoie de o und` de c`ldur`, de un anume fel de a privi [i de a z~mbi, de cunoa[terea acelui limbaj care este doar al bl~nde]ii, acela care \]i permite [i s` dojene[ti cu bl~nde]e. i mai este nevoie de ceva esen]ial, care ]ine de buna \n]elegere a lucrurilor omene[ti: nu to]i suntem la fel [i exist` o categorie de particularit`]i ale fiec`rui individ care nu au a c`dea sub inciden]a nici unei cenzuri sau interdic]ii, cu at~t mai pu]in sub aceea a unui alt ins, care trìe[te cu am`girea c` numai particularit`]ile lui sunt licite [i tolerabile, ba chiar c` ele fac legea unei convie]uiri. Omul bl~nd este deci tolerant cu tot ceea ce nu poate fi obiect de intoleran]` dec~t pentru oamenii \nchi[i \n sinele lor, exclusivi[ti [i autoritari. Pentru omul bl~nd chiar unele mici sc`deri sau manii sau obsesii mai mult sau mai pu]in copil`re[ti, unele deprinderi pot de[tepta nu violen]a reprobativ` [i represiv`, ci o indulgen]` [i o \n]elegere asociate cu duio[ie [i cu umor, cu sentimentul sl`biciunilor noastre, ale tuturor, privite cu bl~nde]e de ochii divini. n Evanghelia dup` Matei (5,5), a treia fericire sun` astfel:Ferici]i cei bl~nzi, c`ci ei vor mo[teni p`m~ntul, nu spre folosul lor, ca st`p~nitori, ci ca trimi[i ai Domnului, ca legislatori ai p`cii [i ai \ndur`rii, a[a cum spune scrisoarea lui Iacob, (3,17-18): Rodul drept`]ii este sem`nat \n pace pentru cei ce aduc pace \n lume, imediat dup` ce arat` c` n]elepciunea care vine din
68
Petru Cre]ia
\nalt este \nt~i de toate curat`, apoi iubitoare de pace, bl~nd`, lesne de \nduplecat, plin` de mil` [i de roade bune, f`r` p`rtinire [i f`r` f`]`rnicie. Da, bl~nde]ea adev`rat` nu e un simulacru, nu este miero[enie [i z~mbet calp [i autorul Primei scrisori a lui Petru (3, 4) [tia bine aceasta: Podoaba voastr` s` nu fie cea din afar`, ci aceea ascuns` \n ad~ncul inimii omului, \n incoruptibilitatea bl~nde]ii [i lini[tii duhului sù. S` nu se cread` c` duhul zavistiei lipsea din comunit`]ile cre[tine primitive. Altfel de ce ar scrie Sf~ntul Pavel celor din Efes (4, 1-2), sau, mai degrab` tuturor bisericilor din Asia Mic`, ca un fel de enciclic`, redactat` \n timp ce era \ntemni]at la Roma, prin 6163: V` sf`tuiesc... s` v` purta]i... cu toat` smerenia [i bl~nde]ea, cu \ndelung` r`bdare; \ng`dui]i-v` unii pe al]ii cu dragoste... s` nu apun` soarele peste m~nia voastr`. Probabil c` era vorba de o concordie precar`, instabil`, ca multe altele. Ca multe dintre cele pe care le trìm noi, fiecare \n cercul nostru str~mt, unde ne petrecem vie]ile. Iar oamenii, c~nd se asociaz`, ]in seam` de dou`-trei criterii, cel mult, dar arareori prev`d c~t` bun` \n]elegere va dìnui \ntre ei. Apar cu vremea ([i nu m` g~ndesc numai la familii) diferen]e de temperament, de abitudini, de idei, de stil. Diferen]e care devin diferende, dac` nu mai rù. Unele sunt ireconciliabile [i urmeaz` desp`r]irea. Unele, tot ireconciliabile, nu sunt urmate de nici o desp`r]ire, dar nici de voin]a de a dep`[i cumva chiar ceea ce pare iremediabil, de dragul p`cii, de dragul a ceea ce mai r`m~ne \ntre noi, oric~t de
69
Eseuri morale
vulnerabil. O bun` analiz` ra]ional` a st`rilor de lucruri, un sever examen de con[tiin]`, o \ncercare de a \n]elege pe dinùntru pe cel`lalt sau pe ceilal]i, resemnarea la ceea ce suntem cu to]ii, nici unul des`v~r[it, un dram de \ng`duin]` [i de iertare, mult` delicate]e, putere de a alege din toate \mprejur`rile [i din to]i oamenii partea cea bun`, care \ntotdeauna exist`, respectarea [i \ncurajarea oric`rei dorin]e de \ndreptare, desistarea de la tendin]a de a face din bunul tù plac legea tuturor [i, de ce nu, compromisul inteligent [i generos, toate acestea pot face minuni. Dar pentru asta este nevoie de predispozi]ia de a nu recurge la violen]`: este nevoie de bl~nde]e. Este deci nevoie de o anumit` calitate a sufletului, mai degrab` \nn`scut`, cum spuneam, dar put~nd fi [i cultivat`, dob~ndit` ca disciplin` interioar`, sub puterea medita]iei la cele omene[ti, a lecturilor, a exemplelor bune sau rele. Astfel c` se cunosc cazuri de oameni care au devenit bl~nzi din nebl~nzi ce erau. Ceva a cobor~t asupra lor ca un har. Iar harul cel mai m~ntuitor care a cobor~t asupra lor este bl~nde]ea fa]` de cei slabi [i neap`ra]i [i ne[tiutori. Nu e vorba numai de mil`, ci de \ndurare delicat` [i tandr`. A fi rù cu copiii ne[tiutori [i care vin spre tine cu \ncredere, a fi grosolan cu b`tr~nii n`p`di]i de neputin]e, cu cei slabi de minte, cu cei speria]i, cu umilii [i umili]ii p`m~ntului r`t`ci]i \n Babilon, a r`spunde vorbei gentile [i z~mbetului cu \ncruntare [i \ntreb`rii sfioase cu sudalm`, a \nghionti pe cel istovit s` mearg` mai departe, a lovi cu cizma pe cel
70
Petru Cre]ia
c`zut, toate acestea [i altele ca acestea c~te se petrec la antipodul bl~nde]ii ne \nva]` mai bine dec~t orice ce este bl~nde]ea. i dac` o echival`m cu dragostea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel trebuie s` repet`m dup` el: iar acum r`m~n credin]a, speran]a, dragostea, acestea trei: dar, dintre toate, cea mai mare e dragostea (I Corinteni, 13,13). Contrariul ei l-am v`zut oper~nd \n lume [i mirosea a infern. Infernul nu ca loc de pedeaps`: infernul ca virtualitate perpetu` a naturii omene[ti. Din p`cate cazurile cele mai frecvente de rela]ii \ntre oameni, fie \n sfera privat` fie \n cea public`, se desf`[oar` sub semnul irascibilit`]ii [i violen]ei. Nu m` refer la conflicte grave [i nimicitoare, la extreme brutalit`]i, la bellum omnium contra omnes. M` refer la violen]a m`runt` [i cronic`, la c~te vorbe grele sau mu[c`toare schimb`m \ntre noi, insulte, injurii, calomnii, impreca]ii, blesteme. Pentru pricini m`runte, [i care \n cele mai multe cazuri revin \n fiecare zi, umpl~nd cu zgomotul lor zadarnic [i strident anii [i vie]ile noastre. Dumnezeule mare, c~t de mult [i c~t de proste[te ne putem certa [i tot certa, [i pentru ce? Iar unii dintre noi chiar ne iubim, [i tot ne cert`m, pentru te miri ce, sau pentru n`z`riri sau din simpl` obtuz` \nc`p`t~nare. Dar nu vreau s` merg prea departe cu astfel de g~nduri: sunt la \ndem~na oricui. i, fire[te, degeaba. M-a[ \ntoarce cu mai mult` pl`cere, chiar cu bucurie, la o pild` de bl~nde]e, aceea a \mp`ratului Marcus Aurelius (161-180), care a avut parte de
71
Eseuri morale
vremuri grele, care a petrecut mul]i ani ai vie]ii sale pe front, \n condi]ii aspre. Voi \n[ira c~teva dintre g~ndurile lui, dar nu \nainte de a-l asigura pe cititor c` Marcus, fiind timp de dou`zeci de ani autocrator al lumii, nu s-a purtat niciodat` altfel dec~t g~ndea c` e bine [i spunea c` e bine. Credea, gre[ind, c` bl~nde]ea este irezistibil`, dar cu acest prilej ne aminte[te \n ce m`sur` adev`rata bl~nde]e izvor`[te din ad~nc, nu este niciodat` o poz`, o masc`, un z~mbet mieros [i fals. Vorbele ei sunt delicate, f`r` ostenta]ie de indulgen]`, f`r` grosolane aluzii personale, f`r` ironii ascunse, sunt rostite cu tandre]e [i nu cu am`r`ciune, cu tact [i f`r` a vorbi de sus, cu un ton magistral (XI, 18). mp`ratul diserteaz` aici despre un caz extrem de bl~nde]e, acela c~nd cineva a gre[it sau ne-a gre[it cu ceva [i fa]` de care reac]ia obi[nuit` este m~nia [i efectele ei. Iar \n aceast` privin]` merge destul de departe: dat` fiind existen]a necesar` \n univers a tuturor claselor de oameni tic`lo[i (Este posibil ca \n univers s` nu existe oameni neru[ina]i? Nu, nu este cu putin]`, (IX, 42), trage concluzia c` acest lucru trebuie s`-]i inspire, ca un antidot, bl~nde]e fa]` de un neru[inat sau altul cu care se \nt~mpl` s` ai de a face. Dar [i \n asemenea cazuri e prudent, \[i face scrupule. Dac` a gre[it, acolo e rùl; dar poate n-a gre[it (IX, 38). Pare o predica]ie abstract`, dar textul are nuan]e [i subtilit`]i care dovedesc o rafinat` con[tiin]` moral`: Dac` se afl` \n gre[eal`, arat`-i cu bl~nde]e \ntruc~t a gre[it; iar dac` nu reu[e[te socote[te-te pe tine vinovat; sau nici m`car pe tine (X, 4). tia \ns`
72
Petru Cre]ia
bine c` bl~nde]ea nu este o \ng`duin]` vinovat` [i nici o form` de sl`biciune: i-a asociat \ntotdeauna seriozitatea, fermitatea, spiritul de adev`r [i de dreptate (III, 12; VI 47). Dimpotriv`, socotea c` sl`biciunea rezid` tocmai \n a deroga de la bl~nde]e, \n a te l`sa cuprins de m~nie sau chiar a te da, din team`, b`tut (XI, 9). Am insistat, poate excesiv, asupra cazului lui Marcus tocmai pentru c` la el se vede, din toate m`rturiile, c` la bun`tatea [i bl~nde]ea lui \nn`scute se adaug` o autodisciplin` \ntemeiat` pe principii [i pe exemple. Dar trebuie s` ne ferim de o lectur` naiv` a Medita]iilor sale sau, cum le-am mai putea spune, G~nduri c`tre sine \nsu[i: \mp`ratului nu i-a fost \ntotdeauna u[or. Un cititor atent, mai ales al originalului grec, cu toate nuan]ele sale, simte asta nu arareori. Altfel de ce ar fi scris Marcus sf~[ietorul text din IX, 3: Dac` este ceva care s` te trag` \napoi [i s` te re]in` \n via]a aceasta, ar fi s` po]i trì cu cei care au acelea[i credin]e cu tine. Dar vezi [i tu c` lucrurile nu stau a[a, ce grea [i lung` povar` este reaua \mbinare a vie]ilor. i \]i vine s` spui: Vino mai repede, moarte, ca nu cumva p~n` [i eu s` uit de mine. i moartea a venit la timp, nu ca s`-l \mpiedice de a mai fi el \nsu[i, ci ca s`-l elibereze. Dac` un singur om, \ntr-o singur` \mprejurare a vie]ii, ar g`si \n el, \n amintirea \mp`ratului Marucus, resurse de adev`rat` [i ad~nc` bl~nde]e, cele scrise mai sus nu vor fi fost cu totul zadarnice.
73
Eseuri morale
R`bdarea
Exist` virtu]i mai str`lucite dec~t r`bdarea [i totu[i voi sus]ine aici c` ea trebuie num`rat` printre cele mai \nalte. i [tiu [i de ce n-a dob~ndit rang de noble]e: pentru c` ea nu \ncununeaz` frun]ile marilor protagoni[ti ai istoriei, ale c`peteniilor [i ale eroilor, de ea au avut nevoie cei ce-au trebuit s` rabde, s` \ndure istoria, asupri]ii [i obidi]ii ei. R`bdarea este o virtute pasiv`, ea este de fapt forma pasiv` a curajului, rezisten]a \n timp la rùl din lume. Dar, a[a cum este, r`bdarea poate fi temeiul unei biruin]e. Pentru c` a r`bda nu \nseamn` simplul fapt de a tolera ceva neprielnic sau du[m`nos fiin]ei tale, a te supune f`r` s` cr~cne[ti unei voin]e din afara ta. nseamn` s` ai t`ria de a \ndura, d~rzenia de a r`m~ne \ntreg, st`p~n pe tine, nealterat [i ne\nfr~nt. S` rabzi [i s` taci cum tace [i rabd` p`m~ntul, dar nu la nesf~r[it. R`bdarea implic` un termen final [i totodat` speran]a c` vei ajunge acolo: g~ndul c` trebuie s` a[tep]i doar p~n` vine ceasul cel bun, ceasul c~nd rùl va trece de la sine, istovit sau \ndep`rtat de alte puteri ale lumii, de alte \mprejur`ri ale ei. Sau c~nd tu \nsu]i \]i vei fi str~ns destule puteri, [i destul` obid`, pentru a izbuti s` scapi de ceea ce destul ai r`bdat. Ziua c~nd po]i s` spui: Am r`bdat \ndeajuns. Este ceasul c~nd vei fi biruit [i greaua \ncercare a r`bd`rii
74
Petru Cre]ia
[i rùl pe care l-ai avut de \ndurat. R`bd~nd, trebuie s` [tii c~t s` rabzi: o r`bdare infinit` e sinonim` cu negarea de sine*. Dar mai exist` un fel de r`bdare. A[a cum pentru fiecare fapt` exist` un moment prielnic, un bun prilej pentru izb~nd` (ceea ce grecii numeau kairs ), tot a[a procesele care se desf`[oar` \n lume au nevoie de un timp anume, de durata fireasc` a \mplinirii lor. i nu e vorba numai de procesele naturale, de coacerea holdelor [i de p~rguirea poamelor, de \n`l]area p`durilor, de cele pe care r`bdarea ]`r`neasc` le [tie [i le adast`. E vorba [i de r`stimpul necesar ducerii la bun sf~r[it a proiectelor [i a \nf`ptuirilor noastre, cre[terea copiilor, \n`l]area l`ca[elor, dob~ndirea \nv`]`turii, urcarea \n ranguri, surparea celor rì, str`baterea vechilor m`ri. Sunt acestea [i altele ca ele lucruri care cer timp \ndelungat [i \n care uneori progresul nu e mai v`dit dec~t mi[carea acelor unui ceasornic. R`bdarea de a le face bine [i p~n` la cap`t cere de la noi o bun` cunoa[tere a proceselor \n cauz`, capacitatea de a calcula pe termen lung \ncredere \n \ndep`rtata izb~nd`, discern`m~ntul de a nu confunda \ncetineala cu starea pe loc, mersul cu pas lini[tit [i ferm c`tre un soroc nici timpuriu [i nici
* Exist` totu[i [i tipul de erou etic care rabd` din greu p~n` la cap`t, [i rabd` f`r` n`dejde [i f`r` s` se t~nguiasc`, uneori neverosimil de senin. Cu o resemnare pe care o deduce lucid din natura faptelor [i care nu e difetism, ci, dimpotriv`, singura biruin]` pe care soarta io mai poate concede.
75
Eseuri morale
z`bavnic. R`bdare are cine [tie s` a[tepte. ns` nu doar a[a, \n pustiu, ci [tiind ce anume [i \n ce fel [i c~nd. Altfel r`bdarea r`m~ne o simpl` \nso]ire a trecerii timpului vid. Este r`bdarea zadarnic` [i i se mai spune r`bdare prosteasc`. Nimic nu pune mai bine \n lumin` virtutea r`bd`rii dec~t o privire asupra contrariului ei: ner`bdarea. C~nd ner`bdarea \mpinge la fapt` ea devine p`gubitoare: precipit` [i for]eaz` lucrurile, le face \n prip` [i de m~ntuial`, \ntr-un ritm nepotrivit naturii lor sau \nainte de vreme, se cheltuie[te febril \n clip`. Omul r`bd`tor are un suflet ad~nc [i puternic, cel lipsit de r`bdare este superficial [i f`r` for]` interioar`. C~nd n-are \ncotro [i e silit s` a[tepte s` vin` ceasul, s`-i vin` r~ndul, s`-i vin` [tirea, este cuprins de o nervozitate steril`, de o trepida]ie interioar` care \l macin`, \i lunge[te timpul psihologic [i \l epuizeaz` \n zadar. Dar sunt [i \mprejur`ri \n care el devine o pacoste pentru al]ii. Conversa]ia [i \n genere comunicarea cu asemenea oameni e aproape imposibil`, nu suport` s` a[tepte s`-]i ispr`ve[ti vorba, ]i-o taie, te \ntrerup tot timpul, abia ascult~ndu-te, ei \ntreab`, ei r`spund. Dar nu numai cu spusa ta nu au r`bdare, ci [i cu tot ce faci, cu tot ce face altul dec~t ei. Totul li se pare prea \ncet, nu dintr-o grab` legitim`, ci din pur` impacien]`. Oamenii ace[tia par a trì mereu \n iminen]a unei catastrofe. i se consum` inutil, chinuindu-i [i pe al]ii. R`bdarea se dob~nde[te \n timp. n timpul trecerii veacurilor [i a genera]iilor, cu ritmul lor netulburat,
76
Petru Cre]ia
cum o dob~ndesc ]`ranii, care sunt \n stare s` a[tepte oric~t, pentru c` au a[teptat mereu, din tat`-n fiu. Sau \n timpul unei vie]i, \nv`]~nd s` a[tep]i vremea. Dovad`, extrema ner`bdare a copiilor, care vor s` ob]in` pe loc tot ce doresc, ca \ntr-un basm. La ei e lucru firesc, dar la omul zilelor noastre, la omul modern cum se zice, ner`bdarea a luat propor]ii aproape patologice, de parc` ar fi un copil \nt~rziat. Mult bine ne-ar face s` ne dezmeticim din ner`bdare. De ce at~ta grab`? Exist` o mi[care \n lume pentru protejarea mediului natural. Ar trebui s` ne g~ndim [i la una care s` protejeze timpul de funesta noastr` prip` [i precipitare. Timpul viu are legile lui, cine le \ncalc` stric` buna r~nduial` a lumii [i se \nstrìneaz` pe sine de ea.
77
Eseuri morale
ncrederea
O vreme a st`p~nit printre oameni doar for]a, iar legea era bunul plac al celui mai tare. Apoi au ap`rut, \n cele mai felurite forme, instan]a de arbitraj \ntre p`r]ile aflate \n litigiu, cineva care s` \mpart` dreptatea [i o seam` de reguli ale drept`]ii care au devenit, \n trecerea vremii, legi. Al treilea regn ar fi s` fie acela al iubirii. Dar dac` acesta nu va veni niciodat`, putem spera m`car c` \n \ntregul comunit`]ii umane, \ntre oameni [i \ntre neamuri, va domni c~ndva \ncrederea. Iar p~n` la mai larga [i ipotetica ei r`sp~ndire ar fi de dorit ca \ncrederea s`-[i pun` pecetea pe rela]iile dintre grupuri fie c~t de mici de oameni. ntr-adev`r, dincolo de criteriile de num`r [i de cantitate, binele din lume se hr`ne[te dintr-un soi de exemplaritate inefabil` [i intrinsec` a actelor benefice, prielnice unei \n`l]`ri pe scara demnit`]ii umane [i totodat` \nlesnirii purific`rii leg`turilor pragmatice dintre noi. Cum s` o definim? Pare s` fie o predispozi]ie a cuiva de a crede \n buna-voin]` [i buna-credin]` a semenului sù [i de a nu se \ndoi de manifestarea lor constant`. n aceast` formulare foarte general` intr` tot felul de lucruri, de la a te \ncrede \n punctualitatea cuiva p~n` la aceea de a-i \ncredin]a avutul sau pe copiii tì, de a-i da o misiune important` [i dificil`,
78
Petru Cre]ia
de a-l face depozitarul unui secret important. Iar cel investit cu \ncredere este propriul sù garant, prin simpl` angajare verbal` sau nici m`car at~t. Sunt oameni al c`ror trecut este \n \ntregimea lui o garan]ie [i al c`ror devotament, adesea dovedit sau dovedit doar \ntr-o \mprejurare excep]ional`, este mai presus de orice \ndoial`. Sunt oamenii pe care englezii ]i numesc reliable, adic` vrednici de \ncredere, f`c~nd mare caz de aceast` calitate. Pe de alt` parte exist` oameni pe care \i c~[tig` \ns`[i \ncrederea pe care le-o ar`]i. De unde, invers, reflec]ia lui La Rochefoucauld: Ne\ncrederea noastr` \ndrept`]e[te \n[el`toria celuilalt. Tr`darea \ncrederii cuiva \n noi este o vin` foarte grav`, at~t \n sine c~t [i pentru c` cel \n[elat \n \ncrederea lui \[i poate pierde \n general, \ncrederea \n oameni, ferindu-se chiar de cei cu adev`rat vrednici de \ncredere. Este un fel de a-l mutila moralmente, de a-l determina s` fac` parte din tipul ne\ncrez`torului, al b`nuitorului, al suspiciosului, care este a[a de felul sù, adesea pentru c` se [tie pe sine \nsu[i capabil de tr`darea oric`rei \ncrederi, uneori pentru un interes dispropor]ionat de m`runt. Ne\ncrederea, \nn`scut` sau dob~ndit`, este o infirmitate a sufletului care ne priveaz` nu numai de foloasele \ncrederii, ci [i de bucuria \ncrederii [i de noble]ea ei. De aici g~ndul radical al aceluia[i La Rochefoucauld c` Este mai ru[inos s` n-ai \ncredere \n prietenii tì dec~t s` fii \n[elat de ei. i nu numai \n prietenii tì. Omul \nzestrat cu noble]ea inimii \[i
79
Eseuri morale
acord` \ncrederea a priori, p~n` la proba contrar`. Este la fel de meschin s` fii zg~rcit cu \ncrederea ta, ca [i cu banii tì. Dup` cum meschin este [i omul care nu e \n stare s` primeasc` cu \ncredere binele pe care vrei s` i-l faci, cel care nu crede \n bunele inten]ii [i \n buna-credin]` a nim`nui [i se \ntreab`, \n fa]a unui act generos [i dezinteresat: Oare ce-o fi urm`rind, oare ce-o vrea de la mine. Toat` lumea \l \n[eal`, toat` lumea \l minte, to]i sunt ni[te pref`cu]i. Evident, \ncrederea con]ine, \n principiu, o doz` de risc, riscul de a-]i plasa gre[it \ncrederea c~t` vreme exist` f`]`rnicia, care este o momeal`, o simulare a virtu]ii \n vederea unui folos pe care nu l-ai dob~ndi altfel. Pentru a-l mai cita \nc` o dat` pe La Rochefoucauld, care [tia at~t de multe despre partea nev`zut`, [i neagr`, a albelor noastre virtu]i, ne vom aminti cu ajutorul sù c` nu la pu]ini oameni sinceritatea nu este dec~t o fin` disimulare, menit` s` atrag` \ncrederea celorlal]i. Poate s` par` ciudat, dar acest fel deliberat de a c~[tiga, prin \n[el`ciune, \ncrederea altora mi se pare mai salubru dec~t cazul celor care inspir` pe drept cuv~nt \ncredere [i sunt hot`r~]i s` n-o tr`deze, dar care apoi, din sl`biciune sau l`comie, cad prad` unei ispite [i, tr`d~nd pe cei care au avut \ncredere \n ei, se tr`deaz` pe ei \n[i[i. Pe ei [i principiul moral. i apoi nu e vorba aici numai de moralitate [i de principiul ei. n[elarea \ncrederii noastre r`ne[te \n noi ceva \n acela[i timp foarte ad~nc [i foarte delicat. Ea doare de fiecare dat` ca o iubire tr`dat` [i
80
Petru Cre]ia
adeseori ne pas` mai pu]in de neajunsurile decurg~nd din nerespectarea \ncrederii pe care am acordat-o cuiva dec~t de pierderea unui om \n care aveam \ncredere pentru c` ne era drag [i nu invers. Dac` lucrurile ar sta altfel, atunci ar trebui s` iubim b`ncile elve]iene. Nici m`car pe un slujitor al nostru de \ncredere nu \l avem la inim` doar pentru cinstea sau devotamentul lui fa]` de noi, ci pentru c`, \n \ntregul lui, chiar cu eventualele lui metehne, este omul care este. ntr-o lume \n care ar domni \ncrederea, majoritatea institu]iilor actuale, devenite inutile, ar disp`rea. Iar regnul iubirii ar fi cu mult mai aproape. Dar acestea sunt himere. Mai sigur sunt de faptul c`, dac` a[ mai avea de trìt \nc` o dat` via]a pe care am trìt-o deja, a[ acorda unui prieten \ncrederea mea absolut` [i, p`str~ndu-i-o mereu, l-a[ l`sa s` mi-o tr`deze de at~tea ori p~n` c~nd m-ar iubi. i, \mpreun` cu mine, pe sine, iert~ndu-se \n numele meu.
81
Eseuri morale
Dezam`girea
E curios c~t de pu]in` aten]ie s-a dat, \n instan]` teoretic`, acestei st`ri a sufletului. i totu[i dezam`girile sunt ceva aproape curent, sunt pline de dezam`giri vie]ile noastre. Dezam`girea este \n[elarea \ncrederii sau speran]ei. n contextul dezam`girii \ncrederea [i speran]a pe care am investit-o \n cineva sau \n ceva se dovedesc am`giri, iluzii, p`reri [i a[tept`ri de[arte. Iar \n locul lor r`m~ne nu doar regretul c` ceva nu s-a \mplinit, ci [i c` ne-am putut am`gi sau l`sa am`gi]i. Nu toate dezam`girile sunt de acela[i fel. Sunt unele legitime: \n momentul c~nd ne-am investit \ncrederea [i speran]a, toate aparen]ele erau \n favoarea noastr`, \ntre a[teptare [i viitoarea ei \mplinire nu p`rea s` existe nici o dispropor]ie, eram cu totul \ndrept`]i]i la un grad mare de certitudine. Ca s` survin` dezam`girea nu sunt de conceput dec~t trei cauze: 1. mistificarea: datele oferite speran]ei noastre erau false, dar ni se prezentau, conving`tor, ca adev`rate: 2. realitatea \n care ne-am investit speran]a, pozitiv` la data aceea, s-a alterat pe parcurs; 3. ceva din ansamblul realit`]ii s-a schimbat radical, s-a petrecut ceva imprevizibil, o r`sturnare de situa]ii, o traum`, o catastrof`. n nici una dintre aceste trei situa]ii posibile nu se poate repro[a nimic investi]iei
82
Petru Cre]ia
noastre de \ncredere trecute pe care viitorul a dezmin]it-o. Nici m`car \n prima, pentru c` exist` \n lume mistific`ri perfecte, aparen]e cuceritoare. T`ria Sf~ntului Antoniu nu este aceea de a fi rezistat celor mai ispititoare aparen]e, ci celor mai verosimile dintre ele. Dar de unele dintre dezam`girile noastre nu suntem vinova]i dec~t noi \n[ine. n unele cazuri, pentru c` am suprainvestit speran]`, am supraapreciat abuziv o realitate, am supralicitat-o, orbi]i de intensitatea propriei noastre dorin]e. De fapt nu orbi]i, ci prad` unui miraj, ca acela suscitat de setea extrem`. Astfel, sunt cuprin[i de dezam`gire to]i cei care judec` dup` un singur criteriu sau dup` aparen]e, f`r` s` ]in` seama de complexitatea realit`]ii. O bun` parte din dezam`girea din lume provine din nechibzuin]`, prip` sau superficialitate. Tot a[a p`]esc constructorii de himere, to]i cei care aspir` la ceva ticluit din materia propriilor lor dorin]e [i vis`ri. i la care vor s` ajung` f`r` efort, ca \ntr-un vis fericit. ntr-adev`r, adesea d`m numele de dezam`gire propriei noastre neputin]e de a ne str`dui [i \mplini ceva. De aici vine rùl [i de aici, \n asemenea cazuri, o dezam`gire nejustificat`. i nu vine din prea des invocata dispropor]ie inerent` dintre orice aspira]ii [i orice realizare. Omul s`n`tos la suflet [tie s` se bucure de orice \mplinire a sa, nu o m`soar`, decep]ionat, cu nem`sura viselor sale. Una dintre cele mai dureroase dezam`giri, dezam`girea de sine, este totodat` [i cea mai ilegitim`.
83
Eseuri morale
Un om este dator, \nainte de a se av~nta \n proiecte [i aspira]ii, s`-[i cunoasc` bine \nzestr`rile [i aptitudinile, s` [tie la ce e bun, c~t \l ]in puterile, \n ce exact` m`sur` poate fi acceptat de ceilal]i: s` \nve]e rapid din primele e[ecuri [i s` nu se lase am`git de primele sale succese. S` nu fie \nchipuit, adic` s` nu-[i \nchipuie c` este ceea ce nici nu este, nici nu poate fi c~ndva. i s` se accepte cu senin`tate [i cu deta[are, a[a cum l-a l`sat Dumnezeu, dar nu resemn~ndu-se, pasiv, ci f`c~nd ce \i st` \n putin]` s` scoat` c~t mai mult din ceea ce este cu adev`rat. S` fie om la locul sù, o calitate pu]in glorioas` [i pu]in admirat`, dar \n realitate vrednic` de tot respectul. Oamenii nu se deosebesc numai dup` cum ajung s` fie dezam`gi]i, ci [i dup` cum reac]ioneaz` la dezam`gire. De obicei cel mai rù reac]ioneaz` cei a c`ror dezam`gire nu este \ndrept`]it` sau li se poate imputa. Cei mai mul]i veleitari ai speran]ei se gr`besc s` devin` dezabuza]i, oameni care [i-au generalizat, cronicizat [i conceptualizat, f`r` mare efort de analiz`, primele decep]ii [i care se complac, nevolnici, \n aceast` ieftin` filozofie. n schimb, omul deplin, cel \nzestrat cu d~rzenie moral` [i judecat` cump`nit` [i cu putere de via]`, nu se las` am`git de dezam`gire, [i nu las` ca dezam`girea lui pentru un lucru sau altul s` se transforme \n dezn`dejde. Dezam`girea nu are cum s` nu-i st~rneasc` regrete, cu at~t mai vii cu c~t dezam`girea a fost mai mare; regrete, m~hnire [i, c~nd a fost cu deliberare mistificat, indignare [i chiar dreapt`
84
Petru Cre]ia
m~nie. Dar dezam`girea, oricare ar fi cauzele ei, trebuie dep`[it`. Eventual, asimil~ndu-i \nv`]`tura, se cade s` trecem mai departe, chiar cu riscul de a ne mai \nt~lni cu ea, \n alte \mprejur`ri [i cu alte determin`ri. P`str~nd credin]a c`, atunci c~nd ai \nv`]at s` judeci, s` ri[ti [i s` lup]i, via]a poate fi un loc \n care nu tot ceea ce at~rn` de voin]a noastr` duce la dezdam`gire.
85
Eseuri morale
Suferin]a zadarnic`
O parte din c~te aveam de \ndurat ne vine de la puterile neomene[ti: cataclisme, boli, \ns`[i moartea. C~t le-am z`g`zui, ne cople[esc [i ne b~ntuie. Puterile acestea din afara noastr` [i mai tari dec~t noi sunt totodat` fatale [i inocente. Ele apar ca rele numai \nùntrul suferin]ei omene[ti [i nu avem a ne pl~nge de ele \n fa]a nici unei instan]e. Trebuie s` le r`bd`m [i s` le dep`[im, trec~nd mai departe, dincolo de suferin]` [i de moarte. ns` alte suferin]e, unele s`lbatice, ni le aducem unii altora. O mare parte a istoriei este aceea a unor r`fuieli pr`dalnice [i s~ngeroase [i a unor cr~ncene prigoane [i \mpliniri, care au adus mai mult` suferin]` dec~t poate g~ndul s` cuprind`. Am fost o clip` tentat s` fac un catalog al crimelor istorice, \ns` repede mi-am dat seama c` a le califica drept zadarnice \nseamn` a opera cu o alt` realitate [i cu o alt` defini]ie a omenescului. A[a cum suntem, o parte constitutiv` din natura noastr` este rea, [i f`r` partea aceasta am fi o alt` specie, utopic`. Desigur, nu suntem doar rì, suntem fiin]e amestecate [i ambigue, cu o cump`n` ciudat` \n noi \ntre bine [i rù, \ntre cruzime [i \ndurare, \ntre ce suntem [i ce am putea fi. Astfel c` m` voi m`rgini s` vorbesc despre acele suferin]e pe care singuri ni le facem, de care ne-am putea lipsi [i care, privite \n
86
Petru Cre]ia
ad~ncul lor, par cu adev`rat zadarnice. Se nasc din idei gre[ite sau din simpl` ignoran]`, din n`zuin]e de[arte, din spaime iluzorii, adesea dintr-o pragmatic` defectuoas`. Iat`, p`trunde \n noi, din slaba noastr` judecat`, c~te o idee care ne st`p~ne[te, cenzur~ndu-ne pornirile cele mai fire[ti. Ne supunem de bun`voie [i adesea obsesional unor precepte z`natice, z`mislite din cine [tie ce interese mercantile ale altora sau r`t`ciri ale propriei noastre min]i, iar zilele noastre se umplu de opreli[ti [i de remu[c`ri. Pot fi re]ete igienice sau dietetice, medicale sau menajere, dar pot fi, la alt nivel, anumite credin]e, maniacalit`]ile chinuitoare ale supersti]iilor sau imperativele unei religiozit`]i rù g~ndite sau rù asimilate, cu care singuri ne asuprim [i ne \nnegur`m. Este un p`cat fa]` de Domnul s` ni-l \nchipuim ca pe un Dumnezeu tiranic, \ncruntat [i c~rcota[, cer~ndu-ne s` ne supunem neclintit unor forme f`r` noim` [i unor prohibi]ii nefire[ti. Unde s`-i fie iubirea, bl~nde]ea [i \ndurarea? Pe de alt` parte, c~t` suferin]` \n noi [i \n al]ii c~nd ne l`s`m sufletul n`p`dit de buruieni[ul unor pasiuni inferioare [i pernicioase. C~te vie]i nu-[i mai g`sesc odihna prad` unor gelozii mistuitoare [i f`r` temei, unor josnice invidii, unor susceptibilit`]i neverosimile. Cui sluje[te s` ai un suflet ve[nic ne\ncrez`tor, s` alegi doar rùl din orice, s` trìe[ti \n zavistie [i \n ur`? i c~]i oameni nu [i-au irosit puterile lor adev`rate de dragul unor ambi]ii pentru care nu erau f`cu]i? i apoi c~t chin \n jurul celor care cred
87
Eseuri morale
c` voin]a lor este lege [i c` dreptate pot avea numai ei [i care, \n numele acestei am`giri \i asupresc, \i umilesc [i \i ]in vinova]i pe to]i ceilal]i. Sau \n jurul c~te unei \nd`r`tnicii obtuze care se d` drept d~rzenie [i consecven]`. i ce s` mai spunem de mizeriile pe care, \n numele chibzuin]ei, le produce meschin`ria, zg~rcenia sordid` care ne face mai s`raci dec~t suntem, [i mult mai ur~]i. i mai exist` o meteahn` dezastruoas`, care ]ine de proasta r~nduial` a vie]ii, de neaten]ie, de neglijen]` [i de del`sare [i duce la neajunsuri at~t de u[or evitabile. Pentru a nu mai vorbi de naturile structural anxioase, de obicei nereflexive [i incapabile s` \nve]e din experien]`, [i a c`ror via]` este un lung supliciu, pentru ei [i pentru cei din jur. Ei sunt adev`ra]ii protagoni[ti [i martiri ai suferin]ei zadarnice. Nu e p`cat de toate acestea [i, \n lipsa lor, oare nam fi cu mult mai ferici]i? Triste z`d`rnicii, care ne macin` vie]ile [i ne r`pesc bucuria de a trì. Nu numai mintea ci [i sufletul se poate cultiva, c~nd ai \nclinare c`tre cultura sufletului, [i mai ales c~nd te g~nde[ti, m`car din c~nd \n c~nd, c` poate gre[e[ti, c` poate se afl` sub cer lucruri la care filozofia ta nu viseaz`, c` poate ar fi bine s` te schimbi, s` ie[i din iner]ia [i din cercul orb al sinelui. Prea multe sunt suferin]ele care nu depind de noi ca s` nu merite s` \ncerc`m s` le alung`m pe cele, at~t de zadarnice, care \[i au ob~r[ia \n gre[ita a[ezare a sufletului nostru.
88
Petru Cre]ia
Vìc`reala
Teofrast, discipolul lui Aristotel [i succesorul lui la conducerea [colii (secolul IV), \[i \ncepea fiecare dintre cele treizeci de Caractere (Pref`cutul, Pis`logul, Trufa[ul, Clevetitorul etc.) cu c~te o defini]ie concis`. Ca s` procedez la fel, voi spune c` vìc`reala este \nclinarea unor oameni de a se pl~nge mai mult [i mai des dec~t ar fi cazul de ceea ce li se \nt~mpl`. Sau, mai pe scurt: vìc`reala este expresia unei dispropor]ii \ntre suferin]` [i protest. Ea nu trebuie confundat` cu propensiunea de a vedea rùl \n toate, [i numai rùl, care este o hipertrofie a spiritului critic. C~rtitorul sau cusurgiul se instituie \n instan]` de judecare a realului, \[i d` aere de competen]` [i de obiectivitate, d` sentin]e [i \mparte pedepse \n numele criteriilor sale, pe care le socote[te infailibile. El \[i arog` o misiune, deci un rol activ. n schimb, vìc`re]ul nu este dec~t o biat` fiin]` oropsit` care p`time[te [i se vait`, [i se tot vait`, de ce [i c~te are de \ndurat. Fire[te, nimeni nu spune c` trebuie s` trìe[ti r`bd~nd [i t`c~nd. i nici c`, atunci c~nd e vorba de suferin]e reale, a te pl~nge de ele nar fi o u[urare necesar`. Uneori e tare bine s`-]i spui n`duful [i s` te mai r`core[ti. Doar c` trebuie s` existe o propor]ie rezonabil` [i un adresant adecvat, de preferin]` \nsu[i autorul rùlui incriminat sau
89
Eseuri morale
cineva care poate s`-l \ndrepte. Vìc`re]ul se t~nguie \ns` f`r` istov la cine st` s`-l asculte sau n-are \ncotro. i, dac` n-are auditor, se jeluie[te singur [i umbl` prin cas` suspin~nd din greu. Dar care s` fie, de fapt, obiectul recrimin`rilor sale? Dac` te ui]i mai atent, consta]i c` este ceva foarte cuprinz`tor, via]a, soarta; iar faptele invocate sunt doar exemplific`ri mereu la \ndem~n` ale unui martiriu permanent. Vìc`re]ului \i este \ntotdeauna prea cald sau prea frig, [i, \n genere, nimic nu vine spre el \n cuvenita m`sur`, doar \n caren]` sau \n exces. Mai mult, simpla \ndeplinire a \ndatoririlor care \i revin \n chip normal este resim]it` de el ca o corvoad` [i ca un sulpiciu. i, fiind pasiv, a[teapt` mereu ca al]ii s` se osteneasc` \n locul lui, ba chiar, dac` aceia nu se gr`besc s` o fac`, le caut` vin` [i se simte nedrept`]it. Astfel c` sc~nce[te sau bomb`ne mereu, c~nd nu ]ip` ca din gur` de [arpe, cìndu-se [i afurisindu-[i zilele. Totul \i este prea greu sau prea a sil` nu neap`rat pentru c` ar fi slab de puteri sau lene[, ci pentru c` nu [tie s`-[i accepte via]a. i ca atare nici nu se poate bucura de ea, cu at~t mai mult cu c~t acest fel de om nu are destul` imagina]ie ca s`-[i reprezinte ce \nseamn` adev`rata suferin]` [i nici destul spirit de observa]ie, sau interes pentru al]ii, ca s`-[i compare soarta cu a lor. i nici destul` con[tiin]` de sine ca s`-[i dea seama c` multe din c~te le are cu adev`rat de p`timit nu vin din altceva dec~t din nepriceperea lui de a trì. Vìc`re]ul este un foarte trist caracter: via]a i se pare o cazn`, iar pe cei din preajma lui \i disper` cu jelania lui ne\ncetat`.
90
Petru Cre]ia
Se va zice c` e vorba de cazuri r`zle]e [i de oameni nu tocmai normali. Dar nu e a[a. E plin` lumea de vìc`re]i [i de t~nguirile lor. Iar cei care, av~nd sentimentul propor]iilor, disciplin` interioar` [i cuvenita decen]`, dep`[esc t`c~nd sau chiar z~mbind inconveniente [i disconforturi minore, trec neobserva]i, sau par bizari, ni[te r`t`ci]i \n lumea marilor clamori pentru nimicuri erijate \n suplicii.
91
Eseuri morale
Curajul
Curajul pare ceva foarte simplu: ne\nfricarea \n fa]a primejdiei, puterea [i d~rzenia de a o \nfrunta, indiferent de urm`ri. Este asumarea deliberat` a unui risc [i este, dintre toate virtu]ile omene[ti, cea mai \nstrìnat` de ad~nc \nr`d`cinatul nostru instinct de conservare. Ea dovede[te a[adar c`, \n fondul ultim al naturii noastre, exist` o motiva]ie mai puternic` dec~t aceea de a ne mul]umi s` subsist`m oricum. n ultim` analiz`, omul curajos este cel pentru care o form` anume de via]` asumat` f`r` risc, [i chiar via]a \ns`[i, au mai pu]in pre] dec~t hot`r~rea irevocabil` de a o dep`[i cu riscul \nfr~ngerii, al pierzaniei sau al mor]ii. F`r` curaj ne-am mul]umi s` fim, \n obid`, multul pu]inul care suntem. Ne\nfricarea este o for]` care func]ioneaz` \mpotriva \mp`c`rii iner]iale cu datul, care tinde s` rup` \ngr`dirile hot`r~te de cei c`rora le e de folos s` ne supun`, zeii, natura, rentierii \nfric`rii noastre. Suntem datori s` spunem c` virtutea curajului nu este \n mod obligatoriu asociat` cu un principiu moral. Curajos poate fi [i t~lharul sau asasinul, [i cel setos de putere [i cel care \[i pune avutul la cheremul norocului; mercenarul f`r` ideal, aventurierul f`r` scrupule, cuceritorul feroce [i lacom, tri[orul, speculantul, teroristul, slujitorii celor mai funeste cauze.
92
Petru Cre]ia
Curajul este o form` a energiei psihice care se poate umple cu orice con]inut. Oricare i-ar fi mobilurile, tot curaj se cheam`, [i nici o instan]` juridic` sau moral` nu condamn` pe cineva pentru curajul cu care a \nc`lcat legea, ci doar pentru c` a \nc`lcat-o. Fie zise acestea pentru a clarifica no]iunea. Dar [i mai de folos este s` ne g~ndim aici la curajul care face mai frumoas` lumea. El, \n esen]a sa, nu este doar un act de con[tiin]` care a[az` anumite valori mai presus dec~t orice profit \njositor [i dec~t via]a \ns`[i, ci totodat` un act absolut de voin]` care instituie acele valori \n realitate [i ilustreaz` demnitatea omenescului. Sunt \ns` anumite distinc]ii de f`cut. Cea mai important` pentru noi to]i este aceea dintre curajul care se manifest` \n cump`na [i \n slava unei clipe [i cel care d` con]inut [i noble]e duratei unei vie]i. Cel dint~i, c~nd nu este un simplu acces de pasionalitate oarb` (cu cele mai diferite motiva]ii) este expresia, \ntr-o \mprejurare hot`r~toare, a unei n`zuin]e ideale mai imperioase dec~t orice calcul de pruden]` sau de izb~nd`. n asemenea clipe s`v~r[e[ti, cu orice pre], ceea ce, nes`v~r[ind, ai tr`da tot ce te define[te [i d` vie]ii tale un sens: dragostea pentru o comunitate sau pentru un om, onoarea, demnitatea, crezul tù, credin]a altora \n tine, principiul de coeren]` [i de statornicie al vie]ii tale, adic`, de fapt, exemplaritatea ta moral`, asumat` ca o datorie fa]` de cei pentru care \nsemni ceva. Giordano Bruno, refuz~nd s`-[i renege filozofia [i \nfrunt~nd moartea pe rug, a
93
Eseuri morale
contribuit la crearea unor forme de civiliza]ie mai \nalte: nu a fost doar un martir, ci [i un martor pilduitor, flac`ra unei exigen]e a spiritului \n universal. Cenu[a lui [i a altora ca el s-a risipit \n istoria lumii ca un polen care a dat road` unui [ir lung de genera]ii. Curajul are aceast` putere f`r` seam`n: c` poate \nfr~nge ceea ce altfel ar fi de ne\nfr~nt [i totodat` c`, fie [i biruit, spore[te zestrea condi]iei noastre cu ceva care nu-i mai poate fi luat niciodat`. Din vechime p~n` \n t~rziul vremii, sute de cet`]eni au ales s` moar` p~n` la ultimul om, cu copii cu tot, ca s` p`streze \ntreag` m~ndria ob~r[iei lor, a datinilor [i a credin]ei \n care au trìt veacuri de-a r~ndul. i au intrat \n nefiin]` afirm~ndu-[i astfel, inalterat`, identitatea.Curajul este [i aceasta: s` fii tu \nsu]i, p~n` la cap`t. El este deci o specie superioar` ([i numai omeneasc`) a instinctului de conservare: nu a vie]ii, ci a sensului ei, nu a identit`]ii empirice, ci a celei ideale. Dar mai exist` [i cealalt` form`, mai pu]in spectaculoas`, a curajului. Cea care, ceas de ceas, zi cu zi, prin vicisitudini [i ani, ne face s` \nvingem descurajarea, nelini[tea, uitarea, plictisul rutinei, sa]iul, \ngustimea, nedrept`]ile [i ingratitudinile de r~nd, lenta erodare a energiilor [i a r`bd`rii noastre. Nu este pu]in lucru [i nu are r`splata vreunei glorii. C~teodat` e cr~ncen`: s`-]i cre[ti, \n durere, copii rù n`scu]i, s` \ngrij`[ti ani [i ani p`rin]i neputincio[i, s` trude[ti c~ine[te pentru pu]in [i s` pierzi [i ce ai, s` rabzi f`r` murmur chinurile trupului, s` fii obscurul erou al unei dìnuiri.
94
Petru Cre]ia
C~t ar p`rea de ciudat, exist` o rela]ie \ntre d~rzenia de a rezista f`r` s` te dai b`tut la focul sc`zut al canonului zilnic [i o form` extrem` a curajului: rezisten]a la tortur`. Pu]ini putem s` ne imagin`m ce \nseamn` asemenea lucru [i ce rol are el \n istoria demnit`]ii omene[ti. Dar cum s` scrii despre curaj f`r` s` te \nchini la memoria celor care, \ndur~nd iadul pe p`m~nt, din partea unor tor]ionari care nu erau demoni, ci oameni, n-au tr`dat pe nimeni [i nimic. Fa]` de acest fel de curaj, curajul altor lupt`tori ne\nfrica]i st` poate cu un rang mai jos \n ierarhia vredniciei de a fi om. Cei care au rezistat ne\ntina]i la schingiurile de care a prisosit acest veac sunt cei ce ne-au izb`vit, \n fa]a Domnului, de ru[inea de a-l fi trìt. Sunt sfin]ii acestei \nspìm~ntoare vremi, iar trupurile lor sf~[iate [i batjocorite au a sta \ntinse pe lespezile neuit`rii. mpreun` cu aceia, mul]i de nimeni [tiu]i, care s-au dus c`tre moarte cu senin`tate, unii dintre ei z~mbind. Un os~ndit a spus, \ntr-un alt veac, [i \n ajunul execu]iei: M~ine o s` fie o zi cam grea. i al]ii [i al]ii: cei ce au primit sau au cerut s` moar` ca s` nu moar` al]ii, cei care au murit pentru dreptate, [tiind bine c` mult` vreme str~mb`tatea va fi preasl`vit` [i biruitoare, cei care le-au spus de la obraz asupritorilor cine sunt [i c~t le este pre]ul, \n timp ce ace[tia r~deau [i le zdrobeau m~inile [i fruntea, cei care au pierdut ce le era mai drag [i au mai \ndurat s` trìasc`, a[tept~nd, r`bd`tori, s` vin` ceasul cuvenitei pedepse. i \nc` o specie, de care rar se pomene[te: cei care [i-au pus
95
Eseuri morale
curajul vie]ii lor acolo unde nu se cuvenea [i au [tiut s` simuleze, \n ceasul isp`[irii, o abject` la[itate, ca s`-[i dezmint` trecutul [i s` nu r`m~n` pild` de curaj dùn`tor. Dar frica, dar spaima, f`r` de care curajul nu ar fi dec~t s`lb`ticie leonin` sau \ncumetare f`r` minte? Cum s` dai pre] curajului f`r` a-i [ti pre]ul, f`r` a \ncerca s` sim]i cum se ridic` el peste oarba noastr` sete de via]` [i f`r` a \n]elege, cu \ndurare, c` unii dintre noi pot ajunge la cap`tul curajului lor? Sau cum s` ui]i c` oameni care s-au ar`tat adeseori bicisnici [i la[i, iar mai apoi, m~na]i de puterile ascunse sau p`strate \n ei, s-au izb`vit, risc~nd imposibilul, biruind sau pierind? Sau cum am putea uita, noi to]i cei m~ntui]i prin el, c` Isus, pe cruce, a strigat, ca om pieritor [i chinuit, Tat`, de ce m-ai p`r`sit? Ajung` at~t, oric~te ar mai fi de spus. Mai pun` cititorul de la el [i din el. ns` nu doar acum, c~nd cite[te, ci trìnd [i p`timind, tem~ndu-se cum ne temem cu to]ii [i \nfr~ng~ndu-[i teama de c~te ori poate, adùg~ndu-i lumii curajul sù.
96
Petru Cre]ia
Speran]a
Speran]a este una dintre marile puteri ale sufletului, iar cu c~t sunt mai silnice \mprejur`rile, cu at~t avem nevoie de mai mult` t`rie ca s` le \ndur`m, s` le \nfrunt`m [i s` le dep`[im. Defini]ia speran]ei este simpl`: ea este credin]a, c~nd mai neclintit` [i c~nd mai [ovìelnic` (dup` oameni [i \mprejur`ri), c` ceasul \ncerc`rii [i al rùlui va trece [i c` va veni vremea binelui [i a \nsenin`rii. T`r~mul speran]ei este viitorul, care, cum bine [tim, este mai \ntotdeauna incert. Speran]a ne ajut` s` credem c`, \n ciuda a orice, c~ndva binele ne va despov`ra de rù. Fire[te, a g~ndi a[a cere oarecare chibzuin]`, un grad anume de \ntemeiere pe premisele obiective ale realit`]ii. Un calcul de probabilit`]i, aprecierea ra]ional` a raportului dintre datele existente [i for]ele, manifeste sau latente, care tind s` le modifice \n sensul sperat. Dar nu aceasta este natura esen]ial` a speran]ei, care, dac` nu este mai presus de orice calcul, r`m~ne un simplu [i rece efort de prognoz`. Ca s` fie o putere a sufletului, speran]a trebuie s` aib` \n miezul ei ceva ira]ional, chiar absurd, o \ncredere aproape necugetat` \n biruin]a binelui, care s` fie mai puternic` dec~t orice dezn`dejde. Este o alegere, dintre toate c~te sunt cu putin]` pe p`m~nt, a posibilului bun. Nu este vorba aici de
97
Eseuri morale
banalul optimism, adesea superficial [i adesea lesne de spulberat, ci de o d~rzenie lùntric`, de o lumin` perpetu` \n bezna lumii. i spune Iov Domnului: Mi-ai smuls n`dejdea ca pe un copac. Iar Sf~ntul Pavel, vorbind despre Avraam, zice: N`d`jduind \mpotriva oric`rei n`dejdi, el a crezut, [i astfel a ajuns tat` al multor neamuri [i, altunde, vorbind despre Sara: Credin]a este o \ncredere neclintit` \n lucrurile n`d`jduite, o puternic` \ncredin]are despre lucrurile care nu se v`d. Po]i spera s` nu pierzi ceea ce ai sau s` dob~nde[ti ceea ce \]i lipse[te, temeiul n`dejdii tale acela[i este: c` se afl` cumva o cale prin Valea Pl~ngerii [i a Mor]ii pe unde, totu[i, se str`bate dincolo. F`r` alt` c`lùz` dec~t Speran]a. Ea poate fi numai o am`gire. Mul]i au pierit sau au pierdut n`d`jduind. Dar cei mai mul]i dintre biruitori au biruit sub semnul ei. i apoi, mai sunt to]i cei \mpila]i [i obidi]i care, \n dezn`dejdea lor, au sperat mereu \ntr-o sc`pare sau m`car \ntr-un r`gaz, c~t s`-[i trag` sufletul [i s`-[i numere mor]ii. At~]ia dintre ei au umplut \ns` cu le[urile lor chinuite gropile comune ale istoriei. Dar peste ele au trecut cei pe care i-a izb`vit, d~ndu-le puteri mai presus de fire, acest miraj de esen]` divin`. i apoi, sunt cei mai buni dintre noi, care n-au sperat, sau n-au mai sperat nimic pentru ei, ci pentru ai lor [i pentru urma[ii lor, sau pentru cei pe care iau socotit, mai mult dec~t pe ei, predestina]i biruin]ei. nfr~n]i ei \n[i[i de marile brutalit`]i [i
98
Petru Cre]ia
samavolnicii ale istoriei, ei n-au trìt zadarnic [i n-au murit zadarnic, pentru c` speran]a investe[te realitatea cu ceva care o transcende sau o scoate din f`ga[ul ei. Ferici]i cei care n`d`jduiesc, c`ci a lor va fi \mp`r`]ia binelui nev`zut. Mul]i dezn`d`jduim, dar nu \ntru totul. Iar speran]a este [i aceasta: ceva care, cotropit fiind de dezn`dejde, n`d`jduie[te \nc`. Trecu]i dintr-o vitregie \n alta, tulbura]i \n loc s` fim limpezi]i, r`ni]i \n loc s` fim vindeca]i, prad` l`comiilor [i prad` minciunii, s` mai zicem o dat`, cu ni[te vorbe scrise c~ndva, demult: Dar, iat`, tot mai zg~riem pe st~ncile prea tari, posaci [i \nd`r`tnici, efigia f`r` de seam`n, alb`, a speran]ei.
99
Eseuri morale
Triste]ea*
Cineva care ar vrea s` \ntemeieze un Muzeu al Triste]ii ar trebui s` adune acolo toate imaginile, toate textele [i toate muzicile din secole [i din continente care sunt tezaurul milenar al triste]ii, documentele ei de vechime [i de noble]e. Arhitectura \ns`[i a acestui muzeu ar trebui s` fie cumva trist`, dac` a[a ceva ar fi cu putin]`. Doar lungul timp, amintirea [i uitarea pot cufunda \n triste]e structurile ei. Sau trecerea \ntr-un alt regim al luminii, cum ar fi acela de a fi ve[nic sub razele soarelui negru al Melancoliei. Ar trebui s` se afle acolo [i un Dic]ionar al triste]ii, din care s` nu lipseasc` nici cel mai obscur cuv~nt rostit \n limba cea mai uitat` [i care s` fi exprimat c~ndva vreo nuan]` c~t de fugar` a triste]ii. C~t despre ce s-a scris, \n vers sau \n proz`, o simpl` antologie a triste]ii n-ar fi de ajuns, este nevoie de un Corpus Magnum Tristitiae, \n care s` se ale tot, chiar tot, de la \nceputuri p~n` ieri, de la triste]ea cea mai efemer` (scris` s` fi fost) p~n` la triste]ea cea mai
* De (re)citit din Cioran, \n Pe culmile disper`rii, capitolele Melancolia (p. 44-52) [i Asupra triste]ii (p. 6265), precum [i (p. 157-158); cf. Cartea am`girilor; p. 26 [i (148-150). De asemenea, indispensabil este capitolul Despre melancolie din Andrei Ple[u, Pitoresc [i melancolie, [i bibliografia citat` de autor. 100
Petru Cre]ia
impalpabil` [i diafan`. Iar istoria lumii s` fie altfel periodizat`, dup` s`r`cia sau bel[ugul de triste]e care \nso]e[te timpul [i d` vremilor o anume lumin` a lor. n perspectiva himeric` a acestui muzeu voi \ncerca aici, ca act preliminar, s` \n]eleg mai \n ad~nc ce e triste]ea. La temelie stau, fire[te, dou` senza]ii polare, pl`cerea [i durerea, pornind de la care s-a construit tot sufletul nostru de sentimente, emo]ii [i pasiuni, distinc]ia polar` originar` p`str~ndu-se \n seriile pl`cere (ca sentiment) bucurie fericire [i durere (ca sentiment) triste]e nefericire. Se va observa c` triste]ea, care corespunde bucuriei, ocup`, \n propria sa serie, un loc median. Pe de alt` parte, ea nu face parte dintre sentimentele primare, ca iubirea [i ura. Acestea dou` sunt legate, prin r`d`cinile lor, de via]` [i de moarte, \n schimb triste]ea pare a fi \ntre regnuri, ca o bucurie c`zut` sub umbra durerii, ca via]a sau iubirea sim]ite \n perspectiva mor]ii. Dar nu e a[a. Triste]ea nu e un sentiment primar [i elementar, dar nu este nici un sentiment mixt, ci unul pe c~t de simplu pe at~t de greu de surprins \n esen]a lui. Triste]ea este opusul bucuriei, sau, \ntr-o terminologie mai popular` [i mai frust`, al veseliei. Trec~nd de la bucurie (veselie) la triste]e, sufletul nu trece de la lumina zilei la \ntunericul nop]ii, ci intr` \ntr-o lumin` de asfin]it, \ntr-un fel de penumbr` sau de clar-obscur. n acest sens, triste]ea este o \nnegurare a orizontului bucuriei sub imperiul unei dureri. n acest sens, exist` tot at~tea feluri de triste]e c~te
101
Eseuri morale
feluri de durere. Dar \ntre durere [i triste]e sunt cel pu]in dou` deosebiri fundamentale: triste]ea, spre deosebire de durere, nu poate fi niciodat` subit`, violent` [i brutal`. Am putea zice chiar c` triste]ea este ceea ce r`m~ne dup` violen]a durerii, o stare rezidual`, difuz` [i (iar aceasta este a doua deosebire) care niciodat` nu poate fi punctual` sau momentan`: triste]ea e o durere atenuat` care se instaleaz` \n timp. i totodat` \n \ntreg cuprinsul sufletului. Durerea, de[i, pentru un timp determinat, eclipseaz` cu umbra ei toate celelalte zone ale sufletului, le ilumineaz` sau le paralizeaz` pe toate cu fulgerul ei, nu le implic` substan]ial \n durata sa. Triste]ea, care nu e concentrat` [i virulent` ca durerea, ci difuz` [i calm`, este ca o culoare care, dizolv~ndu-se, confer` nuan]a ei \ntregului cuprins. O alt` distinc]ie de f`cut trebuie s` recurg` la terminologia din muzic`. Spre deosebire de durere, triste]ea e \ntotdeauna \n minor ca tonalitate [i, ca ritm, este \ntotdeauna andante [i largo. O triste]e \n major sau desf`[ur~ndu-se allergo, vivace sau nu, este o contradic]ie \n termeni. Iar triste]ii \i este dat s` suspine, chiar s` z~mbeasc`, poate cu ochii \nnoura]i sau doar m~hni]i, dar \n sfera ei diafan` nu se aude niciodat` hohot sau strig`t. Un bun discurs despre triste]e trebuie \ns`, de la bun \nceput, s` fac` o distinc]ie fundamental`: aceea dintre triste]ea existen]ial` pe care o sim]im noi \n[ine, ca p`timire personal`, [i este legat` fie de evenimentele trìte de noi, fie de rela]ia noastr`
102
Petru Cre]ia
global` cu lumea, fie de o schimbare mai ad~nc` a felului nostru de a reac]iona la ele; [i triste]ea contemplativ`, pe care o sim]im privind lumea, \nt~mpl`rile [i rostul ei, care e \n func]ie de forma sensibilit`]ii noastre istorice sau cosmice. Ce poate aduce triste]e vie]ii noastre irepetabile, singura nou` dat`? Toate triste]ile, de la cele u[oare la cele grele [i sf~[ietoare, par s` ]in` de una sau alta dintre aceste dou` p`timiri: triste]ea pentru ce am iubit, am avut [i acum am pierdut; triste]ea pentru ceva dorit [i nedob~ndit sau de nedob~ndit niciodat`. Marea triste]e care ne poate cuprinde atunci c~nd, dup` o \ndelungat` str`danie, ne-am atins pe deplin ]elul, triste]e f`cut` din extenuare, dintr-o imperceptibil` dezdam`gire [i dintr-o senza]ie insidioas` de vid, intr` \n sfera nostalgiei care \nso]e[te orice sf~r[it: cu orice biruin]` ceva din via]a noastr` se \ncheie, ceva care ne-a \nsufle]it \ndelung \nceteaz` \n noi. Se [tie c` Edward Gibbon, cel care a scris Declinul [i c`derea Imperiului Roman (1776-1788), la sf~r[itul celor treizeci de ani de munc` asidu` a sim]it, \ncheindu-[i lucrarea, o mare triste]e. i chiar cu orice pl`cere consumat` p~n` la paroxismul ei [i dup` care r`m~n` triste]ea ca sa]ietate sau ca gol: via]a, \n noi, a pierdut ceva din ea \ns`[i. Dar acesta este un caz mai special [i mai subtil: toate pierderile [i toate desp`r]irile, oricare le-ar fi fost nemijlocita durere, las` dup` ele o mai scurt` sau mai lung` d~r` de triste]e, mai molcom` dec~t durerea, dar umpl~nd sufletul, p~n` \n cele mai ascunse unghere ale lui, cu
103
Eseuri morale
un fel de cea]` de lacrimi. Iat` durerea mor]ii cuiva mult iubit, un caz extrem, care din durere devine triste]e, apoi, \ncet, prin ani, aproape uitare, apoi diafana triste]e a \ns`[i uit`rii. Sau triste]ea amintirii dup` ce uitarea p`rea s`-[i fi f`cut lucrarea ei \nceat` [i c~nd auzirea unui c~ntec vechi sau a unui glas asem`n`tor, revederea unui loc fac din nou trec`tor sf~[ietoare o triste]e aproape irosit`, f`c~nd s` reverbereze iar`[i \n noi marile, pierdutele ecouri ale iubirilor moarte. N-a[ [ti s` spun, [i nu este suflet omenesc care s` [tie s` spun` pe deplin ce a fost \n sufletul lui Isus \n noaptea aceea din gr`dina Ghetsemani. Dup` Cin` \i las` pe ceilal]i apostoli acolo, lu~nd cu el doar pe Petru [i pe cei doi fii ai lui Zebedeu, Iacob [i Ioan. Iar acestora le spune: Sufletul meu este cuprins de o \ntristare de moarte (Matei, 26, 38 [i Marcu, 14,34). Dup` aceea se roag` tat`lui sù \n dou` r~nduri, implor~ndu-l s` \ndep`rteze de la el paharul acela al suferin]ei [i al mor]ii. Iar celor trei ucenici le spune \ntr-un r~nd, \n zbuciumul acelei nop]i: Duhul este plin de r~vn`, dar carnea e slab` Dac` adùg`m la acestea triste]ea infinit` a strig`tului de pe cruce: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai p`r`sit! (Matei, 27, 47 [i Marcu, 15, 34, cf. Psalmi, 21, 1) putem [ti c` a existat \n lume o asemenea triste]e, a unei fiin]e omenesc-divine, [i, ca triste]e omeneasc`, o putem \n]elege [i ve[nic \mp`rt`[i. Dar poate fi triste]ea lui Iisus o triste]e numai [i numai omeneasc`?
104
Petru Cre]ia
Cel`lalt fel de triste]e, cea care \nnegureaz` sufletul pentru ce n-am avut [i nu ne va fi dat s` avem, este [i ea reductibil` cumva la cea dint~i. Nu pentru c` am putea pierde ceea ce n-a fost niciodat` al nostru, ci pentru c`, dup` ani de via]` a sinelui [i de primenire a lui la vechiul loc al iubirii \n suflet toarce mutul Regret \nf`[urat \n v~nt. Dar s` ne g~ndim [i la triste]ea aspira]iei zadarnice, care pare a avea dou` vremi, dintre care prima ar fi aceea a t~njirii, a ner`bd`rii, a neputin]ei de a avea imediat [i deplin ceea ce at~t de aprig dorim: oameni sau st`ri de lucruri, obiecte ale iubirii, ale ambi]iei ori ale vanit`]ii noastre. Numai c` toate acestea sunt mai aspre sau mai clemente dureri. Ele nu sunt triste]e. Triste]e poate s` fie numai \n anumite forme mai difuze, mai calme [i mai elegiace ale dorului, c~nd el este adiere [i boare, nu n`prasnic v~nt, uneori unpl~nd de o lin` triste]e tot ce ne-a r`mas de trìt. i nu arareori transform~ndu-se pentru totdeauna \ntr-una dintre cele mai ad~nci [i mai cuprinz`toare: triste]ea sinelui de sine, f`cut` din cenu[a multor arderi [i din m~lul amar al unor vise aproape uitate ]i \ncununat` de singur`tate, de marea singur`tate a sinelui cu sine. Dac` toate acestea sunt oarecum limpezi, atunci putem proceda, fie [i sumar, la o analiz` a triste]ii dup` v~rstele sufletului. Triste]ea copiilor care au pierdut ceva esen]ial sau sunt mereu priva]i de bucuria lor, teribila triste]e a adolescen]ilor grei de dorin]e, slabi de puteri, vis`tori p`tima[i [i perplec[i
105
Eseuri morale
ai unor vise obscure sau confuze, dulce otr`vi]i de un prea devreme care li se pare, deja cerni]i, un prea t~rziu. Dar locul \mp`r`tesc al triste]ii, al triste]ilor de orice fel, este v~rsta t~rzie, cea din urm`, b~ntuit` de amintiri, de nostalgii, de regrete, cu orizontul speran]ei \nchis. Dar a]i v`zut c~t de frumo[i sunt b`tr~nii care-[i ascund cu nobil` discre]ie triste]ea, dar pe care nu pot s-o ascund` de tot, li se str`vede \n c~te o privire, \n c~te o expresie, \n c~te un gest? Dar fiin]ei pieritoare nu i-a fost dat s` simt` doar triste]ea ei, ca ins p`timitor [i iubitor. Exist` \n noi puterea de a dep`[i cercul \ngust al sinelui [i de a trì triste]ea altora, care poate nici nu-[i dau seama c~t ar putea fi de tri[ti. i nu este \n joc aici o mi[care generoas` a inimii plin` de mil`, ci o aptitudine [i mai \nalt spiritual`: aceea de a sim]i triste]ea inerent` condi]iei noastre, a tuturor c~]i ne na[tem [i ne pierdem sub cer. Putem sim]i comp`timire pentru un om sau altul sau pentru copii vitregi]i, b`tr~ni din aziluri, triburi care se sting, oameni dezr`d`cina]i, pribegi sau \nfr~n]i, \n genere pentru cei care au pierdut ceva, s-au pierdut pe sine, cei pe care \i mai \nsufle]esc doar pu]ine speran]e sau numai triste am`giri. Dar triste]e se na[te [i din contemplarea istoriei: z`d`rnicia zbuciumului uman, perindarea de forme efemere, neistovita ve[tejire a tuturor gloriilor, continua scufundare \n ]`r~n` a at~tor timpuri, destr`marea [i spulberarea imperiilor, amu]irea at~tor glasuri [i a at~tor vuiete, m`cinarea [i pr`bu[irea \n pulbere a trufa[elor m`re]ii de marmur` [i piatr`, cet`]ile
106
Petru Cre]ia
moarte, marile cimitire ale veacurilor cu numele mereu mai [terse, galopul hoardelor crude [i avide peste str`lucirea civiliza]iilor, amurgul credin]elor, multimilenara, muta p`timire peste care trec maree de uitare. Triste]ea gloriilor [i a patimilor moarte. Locurile c~ndva pline de via]`, apoi p`r`site, sterpe, mute, pustii, sunt tot at~t de triste c~t de ad~nc [i de bogat este trecutul lor pierdut. O triste]e care nu trebuie cufundat` cu aceea a locurilor dintotdeauna sau pentru totdeauna pustii, goale de \nt~mpl`ri, a de[erturilor uria[e de nisip, de z`pad` sau de valuri, cerul \nsu[i cu stelele lui, inaccesibilul. Triste]ea pe care o de[teapt` este aceea a pierderii noastre \n singur`t`]i mai mari dec~t puterea de a le da un sens comensurabil cu existen]ele noastre. C`ci nu ne este dat, a[tept~nd trecerea eonilor [i sf~r[itul timpului, dec~t s` ascult`m fo[netul uscat al v~ntului \n z`pada unei culmi pustii, sau, [i mai \n ad~nc, un fream`t de inimi nev`zute, pierdute, care bat \n spumele m`rii, umbre care trec mereu peste chipul orb al uit`rii, dar mai ales, mai \n ad~nc, nedeslu[ita curgere prin timp [i \n singur`tatea lor a tuturor lucrurilor. Se face uneori o diferen]` oarecum prea tran[ant` \ntre triste]e [i melancolie, v`z~nd \n aceasta din urm` o stare f`r` motiv determinat, difuz` [i vag`, cu predominan]` reflexiv`, \nc`rcat` de reverie [i de o anume subtil` voluptate. ns` cine a acceptat termenii analizei de mai sus va observa u[or c` distinc]ia aceasta se \ntemeiaz` pe o confuzie \ntre triste]ea individual-existen]ial` [i triste]ea contemplativ`.
107
Eseuri morale
Alteori se face alt` confuzie, de data aceasta \ntre triste]e [i durere. Cioran atribuie triste]ii interiorizare dureroas` [i \i confer` propriet`]i mai sumbre, plutoniene, capacitatea de a reflecta ceva din aceast` agonie, din \ndelunga agonie care este via]a: o fenomenologie a triste]ii ajunge la ireparabil, pe c~nd una a melancoliei la vis [i la gra]ie: Oare exist` alte \ntrist`ri dec~t \ntrist`rile de moarte?: Dac` ar exista un zeu al triste]ii, lui nu i-ar putea cre[te dec~t aripi negre [i grele, pentru a zbura nu \nspre ceruri, ci \n infern. Fire[te nu vom r`spunde acestor afirma]ii apodictice, f`cute de Emil Cioran la 22-23 de ani, crampon~ndu-ne, pedant [i scolastic, de propriile noastre distinc]ii. n acest domeniu orice clasificare prea brutal` este o nedelicate]e teoretic`. Important este, p~n` la urm`, cum \[i trìe[te fiecare propria sa triste]e [i, \n cazul unora, mai cuprinz`toarea [i inanalizabila triste]e de a fi \n lume. Sau cum poate concepe [i sim]i cineva triste]ea ca esen]` a lumii sau ca substan]` a ei, ca materia din care este f`cut`. Cum apare triste]ea \n partea mai t~rzie a liricii lui Eminescu. El \i spunea adesea durere, dar triste]e era, cum multe mai ad~nci [i mai pure n-au fost. * Exist` [i atitudini radicale care \i atribuie triste]ii o prezen]` pancosmic`. A[a am sim]it [i eu c~ndva. M` resemnez, cer~nd iertare, s` reproduc aici un text al meu mai vechi, din Norii, p. 114-115:
108
Petru Cre]ia
Toate coboar` [i urc` \n triste]e. Ea este statornic` \nstrìnare [i \ntoarcere \n sine a fiin]ei, t`cerea din ad~ncul oric`rei muzici, \nserarea ce cre[te cu zorii laolalt`, aura de excludere care \mprejmuie[te orice defini]ie, esen]` [i cea]`, prohod neauzit, vis latent al treazului suflet al lumii, posibil nicic~nd \mplinit. Statornic`, nu-i place dec~t arareori, lu~nd mereu forma sufletelor trec`toare, s` vorbeasc` limba lor trec`toare, nefiind numai [i numai o stare, ci [i un raport inteligibil, adesea \ntre distan]e foarte mari sau uit`ri absolute, c`rora le este ascuns` lege comun`. Triste]ea nu se t~nguie: buzele o simt amar` [i o p`streaz`. A sim]it-o p~n` [i Dumnezeu f`c~nduse om, Fiul care o \ntoarce lumii ca dragoste m~hnit` [i etern`. Este \n alb [i \n ro[u, \n negru [i \n ar`miu, \n st~nc` [i \n cenu[`, \n dreapt` [i \n cerc. Anotimpurile, via]a [i moartea sunt chipurile triste]ii sie[i egale. Fierbinte \n foc, e puternic` \n lumin`, lin` \n umbr`, s`lcie \n v~nt, se clatin` \n lacuri cu priveli[tile a c`ror [oapt` \ntoars` este fapta ei. E albastr` \n cer [i searb`d` \n aer. i stelele sunt triste, [i z`pezile [i toate f`pturile, ne[tiind. Bucuria \i este doar cunun` [i z~mbet, funingine ura, timpul imagine mi[c`toare, clipele ninsoare de aripi care umplu trecutul. Se afl` \n ochii biruitorilor [i ai birui]ilor, ai fecioarelor [i ai statuilor. E limpede \n ape [i mut` \n p`m~nt, grea \n soare. Cu amintirea se cufund` [i se irose[te lent ca un fum \n spa]iul fals al unei oglinzi. Merge cu lanurile m~nate de v~nt, curge cu r~urile c`tre m`ri [i se face valuri cu valurile lor,
109
Eseuri morale
d~nd spumei uscatul ei fream`t. n \ntuneric e \ntunecat` [i verde \n frunzi[uri, verde \n ierburi, galben` \n nisipul pustiilor. St` \ntre stele [i cade stearp` cu ele, \nchin~nd pulberii lumina. i tot ce trece trece cu triste]e, pe l~ng` ceea ce r`m~ne cu triste]e, sub ni[te ochi f`r` z~mbet [i orbi.
110
Petru Cre]ia
Bucuria
Da, \n ciuda a tot, despre bucurie. M` voi \ncumeta s` vorbesc despre bucurie [i s` ar`t c~te temeiuri are ea \n vie]ile noastre, \n orice vreme [i aproape orice-ar fi. Bucuria nu depinde nemijlocit [i supus de \mprejur`ri, ea este o putere vie a sufletului [i \[i trage for]a din propria ei esen]`. Ea [tie s` aleag` chiar [i pu]inul bine c~t se afl` \ntr-o stare de lucruri [i s`-l a[eze mai presus de triste]e, f`c~ndu-[i din floare gr`din`. O vorb` bun`, o \nseninare a cerului, un r~s de copil, un gest de prietenie, un act de \ndem~nare sau de iste]ime, o delicate]e a cuiva, mirosul z`pezii, o amintire fugar` \i ajung. Sufletul capabil de bucurie este bogat, cuprinz`tor [i cald, deschis c`tre ale lumii [i c`tre semeni. Omul care [tie s` aleag` bucuria nu caut` rùl cu lum~narea, nu se vìc`re[te c~t e ziua de lung`, nu caut` la fleacuri, prive[te lucrurile cu \ng`duin]` [i cu z~mbet, nu face din ]~n]ar arm`sar. i nu este niciodat` mohor~t sau posac, pentru c` via]a lui este p`rta[` la lumin`, nu la umbr`. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea c` e alc`tuit numai din ve[nic` bucurie [i c` toat` bucuria aceea e pur` lumin`. Mai tare dec~t orice bezn`. Cei ap]i pentru bucurie, [i totodat` vrednici de ea, [tiu s` se bucure [i de ceea ce, bun fiind, dar firesc, trece neb`gat \n seam`, cum ar fi s` fii s`n`tos sau
111
Eseuri morale
liber sau la casa ta. Sau de faptul c` necazurile \]i \ng`duie [i un mic r`gaz, c` ai con[tiin]a \mp`cat` [i curat` sau, de ce nu, c` nu este chiar at~t de rù c~t ar putea s` fie. Am auzit \n privin]a aceasta sfada unora, c` adic` a spunebine c` nu-i mai rù este o sl`biciune, c` face jocul st`p~nirii, care ne vrea mul]umi]i cu pu]inul pe care ni-l d`, c` este o demitere de la datoria de a-]i reclama drepturile tale legitime. Numai c` ace[tia \ncurc` dou` planuri distincte: po]i foarte bine s` ai d~rzenia [i curajul de a lupta pentru \ndreptarea lucrurilor [i \n acela[i timp s` te bucuri de ceea ce ai, g~ndindu-te c` barem nu te afli la vreme de r`zboi sau de molim`, c` nu ai a te teme de zbiri, c` nu e[ti supus la cazne, c` \i po]i, c~t de c~t, ocroti pe ai tì, c` trìe[ti \n iubire [i \n bun` pace, c` ]i-s copiii zdraveni [i voio[i, poate chiar de[tep]i [i poate chiar frumo[i sau am~ndou` la un loc. i mai este o bucurie, proprie oric`rui suflet bine alc`tuit: aceea a priceperii [i a puterii de a face bine [i cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine f`cut, de la un scaun p~n` la un poem. Ba chiar, un mare g~nditor din prima jum`tate a acestui veac, Bergson, spune c` bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izb~nzi [i al unei \mpliniri, al unui spor adus lumii prin f`ptuirea ta. Dar pentru asta trebuie s` trìe[ti pe m`sura puterilor tale, s`-]i g`se[ti locul tù adev`rat, s` te mul]ume[ti cu a fi ceea ce ai fost menit s` fii. Mul]i se \nstrìneaz` de bucurie tocmai pentru c` se \nstrìneaz` de ei \n[i[i. i, dincolo de orice bucurie anume, mai este
112
Petru Cre]ia
simpla bucurie de a fi, de a te afla \n lume [i nu \n nefiin]`, de a trì, f`ptuind [i \ndur~nd, de a sim]i cum se perind`, schimb`toare, anotimpurile [i anii, de a fi p`rta[ la vremea ta [i a vedea ce se mai \nt~mpl`, c~nd mai bine, c~nd mai rù, de a trì \n a[a fel, \nc~t moartea ta s` fie ca desprinderea [i c`derea la soroc a unui fruct copt [i plin de bun` s`m~n]` \n via]a lumii. Bucuria nu este a[adar o oarecare disponibilitate contingent`, ci o virtute care, cum am spus, deriv` dintr-un principiu interior, activ [i dinamic, put~nd func]iona independent de ce ]i-a fost dat. F`r` aceast` virtute orice [i oric~t ai avea, oricine ai fi, chiar [i Cressus, te m`n~nc` triste]ea, pustiul [i ur~tul. Iar oamenii care [tiu [i au puterea s` se bucure fac lumea mai frumoas`, r`sp~ndind \n jurul lor, ca un har, bucuria.
113
Eseuri morale
S`rb`toarea
Ne trìm s`rb`torile f`r` s` [tim prea bine ce \nseamn` s`rb`toarea \n cuprinsul [i \n ad~ncul sufletului omenesc. Totu[i, f`r` ea vie]ile noastre ar fi mult mai s`race, iar zilele noastre ar curge mereu la fel. Fire[te nu tot timpul: sunt \n vie]ile noastre, ca in[i [i ca umanitate, zile c~nd au loc evenimente care ies din m`sura comun`, c~nd se produce ceva deosebit sau hot`r~tor. Dar acestea nu pot fi \nc` numite s`rb`tori, ele vor deveni astfel doar cu timpul [i cu puterea amintirii, ca periodice celebr`ri a ce sa \nt~mplat c~ndva [i ne-a adus \nnoire sau bucurie: biruin]a, na[terea, \nt~lniri minunate, uniri [i reuniri, m~ntuiri, ceasuri de r`scruce, \n care un om sau omenirea a pornit pe un drum nou. Singura \mprejurare \n care s`rb`toarea coincide cu evenimentul \nsu[i este Anul Nou, c~nd nu celebr`m nimic din trecut, c~nd s`rb`toarea nu se asociaz` cu o comemorare, ci cu \nceputul unui nou ciclu al vie]ii, ai c`rui zori \i investim cu for]a neistovit` a speran]ei, de care ne bucur`m nu pentru ce ni s-a d`ruit c~ndva, ci pentru ceea ce ne poate f`g`dui \nc` netrìtul, viitorul. Dar s`rb`toarea tinde s` se autonomizeze de trecut [i absoarbe \n ea alte determin`ri, din viul prezent. Pentru cei osteni]i ea este o zi de odihn`, un
114
Petru Cre]ia
r`gaz al ne\ncetatei trude. Chiar Dumnezeu, dup` ce a f`cut lumea, s-a odihnit \n ziua a [aptea, a binecuv~ntat-o [i a sfin]it-o. Pentru cei pe care \i apas` ur~tul zilelor mereu la fel, s`rb`toarea este o altfel de zi, o schimbare, o scurt` ie[ire din tiparele stereotipe ale vie]ii. i caut` s` o umple cu c~t mai mult` bucurie, f`c~nd-o c~t mai altfel. i astfel s`rb`toarea se desprinde de originea ei [i \nceteaz` s` mai fie o comemorare, r`m~n~ndu-i doar bucuria de a exista, \n sine. S`rb`toarea tinde s` se resoarb` \n prezent, hr`nindu-se din trecut, doar cu propria ei amintire. Cr`ciunul nu este numai s`rb`torirea unei Na[teri, ci [i o zi \n care urc` \n noi din trecut, ca un parfum, amintirea primelor noastre \nt~lniri cu Cr`ciunul. Sunt, prin urmare, s`rb`tori \n care s`rb`torim s`rb`toarea \ns`[i [i istoria ei \n vie]ile noastre. Se vede [i dup` cum le a[tept`m, cum ne preg`tim pentru ele, cum ne ilumineaz` timpul a[tept`rii. Dar s`rb`toarea nu exista cu adev`rat dec~t pentru cine este \n stare s-o trìasc` cu un suflet s`rb`toresc, pentru cine are destule resurse interioare ca s`rb`toarea s`-i umple sufletul cu o bucurie intens` ]i inefabil`. O bucurie care ne face s` sim]im, pentru o clip` care se re\nnoie[te mereu, an de an, c` e alt` lumin` \n lume, c` mult mai vii sunt culorile [i mai limpezi contururile ei, c` p~n` [i aerul miroase altfel, c` altfel r`sun` ecourile [i c` iubim mai mult ce avem de iubit. Din p`cate, \n mul]i dintre noi s`rb`torile se uzeaz` [i \[i pierd str`lucirea. A[a cum restul zilelor
115
Eseuri morale
este la fel, la fel cu sine ne apare s`rb`toarea prin ani, mereu mai aceea[i, nu ne mai surprinde [i nu ne mai exalt`. i exist` oameni care nu numai c` nu se mai pot bucura de s`rb`tori, dar le resimt ca pe ceva mai mult sup`r`tor, chiar plicticos. Nu neap`rat pentru c` au un suflet s`rac. Poate sunt pur [i simplu prea tri[ti, prea de tot obosi]i de via]`, prea obseda]i de ceva care \i \nstrìneaz` de lume. Sunt de pl~ns. n schimb, uita]i-v` la copii [i la s`rb`torile lor: cum le a[teapt`, cum le trìesc, cum [i le aduc aminte. Privi]i la ochii lor c~nd stau \n fa]a minunii, c~nd li se dezv`luie darul, c~nd ascult` c~ntecul s`rb`torii. Pentru cei mai mul]i dintre noi singurele s`rb`tori adev`rate sunt, mereu mai mult, acelea pe care ni le dau copiii [i s`rb`toarea etern` din ei.
116
Petru Cre]ia
Pl`cerea
Se poate sus]ine c` to]i oamenii urm`resc pl`cerea pentru c` to]i doresc via]a... Pl`cerea... des`v~r[e[te via]a, iar via]a este un lucru de dorit. ns` \ntrebarea dac` dorim via]a de dragul pl`cerii sau pl`cerea de dragul vie]ii poate fi deocamdat` l`sat` f`r` r`spuns. Tot ce putem spune este c` apar prea legate \ntre ele pentru a putea fi separate.
Aristotel, Etica nicomahic`, X,5.
Nu putem nega c` majoritatea marilor culturi au recurs la distinc]ia falacioas` dintre suflet [i trup, deosebindu-le net \n esen]a lor, opun~ndu-le chiar [i d~nd sufletului o pre]uire pe care trupului i-o refuz` cu dispre]. i bine [tim cu to]ii c` multe idealuri morale sunt asociate cu mortificarea trupului, cu asceza, cu renun]area la pl`ceri, \n numele virtu]ilor purificatoare ale suferin]ei trupe[ti prin priva]iune sau chiar prin tortur` (autoflagelarea, ciliciul, numeroase forme ale peniten]ei). Voi afirma, f`r` demonstra]ie (nu [i-ar avea rostul aici), deci voi postula c` trupul [i sufletul sunt dou` fe]e ale aceleia[i realit`]i, c` nu pot fi separate dec~t pentru comoditatea discursului [i pentru a pune
117
Eseuri morale
accentul pe o func]ie sau alta a aceluia[i sine, care este trup-suflet, a[a cum spa]iul [i timpul sunt spa]iotimp. Nu vi s-a p`rut niciodat` curios c` Dante confer` sufletelor mor]ilor un fel de trup care nu e doar aparen]` [i simulacru, de vreme ce poate sim]i durerea [i implicit pl`cerea? i c` acela[i Dante se simte obligat s` explice pe larg de ce, potrivit credin]ei cre[tine, ne vom \nf`]i[a la Judecata de apoi cu trupul nostru cu tot? i totu[i cre[tinismul se num`r` printre credin]ele care au dus cel mai departe distinc]ia dintre trup [i suflet, privilegiind sufletul. i oare de ce, dup` cele mai \ntemeiate [i mai probe m`rturii, unele st`ri provocate de ni[te substan]e halucinogene seam`n` p~n` la identitate cu st`rile de extaz? Dar, p~n` la extaz, nou`, muritorilor f`cu]i din suflet-trup, ni s-a dat pl`cerea, toat` scara pl`cerilor. i s` nu se spun` c` pl`cerea este a trupului, c` este un ce trupesc. Este la fel de imaterial` [i de nev`zut` ca tot ce, tradi]ional, ]ine de suflet, ca sufletul \nsu[i. Iar cine \[i nume[te trupul fratele porc, disting~ndu-l de sine [i dispre]uindu-l cu oarecare tandr` [i indulgent` condescenden]` uit` ce abisuri de abjec]ie poate con]ine, sufletul uman. Trupul, de[i nu este pur` natur`, este inocent ca orice realitate natural`. O realitate natural` f`r` care \nc` nu s-a v`zut \n lume suflet, nici spirit, cu toate eleva]iile lor. i vorbind de natur` ea a s`dit \n noi pl`cerea, [i totodat` suferin]a priv`rii de ea, pl`cerea de a m~nca pentru a subzista, pl`cerea de a iubi pentru a ne perepetua cumva [i dincolo de moarte. De altfel, se
118
Petru Cre]ia
[tie c`, \n istoria vie]ii, iubirea [i moartea sunt inven]ii relativ t~rzii, pline de fericite consecin]e. Iar omul a f`cut din \nmul]ire [i sex o feerie nesf~r[it`, care \i umple istoria. i chiar din alimenta]ie, pe alocuri, a fùrit o art` subtil`. i fie poemnit` aici [i joaca tuturor copiilor din lume, care, indiferent care i-ar fi rolul biologic, este \nso]it` de una dintre cele mai intense pl`ceri care se pot trì \n via]`, cum se poate vedea numai privindule chipul, privirea, c~nd se joac`, uneori p~n` la extenuare. Iar nou`, crescu]i din bucuria acestei pl`ceri vechi, av~nd a trece prin zile [i ani, oare nou` nu ne este dat` pl`cerea de a auzi cum se st~rne[te v~ntul printre arbori, r`coarea umbrelor ad~nci ale verii, mirosul z`pezii, priveli[tea m`rii ne~ncetat a? Dar, chiar independent de considera]ii asupra gradului de elaborare a unei pl`ceri date, vom spune c`, la un nivel oric~t de frust, pl`cerea, a[a cum st` la r`d`cinile vie]ii, este indispensabil` vie]ii [i c`, pe deasupra oric`rei pl`ceri determinate, gustul vie]ii este dat de pl`cerea \n sine de a fi, care este mai mult dec~t suma pl`cerilor date nou`, este manifestarea vitalit`]ii, a bel[ugului de via]` care curge \n vinele noastre [i ne leag` de via]a lumii. i chiar \n sfera ac]iunii: orice ac]iune care izvor`[te din libertatea noastr` de a alege este \nso]it` [i stimulat` de pl`cerea de a o exercita. Iar pl`cerea, o anumit` form` intens` [i decantat` de senzualitate, este implicit` \n cea mai pur` contempla]ie. Chiar Platon, \n
119
Eseuri morale
Banchetul, c~nd vorbe[te de contemplarea Frumuse]ii ca Form` sau Idee, presupune c` nu ajungem p~n` la ea dec~t trec~nd printr-o zon` tot mai larg` [i mai \nalt` de pl`ceri, corespunz~nd unor frumuse]i tot mai abstracte. Dar noi, refuz~ndu-l pe Platon, vom pre]ui pl`cerea care nu duce mai departe dec~t frumuse]ea dat` nou` aici [i acum. Iar frumuse]ea la r~ndul ei, oricum am analiza-o, nu poate fi desp`r]it` de pl`cere. Nici chiar frumuse]ea cea mai abstract`, cea mai aparent dep`rtat` de sim]uri [i de dorin]e. F`r` capacitatea mereu re\nnoit` de indiferent ce orgasm lumea ar fi de nelocuit [i de neacceptat. Near roade plictisul, ne-ar m~nca ur~tul, ne-am pierde \ntr-o entropie letal`. P~n` [i asceza este g~ndit` ca un drum c`tre extaz. Iar elanul de via]` care str`bate via]a ([i poate lumea \n \ntregul ei) este ori voluptuos ori nul. De aici, \n chip paradoxal, [i faptul c` pl`cerea se poate \ntoarce, \n anumite condi]ii, \mpotriva vie]ii. Omul, nefiind pur` natur`, poate c`dea \n pl`cere ca \ntr-un abis [i s` se piard` acolo. Rupte din contextul lor, care este al \ntregii vie]i [i al pl`cerii globale de a fi, anumite pl`ceri pot deveni, cum [tim, uciga[e. Nu le culiv` dec~t acela care [i-a pierdut m`sura, deplin`tatea omeneasc`, cel a c`rui vitalitate este cumva avariat`, cel care nu mai e \n stare s` trìasc` muzica at~t de complex` a pl`cerilor terestre [i \[i vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai intens, devine strig`t [i apoi moarte. i, dac` ne g~ndim mai bine, chiar viciile, ca s`
120
Petru Cre]ia
folosim o terminologie desuet`, sau m`car o parte dintre ele, nu sunt altceva dec~t decontextualizarea unei pl`ceri [i trecerea ei \n exces, lipsa de cooperare cu \ntregul pl`cerilor care, bine practicate, pot deveni, sub ochii scandaliza]i ai asce]ilor, nobile virtu]i. Sau, oricum, nobile, deloc \njositoare \nsu[iri ale omului deplin [i viu pe deplin.
121
Eseuri morale
Superficialitatea
E plin` lumea de oameni superficiali. Superficiali \n ce fac, \n ce g~ndesc [i \n ce simt. Cu alte cuvinte, lipsi]i de capacitatea de a des`v~r[i un lucru, de a-l face ca lumea [i totodat` ne\nstare de vreo ad~ncime a g~ndurilor [i a sentimentelor. n plus, incapabili de a-[i da seama c` sunt ceea ce sunt. Sentimentele lor sunt focuri de paie, sau dac` sunt mai intense, nu aduc mult bine celor din preajm`; g~ndurile lor, chiar c~nd e vorba de oameni inteligen]i, sunt aproximative, volatile, chiar z`natice, oricum f`r` temei ad~nc. Asta nu \nseamn` neap`rat c` sunt inactivi [i apatici. A[a cum exist` pro[ti harnici, exist` oameni superficiali care \[i fac treburile cu s~rg (chiar c~nd av~nturile le sunt scurte), dar, Dumnezeu [tie cum, ce fac ei iese anapoda, mai mult stric` dec~t dreg, aduc mai mult` pagub` dec~t spor. i m`n~nc` un fel de nelini[te, care \i face ve[nic ner`bd`tori [i pripi]i, \i pune mereu \ntr-o agita]ie de[art`, \i determin` s` sar` iute de la una la alta, cheltuind o energie care se aprinde [i se stinge din propria ei pu]in` substan]`, f`r` a fi \n stare s` se aplice cu st`ruin]` [i cu coeren]` unui obiect. Unii sunt simpatici, pot chiar inspira un fel de tandr` compasiune, \ns`, privi]i f`r` superficialitate, oamenii ace[tia, \n incon[tien]a lor, sunt dùn`tori celor din
122
Petru Cre]ia
jur [i, \ndeob[te, tuturor. M`car pentru c` nu te po]i bizui pe ei, oric~te ar f`g`dui \n u[uraticele lor elanuri. Mai exist` [i o alt` specie de oameni superficiali, dar nu prin firea lor, ci printr-o atitudine mai mult sau mai pu]in deliberat`. Ace[tia lucreaz` de m~ntuial` (adic` doar s` se m~ntuie de o treab`, s` ispr`veasc` cu ea), nu pentru c` n-ar putea [i altfel, ci pentru c` nu simt \ndemnul interior de a lucra cum se cuvine. Le prie[te lenea, chiulul [i del`sarea, nu-i stimuleaz` nimic. Aceast` stare de spirit, r`sp~ndindu-se, devine un flagel social [i apare mai ales \n or~nduirile nedrepte. Rezultatul unei ac]iuni efectuate cu superficialitate este defectuos [i deficitar. Lucrul rù f`cut nu corespunde standardului minimal de calitate [i nu rezist` probelor func]ionale. Fie c` produsul nu-[i atinge menirea: ce trebuie s` taie nu taie, ce trebuie s` fie gustos n-are gust, ce trebuie s` creasc` r`m~n` pipernicit, ce trebuie s` mearg` st`, u[a nu se potrive[te cu tocul, nici cheia cu broasca. Fie c`, mai rù, chiar la o solicitare normal`, se produc accidente [i catastrofe: podurile se surp`, cazanele explodeaz`, cl`dirile [i avioanele se pr`bu[esc, trenurile o iau razna [i instala]iile iau foc. Acestea sunt efecte. Cauza lor este un rù social la a c`rui r`d`cin` se afl` un rù moral. Cine lucreaz` prost, indiferent de motive, se preface c` lucreaz` bine. Astfel c` aceast` specie de superficialitate opereaz` un transfer de la realitate la aparen]`. Ceea ce este vorba mincinoas` \n sfera adev`rului este fapta
123
Eseuri morale
mincinoas` \n sfera ac]iunii. Nici o societate omeneasc` nu poate rezista indefinit` atunci c~nd se \ntemeiaz` pe minciun`, pe dubla minciun` a vorbei [i a faptei. Simulacrele nu dureaz`. ntr-adev`r, \ntre omul care lucreaz` temeinic [i cel care nu face a[a exist` o deosebire esen]ial`. Cel dint~i sap` brazd` ad~nc`, face lucruri trainice, sluje[te unei durate. Fapta celui de-al doilea se degradeaz` grabnic, se ponose[te [i se destram`, cade \n paragin`. Prost f`cute, [oselele se desfund` [i canalele se \nfund`, vagoanele devin ni[te ruine c`l`toare, ora[ele cad prad` pulberii [i buruienii, statuile coclesc [i se las` \ntr-o r~n`. i p`gubi]i suntem cu to]ii, buni [i rì. P`gubi]i [i pe deasupra dec`zu]i de la una dintre cele mai mari demnit`]i ale omului: aceea a lucrului bine f`cut. Am dat exemple din sfera tehnic` [i material` pentru c` sunt mai grìtoare intui]iei imediate. Dar tot at~ta rù fac \n partea spiritului cei care lucreaz` dup` ureche. Asta \nseamn` s`-]i \ncrope[ti avutul min]ii pe apucate [i din auzite, din ceea ce circul`, neverificat, prin aerul vremii, din locuri comune, din prejudec`]i neroade, din informa]ii la a doua m~n`, din cultura de almanah sau din lecturi rù mistuite. Cei c`rora le place s` trìasc` a[a au totu[i cumva sentimentul unei caren]e fundamentale [i atunci caut` o compensa]ie \n falsa profunzime, \n folosirea, f`r` o lung` str`danie a cugetului, a c~torva vorbe care sun` ad~nc, a c~torva idei, pline de g~nd la origine, [i apoi golite, deteriorate [i
124
Petru Cre]ia
tocite de folosirea lor de c`tre asemenea tri[ti veleitari.
125
Eseuri morale
Nep`sarea
Nep`sarea este bun` c~nd nu-]i pas` de z`d`rnicii: de gura lumii, care multe spune [i pu]ine [tie cu adev`rat, de preacinstirea celor necinsti]i, de pisicile negre care \]i taie drumul, de faptul c` plou`, de c~t sunt oamenii de rì, tu socotindu-te \ntotdeauna altfel, de necuviin]a slujba[ilor, de p`l`gr`geala dreg`torilor, de prea multe mu[te, de \mbulzeala pe care, totu[i, o spore[ti [i tu, de conspira]iile mondiale, de fustele prea scurte sau prea lungi, de cine s-a avut bine cu cine, de c~inii vagabonzi. De c~te [i mai c~te, inclusiv de soart`, c~nd de fapt soarta ta e[ti tocmai tu, care foarte pu]in te cuno[ti [i, din aceast` ne[tiin]`, tot dai vina pe un concept nebulos. Fire[te, sunt multe lucruri mari de care trebuie, sau ar trebui s`-]i pese. Nu despre ele va fi vorba acum. Aici ne vom m`rgini la lucruri mai m`runte, care ne stric` via]a, dar care, \nsumate, se constituie \ntr-o civiliza]ie a rùlui plac. Despre nep`sarea p`gubitoare se cade s` vorbim. La temeiul ei stau c~teva principii. Unul, fundamental, este enun]at adesea: Las`, c` merge [i a[a. Celelalte sunt mai mult latente: De ce s` m` omor cu firea, ce-mi pas` mie, cui ce-i pas`, de ce at~ta zor, m~ine nu e zi? sau Treaba lor pe mine nu m` prive[te. i poate chiar au dreptate cei care g~ndesc
126
Petru Cre]ia
astfel, dar una str~mb`. O vast` concep]ie endemic` \n care se amestec` lenea, del`sarea, miopia pragmatic`, lungul nasului ca m`sur` a lumii, nesim]irea, aiureala, prostia, lipsa unei aprecieri corecte a oportunit`]ii [i a urgen]elor, \mp`carea nevolnic` cu mersul lucrurilor a[a cum este. n timp ce ele, \ncet, \ncet, se dezagreg`, o iau razna, se pustiesc, se d`r`p`neaz`. Dar mai ales lipsa sentimentului c` exist` datorii nescrise, obliga]ii ale omului vrednic [i chibzuit ca atare. n ansamblu, ideea z`natic` [i nefast` c` o lume, c~t s-ar deteriora ea \n am`nunt, rezist` chiar a[a oric~t: cu fr~nele uzate, cu robinete care nu se mai \nchid, cu ferestre sparte, cu copii cresc~nd \n voia lor, cu catastife ]inute la \nt~mplare, cu numele scrise pocit, cu drumurile desfundate, cu vehiculele publice zdr`ng`nindu-[i fiarele vechi, cu ]igara vesel aruncat` \ntr-o claie de f~n. n nep`sarea aceasta tembel` [i adesea voioas`, de lucruri \n general, se mai afl` una care poate da seam` de toate: nep`sarea de altul, de ceilal]i, \n cercuri tot mai largi de indiferen]`, de la ai tì p~n` la ]ar`. Nu du[m`nie, nu voin]` rea sentimente energice [i orientate ci doar nep`sare. Neputin]a de a ne identifica cu al]ii, \n comunele noastre nevoi [i \n comuna noastr` umanitate. Incapacitatea de a aprecia consecin]ele actelor noastre asupra celui de l~ng` noi sau care vine dup` noi [i se va speria de ce-am l`sat \n urm`. Nu \]i infestezi vecinii cu zgomote asurzitoare sau cu mirosuri agresive pentru c` \i dete[ti, ci pur [i simplu pentru c` nu \]i pas` de ei: tu s`-]i faci
127
Eseuri morale
voia, ca [i c~nd ai fi singur pe lume. De ce s` la[i curat [i bine or~nduit dup` tine? i-ai f`cut interesul [i gata. Urm`rile nu intr` \n puterea ta de a ]i le imagina, pentru c` \]i lipse[te capacitatea de a-]i p`sa. Ea \]i vine numai atunci c~nd e[ti obiectul nep`s`rii sau al protestelor altuia. De aici vrajbe [i uri, procese, vendete, o cheltuial` de energie prosteasc` [i trist`, cu totul dispropor]ionat` fa]` de pu]ina aten]ie datorat` altuia, care \nseamn` a-]i p`sa de el c~t \]i pas` de tine. Sau chiar mai pu]in, dar totu[i. C`ci, de fapt, nep`sarea de mersul lucrurilor [i nep`sarea fa]` de al]ii este, privit` mai de sus, grava nep`sare fa]` de tine \nsu]i. Suma actelor de nep`sare, lipsa de grij` pentru ceea ce merit` grij` c~nd e g~ndit ca \ntreg bine alc`tuit, ca o mare gospod`rie a tuturor, poate duce de r~p` o lume cu nep`s`torii ei cu tot. Bunul ob[tesc este privit cu nep`sare pentru c` ob[tesc a ajuns s` fie sinonim cu ceva care nu te prive[te, care nu e al fiec`ruia, ci al nim`nui. i astfel nep`sarea devine o autoagresiune generalizat` [i pe termen lung, o vast` paragin` al c`rei singur rod e paguba noastr` a tuturor [i a urma[ilor no[tri. Ca s` fie altfel nu e nevoie de un Mare Gospodar care s` \]i bage frica \n oase. S-a v`zut c` e chiar dimpotriv`. Este nevoie doar s` la[i o clip` totul de izbeli[te lucru foarte u[or [i \n clipa aceea s` te g~nde[ti pu]in lucru, ce-i drept, foarte greu c~t de frumoas` ar fi lumea [i bun` de trìt \n ea, dac` am [ti s` ne pese.
128
Petru Cre]ia
Homo valachicus
Exist` at~tea defini]ii ale civiliza]iei, \nc~t o cercetare a lor, aici, nu i-ar fi cititorului de nici un folos. Intui]ia comun` ajunge. i m` voi m`rgini la necazurile noastre, \ncredin]at de faptul c`, pe m`sur` ce ne vom cunoa[te mai bine, lep`d~ndu-ne de orice trufie, vom mai putea \ndrepta c~te ceva. Nu e oare mai bine ca, \n loc s` ne conferim blazoane iluzorii, s` \nv`]`m mai bine ce suntem cu adev`rat? Nu exist` vindecare dec~t prin adev`r. Dar adev`rul nu trebuie spus cu \ncr~ncenare, ci cu \n]elegere [i cu dragoste, [i nu f`r` z~mbet. La noi lucrurile nu se \ndreapt` c~nd cineva \[i arog` rolul de a biciui, scr~[nind, moravurile, de undeva de sus, din transcenden]a unei con[tiin]e presupuse f`r` gre[. E bine s` ne judec`m, cu dreptate, noi pe noi \n[ine, sper~nd c` orice act de cinstit` [i lucid` c~nt`rire de sine va da cu vremea road` \n imanen]a con[tiin]ei ob[te[ti. n materie de civiliza]ie nu st`m prea bine, de ce s` ne min]im? Pricini ar fi destule: urbanizarea pripit`, \nchiderea ]`rii fa]` de lume, [ubrezirea institu]iei familiale, nivelul sc`zut de trai [i de luminare, absen]a unei con[tiin]e clare a rela]iei dintre individ [i stat, dìnuirea unor vechi n`ravuri [i mentalit`]i. Dar, oricare ar fi cauzele, fapt este c` st`m prost. Nici nu [tii de unde s` \ncepi. Uite, dac` tot ne
129
Eseuri morale
lùd`m c` de la R~m ne tragem, s-o lu`m de la drumuri. Unul dintre prestigiile civiliza]iei romane au fost [oselele, podurile, viaductele, f`cute s` ajung` pretutindeni [i s` dureze veacuri. Iar drumurile noastre sunt ca vai de lume: [osele deficitare [i restul f`cut din h~rtoape, praf [i noroi. Cìle ferate nu sunt rele, dar ce circul` pe ele este dezastruos: vagoane hodorogite [i pr`date, peste m`sur` de murdare, de \ntunecate [i, iarna, de reci, ca la vreme de r`zboi. Ruleaz` a[a, la nesf~r[it, s`lb`ticite [i uitate. La fel cu institu]iile publice, \n care paragina [i ponosirea se iau la \ntrecere cu reaua organizare, care pare dea dreptul du[m`noas`: cozi grele [i haotice, un mare zbucium zadarnic, alerg`turi bezmetice [i f`r` noim`, timp pierdut, vorbe proaste, confuzii [i erori. i, dac` tot vorbim de institu]ii, s` nu uit`m de una socotit` drept indicele de civiliza]ie a unei comunit`]i: cabinele publice cu destina]ie sanitar`. C~te dintre ele nu au devenit locuri de pedeaps`, ca bolgiile lui Dante, haznale abjecte consacrate sc~rnei, duhorii [i mu[tei? Poate [i de aici, dar nu numai, faptul uluitor c` po]i adesea vedea b`rba]i, uneori cu o \nf`]i[are respectabil`, u[ur~ndu-se \n plin` zi de udul lor l~ng` vreun st~lp sau gard, \n v`zul copiilor de [coal`. Pentru c` e departe de a fi vorba, \n ]ar` la noi, numai de incuria [i de stupiditatea institu]ional`. Nici omul nostru, ca ins, nu se las` mai prejos. n mintea lui bunurile publice nu sunt ale tuturor: sunt ale nim`nui. Le stric` [i le devasteaz` f`r` mustrare
130
Petru Cre]ia
de cuget, din nep`sare, din nepricepere, uneori din simplu vandalism. E drept c` unele sunt privilegiate: nu le stric`, ar fi p`cat, doar [i le \nsu[esc. Nu de alta, dar le sunt de trebuin]` [i nu cost` nimic. tiu locuri circulate unde ri[ti s` cazi din zece \n zece metri \n c~te o groap`, ca \ntr-o capcan` s`pat` de vr`jma[: capacele grele, de metal, de pe gurile de control ale instala]iei urbane de ap` au fost, p~n` la unul, furate. Dar ce nu se fur`? i tot ale nim`nui \i par a fi omului nostru, dragul de el, spa]iile publice, str`zi, pie]e, spa]ii verzi, incinte, faleze, terase. Le consider` drept ni[te maidane care pot fi murd`rite oric~t [i cu orice, de la mucuri de ]igar` p~n` la dejec]ii. Un loc predilect de azv~rlire [i acumulare a resturilor de orice fel este cel din imediata apropiere a locurilor destinate tocmai pentru asta. Povestesc unii, veni]i de prin Germania, cum e acolo. Sunt ului]i de ce minuni de cur`]enie se pot vedea la nem]i. V`zu]i cu ochiul nostru, nem]ii par chiar ni]el maniaci. ]i vine s` te descal]i pe trotuar [i, de la o vreme, ]i se face fric`, tu av~nd n`ravul tù [i acolo nefiind de glumit. i te \ntorci r`sufl~nd u[urat, la ale tale, unde ]i-e drag s` trìe[ti, pentru c` multe alte \nlesniri mai afli [i te sim]i la largul tù. Omul acestor locuri are o rela]ie special` cu norma (lege, regul`, prescrip]ie), o rela]ie confuz` care \i vine din dou` direc]ii corelative: 1. considerarea statului nu ca instan]` de reglementare [i de mediere, ci ca una represiv` [i spoliatoare (lucru nu f`r` \ntemeiere istoric`) [i 2. un sentiment excesiv al
131
Eseuri morale
interesului personal imediat, din care omul nostru nu e dispus s` sacrifice nimic \n vederea unei reglement`ri publice [i echitabile a intereselor individuale. Orice circuit prea lung de la profitul imediat p~n` la cel mijlocit de lege ne dep`[e[te imagina]ia, r`bdarea [i capacitatea de \ncredere. Dar chiar reglement`rile mai m`runte, care nu cer cine [tie ce p`trundere, sunt considerate neavenite [i \nc`lcate cu senin`tate: parc` ]i-e mai drag s` fumezi acolo unde scrie fumatul oprit, s` treci strada pe oriunde, s` parchezi unde \]i vine bine, s` intri pe unde se iese. Dac` de opreli[ti nu-]i pas`, \ndrum`rile le ignori din principiu, preferi s` te descurci de-a oarba, s` ba]i la prima u[` care ]i iese \n cale, s` \ncerci cinci ghi[ee sau cinci compartimente de tren, dac` nu zece vagoane, p~n` s`-l nimere[ti pe cel bun, \ntreb~nd bezmetic \n dreapta [i-n st~nga, deranj~nd o mul]ime de lume, irosind energia [i timpul ori[icui. Prefer`m un cadru mai lax, cu aproxima]ii, toleran]e [i derog`ri, cu mici ajust`ri [i z`bave, cu alternative mai mult sau mai pu]in ilicite. O ordine negociabil`. Orice rigoare ne str~nge ca o \nc`l]`minte prea mic`, orice \ngr`dire prea intransigent` ne sufoc`, de parc` am fi claustrofobi; chiar simpla \ndrumare ni se pare o priva]iune de libertate. Pe c~t de pu]in \i pas` acestui popor de libertatea mare, politic`, social`, civic`, pe at~t de mult ]ine la micile libert`]i ale unei anarhii tolerante [i joviale. Punctualitatea noastr` las` de dorit, iar omul punctual ni se pare maniac [i ridicol. Cozile noastre, nu pu]ine la m`rfuri sau ghi[ee, sunt
132
Petru Cre]ia
haotice [i litigioase, ca [i felul cum ne purt`m \n vehiculele publice, unde aglomera]iile (care ar putea foarte bine lipsi) genereaz` animozit`]i primejdioase. ntr-adev`r, la greu, de sub tembelismul nostru l`s`tor izbucne[te violen]a [i brutalitatea [i atunci se poate vedea c~t de repede spiritul patriarhal de origine rural`, bonomia [i levantinismul pot degenera \n barbarie. Totu[i stadiul cel mai u[or de atins la noi este acela pe care nu chiar degeaba \l vom fi numind ]ig`nie. Individualismul obtuz care dicteaz` at~tea dintre comportamentele noastre are drept principal` manifestare lipsa de respect pentru ceilal]i, pentru semenii no[tri, deci cei care sunt ca [i noi [i ar avea \n principiu acelea[i prerogative, dar care au un cusur, acela c` sunt al]ii. Nu vorbesc acum nici despre b`d`r`nie nici despre rela]ii conflictuale, ci despre simpla [i profunda nep`sare fa]` de ceilal]i: fa]` de timpul, de locul [i de lini[tea lor, de dreptul lor de a exista \n sine, nu ca simple instrumente ale comodit`]ii nùce a altcuiva. Tu, ca trec`tor, trebuie aidoma unui automat cu fise, [i f`r` s` ]i se \nregistreze, nu zic serviciul adus, ci simpla existen]`, s` dai ora exact`, foc la ]igar`, indica]ii rutiere, s` spui c~t cost` cutare lucru (al c`rui pre] e afi[at), de unde l-ai luat, c~nd va mai fi de g`sit, uneori s` supor]i confiden]e sau vìc`reli. Mul]umiri? Rolul tù o dat` \ncheiat, tu te resorbi \n nefiin]`. E[ti considerat ca exist~nd numai dac`, lezat, protestezi. Dar atunci statutul tù este acela al unei fiin]e sup`r`cioase, sup`r`toare [i, \n ultim` analiz`, de prisos. Aerul
133
Eseuri morale
rom~nesc de glasuri r`stite care \]i spun cu ar]g: Da ner`bd`tor mai e[ti, domnule!, Ho, bre c` nu dau turcii!, Dac` nu-]i place, ia-]i ma[in` mic`!, Ce ai, omule, c` doar nu te-am omor~t!, Ce at~tea comentarii!, Hai mo[ule, mi[c`-te c` te caut` moartea pe-acas`!. n general, se constat` c` e[ti prea sensibil, prea preten]ios, prea nervos. Iar, c~nd te \ntorci acas`, afli de la vecinul tù c~t de nem`rginite sunt drepturile unui locatar: Acas` la mine fac ce vreau, inclusiv zgomote infernale, duhori, inunda]ii, incendii, scandaluri [i p`ruieli. Dar n-ai voie s` te pl~ngi, pentru c` e \n ograda lui [i acolo se crede nu numai st`p~n, ci [i singur pe lume. Iar cu sine, cu buna lui voie [i cu p`catele lui homo valachicus este extrem de tolerant. Mai pu]in cu ale altora, iar atunci doar \n virtutea unui pact nescris de complicitate generalizat`. Las`-m` s` te las este o expresie \n care reciprocitatea \ng`duin]ei \n rù se \mbin` cu nep`sarea [i, iertat s`-mi fie, cu nesim]irea. n destule privin]e civiliza]ia rom~neasc` aduce \nc` bine cu o mahala degenerat`. Nu zic, a noastr` fiind, ne este drag` [i a[a. Numai c` dragostea bun` \nseamn` [i voin]` de \ndreptare, iar voin]a aceasta ar cam trebui s-o g`sim \n noi [i s-o facem s` opereze. N-a[ [ti s` spun nici cum, nici c~nd.
134
Petru Cre]ia
Falsa con[tiin]` *
Este tot at~t de u[or s` te \n[eli pe tine \nsu]i f`r` s`-]i dai seama, pe c~t este de greu s`-i \n[eli pe al]ii f`r` ca ei s` observe.
La Rochefoucauld, Maxime (1678), nr. 115
O anume diferen]` \ntre ceea ce crede fiecare dintre noi despre sine [i ceea ce este cu adev`rat, a[a cum \l [tie pe deplin numai Dumnezeu, este inerent` umanului, [i nu despre un asemenea lucru va fi vorba aici, ci doar despre formele excesive, nu arareori aproape patologice, pe care le ia falsa con[tiin]` de sine. i, de[i excesive [i aproape
* Considera]iile care urmeaz` ar comporta o prezentare preliminar` a raporturilor dintre sinceritate [i adev`r. Dar ele au fost tran[ant elucidate de H.R. Patapievici \n Cerul v`zut prin lentil` Ed. Nemira,p. 331334, de unde citez doar: Sinceritatea este o emo]ie a con[tiin]ei. Or, con[tiin]a poate fi adev`rat` sau fals`, eronat` sau rea, incomplet`, al`turi de obiect sau inexistent` .... Sinceritatea este o emo]ie complet independent` de con]inutul ei: ea poate purta cu egal` \ndrept`]ire emotiv` asupra unei con[tiin]e false ... Eu pot fi sincer afirm~nd automistific`ri monumentale, pe care s` le ignor f`r` rest, adic`, \n termeni direc]i, cu veracitate ... \n toate cazurile, trecerea de la sinceritatea asert`rii la adev`rul aser]iunii mi se pare frauduloas`. 135
Eseuri morale
patologice, ele sunt mai r`sp~ndite dec~t ne-am a[tepta. Termenul de fals` con[tiin]` nu este pe deplin grìtor. Nu este vorba numai de faptul c` cineva \[i ignor` adev`rata fiin]` [i fire, sau c` se crede pur [i simplu altfel dec~t este. Ea este \n primul r~nd cultivarea unei credin]e despre sine cu mult superioar` realit`]ii, este o imagine exaltat` a unei excelen]e absente. Omul normal, ale c`rui corec]ii de imagine sunt mai mult sau mai pu]in rezonabile, av~nd un sine echilibrat, poate exista lini[tit cu propria sa imagine. Dar cel afectat de o fals` con[tiin]` nu este \n stare de astfel de lucru. i nu at~t pentru c` nu s-ar putea p~n` la urm` \mp`ca cu sinele lui adev`rat, este loc sub soare pentru noi to]i [i cineva acolo sus ne iube[te pe to]i, ci pentru c` vrea s` cread` despre el c` este cineva \nzestrat cu mari calit`]i omene[ti, de obicei cele pe care le are cel mai pu]in, dar la care aspir` cel mai mult. Asemenea om confund` propria lui realitate cu un deziderat himeric cu privire la sinele sù. Dar opera]iunea aceasta de substituire nu se face con[tient, ci este un construct al incon[tientului care are, \n fiecare caz, o istorie individual` a lui, chiar dac`, abstr`g~nd caractere comune, putem construi o tipologie. Iar o dat` acest neadev`r instalat \n cineva, el este asumat ca adev`r, cu credin]`, cu iubire, cu m~ndrie [i cu durere. Incapacitatea de autoanaliz` corect` duce astfel la o alienare de realitate analog` cu cea din unele psihoze. Lucru u[or de \n]eles, dac` admitem c` orice fals` con[tiin]` se
136
Petru Cre]ia
constituie, progresiv, pe o rea con[tiin]` de sine refulat`. Unii sucomb` sentimentului c` sunt nimica [i nimeni, c` tot ce fac [i ar putea s` fac` le tr`deaz` nimicnicia. Al]ii se \mpac` cu ei \n[i[i, a[a cum sunt. Al]ii \[i fabric`, \n bezna [i singur`tatea sinelui, o con[tiin]` fals` [i trìesc a[a, ca \ntr-o nebunie ambulatorie, c~nd mai benign`, c~nd mai damnat`. i mai periculoas` dec~t orice falsificare deliberat` [i dec~t orice ipocrizie. Falsa con[tiin]` ne oblig`, f`r` s` ne d`m seama, s` juc`m un rol, mai mult, s` \nscen`m o dram` pentru acest rol [i s` o popul`m cu crezuri [i cu lupte false, cu apoteoze [i cu dezastre fictive. Cred c` mul]i dintre noi au v`zut sau au avut \n preajma lor asemenea in[i juc~ndu-[i tristul rol pe scena lumii. Unii sunt at~t de naivi, at~t de transparen]i [i at~t de evident ridicoli \nc~t nu pot inspira dec~t o ironie indulgent` [i aproape tandr`. Al]ii \ns` pot fi de-a dreptul sini[tri. i sunt numero[i, au diferite apuc`turi, dar reductibile la un tip fundamental. Omul de felul acesta se crede [i vrea s` fie crezut tocmai ceea ce nu este, [i anume un om nobil \n sfera etic` [i afectiv`, luminat \n ordinea cognitiv` [i puternic \n cea volitiv`. Fiind un simplu veleitar utopic, vrea s` apar` nici mai mult nici mai pu]in dec~t ca paradigma excelen]ei umane. Iar aceast` imagine fals` despre sine o afim` [i o exib` cu patos, trìnd-o mai ales atunci c~nd o propune altora sau se g~nde[te pe sine \ntre al]ii [i mai presus de al]ii. Mai mult, trìnd [i f`ptuind printre oameni de r~nd,
137
Eseuri morale
afirmarea sa de sine ia forma unei lupte [i a unei misiuni, sus]inute de un crez care nu e de fapt dec~t un scenariu pentru a-[i transforma reaua lui a[ezare \n lume [i fa]` de lume \ntr-o idealitate al c`rei erou se simte [i se crede a fi. Pe de alt` parte, \n precipitarea lui de a sc`pa de propria sa imagine real`, el o proiecteaz`, \n chip incon[tient [i malign, asupra altuia sau a altora [i se poate frecvent asista la scene \n care acest om, \n fond bolnav, \i acuz` pe cei din jur de propriile sale sc`deri, abera]ii [i grele p`cate: [i invers, el s`v~r[e[te \n mod curent ceea ce at~t de violent [i de zgomotos blameaz` la al]ii. i de aceea tipul acesta de om, a c`rui via]`, astfel, se situeaz` nu numai pe fals, ci [i pe nedreptate, este dùn`tor celor din preajma lui. Nociv, pentru c` falsa imagine pe care o are despre sine se izbe[te \n chip inevitabil de rigorile realului, de verific`rile lui constante [i neiert`toare, de insucces. Omul normal [tie s`-[i analizeze insuccesul [i s` vad` partea lui de eroare sau de vin`, dar acest mic paranoic, nu: el nu este de vin` niciodat` [i nu gre[e[te niciodat`, de vin` sunt \ntotdeauna ceilal]i, cei care nu i-au dat ascultare, nu l-au luat drept c~rmuitor, l-au tratat f`r` deferen]a cuvenit`, nu l-au \n]eles. De aici corelativul oric`rei manii [i iluzii de grandoare, mania [i iluzia persecu]iei. Omul acesta, care este o minciun` \ntrupat`, sf~r[e[te aproape totdeauna prin a se considera un nedrept`]it [i chiar un martir, persecutat de semnii lui obtuzi [i ingra]i, eventual invidio[i. Prigonit de oameni. i iat` c` la rùl pe care omul \nzestrat cu o fals`
138
Petru Cre]ia
con[tiin]` \l face prin incapacitatea, incompeten]a [i veleitarismul sù se adaug`, virulent`, [i setea lui de r`zbunare, care este dubl`: una, incon[tient`, fa]` de cei mai buni dec~t el, [i alta, de suprafa]`, asumat` con[tient [i agresiv, fa]` de cei care nu l-au recunoscut ca atare. i devine periculos: reclamagiu f`r` odihn`, calomniator neru[inat, procesoman. i uneori patosul lui este at~t de mare [i de persuaziv, \nc~t se g`sesc oameni care s`-l cread`, s`-l sprijine, uneori chiar s`-l promoveze, p~n` \[i rupe din nou g~tul [i o ia de la \nceput cu lamenta]iile [i cu vindictele. Omul nostru e, \n felul lui, de ne\nvins. Iar falsa lui con[tiin]` este mai nociv` dec~t minciuna deliberat`, dec~t ipocrizia sau dec~t o calculat` calomnie. Nu este de crezut c` o astfel de am`gire este etan[` la o c~t de vag` trezire la adev`rata con[tiin]`. Dar omul acesta, \n fond at~t de corupt, [tie s` treac` peste asta. Ba mai grav: abia atunci devine extrem de periculos. i foarte sigur de sine, cel mai ]an]o[ de slava lui de tinichea. Astfel continu` s` circule slobod prin lume, concep~nd proiecte pe care le d` drept aproape gata realizate [i nef`c~nd absolut nimic. Crez~ndu-se generos [i fiind de fapt meschin, crez~ndu-se plin de resurse [i nefiind bun de nimic, predestinat tuturor rat`rilor, crez~ndu-se delicat [i virtuos [i fiind de fapt de grosolan [i plin de p`cate, auster c~nd e lacom, pa[nic c~nd e litigios [i agresiv, o autoritate \n orice materie c~nd el abia dac` are rudimentele vreunui domeniu. Calmeaz` cu sfruntare adev`rul sù iluzoriu, confund~nd adesea sinceritatea
139
Eseuri morale
cu simpla grosol`nie, [i reac]ion~nd isteric la cea mai mic` \ncercare, nu zic de a-l deconspira, ci de a considera c` \ntr-o privin]` destul de mic` ar fi gre[it sau nu s-ar fi purtat cum se cuvine. i trìe[te a[a mai departe, mai sigur de sine dec~t ]i-ar veni s` crezi, gestion~ndu-[i (uneori cu bune rezultate par]iale) e[ecul fundamental de a nu fi ce viseaz` a fi.
140
Petru Cre]ia
Vorb` f`r` de rost

Dac` au de povestit ceva, se simt neap`rat obliga]i s-o ia de la Facerea lumii, [i z`bovesc at~t de \ndelung asupra unor \mprejur`ri frivole, \nc~t sunt pe nesim]ite atra[i c`tre alte subiecte, printre care ]opìe ca ni[te p`s`rele din creang` \n creang` [i uneori, tocmai \n miezul relat`rii lor, o iau at~t de tare razna de la ce voiau s` spun` \nc~t trebuie s` le aduc` cineva aminte.
J.B., Heroick Education (1657)
E plin` lumea de rumoarea vorbelor de[arte. Le auzi pretutindeni, nest`vilite [i de nest`vilit, umpl~nd cu pleava lor cuprinsul zilelor noastre. Nu toate sunt de acela[i fel, adic` nu toate au aceea[i motiva]ie psihologic` [i, ca atare, se poate \ncerca o clasificare a lor. Iat`, \nt~i de toate p`l`vr`geala, pruritul verbal, rostirea de verzi [i uscate, de vrute [i nevrute, proferarea inepuizabil` de vorbe f`r` [ir, f`r` cap [i f`r` coad`, f`r` noim` [i f`r` miez, doar de dragul de a vorbi. P`l`vr`geala nu reclam` un ascult`tor atent, ajunge s` fie cineva de fa]` care s` nu par` cu totul absent sau ostil. Nu arareori palavragiii \[i povestesc \nt~mpl`rile lor, mai vechi sau mai noi, nu pentru c` ar prezenta cel mai mic interes pentru indiferent cine,
141
Eseuri morale
ci a[a, dintr-o expansivitate [i extravertire f`r` ]`rm, nep`s`toare de timpul sau de treburile tale de ascult`tor f`r` voie. C~nd se \nt~lnesc doi palavragii lucrurile se pot petrece \n dou` feluri: ori unul p`r`se[te terenul, socotindu-l pe cel`lalt un insuportabil palavragiu, [i pleac` s` caute un auditoriu mai potivit, ori vorbesc am~ndoi deodat`, f`r` s`-[i dea unul altuia cea mai mic` aten]ie, nici m`car aceea de a se lua la \ntrecere. Se mai observ` [i faptul c`, la cea mai mic` \ncercare de a-l \ntrerupe, palavragiul spune: Da]i-mi voie sau mi permite]i sau Un moment, dup` caz, [i, f`r` s` fi a[teptat sau primit vreo \ng`duin]`, continu` nestingherit, oric~t. Dialog \ntre surzi, cum se spune, [i sunt \ntr-adev`r surzi la tot ce vine din afara lor. Ar trebui ca cineva s`-i sileasc` s`-l asculte pe Marcus \mp`rat, omul acela de o extrem` delicate]e: Obi[nuie[te-te s` ascul]i cu aten]ie ce are altul s`-]i spun` [i, at~t c~t \[i st` \n putin]`, caut` s` p`trunzi dinùntru g~ndul lui (VI, 53). i, dup` func]ia lui, \mp`ratul avea nu pu]in` lume de ascultat. Palavragiul nu este de azi, de ieri. Are vechime [i ilustrare istoric`. Ce poate omul auzi ast`zi, st~nd pe o banc` \n vreun parc, auzea [i Teofrast acum dou`zeci [i patru de veacuri la Atena: A[ez~ndu-se al`turi de un necunoscut, \ncepe prin a face elogiul so]iei sale; poveste[te apoi ce-a visat azi-noapte [i ce-a m~ncat la pr~nz, \n am`nunt; dup` care, din vorb` \n vorb`, declar` c` oamenii de ast`zi sunt cu mult mai prejos dec~t cei de demult; c` s-a scumpit
142
Petru Cre]ia
gr~ul, c` ora[ul e nep`dit de strìni, c`, \ncep~nd din aprilie, dup` Marile Dionisii, marea devine din nou navigabil`; c` n-ar strica s` plou` ni]el, pentru recolte, [i c` el personal \[i va sem`na p`m~ntul la anul; c` se trìe[te tot mai greu [i c`, la Misterele din Eleusis, lum~narea cea mai mare a \nchinat-i Damippos; apoi te informeaz` c~te coloane are Odeonul lui Pericle [i \n ce lun` a anului cade fiecare dintre marile s`rb`tori; apoi continu` declar~nd: Ieri am luat un vomitiv [i \ntreb~nd Ast`zi ce zi s` fie oare? Dac` \l rabzi, nu mai scapi de el niciodat`. Relat`rile sau nara]iunile mai dezvoltate sufer` la nu pu]ini vorbitori de o \nc`rc`tur` uciga[`: faptele [i ac]iunile pier \necate \n prisosul catastrofal al vorbelor. i nu numai vorbe parazitare, ticuri verbale, stereotipii, ci un puhoi dezarticulat de preciz`ri inutile, de intercal`ri irelevante, de men]ion`ri ale unor circumstan]e adiacente [i nesemnificative, de referin]e obscure, eventual de abundente repeti]ii. De acelea[i neajunsuri, sporite cu altele, cum ar fi tropii retorici, poate s` sufere [i discursul oratoric care, \n formele lui paroxistice, devine discurs vid, be]ie de cuvinte, expresie fie a neantului, fie a haosului mental al vorbitorului, care, \n aceast` ipostaz`, nu mai este un simplu palavragiu amorf, ci mimeaz` o inten]ionalitate precis`, idei [i sentimente elevate, convingeri n`valnice [i sonore, pream`riri [i anateme. Dar \n spatele vorbelor nu se afl` nimic. Sau, mai exact, vacuitatea retoric` are un con]inut: acela
143
Eseuri morale
f`cut din interese impure, care este interesul oric`rei demagogii. Pe l~ng` redundan]a narativ` [i vacuitatea retoric` trebuie s` mai consemnez aici [i un anume stil, foarte r`sp~ndit, al conversa]iei dintre dou` sau ceva mai multe persoane. Acest stil se caracterizeaz` prin c~teva lucruri care dau, la audi]ie, un efect dezastruos, uneori infemal: neaten]ia reciproc`, frecventa tìere a vorbei sau vorbirile \n paralel (ca \ntr-un duo, trio sau quattuor de disonan]e [i de incongruen]e pasionate), repetitivitatea \n gol (\n absen]a aten]iei conlocutorului [i chiar f`r` ca vorbitorul s` ]in` minte c` a mai spus acela[i lucru sau de c~te ori l-a mai spus) [i, aproape f`r` excep]ie, tonul ridicat, fiecare \ncerc~nd s`-l acopere pe cel`lalt prin mai marea sonoritate a glasului. Dac` la sf~r[itul unor astfel de logomahii cineva ar face urm`torul calcul: c~t de multe vorbe s-au rostit [i ce pu]ine sensuri au rezultat, dispropor]ia ar fi catastrofal`. Mai bine zis ar fi incomensurabil`. Tot trìnd, ascult~nd [i p`timind, \ncepi s`-]i dai seama, prin compara]ii, c` stilul conversa]iilor este un indice sigur al gradului de civiliza]ie dintr-o comunitate dat`. Iar dac`, dup` aceea, e[ti os~ndit s` trìe[ti \ntr-o h`rm`laie suburban` sau meridional` trebuie s` te ]ii bine. Cu at~t mai mult cu c~t, pe l~ng` conversa]ia anarhic` mai sunt destule alte specii de vorb` f`r` rost. Iat` repetitivitatea c`te unui vorbitor care, vr~nd ceva de la tine [i incapabil s`-]i aprecieze gradul de
144
Petru Cre]ia
aten]ie, \]i face aceea[i rug`minte de multe ori la r~nd, ca un mecanism dereglat, iar la desp`r]ire, ignor~ndu-]i toate promisiunile [i uit~ndu-[i toate st`ruin]ele, te mai roag` \nc` o dat` acela[i lucru cu aerul c` o face prima oar`. Se va spune c` aici nu este \n joc nevoia de a vorbi mult, ci caracterul imperativ al nevoii formulate abuziv. i e adev`rat, dar [i aici func]ioneaz` ignorarea acurate]ii de \nregistrare a receptorului, confundarea lui cu un tip de receptor analog cu emi]`torul. Tot o apreciere latent` asupra capacit`]ilor, de data asta intelectuale, ale ascult`torului se manifest` [i \n extrem de r`sp~nditul abuz de informa]ii rutiere. Dac` faci impruden]a s` \ntrebi un asemenea furnizor de informa]ii, nu mai ispr`ve[te. Iar discursul lui, c~nd \[i atinge perfec]iunea, poate con]ine dou` serii de date zadarnice, de tip diferit: a) indicarea unor repere intermediare inutile, de vreme ce simpla urmare a unei direc]ii ]i le scoate \n cale [i b) indicarea unor repere identificabile numai dac` e[ti tot at~t de familiarizat cu acel parcurs ca [i cel care te \ndrum`: O iei dup` col]ul, unde a fost odat` benzin`ria, Treci de casele cuscrului Dumitru, Mergi \nainte p~n` la al doilea, nu, la al treilea [ir de salc~mi etc. i omul nostru, jubil~nd de propria lui gratuit` bun`voin]`, te cople[e[te \ndelung cu o geografie menit` s`-]i r`m~n` enigmatic` f`r` istoria ei aferent`. Dar acestea sunt doar cazuri particulare [i benigne ale unei tendin]e generale, care poate lua \ns` [i alte
145
Eseuri morale
forme, [i mai goale de sens [i de rost. Un caz specific [i destul de frecvent este al celui care, pentru a-]i capta [i re]ine aten]ia, \]i anun]` o relatare senza]ional`. Tema lui este de obicei ce i s-a \nt~mplat \n ziua respectiv` [i, ca s`-]i men]in` viu interesul, recurge la o anumit` mimic` sugestiv` [i mai ales la un anumit ton promi]`tor de senza]ii tari, precum [i la sintagme de tipul Stai s` vezi ce mi s-a \nt~mplat!, i atunci, ce s` vezi?, Ei bine, cu cine crezi c` mam \nt~lnit? i astfel, trateaz` anodinul ca senza]ional, te ]ine cu sufletul la gur` ca s` afli c` s-a \nt~lnit cu Nelu de la registratur` care se ducea s`-[i cumpere un corn sau cu cumnat`-sa care, s` vezi [i s` nu crezi, \[i cump`rase un batic. Totul pres`rat cu suspansuri neonorate, care, [i ele, \[i mai pierd din suflu p~n` la deznod`m~ntul palpitantei aventuri pe care \l a[tep]i cu respira]ia tìat`; \ntoarcerea acas`, luarea mesei, un film la televizor, dar nu era grozav; urmeaz` un colaps total, dac` nu cumva flecarului \i sare \n ajutor vreo amintire mai \ndep`rtat`, la fel de trepidant`, povestit` cu aceea[i tehnic` [i cu aceea[i \nsufle]ire [i oferit` ca un dar de pre] ascult`torului paralizat. Toate acestea au totu[i coeren]a lor. Dar prolifereaz` pritre noi [i vorb`ria incoerent`. Incoeren]a vrednic` de luat \n seam` se poate realiza pe dou` cì (c~nd nu este, ca \n cele mai multe cazuri, mixt`): deschiderea succesiv` [i frecvent` de paranteze care nu se mai \nchid niciodat` [i/sau divaga]ia asociativ`, care const` \n a o lua razna fie plec~nd de la o
146
Petru Cre]ia
vag` asociere de idei, fie pur [i simplu de la un cuv~nt oarecare, put~nd func]iona ca declan[ator al unei serii total distincte. Este de notat, \n subsidiar, c` acest tip de vorbitori realizeaz` o performan]` rar`: aceea de a-[i pune singuri piedic`, de a-[i tìa singuri vorba. Se va spune c` toate acestea nu ]in de patologia desf`[ur`rii discursului [i c` trebuie examinate \n alt` instan]`. Dar nu e a[a: prioritar` este nevoia de a vorbi cu orice pre], iar no]iunea cheie este aceea de vacuitate a con]inutului. De aici, din dorin]a de a comunica cu orice pre] c~nd nu ai ce, sau de a spune ceva interesant c~nd nu ai nimic interesant de spus, toate disfunc]iile enumerate mai sus [i poate [i altele. F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` cei care practic` vorb`ria, vorbitorii intemperan]i, sunt oameni la care conexiunile logice sunt deficitare. Este tocmai ceea ce le permite acest tip de discurs. Tot mult [i f`r` rost vorbesc [i cei care caut` s`[i compenseze prin verbalizare un anumit disconfort psihic, cei pe care ceea ce (tocmai) s-a \nt~mplat sau se petrece acum \i contrariaz`. Prima categorie este a celor care debiteaz`, uneori repet~ndu-se, regrete zadarnice. Ace[tia pot vorbi la nesf~r[it potrivit schemei Ce bine ar fi fost s` fi fost altfel dec~t a fost. Neput~nd s` se \mpace cu ceea ce s-a petrecut, ei se c`znesc parc` s` schimbe cu ajutorul vorbelor irevocabilul trecut. Regret~nd hot`r~rile luate [i rezultatele lor, oamenii ace[tia se \nver[uneaz` s` elaboreze, \n pustiu, alte scenarii dec~t cele
147
Eseuri morale
care s-au desf`[urat, s` calculeze cu c~t mai feritice urm`ri ar fi avut alt demers dec~t cel practicat \n realitate, ce minunat ar fi prezentul dac` l-am \nzestra cu alt trecut, ce ferici]i am fi dac` ceva s-ar fi petreut ceva mai devreme sau ceva mai t~rziu sau nu s-ar fi petrecut niciodat`. i nu, scopul acestor vorbitori nu este s` trag` vreo \nv`]`tur` \n vederea unei activit`]i viitoare: ei vorbesc doar a[a, parc` vr~nd s` desc~nte trecutul [i pentru c` nu pot [i nu [tiu s` tac`, s` trag` \ncheierile necesare [i s` mearg` mai departe mai boga]i cu o experien]`, c~t de regretabil` ar fi. Al]ii nu pot s` suporte neajunsurile prezentului f`r` s` le verbalizeze intensiv. La copii lucrul este normal, la adul]i apare ca o form` de incontinen]`. Po]i auzi oameni \n stare s` spun` de zeci de ori \n [ir c` le e cald sau frig, c` \i doare ceva, ca [i c~nd astfel ar exorciza rùl; cu rezultate evident nule. Ba chiar, l`s~ndu-se st`p~ni]i de acel disconfort [i neput~nduse st`p~ni s` nu-l enun]e mecanic [i stereotip, \[i agraveaz` starea, concentr~ndu-se obsesiv asupra ei [i amplific~nd-o, d~ndu-i o prezen]` tot mai opresiv`. * Cine rabd` greu asemenea excese are de suferit. n ceasurile mai grele viseaz` sih`strii [i leg`minte de t`cere sau traiul printre popoarele mai t`cute ale Nordului. La fel se \nt~mpl` [i cu cei c`rora tot ce este mai mult dec~t da sau nu li se pare
148
Petru Cre]ia
de[ert`ciune. Se afl` aici o anume lips` de caritate: dincolo de z`d`rnicia [i de abunden]a vid` a cuvintelor se afl` adesea spaima de t`cere, spaima de singur`tate, spaima de via]`. Vorba f`r` de rost are, fire[te, rostul ei. Ceea ce nu te poate \mpiedica s` nu pre]uie[ti concizia ca pe una dintre cele mai rare elegan]e ale spiritului [i s` \nsetezi dup` ea.
149
Eseuri morale
Cuv~ntul dat
A-]i da cuv~ntul sau, cum se spunea odinioar`, a-]i da cuv~ntul de onoare revine la a te angaja ferm c` vei face un lucru anume p~n` la un termen anume. Cuv~ntul dat este ca isc`litura \n josul unui contract. At~ta c` \ntr-un contract se stipuleaz` c` ne\ndeplinirea lui atrage dup` sine o anume penalizare, \n timp ce \nc`lcarea cuv~ntului dat, care consfin]e[te o conven]ie pur verbal`, nu. Cel care nu se ]ine de cuv~nt \ntr-o chestiune c~t de c~t mai important` nu poate fi nici m`car ac]ionat \n justi]ie, pentru c` nu se poate invoca \mpotriva lui nici un document doveditor. Numai c` impunitatea omului care nu-[i respect` cuv~ntul dat este iluzorie: dup` o vreme pierde \nsu[i temeiul conven]iei verbale, care este \ncrederea. Cuv~ntul unui om discreditat nu mai mare trecere [i, lucru chiar mai grav, cel lezat, mai ales dac` este ne\ncrez`tor din fire, tinde s` generalizeze [i s` nu mai aib` \ncredere \n nimeni. De aici, infinita complicare [i \ngreunare a rela]iilor dintre oameni. Se poate face o tipologie a oamenilor f`r` cuv~nt. n chip surprinz`tor, categoria cea mai numeroas` nu este aceea a celor care \[i dau cuv~ntul cu inten]ia deliberat` de a nu [i-l ]ine, deci de a-[i \n[ela partenerul. Cei mai mul]i oameni f`r` cuv~nt sunt mai
150
Petru Cre]ia
degrab` u[uratici dec~t fraudulo[i. F`g`duiesc cu u[urin]`, uneori chiar nesolicita]i, oferindu-[i pl`cerea de a se ar`ta s`ritori sau genero[i f`r` ca, mai apoi, s`-[i dea vreo osteneal` \n acest sens; se iau cu altele, nu le mai pas`, uit`. Iar con[tiin]a lor nu \mpov`reaz` cu nici o remu[care, respectul lor de sine nu iese [tirbit cu nimic, iar disponibilitatea de a recidiva a acestor iluzioni[ti ai f`g`duin]ei r`m~ne [i ea proasp`t` [i \ntreag`. Unii, dojeni]i, chiar se scandalizeaz`, uit~nd cu des`v~r[ire clipa de euforie a promisiunii [i nelu~nd \n seam` prejudiciul adus prin \n[elarea unei a[tept`ri. i, \n genere, rolul lor de \ncurc`-lume. i nu doar at~t, uneori violeaz` rela]ii mai delicate, se angajeaz`, cu o fervoare subit` [i efemer`, \n prietenii de care uit` la c~teva minute dup` ce [i-au fluturat batista pe un peron, la c~teva zile dup` ce au promis c` vor scrie, c` vor da un semn, c` le pas` de tine c~t de pu]in. Sunt oameni superficiali [i cu at~t mai periculo[i cu c~t nu doar par, dar chiar sunt de bun`-credin]`. Pentru o clip`. Un caz frecvent de nerespectare a cuv~ntului dat este nepunctualitatea. Pare un p`cat minor, dar nu este, mai ales \n comunit`]ile de azi, c~nd timpul este dr`muit, coordonarea trebuie s` fie f`r` cusur, iar incapacitatea cuiva de a se coordona \n timp cu al]ii poate produce uneori neajunsuri severe. i, chiar f`r` asta, a l`sa pe cineva s` bat` \ndelung trotuarul, pe soare sau pe ploaie, sub privirile trec`torilor sau ale localnicilor, f`c~ndu-l ori suspect ori ridicol, este semnul unei grave lipse de respect. i mai poate fi [i
151
Eseuri morale
semnul unui arhaism comportamental, al unei incapacit`]i de integrare \ntr-o comunitate evoluat` de tip urban. La ]ar` st`rile de lucruri nu cer cine [tie ce eforturi cronometrice. Dup` cum locul de \nt~lnire nu trebuie neap`rat s` fie un punct precis (la lunc`, pe dup` gr`dini, mai la vale), tot a[a momentul \nt~lnirii se poate situa \ntr-o durat` mai larg`: pe sar`, pe la chindie, la \ntorsul vitelor. i, \n sistemul aesta de referin]` mai lax, nimeni nu este p`gubit [i totul se petrece dup` cuviin]`. Mut~ndu-l \n spa]iul altor rigori [i al altor stringen]e, el este nu numai arhaic, ci [i p`gubitor. Iar cine s-a l`sat am`git o via]` crez~nd zadarnic \n punctualitatea unei serii considerabile de contemporani ai sì (dintre are unii n-au mai venit deloc, f`r` s` mai dea mai apoi vreo explica]ie sau a invoca vreo scuz`), nu are nostalgii patriarhale. i nici nu-[i poate imita am`gitorii, pentru c` actul etic este, prin defini]ie, nonpragmatic [i exemplar. Printre indicii gradului de civiliza]ie al unei comunit`]i se num`r`, [i nu \n ultimul r~nd, func]ia regulativ` a cuv~ntului dat. Sunt civiliza]ii \n care po]i ob]ine lucruri importante \n schimbul cuv~ntului dat. E drept c`, dac` min]i [i e[ti prins, nu te mai prime[te nimeni, nu te mai salut` nimeni [i ri[ti s` mori \n [an]. n asemenea comunit`]i statutul cuv~ntului dat este bivalent: el trimite [i \n trecut, la perioada \n care pentru elite cuv~ntul dat era un angajament de onoare mai coercitiv dec~t orice lege, [i la viitorul, poate utopic, \n care \ncrederea uman` va deveni at~t
152
Petru Cre]ia
de mare \nc~t constr~ngerile legii vor fi devenit inutile. La noi lucrurile stau \nc` foarte prost: urbanizarea pripit` a multora, vagi reminiscen]e de levantinism, greu definibile cu solide argumente de continuitate istoric`, cotropitoarea ]ig`nie [i un anume endemic las`-m` s` te las ne fac greu adaptabili unui stil de via]` mai exigent. Mul]i \[i fac chiar un fel de m~ndrie din luarea la lgre a obliga]iilor de onoare, aici, la por]ile fericite ale Orientului. Sunt oamenii c`rora le lipse[te nu numai respectul pe care \l dator`m semenilor no[tri [i de noi \n[ine, ci [i cultura [i perspectiva istoric`.
153
Eseuri morale
Despre credin]`
Credin]a este un asentiment sau o adeziune total`, neclinit` [i necondi]ionat` a sufletului la o realitate ultim` care nu poate fi supus` cenzurii intelectului sau, \n al]i termeni, la un adev`r indemonstrabil. Oric~te preten]ii la demonstrabilitate ar avea un crez el r`m~ne, [i a[a [i trebuie, \n afara logosului. Ceea ce nu \nseamn` c` nu poate fi comunicat \n termeni conceptuali [i oferit medita]iei. Sau c` nu este, \ndeob[te, rezultatul unei revela]ii. Dar \n credin]` discursul este rostit \n vederea comuniunii, nu \n aceea a comunic`rii reductibile la o structur` logic`. Kant spune limpede (\n Critica ra]iunii pure, II, 2, 3): Dac` asentimentul nu este dec~t subiectiv suficient [i \n acela[i timp este obiectiv insuficient, el se nume[te credin]`, despre care nu sunt \n stare s` dau socoteal` din punct de vedere speculativ. S` nu uit`m \ns`: Kant credea cu fervoare \n Dumnezeu. Iat` ce afirm` ceva mai jos, vorbind despre credin]a moral`: Voi crede inevitabil \n existen]a lui Dumnezeu [i \ntr-o via]` viitoare, [i sunt sigur c` nimic n-ar putea face [ovìelnic` aceast` credin]`, c`ci prin aceasta ar fi r`sturnate \nse[i principiile mele morale, la care nu pot renun]a f`r` a deveni demn de dispre] \n propriii mei ochi. n fond, dac` vrem s` mai z`bovim o clip` asupra momentului
154
Petru Cre]ia
ra]ional, vom spune \mpreun` cu Goblot (Logica, II, 50), folosind termenul de judecat` virtual`, a[a: Judec`]ile virtuale... sunt judec`]i complete: ele au subiect, predicat, copul`, toate caracterele lor formale: nu le lipse[te dec~t credin]a. N-a[ [ti s` spun \n termeni psihologici ce este credin]a, dac` e un sentiment, o emo]ie, altceva. tiu doar c` credin]a postuleaz` existen]a obiectului ei ca realitate transcendental` [i c` intr` cu ea \ntr-o profund` rela]ie psihologic`. De fapt, o s` m` m`rginesc, \n termenii tradi]iei, s` o numesc una dintre cele trei virtu]i teologale, a[a cum le-a definit Sf~ntul Pavel: Acum dar r`m~n aceste trei: credin]a, n`dejdea [i dragostea (2 Corinteni, 13, 13). Pavel care, de[i a a[ezat \n frunte dragostea, a spus \n mai multe r~nduri c` \n locul Legii, \n sensul paleotestamentar, trebuie s` a[ez`m cu prioritate credin]a: tim c` omul nu e socotit neprih`nit prin faptele legii, ci numai prin credin]a \n Isus Cristos (Galateni, 2, 16, cf. 3, 23, Romani, 1, 17; 3, 22 [i 28, Filip, 3, 9). De definit, Pavel o define[te o singur` dat`: Credin]a este... o puternic` \ncredin]are despre lucrurile care nu se v`d. Expresia limit` a ira]ionalit`]ii credin]ei este faimoasa vorb` a apologetului Tertullian (155-220): Credo quia absurdum, Cred pentru c` este de necrezut, \n care absurdul devine criteriu al veracit`]ii: nimeni nu poate sus]ine un fapt at~t de extraordinar [i de necrezut ca \nvierea lui Isus f`r` ca aceasta s` nu fie adev`rat`. Acela[i radicalism reapare, veacuri mai t~rziu, la Kirkegaard, care afirm`
155
Eseuri morale
c`, \n cre[tinism, credin]a e superioar` [tiin]ei pentru c` reprezint` certitudinea cea mai \nalt`, o certitudine care se raporteaz` la paradox, deci la neverosimil, certitudinea cea mai p`tima[`. A crede, dup` filozoful danez, \nseamn` a voi (ceea ce trebuie [i pentru c` trebuie) \ntr-o stare de supunere absolut`, a te ap`ra \mpotriva g~ndurilor vane de a vrea s` \n]elegi [i \mpotriva \nchipuirilor vane de a putea \n]elege (Jurnal X4, A635 [i X1, A368). Dar tot ce am spus p~n` aici despre credin]` pare cumva exterior [i rece. Credin]a este o pornire fierbinte a sufletului [i r`spunde unei nevoi foarte ad~nci a naturii noastre. S` ne \n]elegem bine: dac` ar fi s` credem numai \n ceea ce este rigoros demonstrabil, ar mai r`m~ne pu]ine lucruri \n care s` credem. Iar acelea nu ne-ar ]ine de cald, nu ne-ar \nsufle]i, nu near ajuta s` trìm [i s` murim. Sim]im nevoia s` credem \n ceva care, pe de o parte, s` pun` pu]in` ordine \n haosul vie]ilor noastre [i al istoriei [i, pe de alta, s`-i dea un rost care s`-l includ` pe individ \ntrun sens atotcuprinz`tor, eventual s`-i f`g`duiasc` iubire, iertare, m~ntuire, \nviere. Dar aici trebuie s` m` opresc: nu am inten]ia s` scriu un mic tratat de teologie pe \n]elesul tuturor. G~ndul meu este s` ar`t, at~t c~t m` pricep, care sunt condi]iile necesare [i suficiente pentru ca o credin]` s` se numeasc` printre marile lumini ale sufletului. Pentru a m`rgini considera]iile de aici la ceea ce lumea \n]elege \n genere prin credin]`, voi vorbi numai despre credin]a \n Dumnezeu. i iat` ce presupun c`
156
Petru Cre]ia
trebuie s` fie, \n linii mari, canonul unei rela]ii cu Domnul: 1. Fiin]a lui Dumnezeu ne este dat` \n sentiment [i calitatea credin]ei noastre rezid` \n calitatea acestui sentiment, \n ad~ncimea [i \n fervoarea lui. i \n natura lui, care nu trebuie s` fie de cutremurare [i spaim`, ci de \ncredere [i iubire. Dar cum putem iubi cu adev`rat o entitate transcendent`, etern`, metalogic`, metasensibil`? F`c~ndu-ne iubirea pe m`sura acestei entit`]i. Este lucrul cel mai greu din sfera credin]ei. Dar st` \n puterile noastre. 2. Fiin]a lui Dumnezeu nu trebuie fùrit` de credin]a noastr` dup` modelul autorit`]ilor p`m~nte[ti. De aceea nu trebuie s` o \nc`rc`m \n g~ndul nostru cu nimic represiv, vindicativ [i cu at~t mai pu]in arbitrar. Totu[i ne vom izbi ve[nic de nedumerirea prezen]ei rùlui \ntr-o lume ipotetic stp~nit` de un Dumnezeu totodat` bun [i atotputernic. Orice credin]`, ca s` fie credin]`, trebuie s` trìasc` cu acest spin \n trupul ei. 3. n orice act de credin]` este implicat` certitudinea m`rginirii sau finitudinii omene[ti. De aici smerenia noastr`. Dar nu [i sentimentul nimicniciei noastre. Dumnezeu este garantul demnit`]ii oric`rei creaturi. 4. Orice credin]` care se afirm` ca singura \ndrept`]it` [i, \n numele ei, f`g`duie[te libertatea ori[icui de a crede \n ori[ice, vine \n contrazicere grav` cu voin]a Domnului, care ne-a fùrit ca fiin]e libere. Orice exclusivism, orice fanatism [i orice persecu]ie,
157
Eseuri morale
oric~t de larg ar fi atestate ele de istorie, se situeaz` \ntr-o zon` at~t de apropiat` de omenescul rù, \nc~t pare infinit departe de Dumnezeu. 5. Credin]a cea mai intens` [i mai pur` se situeaz` dincolo de orice criteriu de r`splat` sau de pedeaps`. Poate omul cu frica lui Dumnezeu este necesar bunului mers al realit`]ii, dar nu \n el rezid` paradigma credin]ei. i nici \n cel care recurge, \n rela]ia cu Dumnezeu, la indiferent ce form` de tranzac]ie. Acela nu are cugetul curat. 6. Orice form` de respect pur formal al Legii este moralmente inferioar`. Isus a spus aceasta \n nenum`rate r~nduri. Iar istoria e plin` de bigo]i [i de farisei habotnici, pentru care credin]a se afl` \n gesturi (cult, ritual, eventual precau]ii supersti]ioase etc.). 7. Credin]a se manifest` at~t prin propria ei permanent` prezen]` [i fervoare, c~t [i prin faptele care deriv` din ea. Lucrul este spus r`spicat \n c~teva dintre epistolele Noului Testament: l rog pe Domnul Isus ca aceast` p`rt`[ie a ta la credin]` s` se arate prin fapte (Pavel c`tre Filimon, 6). ndeosebi Iacov este foarte categoric \n aceast` privin]`: Tot a[a [i credin]a: dac` n-are fapte, este moart` fa]` de sine. Dar va zice cineva: Tu ai credin]a, iar eu am faptele. Arat`-mi credin]a ta f`r` fapte, iar eu \]i voi ar`ta credin]a din faptele mele. Vrei dar s` \n]elegi, om nesocotit, c` credin]a f`r` fapte este zadarnic`?... Dup` cum trupul f`r` duh este mort, tot a[a [i credin]a f`r` fapte este moart`. Dar nu autoritatea acestor texte este hot`r~toare: adev`rata credin]`,
158
Petru Cre]ia
cuprinz~nd \ntreaga fiin]` a unui om, \[i g`se[te singur` calea. 8. n rela]ia noastr` cu Dumnezeu, evenimentul cel mai \nsemnat a fost \ntruparea lui Isus. Existen]a \n lume a unei fiin]e care este totodat` Dumnezeu \n deplin`tatea atributelor sale [i om p~n` la un hotar greu de \n]eles, taina sa [i a spuselor sale, iubirea sa de noi, ciudat` uneori, schimb`, m`car latent, ceva profund din omul ca fiin]` natural`. Cine caut` m~ng~iere \n biserici, acolo s` [i-o g`seasc`, precum [i \n orice bun sfat duhovnicesc. Dar, \ncheind, i-a[ ruga pe cei care au citit p~n` aici aceast` carte s` reciteasc` cu toat` aten]ia [i cu toat` grija \ntregul Nou Testament (cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele, Apocalipsa). S` citeasc`, \ncerc~nd s` se dezbare de orice judecat` sau convingere preliminare, s` uite ce li s-a spus, s` se dezbare de \ndoctrin`ri neluminate, s` se g~ndeasc` ad~nc la sensul celor citite, afl~ndu-se \n fa]a acestor texte \n stare de deplin` libertate. Sunt pline de simboluri, de t~lcuri ascunse, de referiri la Vechiul Testament, de contradic]ii [i de revela]ii. Alege]i, discerne]i, c~nt`ri]i. i apoi, fiecare s` se lumineze dup` puterea min]ii, a sufletului [i a credin]ei sale. Nu cùt~ndu-[i neap`rat pacea: doar lumina, [tiind c` este lumina unei taine. Nu mi se cade s` v` c`lùzesc mai departe, fiind, cu \ntreaga mea inim`, doar unul dintre voi.
159
Eseuri morale
Dou` g~nduri despre binele [i rùl din lume
Acestui titlu ambi]ios \i corespund dou` tentative limitate [i precise, dorin]a hot`r~t` de a m` ap`ra de dou` prezum]ii pe care le socotesc infamante. Una este aceea c` sfera binelui moral este coicident` cu sfera binelui din lume. Cealalt`, c` a[ ignora adev`rata propor]ie dintre luminile [i umbrele sufletului, c`z~nd prad` unui anume idilism moral sau unui searb`d meliorism. I n ciuda multului bine pe care \l pot aduce virtu]ile [i bunele purt`ri, lucru \n]eles \nc` din secolul al XIII-lea de Thomas din Aquino (S.Th., II, p 78), nu tot binele din lume vine de aici. De fapt, \nainte de toate, este nevoie de o anumit` generozitate a naturii, f`]` de care virtutea nu poate func]iona dec~t ca un gr`dinar. Exist` daruri ale marelui izvor al vie]ii care cresc mult mai bine l`sate \n voia lor. Mai sunt apoi, \n v`lm`[eagul de evenimente care este lumea, marile [anse ale \nt~mpl`rii, at~t de rentabile uneori \n istorie, \nc~t pot fi confundate cu Providen]a. n sf~r[it, istoria uman`, cu toate accidentele [i rupturile ei, pare s` beneficieze, pe lungi parcursuri, de un soi de echilibru ecologic care se instituie [i p~n` la
160
Petru Cre]ia
urm` se stric` dincolo de voin]a [i de planul lui. Echilibru ecologic \n care se pare c` rùl \nsu[i sau m`car derog`rile de la virtute joac` un rol deloc neglijabil. Astfel c`, g~ndindu-ne mai ad~nc, suprema valoare etic` pare s` fie promovarea \n sus a vie]ii, \mbog`]irea ei, deschiderea de vaduri noi pentru apele ei. Cine va dori s` mai arunce o privire de ansamblu peste aceast` carte va vedea c` tot ce este g~ndit \n ea ca pozitiv intr` \n aceast` defini]ie (curajul, speran]a, \ncrederea etc.) [i c` restul func]ioneaz` ca simple regulatoare ale conviven]ei civilizate dintre oameni, care [i ea, la r~ndul ei, este un pas \nainte al vie]ii. Pe de alt` parte, propria lui experien]` \i va fi spus, [i nu o dat`, de c~te lucruri felurite este nevoie pentru a alc`tui o lume [i c` rostul [i natura acestei diversit`]i este dincolo de \n]elegerea unei inteligen]e finite. II
Mai ales dup` \ntreaga experien]` a acestui veac, orice fel de a te complace \ntr-o judecat` voioas` despre om este un simptom ori de beatific` ([i inscuzabil`) ignoran]`, ori de sever` imbecilitate. G~ndindu-ne la ce s-a \nt~mplat [i se mai \nt~mpl` \nc`, ne poate b~ntui uneori cr~ncenul g~nd c` m~ntuirea [i \mp`carea prin sacrificul lui Isus au fost zadarnice [i c`, oricum, Isus, mai \ncerc~nd \nc` o dat` n-ar mai fi \ndrept`]it s` strige, murind pentru noi, Iart`-i tat` c` nu [tiu ce fac (Luca, 23, 34). Cum s` nu [tim ce
161
Eseuri morale
facem c~nd crimele planetare s-au comis, cu luciditate, \n numele unor idei? i c~nd marele p`cat al speciei noastre, singurul inexplicabil, este cruzimea rece, de care url` veacul. Dante nu descoperise \nc` acest lucru, de vreme ce niciunde \n Infernul lui, nici m`car \n Cocit, nu se pedepse[te acest p`cat suprem. Iar str`vechea vorb` potrivit c`reia omul este lup pentru om, raportat` la ce [tim, sun` bucolic. Lec]ia veacului a \nv`]at-o bine numai cine simte sensul atroce al cuv~ntului om \ntr-o expresie construit` cam a[a: omul este om pentru om. Pentru ca formula s` fie explicit`, consider suficient s` men]ionez aici o singur` particularitate a omenescului, a[a cum ne las` s` constat`m experien]a noastr` istoric` de p~n` acum: CRUZIMEAx. Cruzimea este gratificarea unei porniri f`r` nici o ra]iune biologic` \n filogenie, a unei pulsiuni primare, elementare, ireductibil` prin analiz` la elemente mai simple: aceea de a supune o fiin]` sau mai multe fiin]e c`zute \n puterea noastr` discre]ionar` la o form` sau alta de tortur`. Orice cruzime este o varietate de sadism. Iar c~nd victime cad mul]imi de oameni ne afl`m \n fa]a instituirii deliberate a infernului terestru. Suntem \nclina]i, vorbind de tortur`, s` ne g~ndim spontan la tortura fizic`, la schingiuire, la supliciere. i cred c` este lucrul cel mai cumplit care i se poate \nt~mpla unui om, pentru c` risc` s` ating`, paroxistic, o regiune a fiin]ei noastre asupra c`reia libertatea nu mai poate opera, c`z~nd \n zona responsabilit`]ii morale a c`rnii vulnerate. Sinele nostru,
162
Petru Cre]ia
care este suflet-trup, devine altceva, devine suferin]` \n sine, materie delirant`, o form` de existen]` strìn` vie]ii [i strìn` mor]ii. Dar cruzimea nu este doar asta. elul ei final este s`-[i umileasc` victima, s`-i dezagrege definitiv demnitatea, s` o fac` s` nu se mai poat` \ntoarce niciodat` la sine [i s` continue s` se recuze [i dup` tortur`. S` lase din victim` doar un suport viu al unei deterior`ri ireparabile. Lucrul cel mai rù pentru ea nu este c` a fost f`cut` s` urle de durere ci amintirea faptului c` a urlat; cr~ncena sf~[iere este folosit` \ntr-un asemenea chip \nc~t, dup` ce a trecut, victima nu se mai poate reconstitui pe sine. Pentru c` a f`cut sau a spus lucruri, ceva anume, a ajuns s` cread`, s` doreasc` sau s` g~ndeasc` lucruri a c`ror amintire va determina-o s` nu se mai poat` \mp`ca cu sine, s` nu se mai recunoasc` sau, mai grav, s` nu mai poat` face fa]` rela]iei cu sine. Sunt cazuri extreme, dar lumea este plin` de varia]ii la aceast` paradigm`. Una dintre cele mai r`sp~ndite forme de tortur` \ndelungat` este men]inerea permanent` a st`rii de fric`, cu intermiten]e de spaim`. i erodarea sistematic` a resurselor de curaj. i apoi, de ce n-am adùga zilnicele omoruri atroce [i mutil`ri [i jindul s`lbatic de a ucide care \mpinge la ele. i s` nu uit`m c` sunt vie]i \ntregi, mute, ne[tiute, obiectiv pierdute, care sunt la cheremul c~te unei voin]e mai puternice, care se complace \n a-i teroriza pe cei din preajma sa, umilindu-i, brutaliz~ndu-i, cu vorba [i cu biciul, t`g`duindu-le fiin]a, p~ng`rindu-le bucuriile, cùt~ndu-le
163
Eseuri morale
vin` ne\ncetat. Oare de ce? Am ajuns s` \n]eleg c` singurul r`spuns, greu de justificat \n instan]` ra]ional`, este, chiar mai mult dec~t iertarea, este iubirea. Nu iubirea patologic-visceral` a victimelor, nu iubirea ca dependen]` bicisnic`, ci iubirea \ntru Domnul. Cea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel \n I Corintieni, 13, 4-8: Dragostea este \ndelung r`bd`toare, [i plin` de bl~nde]e, dragostea nu pizmuie[te, nu se laud`, nu se umfl` de trufie, nu se poart` necuviincios, nu caut` la ale sale, nu-[i iese din fire [i nu p`streaz` g~ndul rù, nu se bucur` de gre[eal`, ci e bucur` de adev`r; \ndrept`]e[te totul [i e plin` de \ncredere, de n`dejde, gata s` \ndure orice. Dragostea nu piere niciodat`. Cum este cu putin]` cruzimea? N-a[ [ti s` spun. S-ar putea face o tipologie a omului crud: sadicul, idealistul, executorul orb, p~n` la cel care este crud f`r` s` [tie, lipsindu-i ceva din ceea ce face ca omul s` fie pe deplin normal. Nu am nici experien]a, nici empatia necesare s` fac asemenea lucru. M` voi mul]umi s` citez un pasaj din una din c`r]ile importante ale ultimei treimi de secol, A Theory of Justice, a lui John Rawls. Vorbind despre cei care aspir` s` de]in` o putere abuziv`, Rawls distinge trei tipuri: omul nedrept (unjust), omul rù (bad) [i omul malign (evil). Dup` ce define[te primele dou` tipuri [i gradul lor relativ de ra]ionalitate negativ`, el spune, la p. 439: Dimpotriv`, omul malign aspir` la st`p~nirea ilegitim` tocmai pentru c` aceasta violeaz` ceea ce persoane independente ar considera
164
Petru Cre]ia
acceptabil \ntr-o pozi]ie originar` de egalitate.Prin urmare, cea ce urm`re[te omul de acest fel de]in~nd [i exercit~nd puterea este s`-[i manifeste superioritatea lez~nd respectul de sine al celorlal]i. Ceea ce \l determin` la fapte pe omul malign este dragostea de nedreptate: el g`se[te o vie pl`cere \n neputin]a [i \n \njosirea supu[ilor sì [i se desfat` v`z~ndu-se recunoscut de ace[tia drept autorul deliberat al \njosirii lor.
* Vreau s` \nchei aceast` carte spun~nd patru lucruri pe care nu [tiu cum s` le \mpac \ntre ele: nt~i, exprim~ndu-mi convingerea c`, \n sfera umanului nu exist` nimic, dar absolut nimic mai rù dec~t cruzimea, \ns` c` nu avem nici un temei teoretic sau empiric s` afirm`m c`, fie [i la cap`tul experien]ei umane, oamenii vor \nceta s` tortureze, s` \nfrico[eze [i s` umileasc` oameni. Al doilea, c` nu am retracta nimic din ceea ce, tot \n aceast` carte, am spus despre curaj [i despre speran]`. i despre demnitatea uman`, \n m`sura \n care este con[tient` de cantitatea de oroare din lume. Apoi ar fi de meditat la cuvintele hasidice ale lui Rabi Meir din Prezemylany (1787-1858), care a spus \ntr-o zi: Dac` Mesia vrea s` vin` \n lini[te, poate veni, \l a[tept`m plini de dor. Dac` \ns` vrea s` vin` \n furtun`, aduc~nd lumii durere [i suferin]`, s` nu vin`, nu avem nevoie de el.
165
Eseuri morale
n sf~r[it, c` ceva m-a tulburat ad~nc toat` via]a \n aceste dou` texte ale lui Franz Kafka; f`r` s` [tiu prea bine s` spun de ce; iar trimiterile exacte le-am pierdut [i reg`sit de multe ori [i apoi iar`[i le-am pierdut: 1. Arta noastr` este aceea de a fi orbi]i de adev`r. Numai adev`rata lumin` pe chipul grotesc care se d` \napoi, nimic altceva. 2. Dac` ai luat-o pe un drum anume, persevereaz` cu orice pre], n-ai dec~t de c~[tigat, nu ri[ti nimic; poate c` la cap`t te a[teapt` catastrofa, dar dac` te-ai fi \ntors de la primii pa[i [i ai fi cobor~t scara, ai fi e[uat de la bun \nceput ... Astfel c`, dac` nu g`se[ti nimic \n spatele acestor u[i, nimic nu e pierdut, av~nt`-te spre alte sc`ri! C~t` vreme nu vei \nceta s` urci, treptele nu se vor sf~r[i niciodat`; ele vor cre[te la nesf~r[it sub pasul tù urc~nd mereu!
166
Petru Cre]ia
167
Eseuri morale
CUPRINS Despre cartea aceasta / 5 Pentru cei f`r` nume / 9 Demnitatea / 12 Tic`lo[ii / 21 Tiranii m`run]i / 27 Cinstea / 30 Vrednicia / 33 Cuviin]a / 36 Prostia / 39 Mediocritatea / 43 Prejudec`]ile / 46 Dreptatea / 50 Adev`rul / 54 Calomnia / 57 Intoleran]a / 63 Bl~nde]ea / 66 R`bdarea / 73 ncrederea / 77 Dezam`girea / 81 Suferin]a zadarnic` / 85 Vìc`reala / 88 Curajul / 91 Speran]a / 96 Triste]ea / 99 Bucuria / 110 S`rb`toarea / 113 Pl`cerea / 116
168
Petru Cre]ia
Superficialitatea / 121 Nep`sarea / 125 Homo valachicus / 128 Falsa con[tiin]` / 134 Vorb` f`r` de rost / 140 Cuv~nrul dat / 149 Despre credin]` / 153 Dou` g~nduri despre binele [i rùl din lume / 159
169
Eseuri morale
170

Petru Cretia Eseuri Morale

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Petru Cretia Eseuri Morale

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

PETRU CREIA

Cartea a ap`rut cu sprijinul Ministerului Culturii

Muzeul Literaturii Rom~ne Pentru prezenta edi]ie

Biblioteca Manuscriptum Editura Muzeul Literaturii Rom~ne Bucure[ti 2000

Pentru cei f`r` nume

tocite de folosirea lor de c`tre asemenea tri[ti veleitari.

Vorb` f`r` de rost

Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume

You might also like